VI.

GRANULATE
GRANULATA
 Granulatele sunt preparate farmaceutice solide, constituite din particule
de formă neregulată, vermiculară, cilindrică sau sferică; conţin substanţe active
şi substanţe auxiliare şi sunt destinate administrării pe cale orală. (F.R. X)
În funcţie de tehnologia de preparare pot fi:
 zaharuri granulate sunt constituite din agregate de substanţe active, zahăr şi
substanţe auxiliare. În cazul granulatelor efervescente substanţele auxiliare sunt
reprezentate în principal de o substanţă acidă şi de una alcalină.
 granulate acoperite sunt constituite din substanţe active şi substanţe
auxiliare. Sunt acoperite cu unul sau mai multe straturi continue si uniforme
formate din substanţe cu rol de protecţie sau de dirijare a eliberării substanţelor
active.
PREPARARE
Substanţe active şi auxiliare se aduc la gradul de fineţe prevăzut se
omogenizează şi se granulează pe cale umedă sau uscată. Dacă este cazul
granulatele astfel obţinute se acoperă cu unul sau mai multe straturi continue şi
uniforme constituite din zahăr sau alte substanţe dulci, sau cu pelicule subţiri din
diferite substanţe.
Se pot folosi corectori de gust şi de miros, coloranţi admişi de Ministerul
Sănătăţii.
În formula de preparare talcul trebuie să fie de cel mult 1%, acidul
stearic de cel mult 1%, stearatul de magneziu sau de calciu de cel mult 10% din
masa granulatului.
 DESCRIERE
Se prezintă sub formă de fragmente vermiculare, cilindrice sau sferice, pe cât
posibil uniforme, cu gustul, mirosul şi culoarea caracteristice substanţelor folosite.
Granulatele acoperite trebuie să prezinte un înveliş continuu şi uniform.
DEZAGREGARE
Se iau în lucru 3 g de granulat.
Zaharurile granulate trebuie să se dezagrege în apă în cel mult 15 minute,
dacă nu se prevede altfel.
Zaharurile granulate efervescente trebuie să se dizolve sau să se dezagrege în
apă cu efervescenţă în cel mult 5 minute, vasul nu trebuie agitat în timpul
determinării.
Granulatele acoperite trebuie să se dezagrege în pepsină-soluţie acidă în cel
mult 60 min, dacă nu se prevede altfel.
Granulatele acoperite enterosolubile nu trebuie să se dezagrege în pepsină-
soluţie acidă în 2 ore, dacă nu se prevede altfel, şi trebuie să se dezagrege în
pancreatină-soluţie alcalină în cel mult 60 min, dacă nu se prevede altfel.
DOZARE
Conţinutul în substanţă activă se determină conform prevederilor din
monografia respectivă, folosind amestecul obţinut prin omogenizarea conţinutului
din cel puţin 3 recipiente.
CONSERVARE
În recipiente bine închise. Granulatele efervescente se păstrează în
recipiente bine închise în prezenţa unei substanţe deshidratante sau în recipiente
închise etanş.
 Conform EUROPEAN FARMACOPOEIA III – SUPPLEMENT 2001 –
„GRANULES” – Granulata, granulatele sunt preparate de consistenţă solidă,
formate din agregate uscate ale particulelor unei pulberi suficient de rezistente
pentru a se opune manipulării. Sunt destinate administrării orale. Unele sunt
înghiţite ca atare, unele sunt mestecate şi unele sunt dizolvate sau dispersate în
apă sau alt lichid corespunzător înainte de administrare.
Granulatele conţin una sau mai multe substanţe active cu sau fără
excipienţi, şi dacă este necesar coloranţi şi aromatizanţi corespunzători.
Se pot prezenta ca preparate unidoză sau multidoză.
Fiecare doză dintr-un preparate multidoză trebuie să fie administrată cu
un dispozitiv capabile de a elibera cantitatea prescrisă. Granulatele unidoză
pentru uz oral sunt închise în recipiente individuale, de exemplu pungi de hârtie,
capsule de hârtie sau fiole.
CONSERVARE
În recipiente bine închise sau dacă preparatul conţine compuşi volatili se
conservă în recipiente închise etanş.
Se disting mai multe categorii:
granulate efervescente sunt granulate neacoperite, care conţin, în general,
substanţe acide şi carbonaţi sau hidrogenocarbnaţi, care reacţionează rapid în
prezenţa apei cu degajarea dioxidului de carbon. Sunt destinate administrării
interne după o prealabilă dizolvare sau dispersare în apă. Se conservă în
recipiente închise etanş. Se prevede testul de dezagregare: plasarea unei doze de
granulate efervescente într-un vas ce conţine apă la 15-25C şi trebuie să se
formeze numeroase bule de gaz. Se repetă pentru încă 5 probe şi preparatul
corespunde testului dacă toate probele se dezagregă în 5 minute.
granulate acoperite sunt de regulă preparate multidoză alcătuite din granule
acoperite cu unul sau mai multe straturi de amestecuri obţinute din diverşi
excipienţi. Se prepară prin aplicarea substanţelor de acoperire sub formă de
soluţie sau de suspensie, în condiţiile în care are loc şi evaporarea vehiculului.
Pentru aceste granulate se prevede testul de dizolvare pentru a demonstra o
cedare corespunzătoare a substanţelor active.
granulate gastro-rezistente sunt granulate cu cedare întârziată, care trebuie să
reziste la acţiunea sucului gastric şi să cedeze substanţele active la nivelul
intestinului subţire. Aceste proprietăţi sunt obţinute prin acoperirea granulatelor cu
materiale gastro-rezistente (acoperire enterică) sau prin metode corespunzătoare.
granulate cu cedare modificată sunt granulate acoperite sau neacoperite ce
conţin excipienţi special sau sunt granulate preparate prin metode speciale,
separate sau împreună, destinate a modifica viteza, locul sau timpul la care
substanţele active sunt cedate. Includ granulele cu cedare prelungită şi granulele
cu cedare întârziată.
VI.1. PREPARAREA GRANULATELOR

