Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”

Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 1 / 7
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - I)

Aprobat
la şedinţa catedrei Chimie farmaceutică şi
toxicologică
Proces-verbal № _1_ din 29.08.2017_
Şef de catedră, dr.hab.şt.farm., profesor universitar

___________________Valica Vladimir

SURSE ȘI METODE DE OBȚINERE A MEDICAMENTULUI

CONCEPTE FUNDAMENTALE.
Indicaţie metodică pentru studenţii anului II

Autorii: Livia Uncu, Vladilena Gandacov

Chișinău 2021
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 2 / 7
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - I)

INTRODUCERE
Această temă include conceptele fundamentale privind sursele și metodele de obținere
a medicamentelor. Importanţa studierii acestei teme se determină prin aceea, că le dă
posibilitatea studenților:

1. De a cunoaște baza istorică și sursele utilizate în procesul de elaborare a unui remediu

medicamentos.
2. De a se familiariza cu etapele de evoluție privind dezvoltarea unui medicament cu
caracteristici optimale.
3. De a cunoaște care sunt științele fundamentale în dezvoltarea noilor compuși farmacologic
activi.
Astfel, studierea conceptelor fundamentale privind sursele și metodele de obținere a
medicamentelor permite ridicarea nivelului profesional al viitorilor farmacişti în vederea
obținerii competențelor în domeniul farmaceutic.

Scopuri determinate
1. De a însuși principalele trepte de evoluție a tehnologiei de preparare a medicamentelor;
2. De a cunoaște care este rolul chimiei în obținerea noilor medicamente;
3. De a se familiariza cu contribuțiile savanților în crearea medicamentelor moderne.

Planul studierii temei

Pentru studierea temei se acordă 1 lucrare de laborator.
Planul lucrării de laborator
- Controlul şi corecţia însuşirii materialului după subiectele pentru pregătirea de sine
stătătoare.
- Lucrul practic al studenţilor.
- Recapitulare.

Subiectele pentru pregătirea de sine stătătoare

1. Caracteristica generală a conceptelor fundamentale ce au stat la baza obținerii
medicamentelor până în sec. XIX.
2. Descrierea principalelor descoperiri ce au contribuit la obținerea
medicamentelor în sec. XIX.
3. Impactul sintezelor ”accidentale” în descoperirea noilor compuși cu acțiune
farmacoterapeutică.
4. Esența conceptului medical în dezvoltarea și utilizarea medicamentelor.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 3 / 7
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - I)

MATERIAL INFORMATIV

Scurt istoric
• Bază pentru utilizarea medicamentelor a fost fondată inițial pe teoriile empirice legate
de echilibrul organismului – "Umori", care constau în sanguinic, melancolic, flegmatic și
coleric.

• Perioada filosofică – de la anul 1000 î.e.n. până la 900 e.n. este dominată de Hipocrate
(părintele medicinei), de medicul farmacist Claudius Galenus şi de Dioscoride (părintele
fitoterapiei); în timpul mai mult de 2.000 de ani, tradiția medicală începută de Hipocrate a
evoluat privind dezvoltarea unui medicament modern și actualmente posedă o abordare
reînnoită în tratamentul bolilor;

Sănătatea și boala au fost văzute ca o chestiune de echilibru sau

dezechilibru cu alimentele și plantele aromatice, clasificate în funcție de capacitatea lor de a
afecta homeostazia naturală.
 Înainte de 1800, farmacia era o știință empirică, ghidată de medicina tradițională,
moștenită de la ”Antici”. Metoda empirică de obținere a medicamentelor avea la bază
cunoștințele căpătate prin intermediul observației sau experienței directe și/sau indirecte.

