22.

SISTEME TERAPEUTICE

Sistemele terapeutice sunt dispozitive care conţin substanţele

medicamentoase active sau forme farmaceutice dozate care se caracterizează prin
următoarele elemente:
- o monitorizare exactă a cedării substanţei medicamentoase;
- un control a vitezei de cedare;
- o determinare exactă, a duratei în care medicamentul respectiv acţionează
într-o anumită zonă a organismului (zile, luni sau chiar ani).
Spre deosebire de medicamentele convenţionale, sistemele terapeutice au
avantajul, că reduc la minim intervenţia pacientului şi de asemenea îşi păstrează
caracteristicile cinetice indiferent de diferitele variaţii ale factorilor fiziologici:
motilitatea tractului digestiv, pH, activitatea enzimatică etc.).
Sistemele terapeutice sunt compuse din următoarele părţi importante:
- Substanţa medicamentoasă.
- Modulul de cedare a substanţei medicamentoase:
o rezervorul cu substanţa medicamentoasă;
o elementul de control al cedării substanţei active;
o sursa energetică.
- Platforma: este reprezentată de o structură fizică, care are rolul de a menţine
împreună elementele funcţionale cât şi de a permite aplicarea acestuia
(sistemului) la nivelul unui organ sau într-o anumită porţiune a
organismului, permiţând o cedare corespunzătoare a substanţei
medicamentoase.
Mecanismele fizico-chimice de cedare a substanţei cu viteză controlată sunt
diferite. Pentru o cedare corespunzătoare este important ca absorbţia substanţei
active să se facă cu o viteză de câteva ori mai mare decât viteza de difuzie a
substanţei prin membrană. Viteza de cedare a substanţelor depinde de porozitatea
membranelor. Tehnologia de cedare controlată se bazează pe un control a difuziei
substanţei medicamentoase. Sistemele terapeutice pot avea diferite administrări ca
de exemplu:
- pot fi înghiţite;
- pot fi aplicate pe suprafaţa pielii;
- pot fi introduse în vagin;
- pot fi inserate pe globul ocular;
- pot fi introduse în rect;
- pot fi implantate subcutanat.
Sisteme terapeutice utilizate în prezent:
- Nitroderm, care conţine nitroglicerină şi care este utilizată profilactic în angina
pectorală;
- Nova T care este contraceptiv şi conţine levonorgestrel;
- Ocusert, care conţine pilocarpină şi este utilizat în terapia glaucomului.

După modul în care sunt utilizate sistemele terapeutice, respectiv modul în care
este eliberată substanţa medicamentoasă avem următoarele tipuri:
- sisteme terapeutice osmotice: sunt sisteme care utilizează presiune osmotică
pentru eliberarea medicamentelor. La aceste sisteme substanţa
medicamentoasă sub formă de solid sau soluţie, este înconjurată de o
membrană semipermeabilă, de unde substanţa este cedată sub formă de
soluţie printr-un orificiu special în mod controlat, atâta timp cât se menţine
un gradient pozitiv de presiune osmotică;
 - sisteme flotante: utilizarea acestor sisteme terapeutice urmăreşte menţinerea
acestora un timp cât mai îndelungat în stomac, aceasta realizându-se datorită
unei densităţi inferioare a sistemului faţă de sucul gastric (sistemul flotează)
şi în acest mod prelungindu-se durata tranzitului în tractul gastrointestinal.
- sisteme bioadezive: datorită utilizării unor polimeri care au proprietăţi
adezive, se realizează prelungirea duratei de contact a sistemului cu o
anumită porţiune din organism, fie în tractul digestiv, fie extern (epiderm sau
diferite cavităţi).

SISTEME CU ELIBERARE CONTROLATĂ PENTRU ADMINISTRARE

ORALĂ
Sistemele osmotice orale utilizează osmoza, respectiv mișcarea naturală a
apei printr-o membrană, pentru a controla eliberarea substanței medicamentoase în
tractul gastrointestinal. Sistemul OROS are forma unui comprimat convențional, în
care nucleul servește ca rezervor de substanță medicamentoasă, fiind înconjurat de
o membrană semipermeabilă prevăzută cu un orificiu cu diametru mic, prin care
are loc expulzarea substanței medicamentoase dizolvate în afara sistemului.
Nucleul constă în substanța activă, un diluant sau substrat, cu un agent de
modificare a vâscozității și un solubilizant, un lubrifiant/glisant.

