Reţeta medicală

Noţiuni introductive
Se mai numeşte receptă, prescripţie sau ordonanţă medicală.Este un document scris, cu
caracter oficial, prin care medicul indică farmacistului medicamentele pe care le va elibera iar
bolnavului modul de administrare al acestora.
Reţeta medicală este :
-un act medical;
-un document medico-legal cu valoare juridică fiind un act justificator sau de
acuzare în cazuri litigioase;
-este un act legal de justificare şi contabilizare a stupefiantelor şi a
medicamentelor potenţial toxice care sunt supuse unor reglementari speciale.
Reţeta medicală trebuie să îndeplinească unele condiţii de formă şi unele cerinţe
psihologice :
CERINȚE DE FORMĂ:
-se scrie pe formulare tip , standardizate , prevăzute în partea superioară cu un antet ; este un
formular tipizat sau o hartie de formă dreptunghiulară cu dimensiunile 20x10cm (fig.36.)
-se scrie cu cerneală, pix cu pastă, creion chimic sau este dactilografiată;
-se scrie cât mai citeţ, fără greşeli;
-nu se admit corecturi sau ştersături pentru că ele ar putea fi făcute de alte persoane în scopul
obţinerii de cantităţi mai mari de medicamente ; în caz de greşeli reţeta se rescrie;
-farmacistul nu ia în considerare reţetele indescifrabile şi nici nu are voie să presupună părţile
neînţelese din prescripţie pentru că în caz de erori responsabilitatea revine atât medicului cât şi
farmacistului;
-reţeta medicală se scrie în limba naţională dar se folosesc şi prescurtări în limba latină
obligatorii sau facultative .
CERINȚE PSIHOLOGICE:
-Ştersăturile, corecturile, petele de cerneală, constituie greşeli din punct de vedere psihologic;
- Un obicei bun este acela de a reciti reţeta inainte de a o semna, deoarece se pot strecura greşeli,
mai ales dacă atenţia medicului a fost distrasă de persoanele din cabinet.
- Reprezintă o greşeală majoră obiceiul de a compune reţete din timp care să poată fi aplicate in
diferite situaţii clinice. Scrierea reţetelor este dreptul şi obligaţia medicului, care nu pot fi
delegate personalului medical auxiliar. Nu este admisă incredinţarea unui cadru mediu a unei
reţete parafate in alb ce urmează să fie completată după nevoile acestuia. Nu este recomandabilă
practica de a dicta reţeta unui cadru mediu, doearece pot interveni erori, iar bolnavul
interpretează aceasta ca o lipsă de atenţie a medicului pentru persoana şi boala sa
Alte cerinţe obligatorii:
-Reţeta trebuie să conţină: data prescrierii, semnătura şi parafa medicului, ştampila unităţii care
asigură asistenţa medicală.
- Dacă este necesară continuarea prescripţiei pe verso ( pe contrapagină), se va scrie în partea de
jos a primei pagini “ VERTE” ( latină ) care înseamnă “ÎNTOARCE “ şi care arată că prescripţia
medicală nu s-a terminat.
 -Dacă se prescriu 2/mai multe medicamente ele se scriu pe acelaşi formular, se numerotează şi
se separă între ele printr-un semn dublu de înmulţire , şi fiecare reprezintă o reţetă separată cu
toate componentele sale cu excepţia antetului care este comun pentru toate.
- Dacă se prescrie un singur medicament şi rămâne spaţiu liber până la parafa medicului acesta
se anulează prin semnul Z mare;
-Pe reţetă pot figura unele din indicaţiile de urgenţă , mai ales pentru medicamentele preparate
în farmacie şi care trebuie eliberate rapid:
“CITO”=REPEDE;
“CITISSIMO” =F. REPEDE
“STATISSIMO”=PE LOC
-Dacă este necesară administrarea de doze mai mari decât cele maxim admise medicul arată
farmacistului că este o dorinţă a sa prin cuvintele latine ” SIC VOLO “ = “AŞA VREAU” ( prin
aceste cuvinte el îşi asumă responsabilitatea );
Cerinţe din partea medicului şi farmacistului în ceea ce priveşte prescripţia medicală:
Medicul este obligat :
- să cunoască foarte bine medicamentele pe care le prescrie, mecanismul lor de acţiune,
efectele adverse, contraindicaţiile lor, precum şi eventualele interacţiuni medicamentoase;
- să cunoască antecedentele medicamentoase ale pacientului precum şi eventuala
existenţă a automedicaţiei / a unei multiterapii precum şi a eficacităţii lor;
-să insiste pe eventualele efecte adverse din cursul tratamentelor anterioare ( reacţii
alergice etc.);
- trebuie să ţină cont de existenţa unui risc crescut( ex. femeile însărcinate, bolnavii
cronici etc.).