Granulatele se utilizează ca atare, ca formă farmaceutică, dar în cele

mai multe cazuri granularea se utilizează ca etapă intermediară în prepararea
comprimatelor sau capsulelor gelatinoase.

Granularea prezintă mai multe obiective, dintre care amintim:

modificarea structurii materialului, mărirea densităţii, ameliorarea proprietăţilor de
curgere, reducerea proporţiei de aer dintre particule, aer care împiedică în bună
măsură comprimarea, evitarea separării componentelor dintr-o pulbere compusă,
etc.

Se utilizează diverse metode de granulare:

granularea uscată,
granularea umedă.
GRANULAREA USCATĂ
Această metodă de granulare utilizează o presiune foarte mare pentru
compactizarea pulberii. Principalul avantaj al acestei metode este evitarea
acţiunii nefavorabile a căldurii şi umidităţii asupra pulberii. Deci această metodă
se utilizează pentru toate substanţele active termolabile sau sensibile la acţiunea
umidităţii.
Granularea uscată utilizează aceeaşi excipienţi ca şi granularea umedă,
dar este posibil ca pe această cale să se obţină granulate în care există cantităţi
foarte mici de excipienţi dezagreganţi şi lubrifianţi.
Se realizează prin:
brichetare – comprimarea pulberilor cu maşini de comprimat cu un singur
ponson sau maşini rotative, dar procesul nu este economic şi uneori este dificil
de realizat;
compactizare cu cilindri sau valţuri – cei doi cilindri se rotesc în sens invers,
când se obţine materialul comprimat în brichete sau folii, dependent de suprafaţa
cilindrilor.
 Etapele parcurse în procesul de granulare:

obţinerea pulberii compuse;

