Prelegere Medicina Rolul Farmacistului-55988

Universitatea de Stat de Medicină și
Farmacie ”Nicolae Testemițanu”
Rolul, funcțiile și
competențele farmacistului ca
membru al echipei în oferirea
îngrijirilor medicale și
farmaceutice
Stela ADAUJI,
dr. șt. farm., conferențiar
12 octombrie 2021
USMF „Nicolae Testemițanu 12 octombrie 2021
Substsemele sistemului de sănătate

al Republicii Moldova
Asistenţa
medicală
primară şi de
Asistenţa Asistenţa
urgenţă
medicală a spitalicească
mamei şi şi specializată
copilului
Informaţie, Cadre,
Statistică medicală,
Tehnologii, Ştiinţa
Sănătatea Asistenţă
publică farmaceutică
Medicina
legală
Subsistemele sistemului farmaceutic
Asistenţa
Aproviziona- farmaceutică a
rea cu populaţiei
medicamente (Farmacia
de oficină)
Ştiinţă Asistenţa
Fabricarea M F
farmaceutică a
medicamentelor
MT spitalelor
(Farmacia
(Farmacia
industrială)
clinică)
B
Semne convenţionale
MT – medicamente;
M – medic; F – farmacist;
Controlul Controlul B – bolnav;
calităţii activităţii
medicamentelor farmaceutice Interacţiuni şi
interdependenţe
RESPONSABILITATEA FARMACISTULUI ÎN RAPORT CU

TERAPIA MEDICAMENTOASĂ
(Document comun al FIP (International Pharmaceutical Federation) şi
WMA (World Medical Association) elaborat la Haga în 1998)
• Asigurarea aprovizionării, depozitării şi eliberării

1 corespunzătoare a medicamentelor;
• Furnizarea de informaţii pacienţilor privind denumirea

şi acţiunea medicamentelor prescrise, potenţialele
interacţiuni medicamentoase, efectele adverse, modul
2 corect de administrare, modul corect de păstrare a
acestora;
• Analiza prescripţiei în scopul identificării interacţiunilor
medicamentoase, a reacţiilor alergice, contraindicaţiilor,
3 poli-pragmaziei; rezultatele analizei trebuie comunicate
medicului;
RESPONSABILITATEA FARMACISTULUI ÎN RAPORT CU

TERAPIA MEDICAMENTOASĂ
• Participare la elaborarea şi modificarea planului terapeutic, în

colaborare cu medicul şi cu alţi profesionişti din domeniul asistenţei
4 medicale;
• Monitorizarea terapiei;
5
• Raportarea reacţiilor adverse;

6
• Furnizarea de informaţii despre medicamente medicilor şi

7 celorlalţi profesionişti din domeniul asistenţei medicale;
• Menţinerea unui nivel ridicat de cunoştinţe despre medicamente,

8 prin educaţie profesională comună.
Legea ocrotirii sănătății

nr. 411-XIII din 28.03.1995
Legea cu privire la activitatea farmaceutică
nr. 1456-XII din 25.05.1993
Legea cu privire la medicamente
nr. 1409-XIII din 17.12.1997
Legea cu privire la circulaţia substanţelor
stupefiante, psihotrope şi a precursorilor
nr. 382-XIV din 06.05.1999.
Activitatea farmaceutică
Articolul 1. NOŢIUNI GENERALE

(Legea cu privire la activitatea farmaceutică, 1456/1993)
• activitate farmaceutică - domeniu ştiinţifico-practic al ocrotirii

sănătăţii, care include elaborarea medicamentelor,
standardizarea, înregistrarea, producerea, prepararea, controlul
calităţii, păstrarea, informarea, livrarea şi eliberarea acestora
populaţiei, precum şi conducerea întreprinderilor farmaceutice
şi a subdiviziunilor acestora, activităţi exercitate numai în cadrul
întreprinderii farmaceutice, cu excepţia cercetărilor în vederea
elaborării şi testării medicamentelor, efectuate în conformitate
cu legislaţia în vigoare;
Sistemul farmaceutic
totalitatea întreprinderilor, organizaţiilor şi

instituţiilor ce desfășoară activitate
farmaceutică cu resursele lor materiale,
umane, financiare, tehnologice şi
informaţionale, scopul final al căror este
asigurarea asistenţei farmaceutice cu
medicamente eficiente, de calitate înaltă,
inofensive şi accesibile.
Sistemul de asistența farmaceutică
Legea cu privire la activitatea farmaceutică