SISTEME CU ELIBERARE CONTROLATĂ PENTRU ADMINISTRARE

PARENTERALĂ
Pompele perfuzabile reprezintă dispozitive controlate prin microprocesor sau
concepute pe principiul utilizării suprapresiunii, în scopul deplasării soluției
medicamentoase în sistem de către pacient, printr-un sistem de catetere racordate la
ace adecvate. Pompele din această categorie includ, în funcție de construcție și de
modul de fixare:
- pompe peristaltice, prin intermediul cărora substanța medicamentoasă este
eliberată sub acțiunea energiei mecanice furnizate de o cameră rotativă sau
de un piston peristaltic.
- Pompe seringi cu piston, în care substanța medicamentul ăsta este introdusă
într-o seringă standard, inserată într-un dispozitiv prin acțiunea căruia
substanța medicamentoasă este eliberată intermitent sau continu; volumul
administrat depinde de mărimea seringii;
- sisteme casete: sunt concepute pentru a fi umplute și atașate la un perfuzor
electronic; după administrarea completa preparatului, caseta este înlocuită cu
una nouă; forma acestora permite introducerea lor în pungi mici ce pot fi
purtate de pacienți în cursul desfășurării activităților zilnice.

SISTEME TERAPEUTICE TRANSDERMICE

Plasturii transdermici sunt cele mai bine reprezentate produse utilizate în
practica medicală. Sunt cunoscuți și ca forme farmaceutice bioadezive preso-
sensibile.
Un plasture transdermic este alcătuit din următoarele părți componente:
- un suport extern platformă, pe care este fixat un preparat care conține
substanță activă; suportul este o membrană impermeabilă față de substanță
activă și față de apă care susține și protejează preparatul; suportul poate avea
aceleași dimensiuni ca preparatul sau poate fi mai mare; în acest caz,
marginea exterioară este acoperită cu substanțe autoadezive, care asigură
fixarea dispozitivului pe piele;
 - Preparatul care conține substanțe medicamentoasă poate fi constituit:
o dintr-o matriță solidă sau semisolidă, cu unul sau mai multe straturi;
o dintr-un rezervor semisolid care este acoperit cu o membrană ce
controlează eliberarea substanțe active;
- o folie (film) protectoare care acoperă suprafața de eliberare a substanțe
active și care este îndepărtată înaintea aplicării plasturelui transdermic pe
piele; filmul protector constă dintr-o peliculă din material plastic sau
metalic.

SISTEME CU ELIBERARE CONTROLATĂ PENTRU ADMINISTRARE

OCULARĂ
Eliberarea substanțelor active la nivel ocular diferit de modul în care aceasta
are loc în alte regiuni ale organismului, din cauza unor particularități de ordin
anatomic și fiziologic ale ochiului care micșorează eficacitatea terapeutică a
formulărilor oftalmice:
- capacitate redusă a sacului conjunctival;
- structura trilamelară hidrofil – lipofilă a corneei;
- reflexul de clipire;
- secreția lacrimală;
- drenajul nasolacrimal;
În general, implanturile oftalmice sunt constituite:
- dintr-un rezervor cu o substanță activă,
- înglobat într-o matriță sisteme matriceale insolubile sau biodegradabile sau
- înconjurat de o membrană (sisteme rezervor).
Matrița sau membrana reprezintă elementele care controlează viteza de
eliberare a substanței medicamentoase. Substanța activă, mai mult sau mai puțin
solubilă în lichidele fiziologice, este eliberată într-o perioadă de timp
predeterminată. Implanturile oftalmice sunt condiționate individual în recipiente.
Implanturi oftalmice
Dintre implanturile oftalmice insolubile de tip rezervor, cel mai reprezentativ
exemplu îl reprezintă sistemul Ocusert cu Pilocarpină. Sistemul are forma unui
disc elipsoidal membranar, suplu, având aspectul unei lentile de contact foarte
mici, care se introduce în sacul conjunctival. Pilocarpina este încorporată într-o
membrană constituită din acid alginic, membrană care, de fapt, constituie
rezervorul substanței active. Membrana care controlează cedarea substanței active
constă dintr-un copolimer pe bază de etilen-vinil-acetat. Cedarea are loc printr-un
proces de difuziune, după o cinetică de ordinul zero.

SISTEME DE ELIBERARE CONTROLATĂ A SUBSTANȚELOR

MEDICAMENTOASE PENTRU ADMINISTRARE INTRAUTERINĂ
Sisteme intrauterine contraceptive
Sistemul cedează lent o cantitate de substanță activă pe zi pentru o perioadă
de un an după inserție intrauretrală. Cedarea continute substanță activă în cavitatea
uterina furnizează acțiune locală. Dispozitivul intrauterin este replasat anual pentru
a menține efectul dorit. Controlul difuziunii se face prin intermediul membranei
confecționate din același polimer ca și tija.