brichetarea care se realizează prin comprimarea amestecului de pulberi când se
obţin brichete care sunt comprimate ce au un diametru de circa 2,5 cm şi sunt
subţiri;
granularea propriu-zisă constă în sfărâmarea acestor brichete, care în farmacie
se realizează prin sfărâmare la mojar iar în industrie există granulatoare mecanice
prevăzute cu ciocane şi site iar fragmentele care se obţin sunt trecute forţat prin
sita 3;
uniformizarea granulatelor prin cernere pe suprafaţa sitei 4 când se opreşte
refuzul iar cernutul este supus din nou granulării.
 GRANULAREA UMEDĂ
Este cel mai răspândit procedeu, fiind o granulare clasică dar căruia i s-au
făcut modificări ce au dus la apariţia unor procedee speciale.
Principalele etape de lucru în procedeul clasic sunt:
obţinerea pulberii compuse;
umectarea acesteia cu un lichid de umectare care are rolul de a transforma
pulberea compusă într-o masă vârtoasă;
granularea propriu-zisă care se realizează prin trecerea forţată a masei
vârtoase prin ochiurile sitei 3;
uscarea granulatelor iniţial la aer, apoi la etuvă la maxim 45C;
uniformizarea granulatelor prin cernere pe ochiurile sitei 4, când se opreşte
refuzul şi cernutul se granulează din nou.
Granulatele efervescente se pot prepara prin această metodă dar ca lichid
de granulare se foloseşte alcoolul concentrat. În cazul în care componenta acidă
este acidul citric cristalizat cu o moleculă de apă, care este o substanţă
eflorescentă, aceste granulate se pot prepara prin metoda fuziunii la cald: se
obţine o pulbere compusă din substanţele active şi auxiliare care se încălzeşte la
1000C, când acidul citric pierde apa de cristalizare care va umecta pulberea şi
masa obţinută se supune granulării.
 VI.2. ZAHARURI GRANULATE
Zaharurile granulate conţin circa 20% substanţe active şi aproximativ 80%
substanţe auxiliare. În categoria acestor zaharuri intră şi zaharurile granulate
efervescente care un conţinut de 20% substanţe active şi aproximativ 80%
substanţe auxiliare care sunt formate din 74% amestec efervescent şi 6% zahăr.
Componenta acidă a amestecului efervescent este acidul citric sau tartric,
iar cea alcalină este carbonatul acid de sodiu.
Granulatele acoperite sunt formate din substanţe active şi auxiliare,
acoperite cu una sau mai multe pelicule care dirijează eliberarea substanţei active
sau au rol numai de protecţie.
 REMINERON
Calcii gluconas 1g
Calcii phosphas tribasicum 1g
Excipiens aromatisatum q. s. ad. 10 g

PREPARARE
La obţinerea acestor granulate se aplică metoda granulării umede. Se
pulverizează separat gluconatul de calciu, fosfatul de calciu şi zahărul. Pulberea
compusă omogenă care se obţine din aceste substanţe prin triturare la mojar se
umectează cu sirop simplu şi prin malaxare se transformă într-o masă vârtoasă
care se trece forţat prin ochiurile sitei 3. Granulatele care se obţin se usucă mai
întâi la aer apoi la etuvă la maxim 45C. După uscare, granulatele, se
uniformizează prin cernere prin sita 4. Se păstrează refuzul iar cernutul se supune
din nou granulării.
 OBSERVAŢII
Substanţele active reprezintă 20% din masa totală a amestecului iar
excipienţii reprezintă 80%.
Excipientul aromatizant este reprezentat de soluţia alcoolică de vanilină
10% care se pulverizează peste granulate după uscarea şi cernerea acestora.
Granulatele aromatizate astfel obţinute se păstrează în recipiente bine închise.
Pentru umectarea amestecului de pulberi se foloseşte siropul simplu
care se adaugă în picătură până când se obţine o masă vârtoasă.
Aromatizantul nu se adaugă în lichidul de umectare, deoarece acesta s-
ar pierde la uscarea la etuvă.
Pentru a fi mai uşor acceptate de către copii granulatele se pot colora şi
colorantul trebuie adăugat în amestecul de pulberi sau în lichidul de granulare.
UTILIZARE
Hipocalcemii, remineralizant.
 GOTALITIN
Natrii sulfas sicc 0,1 g
Piperazini 0,1 g
Lithii carbonas 0,5 g
Methenamini 1,0 g
Natrii benzoas 0,3 g
Excipiens effervescens ad 10,0 g

Granulatele efervescente au un conţinut de:

20% substanţe active,
80% excipienţi, din care 6% zahăr şi 74% amestec efervescent.
Conform acestor date pentru 2 g de substanţe active, ca în formula de
mai sus, sunt necesare 8 g de excipient format din 0,6 g zahar şi 7,4 g amestec
efervescent.
Amestecul efervescent are o componentă acidă, care poate fi acidul citric sau
tartric, şi o componentă alcalină reprezentată de carbonatul acid de sodiu.
Cantităţile de acid citric şi carbonat acid de sodiu se calculează stoechiometric în
funcţie de masele moleculare ale acestora, după cum urmează:
210,1 g acid citric . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 x 84,01 g carbonat acid de sodiu
1 g acid citric . . . . . . . . . . . . . . . . . . x g carbonat acid de sodiu
x = 1,2 g carbonat acid de sodiu pentru 1 g acid citric
2,2 g amestec . . . . . . . . 1,2 g carbonat acid de sodiu . . . . . . . 1 g acid citric
7,4 g amestec . . . . . . . . x1 g carbonat acid de sodiu . . . . . . . x2 g acid citric
x1 = 4,04 g carbonat acid de sodiu
x2 = 3,36 g acid citric
150,1 g acid tartric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 x 84,01 g carbonat acid de sodiu
1 g acid tartric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . y g carbonat acid de sodiu
y = 1,12 g carbonat acid de sodiu pt. 1 g acid tartric
2,12 g amestec . . . . . . . . 1,12 g carbonat acid de sodiu . . . . . . . 1 g acid tartric
7,4 g amestec . . . . . . . . y1 g carbonat acid de sodiu . . . . . . . y2 g acid citric
y1 = 3,9 g carbonat acid de sodiu
y2 = 3,5 g acid tartric
Se adnotează reţeta cu modificările efectuate:
 Natrii sulfas sicc 0,1 g
Piperazini 0,1 g
Lithii carbonas 0,5 g
Methenamini 1,0 g
Natrii benzoas 0,3 g
Excipiens effervescens ad. 10,0 g
Zahar 0,60 g
Acid citric 3,36 g
Carbonat acid de sodiu 4,04 g
PREPARARE
Se prepară o pulbere compusă din sulfatul de sodiu, benzoatul de
sodiu, carbonatul se litiu, zahărul, metenamina, acidul citric, carbonatul acid
de sodiu.. Pulberea obţinută anterior se transformă într-o masă vârtoasă cu
ajutorul soluţiei alcoolice obţinute prin dizolvarea piperazinei hexahidrat în
alcool concentrat şi se trece forţat prin ochiurile sitei III. Granulatele obţinute
se usucă iniţial la aer, apoi la etuvă la maxim 450C şi se uniformizează prin
cernere pe suprafaţa sitei IV, când se păstrează refuzul, iar cernutul se
supune din nou granulării.
 OBSERVAŢII
Pentru evitarea acţiunii nefavorabile a umidităţii se foloseşte pentru
umectare soluţia de piperazină obţinută prin dizolvarea acesteia în alcool
concentrat.
Piperazina hexahidrat se prezintă sub formă de cristale incolore,
transparente, fără miros sau cu miros slab de amină, cu gust leşios şi răcoritor,
foarte uşor solubilă în apă, alcool şi glicerol. Conform F.R. X este o substanţă
delicvescentă şi poate influenţa nefavorabil amestecul de pulberi datorită apei
adsorbite.
Pentru acidul tartric F.R. X admite o umiditate maximă de 0,5% şi în cazul
în care această limită este depăşită acidul tartric se usucă la 105C până la masă
constantă.
Acidul citric cristalizat cu o moleculă de apă este o substanţă
eflorescentă în aer cald.
ADMINISTRARE
Se administrează prin dizolvare în apă şi se foloseşte în tratamentul
gutei.
 UNIFORMITATEA MASEI
F. E. III şi F.E. III - Supliment 2001: capsulele trebuie să corespundă cu testul
pentru uniformitatea masei preparatelor unidoză. Acest test nu mai este necesar, dacă
testul pentru uniformitatea conţinutului este cerut pentru toate substanţele active.
F.R. X: se efectuează luând în lucru 20 de capsule. Se cântăreşte o capsulă
intactă, se deschide, se îndepărtează conţinutul şi se cântăreşte învelişul capsulei. În
cazul capsulelor gelatinoase moi, după îndepărtarea conţinutului, învelişul se spală, în
prealabil, cu eter sau cu alt solvent potrivit, se usucă până când nu se mai percepe
mirosul de solvent, apoi se cântăreşte. Diferenţa între cele două cântăriri reprezintă
masa conţinutului capsulei. Determinarea se repetă pe încă 19 capsule şi se
calculează masa medie a conţinutului capsulei.
Faţă de masa medie calculată, masa individuală a conţinutului unei capsule poate
prezenta abaterile procentuale prevăzute în coloanele A din tabelul următor; pentru cel
mult două capsule se admit abaterile procentuale prevăzute în coloanele B.