Articolul 3. Întreprinderi şi instituţii farmaceutice şi tipurile de
proprietate asupra lor
(1) La întreprinderile şi instituţiile farmaceutice se raportă întreprinderile

farmaceutice industriale, întreprinderile (laboratoarele) de
microproducţie farmaceutică, laboratoarele de control al calităţii
medicamentelor, depozitele farmaceutice, farmaciile, instituţiile de
cercetări farmaceutice, instituţiile farmaceutice ştiinţifico-practice.
(2) Întreprinderile şi instituţiile farmaceutice pot fi de stat, private sau cu o

formă mixtă de proprietate. . . . . Statul garantează, în conformitate cu
legislaţia în vigoare, condiţii egale de funcţionare a întreprinderilor
farmaceutice, indiferent de forma de proprietate a acestora.
(3) Întreprinderile şi instituţiile farmaceutice pot înfiinţa filiale în

conformitate cu legislaţia în vigoare.
Principiile de activitate
a activității farmaceutice
PRINCIPIUL
USMF LEGALITĂȚII – toate activitățile, drepturile, acțiunile,
„Nicolae Testemițanu 12 octombrie 2021
împuternicirile pot fi realizate doar în baza permisiunii,
autorizației, licenței, certificatului sau/și altor documente legale,
emise de organisme de stat cu dreptul de a le oferi:
exercitarea (practicarea) profesiei;
fondarea întreprinderii farmaceutice;
producerea/fabricarea/prepararea medicamentelor;
importul medicamentelor;
controlul calității medicamentelor;
publicitatea medicamentelor;
utilizarea medicamentelor;
acreditarea întreprinderilor farmaceutice;
respectarea drepturilor consumatorului de medicamente;
promovarea farmaciei etice;
organizațiile profesionale – rolul și locul lor în exercitarea profesiei și activitatea farmaceutică;

USMF „Nicolae Testemițanu
PRINCIPIUL 12 octombrie 2021
ASIGURĂRII CALITĂȚII ACTULUI FARMACEUTIC – (condițiile
de activitate, competențele, restricțiile (categorice), reguli, instrucțiuni,
standarde și alte reglementări, ce trebuie respectate pentru a asigura
calitatea actului farmaceutic, aspectele etico-deontologice):
regulile de bune practici (GPP, GDP, GMP);
dotarea cu mobilier, tehnică, aparataj, ustensile, etc.;
divizarea competențelor și funcțiilor în raport cu nivelul instruirii (studiile);
serviciile farmaceutice – cerințe, condiții de prestare, etc.;
procedurile operaționale – obligativitatea existenței și implementării;
interzicerea factorilor distructivi;
locurile unde este interzisă amplasarea farmaciei;
salarizarea specialiștilor proporțională competențelor și responsabilităților;
protejarea profesiei și a actului farmaceutic de calitate;

conducerea întreprinderii farmaceutice (farmaciei) – farmacistul diriginte, cerințe, condiții de
activitatea, responsabilități;
particularități ale activității farmaceutice în farmacia de spital;
îngrijirea farmaceutică;
implementarea conceptului URM.

PRINCIPIUL GARANTĂRII ACCESULUI LA MEDICAMENTE (toate

normele juridice ce au ca scop asigurarea accesibilității fizice și
economice a medicamentelor):
stabilirea reglementărilor privind sortimentul minim obligatoriu de medicamente

pentru întreprinderile farmaceutice;
garantarea accesului la farmacia comunitară;
asigurarea accesului prin extinderea rațională/proporțională a farmaciilor;
asigurarea accesului la medicamente în localitățile rurale;
asigurarea accesibilității economice;
politica prețurilor pentru medicamente (stabilirea normelor ce vor împiedica

creșterea/majorarea nejustificată/ilicită a prețurilor pentru medicamente);
diverse modalități de garanție a accesibilității medicamentelor (compensare,
gratuități, programe de stat, etc.).
PRINCIPIUL ASIGURĂRII CONDIȚIILOR DE PĂSTRARE A

MEDICAMENTELOR (norme generale și particulare respectarea
cărora asigură calitatea, inofensivitatea și eficacitatea
medicamentelor):
regulile GSP – necesitatea elaborării și implementării;
cerințele generale privind păstrarea medicamentelor în farmacii, în

secțiile spitalelor;
transportarea conformă a medicamentelor (GTP);
norme (reguli) privind obligațiunile cetățenilor privind păstrarea

medicamentelor în condiții de domiciliu;
asigurarea nimicirii inofensive a medicamentelor;
igienizarea spațiului de păstrare a medicamentelor.