Farmacistul:
-trebuie să respecte prescripţiile medicului iar dacă este necesară înlocuirea unei
specialităţi farmaceutice cu alta să consulte medicul;
-trebuie să verifice compatibilitatea între medicamentele prescrise;
- este obligat să verifice dozele pentru o dată şi pentru 24 ore şi să le compare cu dozele
maxim admise din Farmacopee ; în caz de erori responsabilitatea le revine amândoura;
-să verifice dacă în reţetă există medicamente cu acţiune similară şi dacă există să se ţină
cont de doza totală a asociaţiei;când se asociază medicamente cu acţiune sinergică dozele se scad
deoarece chiar dacă nu este depaşită doza maximă prin efectul de potenţare pot rezulta efecte
toxice .
 Medicamentele se eliberează conform normelor de eliberare stabilite de Ministerul
Sănătăţii care au fost stabilite pentru a evita abuzul de medicamente şi pentru a le utiliza
raţional.
Extrase din Ordinul Nr.679 din 16.07.2003 – aprobarea reglementărilor privind
clasificarea pentru eliberarea produselor medicamentoase de uz uman publicate in MO nr.556
din 08.08.2003:
Art.1. Cu ocazia emiterii autorizaţiei de punere pe piaţă, ANM( Agenţia Naţională a
Medicamentului) va preciza clasificarea produsului medicamentos in următoarele categorii:
- grupa A: produse medicamentoase care se eliberează pe bază de prescripţie medicală.
- grupa B: produse medicamentoase care se pot elibera fără prescripţie medicală in farmacii şi
drogherii (denumite produse OTC-“over the counter drugs”-).
Art. 2. Grupa A de produse medicamentoase cuprinde următoarele subgrupe:
a) produse medicamentoase care se eliberează in farmacie pe bază de prescripţii medicale
valabile 6 luni, care pot să rămană la pacienţi, notate P-6L (prescripţii ce pot fi refolosite).
b) produse medicamentoase care se eliberează pe bază de prescripţii medicale care se reţin la
farmacie, notate P-RF (prescripţii medicale care nu pot fi refolosite).
c) produse medicamentoase care se eliberează in farmacie pe bază de prescripţii medicale
speciale (cu timbru sec notate P-TS pentru stupefiante sau care se reţin la farmacie notate P-RF)
pentru celelelate categorii de produse medicamentoase prevăzute la art.4.
d) produse medicamentoase care se eliberează pe bază de prescripţii medicale in condiţii
restrictive, pentru a fi utilizate in spaţii cu destinaţii speciale, notate S.
Art.4. Produsele medicamentoase care se eliberează pe bază de prescripţii medicale speciale (cu
timbru sec P-TS sau care se reţin la farmacie notate P-RF) sunt cele care :
a) conţin substanţe clasificate ca stupefiante in concordanţă cu legislaţia aprobată şi convenţiile
internaţionale in vigoare (notate P-TS).
b) conţin substanţe clasificate ca psihotrope in concordanţă cu convenţiile internaţionale
(notate P-RF).
c) sunt susceptibile in caz de utilzare incorectă să prezinte un risc mare de abuz medicamentos,
să ducă la dependenţă sau să fie utilizate incorect in scopuri ilegale (notate P-RF).
d) conţin substanţe care datorită proprietăţilor sau noutăţii lor pot fi considerate că aparţin
acestui grup ca măsură de precauţie (notate P-RF).
Medicamentele pentru bolnavii internaţi în unităţile spitaliceşti se eliberează din
farmaciile care deservesc spitalele pe bază de condici ;această modalitate de prescriere se
numeşte “formula nosocomialis” , de la grecescul nosocomium =spital.Ele se trec şi în foaia de
observaţie a bolnavului şi în registrul de consultaţii.
Prescripţia medicală se întocmeşte în 3 exemplare, dintre care originalul şi o copie se
depun de asigurat la farmacie iar o copie este reţinută de medicul de familie.
Medicamentele sunt prescrise pentru o perioadă de 3-5 zile în afecţiunile acute, 7-10 zile
în afecţiunile subacute şi până la 30 zile zile în afecţiunile cronice, cu excepţia pacienţilor cu
diabet zaharat.