Masa medie a conţinutului Abatere admisă

capsulei
Capsule gelatinoase Capsule amilacee
A B A B
până la 300 mg +10% +20% +15% +30%
300 mg şi mai mult de 300 mg +7,5% +15% +12% +24%
 În concordanţă cu F.E. III, F.R. X – suplimentul 2001 prevede pentru
determinarea calităţii preparatelor parenterale următoarele teste:
UNIFORMITATEA MASEI PREPARATELOR PREZENTATE ÎN DOZE
UNITARE. Se cântăresc individual 20 de unităţi sau, pentru preparatele unidoză
prezentate în recipiente individuale, conţinutul a 20 de unităţi, prelevate la
întâmplare şi se determină masa medie. Faţă de masa medie calculată, masa
individuală a cel mult 2 din cele 20 de unităţi poate să prezinte o abatere
procentuală mai mare decât cea prevăzută în tabelul următor, dar masa nici unei
unităţi nu trebuie să prezinte abateri faţă de acest procent cu mai mult de dublul
valorii acestuia.
Se cântăreşte o capsulă plină. Se deschide capsula şi se goleşte cât mai
complet posibil, fără să se piardă fragmente din înveliş. În cazul capsulelor cu
înveliş moale, se spală învelişul cu eter sau cu alt solvent adecvat şi se lasă la aer
până la dispariţia mirosului solventului. Se cântăreşte învelişul şi se calculează
masa conţinutului prin diferenţă. Se repetă operaţia pe alte 19 capsule

Forma farmaceutică Masa medie Abateri

procentuale
Capsule, granulate mai puţin de 300 mg 10
neacoperite şi pulberi 300 mg şi peste 300 mg 7,5
(în doze unitare)
 UNIFORMITATEA CONŢINUTULUI PREPARATELOR ADMINISTRATE
ÎN DOZE UNITARE: determinarea se realizează pe 10 unităţi. Capsulele,
pulberile, altele decât cele de uz parenteral, granulele trebuie să corespundă
Determinării B. Acestea sunt corespunzătoare atunci când conţinutul individual al
cel mult uneia dintre unităţi este în afara limitelor 85 - 115% din conţinutul mediu,
dar nu şi în afara limitelor de 75-125% din conţinutul mediu.
Preparatul nu este corespunzător când conţinutul individual a mai mult de
trei unităţi este în afara limitelor de 85-115% din conţinutul mediu sau atunci când
conţinutul individual al uneia sau mai multor unităţi este în afara limitelor de 75 –
125% din conţinutul mediu.
În cazul în care conţinutul individual a 2 sau cel mult 3 unităţi este în
afara limitelor 85-115% din conţinutul mediu, dar nici un conţinut individual nu
este în afara limitelor 75-125% din conţinutul mediu, se prelevează la întâmlare
alte 20 de unităţi şi se dozează individual substanţa activă a fiecăreia.
Preparatul este corespunzător dacă pentru cel mult 3 din cele 30 de
unităţi conţinutul individual este în afara limitelor de 85-115% din conţinutul mediu
şi dacă nici un conţinut individual nu este în afara limitelor de 75-125% din
conţinutul mediu.
 DOZARE
Conform F.R.X., dacă nu se prevede altfel, se foloseşte pulberea din 20 de
capsule, cărora li se determină în prealabil masa medie a conţinutului. Conţinutul
în substanţă activă se determină conform prevederilor din monografia respectivă.
Faţă de conţinutul declarat în substanţă activă se admit abaterile procentuale
prevăzute în tabelul următor.

Conţinutul declarat în substanţă activă pe capsulă Abatere admisă

până la 10 mg +10%
10 mg până la 100 mg +7,5%
100 mg şi mai mult de 100 mg +5%
 VII.8. OBŢINEREA MANUALĂ A CAPSULELOR GELATINOASE MOI
OBŢINEREA MASEI GELATINOASE
Gelatină albă 12 g
Glicerină 22 g
Apă distilată 16 g