PRINCIPIUL UNITĂȚII DINTRE ACTUL MEDICAL ȘI CEL FARMACEUTIC

(medicina și farmacia – componente ale sistemului de sănătate, scopul
sistemului farmaceutic, interdependența și colaborarea medic-farmacist,
IMS-farmacie, farmacia clinică – în beneficiul sănătății omului):
colaborarea medic-farmacist;
colaborarea IMS-farmacie;
interzicerea exercitării profesiei farmaceutice de către medici,

asistente medicale, alți specialiști;
rețeta electronică – documente ce ar uni activitățile medicului și
farmacistului în folosul pacientului;
obligarea IMS și a farmaciilor comunitare de a avea în statele de
personal a funcției de farmacist-clinician;
rolul farmacistului clinician în IMS;
realizarea conceptului URM.

PRINCIPIUL REGLEMENTĂRII ECHILIBRATE A PIEȚEI

FARMACEUTICE (norme ce ar minimiza riscurile de acțiune a
factorilor distructivi pe piața farmaceutică):
susținerea producătorilor autohtoni de medicamente;
stimularea dezvoltării rețelei de farmacii în localitățile rurale;
interzicerea monopolului asupra medicamentului/lor;
combaterea concurenței neloiale și asigurarea concurenței în baza profesionalismului;
interzicerea monopolului/oligopoliei întreprinderilor farmaceutice;
implementarea unui sistem unic (general) informațional automatizat;
monitorizarea pieței farmaceutice;
norme de asigurare a diminuării riscului dezechilibrării pieței farmaceutice;
intermedierea medicamentelor;
importul paralel de medicamente;
protecția liberei concurențe (interzicerea concentrării capitalului pe piața farmaceutică).

PRINCIPIUL ASIGURĂRII COORDONĂRII ȘI CONTROLULUI

EFICIENT AL SISTEMULUI FARMACEUTIC (norme generale cu
caracter de directivă, necesitatea respectării unor legități manageriale
și ale teoriei conducerii, delegarea împuternicirilor, ierarhizarea etc.):
organul abilitat cu drepturi și responsabilități în domeniul activității

farmaceutice și coordonării sistemului farmaceutic;
dreptul de a delega împuterniciri;
necesitatea descentralizării prin crearea nivelului regional (județ,

interraional, raional);
asigurarea eficienței controlului asupra activității farmaceutice și a
întreprinderilor;
sancțiuni conform CC, CP, suplimentare (specifice, retragerea
licenței);
inspecția, statutul IF, asigurarea activității în baza Regulamentului
aprobat de Guvern în baza unor norme legislative).
COMUNICAREA FARMACIST – PACIENT
 Responsabilitatea succesului terapeutic nu-i

revine numai medicului, ci este împărtăşită şi de
farmacist, în cooperare cu pacientul.
Noile preocupări ale farmacistului vin din provocările
actuale:
◼ numărul mare de medicamente de care dispune
terapeutica;
◼ polipragmazie sau automedicaţie;
◼ omul modern este un mare consumator, nu numai de
medicamente, ci şi de asistenţă medicală.

COMPLIANŢA
 Recomandările adecvate privind modul de administrare

al medicamentului făcute de farmacist pot determina
acceptarea și participarea acestora la tratament și o
mai bună intelegere a medicației pe care trebuie să și-o
administreze.
 Complianța (asentiment, cooperare, participare) poate
fi definită ca fiind gradul sau masură în care pacientul
iși administrează sau utilizează medicația, în acord cu
recomandările medicului sau farmacistului.
9 decembrie 2021
CONTRIBUŢIA FARMACISTULUI LA COMPLIANŢĂ
❑ Cea mai importanta influența a farmacistului asupra

complianței este reprezentată de oferirea unor informații
corecte la un nivel adecvat (comunicarea farmacistului
cu pacientul).
▪ Farmacistul trebuie sa fie selectiv atât în ceea ce privește
cantitatea de informatii transmise, cât și în ceea ce
privește ordinea și modul în care o face.
▪ Farmacistul trebuie să se asigure că pacientul cunoaște și
întelege suficient utilizarea efectivă sigură a
medicamentului eliberat.
Schema relaţiilor medic – farmacist în folosul

pacientului
Din această schemă rezultă următoarele relaţii:

medic – pacient;
farmacist – pacient;
(medic + farmacist) – pacient.
Art. 4. din Codul deontologic al farmaciştilor din