La o consultaţie se pot prescrie între 1 şi 3 produse medicamentoase, cu excepţia copiilor
cu vârstă cuprinsă între 0-12luni.Pentru bolnavii cu TBC şi diabet zaharat se pot prescrie
maximum 4 medicamente la o consultaţie.
Prescripţia medicală eliberată la externarea bolnavilor conţine medicamente pentru
maximum 30 zile , cu excepţia diabetului zaharat la care prescripţia poate fi pentru 60 zile.
Reţeta tipizată
Se scrie cu medicamente tipizate sau comerciale care sunt realizate în industrie, de
diverse firme de medicamente şi sunt livrate farmaciilor în forma în care se eliberează
bolnavilor.
Părţile reţetei tipizate sunt:
1. SUPERSCRIPŢIA/ SUPERSCRIPTIO ( ANTETUL );
2. INVOCAŢIA /INVOCATIO( TITLUL)
3. INSCRIPŢIA /PRESCRIPTIO
4. INSTRUCŢIA /INSTRUCTIO (/SIGNATURA)
5. OFICIALIZAREA
1. SUPERSCRIPŢIA:
Este partea tiparită a reţetei şi este completată de medic .Ea cuprinde:
-denumirea instituţiei care acordă asistenţa medicală ,judeţul, localitatea;
-date despre pacient:nume, prenume, vârsta ,sex, domiciliul, numărul fişei din foaia de
observaţie sau din registrul de consultaţii, numărul carnetului de sănătate, diagnosticul cât mai
complet( excepţie: situaţiile în care bolnavul nu trebuie să cunoască diagnosticul sau
diagnosticul un trebuie făcut public );
În cazul reţetelor cu regim special antetul mai conţine : -condiţii speciale de eliberare a
medicamentelor: gratuit( copii: sugar, copil, student; boli cronice; altele: gravide, lăuze, protejaţi
social) sau compensat sau conform unor legi speciale ( la handicapaţi, veterani sau cu alte
gratuităţi); numărul carnetului de sănătate al asiguratului, codul numeri personal, diagnosticul
cu specificarea de boală acută, subacută sau cronică.
2.INVOCAŢIA/ TITLUL
Marchează începutul reţetei medicale propriu-zise.
Este exprimată prin prescurtarea Rp/ de la latinescul “RECIPE” =”PRIMEŞTE , IA”( lb.
latină) ; este o formulă prin care medicul se adresează farmacistului pentru a onora reţeta.
Rp/ poate fi şi tipărit ( unul singur sau uneori Rp1/,Rp2/,Rp3/ ) .

3. INSCRIPŢIA (PRESCRIPŢIA )
Este partea principală a reţetei medicale şi cuprinde: denumirea medicamentului
tipizat ;cantităţile corespunzătoare : cantitatea de substanţă activă dintr-o bucată de formă
farmaceutică / c% şi cantitatea totală eliberată.
 Denumirea medicamentului
Se poate folosi denumirea comercială, atunci cand medicul doreşte ca bolnavul să
primească produsul unei anumite firme sau denumirea comună internaţională(denumire generică)
atunci când acelaşi medicament este produs de mai multe firme farmaceutice, iar medicul nu are
o preferinţă pentru un anume preparat comercial.
În această situaţie urmează ca farmacistul să elibereze preparatul pe care îl are în stoc în
acel moment sau care convine cel mai mult pacientului ca prezentare şi preţ de cost. Dacă
medicamentul este condiţionat în doze diferite la inscripţie, pe acelaşi rând cu denumirea
medicametului, se va indica şi cantitatea de substanţă activă din forma farmaceutică
recomandată. Dacă preparatul farmaceutic conţine un amestec de substanţe active, cu o denumire
comercială atunci este obligatoriu să se treacă acest nume.
Denumirea se scrie cu majusculă , puţin mai la dreapta şi cu un rând mai jos decât Rp/.
Nu se folosesc: denumirea chimică fiind prea complicată cu excepţia unor substanţe
foarte simple prevăzute în farmacopee;nu se folosesc formule chimice , simboluri chimice sau
denumiri populare ( ex: sare amară în loc de sulfat de magneziu);
Cantitatea de medicament şi unităţile de măsură
În general , pe acelaşi rând cu denumirea medicamentului se trece:
-cantitatea de medicament la o unitate de doză ( /cpr, /fiolă etc.) folosindu-se cifre arabe;
-prescurtarea din limba latină pentru tipul de formă farmaceutică (de ex. cpr. pentru comprimat,
f. pentru fiolă,ungv. pentru unguent etc.);
- unităţile de măsură corespunzătoare şi cantitatea totală eliberată folosind cifre romane ( iar in
paranteză se notează cantitatea în litere).