Preparare. Gelatina se pune la îmbibat cu apă încălzită la 15-30C. După

aproximativ 30 minute se adaugă glicerina încălzită şi se continuă încălzirea pe baia
de apă până la dizolvarea completă a gelatinei. Spuma formată se îndepărtează cu o
cartelă. Amestecul obţinut se filtrează prin tifon şi se menţine pe baia de apă la 60C
timp de o oră pentru îndepărtarea aerului încorporat.
OBŢINEREA ÎNVELIŞULUI CAPSULELOR
Se folosesc forme metalice răcite în prealabil la 3-6C timp de 20-30 minute.
Se ung cu ulei de parafină şi se imersează în masa gelatinoasă încălzită la 50C. Se
scot, se rotesc pentru distribuirea uniformă a masei gelatinoase şi se răcesc la 5C
timp de 30 minute. După răcire se realizează scoaterea capsulelor gelatinoase de pe
formele metalice cu o mişcare bruscă.
UMPLEREA CAPSULELOR
Se poate realiza cu substanţe lichide folosind biurete sau pipete, sau cu
substanţe solide folosind pâlnii de mici dimensiuni.
ÎNCHIDEREA CAPSULELOR
Se realizează cu ajutorul câtorva picături de masă gelatinoasă, aduse cu o
baghetă pe orificiul capsulei. Se poate folosi şi prelungirea capsulei care se
presează cu ajutorul unei spatule încălzite peste orificiul capsulei.
OBSERVAŢII
Gelatina este o proteină purificată, obţinută prin hidroliza acidă parţială
sau hidroliza alcalină a ţesuturilor animale, care conţin colagen. Se prezintă sub
formă de foi subţiri sau plăcuţe flexibile, lucioase, transparente, slab gălbui,
granule sau pulbere alb-gălbuie, fără miros şi fără gust. Este solubilă în apă
încălzită la aproximativ 60C, iar în prezenţa apei la temperatura camerei se
îmbibă şi absorbind o cantitate de 5-10 ori mai mare decât masa sa.
Dacă masa gelatinoasă este prea vâscoasă, datorită temperaturii mai
mici de 50C sau proporţiei crescute de gelatină învelişul care se obţine este prea
gros şi neuniform.
Dacă masa gelatinoasă este prea fluidă, datorită temperaturii mai mari
de 50C sau proporţiei scăzute de gelatină învelişul care se obţine este prea
subţire şi nu este rezistent.
 VII.9. RAMIPRIL

Ramiprilul este din puncte de vedere chimic ciclopenta [b] pirrol - 2 - acid carboxilic, 1- [ 2 - [ [ 1-(etoxicarbonil)-3-
fenilpropil ] amino ] - 1 -oxopropil] octahidro, [2 S-[1[ R*( R*)], 2a, 3ab, 6ab]]. Are formula moleculară C23H32N2O5 şi
greutatea moleculară 416,5.
Indicaţii: Hipertensiune. Insuficienţă cardiacă congestivă. Reducerea mortalităţii post infarct miocardic.
Proprietăţi: ramiprilul este un inhibitor ACE cu acţiune prelungită. Ramiprilat, metabolitul activ al ramiprilului este un
inhibitor al enzimei dipeptidilcarboxipeptidază I enzima de conversie a angiotensinei (ACE), kininază II. Administrarea sa
determină vasodilataţie şi, mai ales la pacienţii hipertensivi, reducerea presiunii sanguine. Efectul de scădere a presiunii
sanguine a unei singure doze devine evident la 1-2 ore după administrare, efectul maxim resimţindu-se după 3-6 ore.
Efectul unei singure doze durează de obicei 24 ore.
Contraindicaţii: nu se va administra la pacienţii cu hipersensibilitate la ramipril sau la oricare dintre excipienţi; la
pacienţii cu istoric de edem angioneurotic; reducerea fluxului sanguin (stenoza relevantă hemodinamic) la nivelul arterei
renale, bilateral sau unilateral pe rinichi unic (risc de cădere severă a presiunii sanguine şi insuficienţă renală); reducerea
fluxului (relevant hemodinamic) la nivelul ventriculului stâng, prin obstrucţie la intrare sau la ieşire (ex. stenoza la nivelul
valvei aortice sau mitrale), (risc de cădere severă a presiunii sanguine şi insuficienţă renală); la pacienţi cu presiune
sanguină scăzută sau status circulator labil (risc de cădere severă a presiunii sanguine şi insuficienţă renală).
Reacţii adverse: Tensiune sanguină, în special la începutul tratamentului pot să apară simptome ca: ameţeli uşoare,
câteodată însoţite de tulburări de concentrare ca şi de reactivitate diminuată, senzaţie de fatigabilitate, slăbiciune, ameţeală
ca rezultat al vasodilataţiei (dilatarea vaselor sanguine mai mici) sau ca rezultat al scăderii tensiunii sanguine chiar la nivelul
dorit.
Interacţiuni: Următoarele interacţiuni trebuie luate în consideraţie atunci când se administrează simultan cu alte
medicamente sau substanţe: Alopurinolul, imunosupresantele, corticosteriozii, procainamida, citostaticele şi alte substanţe
care pot modifica tabloul sanguin, cresc probabilitatea apariţiei modificărilor tabloului sanguin. Când se administrează
simultan agenţi antidiabetici (de ex. insulină şi derivaţi de sulfoniluree) trebuie luată în considerare posibilitatea de
accentuare a hipoglicemiei.
Prezentare: sub formă de capsule gelatinoase tari pentru administrare orală care conţin 1,25 mg, 2,5 mg, 5 mg sau
10 mg ramipril. Este asociat cu substanţe inerte: amidon pregelatinizat, gelatină şi oxid de titan. Învelişul capsulelor de 1,25
mg conţine oxid galben de fier, capsulele de 2,5 mg conţin coloranţii DC 200 şi FD 140, capsulele de 5 mg conţin coloranţii
FD 110 şi FD 140, iar capsulele de 10 mg conţin FD 110.
 VII.10. FLUOXETINA