Republica Moldova (extras).
• farmacistul trebuie să se abţină de la orice act, care ar aduce

prejudiciu demnităţii medicului, iar medicul nu trebuie să
1 ştirbească autoritatea farmacistului;
• farmacistul va răspunde solicitărilor medicilor cu privire la

produsele farmaceutice şi va acorda informaţia necesară referitoare
2 la medicamentele existente în unitate;
• colaborarea farmacistului şi a medicului urmează a fi orientată spre

selectarea medicamentelor eficiente, formelor farmaceutice
3 optimale, schemelor de tratament raţionale etc.;
• profesionismul înalt al farmacistului este un criteriu esenţial în

stabilirea relaţiilor colegiale dintre farmacist şi medic.
4
Relaţiile medic – farmacist
în folosul pacientului se manifestă în

realizarea următoarelor procese:
prescrierea medicamentelor;
eliberarea medicamentelor din

farmacie;
administrarea medicamentelor;
analiza prescripţiilor.
Relaţiile medic – farmacist la etapa prescrierii medicamentelor
Procesul de prescriere a medicamentelor este

unul complex, care face parte din conceptul
utilizării raţionale a medicamentelor.
Ultimul, la rândul său mai include şi procesul

de tratament raţional.
Procesul de tratament raţional este compus

din 6 etape
Etapele procesului rațional de tratament (I-VI)

I – DEFINIREA PROBLEMEI PACIENTULUI
anamneza Stabilirea diagnozei
II – PRECIZAREA OBIECTIVULUI TERAPEUTIC
ce dorim se să obţină în rezultatul

stabilirea scopului:
tratamentului
III – VERIFICAREA EFICACITĂŢII ŞI SIGURANŢEI
tratamentul selectat este cel mai prezenţa / absenţa medicamentului

adecvat personal
Etapele procesului rațional de tratament (I-VI)

IV – ÎNCEPUTUL TRATAMENTULUI
pacientului i se dau explicaţiile
se prescrie reţeta
necesare
V – INFORMAREA AMPLĂ A PACIENTULUI PRIVIND EFECTELE

ADVERSE POSIBILE
Modul de Condiții de Durata Posibilele efecte
administrare păstrare tratamentului adverse, etc.
VI – MONITORIZAREA TRATAMENTULUI.
tratamentul nu a fost pacientul a refuzat tratamentul nu a fost
eficient, administrarea convenabil, etc.
Relaţiile medic – farmacist la etapa eliberării medicamentelor
găsirea de către farmacist a formulelor de manifestare a

încrederii în planul de medicaţie stabilit de către medic;
atenuarea erorilor posibile comise, dar corijarea lor

necondiţionată cu respectarea eticii profesionale: farmacistul va
majora încrederea pacientului în medicaţia prescrisă de medic,
iar medicul va manifesta respect faţă de farmacist;
contactarea, în caz de necesitate a medicului de către farmacist

şi precizarea unor neclarităţi din reţetă, coordonarea
substituirii sau a aplicării unor modificări în programul
tratamentului;
verificarea complianţei pacientului şi, în caz de necesitate – prin

monitorizarea procesului de tratament medicamentos.
Relaţiile medic – farmacist în procesul administrării

medicamentelor
Pacientul este ultima verigă în ciclul procesului

terapeutic– dar cea mai importantă verigă.
Se poate admite că:
✓ s-a stabilit cea mai potrivită tactică de tratament,
✓s-a selectat cel mai adecvat medicament,
✓s-a procurat medicamentul
dar dacă complianţa pacientului nu este
satisfăcătoare, succesul tratamentului va eşua.
Din această cauză medicul şi farmacistul totdeauna

vor colabora în vederea îmbunătăţirii complianţei
pacientului la tratament
Relaţiile medic – farmacist în procesul administrării

medicamentelor
Deosebit de des se încalcă regimul de administrare a

medicamentelor dacă:
❑ pacientului i s-au prescris 2 şi mai multe
medicamente;
❑ boala nu se manifestă cu diverse simptome sau
este o dereglare a psihicii;
❑ preparatul manifestă efecte adverse severe,
insuportabile pentru pacient;
❑ boala are un caracter cronic.
Atitudinea pacienţilor faţă de tratament