Unităţile de măsură :
În cazul formelor farmaceutice solide şi semisolide : unitatea de măsură este gramul; dacă avem
multipli sau submultipli ai gramului ( miligrame ) se transformă în grame ;
Ex:
Rp/
Diazepam, cpr. 0,01 g
cpr.nr.X(zece)

În acest caz cantitatea de medicament /unitate de doză este urmată de tipul de formă
farmaceutică folosit ( cpr) şi de nr. de bucăţi din forma farmaceutică dorită.

Sau
Rp/
Diazepam , cpr 0,01 g
 Cutie nr.I(una)

În acest caz tipul de formă farmaceutică precede cantitatea pe unitate de doză şi este
urmată de cantitatea totală eliberată ca ambalaj tot cu cifre romane.
Sau Rp/
Paracetamol, cpr 0,500g
Blistere nr.II( două)

În cazul unguentelor :
-se precizează c% unguentului şi cantitatea eliberată ;
-ex: Rp/
Nifluril , gel gingival 3%
Tub nr.I (unu)
In cazul FF lichide :
- se folosesc unităţi volumetrice:
* MILILITRUL (ml) si MICROLITRUL
dupa denumirea medicamentului se notează tipul de FF lichidă şi c% iar apoi numărul de
bucăţi de FF lichide ;există mai multe modalităţi de notare a c% FF lichide :
-% g/g =cantitatea în grame de substanţă conţinută în 100 grame produs final;de obicei
pentru FF lichide de uz intern şi extern( ex; 20 g sirop la 100 poţiune);
-foarte frecvent se foloseşte % g/v= cantitatea în grame de substanţă conţinută în 100 ml
produs final (frecvent pentru c% soluţiilor injectabile );
ex:
Rp/
Mialgin, sol. 0,10g/2 ml
f nr.III(trei)

-% v/v =volumul în ml conţinut în 100 ml produs final ;

ex; alcoolul diluat 70%
 -% v/g= volum în ml conţinut în 100 g produs final.
*PICĂTURI
Pentru aceasta trebuie cunoscut nr. de picături /g de ff lichidă ;
Pentru a obţine rezultate cât mai uniforme se foloseşte un “ picurător standard” ( diametrul ext.
=3 mm,cel intern =0,6 mm);
Pentru lichidele cu densitate ca şi apa numărul de gtt dintr-un g = numărul de gtt dintr-un ml
( densitate =1); pentru cele cu densitate diferită numărul de gtt/g este diferit de numărul de gtt
/ml;
Când cantitatea este foarte scăzută numărul de gtt se trece cu cifre romane iar în paranteză cu
litere;dacă numărul de gtt este un multiplu al numărului dintr-un gram cantitatea se trece in
grame.
4. INSTRUCŢIA
Se adresează pacientului şi cuprinde indicaţiile privind modul de administrare al
medicamentelor; recomandările sunt trecute de farmacist pe eticheta sau ambalajul preparatului
eliberat.
Începe cu prescurtarea latinească “ D.S. “ =” DETUR SIGNATUR”/”DA ET SIGNA” = “DĂ
ŞI SEMNEAZĂ “/ “ELIBEREAZĂ ŞI ETICHETEAZĂ “/ “ NOTEAZĂ MODUL DE
ADMINISTRARE “. Aceasta înseamnă că farmacistul trebuie să copieze aceste indicaţii pe
ambalajul medicamentului.
După această prescurtare se scrie în ordine:
* calea de administrare ( folosind prescurtări ):
D.S. : int.... ( pt adm p.os);
D.S.: sublingual….;
D.S. : inj.... (pentru administrarea parenterală) , cu precizarea modului: i.m.
( intramuscular), i.v.(intravenos), s.c.(subcutanat), i.a.(intraarterial), perfuzie i.v., i.d.
(intradermic);
D.S.: ext......, pentru aplicarea pe piele sau mucoase în care caz se detaliază modul de
aplicare : ex: D.S. : ext., aplicaţii în sacul conjunctival/ D.S. : ext., aplicaţii pe marginea
pleoapelor/D.S.: ext., intrarectal/D.S.: ext., intravaginal / D.S. :ext., instilaţii în conductul auditiv
extern etc.
D.S. : inhalaţii,.... ( pentru aerosoli).