Fluoxetina clorhidrat din punct de vedere chimic nu este înrudit cu agenţii antidepresivi triciclici, tetraciclici sau cu
alte antidepresive. Din punct de vedere chimic este clorhidrat de N-metil-3-fenil-3-(p-trifluormetil-fenoxi)-propilamină, cu
formula C17H18F3NOHCl şi masa moleculară 345,79. Fluoxetina clorhidrat este o substanţă solidă cristalină, de culoare alb
până la alb-gălbui, cu o solubilitate în apa de 14 mg/ml.
Indicaţii terapeutice: Depresie. Tulburarea obsesiv-compulsivă.
Proprietăţi farmacodinamice: Fluoxetina este un inhibitor selectiv al recaptării neuronale de serotonină la nivelul
SNC.
Proprietăţi farmacocinetice: După administrarea dozelor orale unice, concentraţiile plasmatice de vârf ale
fluoxetinei apar după 6-8 ore. Alimentele nu par sa afecteze biodisponibilitatea sistemică a fluoxetinei. Fluoxetina este în
mare parte metabolizată în ficat până la norfluoxetină şi alţi metaboliţi. Calea principală de eliminare este prin metabolismul
hepatic, sub formă de metaboliţi inactivi, excretaţi apoi de rinichi. Fluoxetina se leagă în mare parte de proteinele
plasmatice. Timpul de înjumătăţire al eliminării fluoxetinei este de 4-6 zile, iar al metaboliţilor săi activi de 4-16 zile Acest
lucru poate duce la acumularea semnificativă a compuşilor activi în cazul administrării cronice.

Contraindicatii: Hipersensibilitatea la fluoxetină; administrare în combinaţie cu un inhibitor al monoaminoxidazei

(IMAO) şi nici în intervalul de 14 zile de la întreruperea tratamentului cu un IMAO.
Efecte asupra abilităţii de a conduce maşina şi de a utiliza alte maşini: Pacienţii care se afla în tratament cu
fluoxetină trebuie sfătuiţi să fie extrem de atenţi în ceea ce priveşte condusul automobilului, precum şi mânuirea altor
maşini, cel puţin până când sunt siguri că fluoxetina nu le afectează aceste abilităţi.

Reacţii adverse: Cele mai frecvent observate reacţii asociate cu fluoxetina includ anxietatea, nervozitatea,
insomnia, astenia, somnolenţa, tremorul, transpiraţia, anorexia, greaţa, diareea şi ameţeala.

Condiţii de păstrare: A se păstra la temperatura camerei (15-300C), în cutii bine închise. A se feri de lumină.
Prezentare: capsule 20 mg, conţine 22,4 mg clorhidrat de fluoxetin echivalent cu 20 mg fluoxetin. Excipienţii utilizaţi
sunt: amidon de cartof, celuloză microcristalină, amidon glicolat de sodiu (Tip A), povidonă K 30, macrogol 6000,
hidrogenfosfat de calciu dihidrate. Învelişul este obţinut din gelatină şi dioxid de titan (E 171) şi inscripţionat cu un amestec
format din şelac, dioxid de titan (E 171), tartrazină lac (E 102), emulsie de simeticon, indigo carmin lac (E 132).
GRANULA SUPORT

AMIDON 123g
LACTOZA 123g
GELATINA 6g
APA 90g