(C. Bradley et al.)
❑ tot mai mulţi pacienţi administrează medicamentele în

baza propriilor experienţe, inclusiv administrarea
medicamentelor folosite anterior;
❑ pacienţii de sine stătător majorează sau micşorează doza
medicamentului prescris, aflând astfel care este efectul
terapeutic asupra organismului precum şi care vor fi
efectele adverse;
❑ încă o modalitate de a verifica efectul şi reacţiile adverse
asupra organismului este renunţarea administrării
medicamentului;
❑ consumul unor medicamente, în viziunea anumitor
consumatori, le ajută să participe la viaţa socială.
Universitatea de Stat de Medicină și
Farmacie ”Nicolae Testemițanu”
Mulţumesc pentru atenţie !
“Fiecare om este autorul propriei sale

sănătăţi sau boli.”
Buddha
12 octombrie 2021

Prelegere Medicina Rolul Farmacistului-55988

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prelegere Medicina Rolul Farmacistului-55988

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea de Stat de Medicină și

Farmacie ”Nicolae Testemițanu”

Substsemele sistemului de sănătate

Subsistemele sistemului farmaceutic

RESPONSABILITATEA FARMACISTULUI ÎN RAPORT CU

• Asigurarea aprovizionării, depozitării şi eliberării

• Furnizarea de informaţii pacienţilor privind denumirea

RESPONSABILITATEA FARMACISTULUI ÎN RAPORT CU

• Participare la elaborarea şi modificarea planului terapeutic, în

• Raportarea reacţiilor adverse;

• Furnizarea de informaţii despre medicamente medicilor şi

• Menţinerea unui nivel ridicat de cunoştinţe despre medicamente,

Legea ocrotirii sănătății

Articolul 1. NOŢIUNI GENERALE

• activitate farmaceutică - domeniu ştiinţifico-practic al ocrotirii

totalitatea întreprinderilor, organizaţiilor şi

Sistemul de asistența farmaceutică

Legea cu privire la activitatea farmaceutică

(1) La întreprinderile şi instituţiile farmaceutice se raportă întreprinderile

(2) Întreprinderile şi instituţiile farmaceutice pot fi de stat, private sau cu o

(3) Întreprinderile şi instituţiile farmaceutice pot înfiinţa filiale în

exercitarea (practicarea) profesiei;

fondarea întreprinderii farmaceutice;

controlul calității medicamentelor;

acreditarea întreprinderilor farmaceutice;

respectarea drepturilor consumatorului de medicamente;

promovarea farmaciei etice;

organizațiile profesionale – rolul și locul lor în exercitarea profesiei și activitatea farmaceutică;

regulile de bune practici (GPP, GDP, GMP);

dotarea cu mobilier, tehnică, aparataj, ustensile, etc.;

divizarea competențelor și funcțiilor în raport cu nivelul instruirii (studiile);

serviciile farmaceutice – cerințe, condiții de prestare, etc.;

procedurile operaționale – obligativitatea existenței și implementării;

interzicerea factorilor distructivi;

locurile unde este interzisă amplasarea farmaciei;

salarizarea specialiștilor proporțională competențelor și responsabilităților;

protejarea profesiei și a actului farmaceutic de calitate;

implementarea conceptului URM.

PRINCIPIUL GARANTĂRII ACCESULUI LA MEDICAMENTE (toate

stabilirea reglementărilor privind sortimentul minim obligatoriu de medicamente

garantarea accesului la farmacia comunitară;

asigurarea accesului prin extinderea rațională/proporțională a farmaciilor;

asigurarea accesului la medicamente în localitățile rurale;

asigurarea accesibilității economice;

politica prețurilor pentru medicamente (stabilirea normelor ce vor împiedica

PRINCIPIUL ASIGURĂRII CONDIȚIILOR DE PĂSTRARE A

regulile GSP – necesitatea elaborării și implementării;

cerințele generale privind păstrarea medicamentelor în farmacii, în

transportarea conformă a medicamentelor (GTP);

norme (reguli) privind obligațiunile cetățenilor privind păstrarea

asigurarea nimicirii inofensive a medicamentelor;

igienizarea spațiului de păstrare a medicamentelor.

PRINCIPIUL UNITĂȚII DINTRE ACTUL MEDICAL ȘI CEL FARMACEUTIC

interzicerea exercitării profesiei farmaceutice de către medici,

rolul farmacistului clinician în IMS;

realizarea conceptului URM.

PRINCIPIUL REGLEMENTĂRII ECHILIBRATE A PIEȚEI

susținerea producătorilor autohtoni de medicamente;

stimularea dezvoltării rețelei de farmacii în localitățile rurale;

interzicerea monopolului asupra medicamentului/lor;

combaterea concurenței neloiale și asigurarea concurenței în baza profesionalismului;

interzicerea monopolului/oligopoliei întreprinderilor farmaceutice;

implementarea unui sistem unic (general) informațional automatizat;