*doza/doză , adică doza care se administrează o dată şi anume numărul de forme farmaceutice în
cifre arabe şi tipul de formă farmaceutică ( folosind prescurtari din lb. latină);
ex: D.S.: int., 1 cpr.,.......
*ritmul de administrare pe 24 de ore adică numărul de doze parţiale şi intervalul dintre ele ;
ex: D.S. : int., 1cpr de 4X /zi ,....
sau D.S.: int., 1 cpr la 6 ore ,....
sau D.S.: int., 4X 1 cpr/zi ,....
!!!!atenţie este incorect 4X1/zi ( confuzie cu 4 cpr odată /zi ; deci doza/doza este urmată de tipul
de ff ).
* durata tratamentului : zile, săptămâni, luni, permanent, intermitent.
ex:D.S.: int., 1cpr de 4 X /zi , timp de 10 zile.
- eventual se atrage atenţia asupra unor efecte nedorite care pot apare;
-tot în această parte medicul va specifica dacă reţeta se poate repeta / nu( dacă da de câte ori) .
Dacă este cazul în instrucţie se mai poate nota :
- Relaţia între administrare şi alimentaţie:
Unele medicamente trebuie administrate în concordanţă cu programul de masă , şi anume:
-înainte de masă ( ex: stimulatoarele ale organismului cu 15-30’ înainte de masă);
-în timpul mesei sau imediat după mesele principale : ex: unele medicamente iritante
gastrice ( aspirină , fenilbutazonă etc);
-la un anumit interval după mese: mai mic( 30-60 minute ; ex: alcalinizantele sau
pansamentele gastrice ) sau mai mari (tetraciclinele).
-Trebuie respectată relaţia cu perioada de somn/activitate :
ex: hipnoticele se administrează cu 30’ seara înainte de culcare /diureticele se administrează
dimineaţa pentru ca efectul lor să se epuizeze până seara la culcare .
În cazul unor medicamente se ia în considerare :
-relaţia cu ciclul menstrual;
-relaţia cu postura ( ex: unele medicamente hipotensoare se dau în poziţie culcată );
-asocierea cu alte medicamente /cu alte proceduri terapeutice (regim igieno-dietetic de ex);
-contraindicaţia asocierii cu alte M;
-dacă este necesară dizolvarea /agitarea înainte de folosire ;
 -relaţia cu momentele secreţiilor fiziologice mai ales în cazul medicamentelor hormonale care
se recomandă a fi administrate în raport cu nivelele maximale sau minimale ale secreţiilor
fiziologice ;ex: glucocorticoizii se administrează 2/3 din doză dimineaţa ( între 5 si 7) când
secreţia este crescută şi 1/3 din doză după-masa când secreţia este mai scăzută .
Uneori pentru uşurinţa farmacistuluui sau a bolnavului , în instrucţie se pot folosi şi unităţi de
măsură aproximative:
* pentru formele farmaceutice lichide 1 linguriţă =5 ml
1 lingură supă = 15 ml
* pentru apă/soluţiile apoase valorile în greutate corespund cu cele în volum ( densitatea =1) dar
la alte lichide intervin în calcul şi densităţile ( ex.: siropul simplu are densitatea =1.32; 1
linguriţă =5 ml= densitate X volum (1,32X 5)=6,6 g
Ceaşca de cafea=50 ml; un pahar ap=200ml;un pahar de vin vin=100ml.
* pentru formele farmaceutice solide:
-Pulberile se pot administra cu lingura , vârful de cuţit dar cantităţile diferă în funcţie de
densitatea pulberii şi de gradul de umplere :
- 1 linguriţă rasă = 1,5-2,5mg ;
- 1 linguriţă cu vârf=2,5-5 mg;
-1 vârf de cuţit=0,1-1 mg.
Numai în cazul substanţelor toxice sau stupefiante după cantitatea de substanţă în grame se trece
în paranteză cantitatea în mg ( cifre şi litere ) ; ex: extract de opiu 0,10 g( 100 mg ;o sută
miligrame ) ;
6. OFICIALIZAREA : data, semnătura şi parafa medicului , uneori si ştampila unităţii .
Alte precizări care se pot face la sfarşitul reţetei :
STATIM – imediat (farmacistul intrerupe orice activitate in farmacie şi trece la onorarea
reţetei respective).
CITO – repede (prescripţia trebuie onorată in termen de 24 de ore).
REPETETUR – cand prescripţia se poate repeta.
NEREPETETUR – cand prescripţia nu se mai poate repeta.
7.ADNOTATIO – este formularul tipărit pe reversul formularului.