Erau disponibile numeroase medicamente, cele mai multe dintre ele fiind preparate din
extracte de plante, dar doar uneori eficace. Dar nici unul dintre ele nu putea fi considerat și
definit ca ceea ce numim azi un medicament, cu excepția medicamentelor care provin din
minerale.
Tehnologia de a prepara medicamente a fost începută de la formularea tincturilor,
cataplasmelor, supelor, infuziilor, făcute cu apă, extracte proaspete alcoolice sau uscate din
plante; dar și produse de origine animală, cum ar fi oase, grasimi, sau chiar perle,
și, uneori, din minerale extrase din pământ.
Secolul al 18-lea a concluzionat progrese în chimie, foarte valoroase:
• Joseph Priestley în Regatul Unit,
• Carl Wilhelm Scheele, în Suedia,
• Antoine Laurent Lavoisier în Franța,
au dat o semnificație precisă a reactivității chimice și au promovat un număr mare de substanțe
de la statutul de reactivi chimici la substanțe medicamentoase.
Scheele și Priestley au studiat oxigenul. Ambii au descoperit azotul ca parte
componentă a aerului, monoxidul de carbon, amoniacul și alte gaze; au caracterizat manganul,
bariul și clorul; au izolat glicerina și mulți acizi, inclusiv tartric, lactic, uric, cianhidric, citric,
și galic.
Lavoisier este considerat ca fiind fondatorul modern de alchimie și creatorul teoriei de
ardere. El este recunoscut ca unul dintre cei mai uimitori "oameni ai Iluminismului," în secolul
al 18-lea, fondator al metodologiei științifice experimentale moderne. Prin formularea
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 4 / 7
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - I)

principiului de conservare a masei, el a dat o diferențiere clară între elemente și compuși, lucru
atât de important pentru chimia farmaceutică.

Câțiva ani mai târziu, Antoine François de Fourcroy, Louis Nicolas

Vauquelin, Joseph Louis Proust, Jöns Jakob Berzelius, LouisJoseph
GayLussac, și Humphrey Davy au introdus concepte noi în
chimie.
Claude Louis Berthollet a început exploatarea industrială a clorului (1785).
Nicolas Leblanc a preparat hidroxidul de sodiu (1789).
Davy a efectuat electroliza și a distins acizii și anhidridele.
Louis Jacques Thenard a preparat peroxidul de hidrogen;
Antoine Jérôme Balard a descoperit bromură (1826)........
Un număr tot mai mare de resurse terapeutice se datorau în principal stăpânirii cunoștințelor în
domeniul chimiei, a principiilor fizico-chimice propuse de Gay Lussac și Justus von Liebig.
 Această generație de Chimisti, prin realizarea tuturor acestor descoperiri, au stabilit o
punte de trecere spre descoperirile terapeutice ale secolului 19.

În afară de aceste științe fundamentale, fiziologia, biochimia, microbiologia au devenit

afluenții naturali ai unui focar de farmacologie.
Astfel, au fost pe cale de a fi proiectate tratamentele raționale. După o perioadă
caracterizată prin extracție și purificare din materiale naturale (în principal plante),
medicamentele au început să fie sintetizate în fabrici chimice sau pregătite prin biotehnologie
(fermentare sau tehnologie genetică), după o procedură rațională
elaborare, proiectare și dezvoltare în laboratoarele de cercetare.
 În prima jumătate a secolului al 19-lea, progresele în chimia organică
pun la dispoziție produsele industriei de carbune si petrol (extras prin distilare), chimiștii au
condus progresiv și farmaciștii spre sinteze organice efectuate în "laborator“, chiar și atunci
când aceste laboratoare găzduiau descoperiri, cum ar fi principii active extrase din plante, care
progresează în medicamente.

După extracția parafinei, derivați de carbon au cunoscut evoluții considerabile, cu o mulțime

de consecințe industriale în a doua treime a secolului. Primele molecule organice utilizate
pentru terapeutica au fost structurile aciclice:
• cloroformul a fost descoperit în 1831 de către trei chimiști care lucrau independent:
Eugene Soubeiran din Franța (1831), Justus von Liebig din Germania, și Samuel
Guthrie din Statele Unite (1832).
Liebig și Friedrich Wöhler au început în 1825 diverse studii pe parcursul a două
substanțe care au avut aparent aceeași compoziție - acid cianhidric și acid fulminic - Dar foarte
diferite caracteristici. Compus de argint a acidului fulminic, investigat de Liebig a fost
exploziv, în timp ce cianat de argint a lui Wöhler nu a fost. Aceste substanțe, numite ulterior
"Izomeri" de Berzelius, duce chimistii la concluzia și suspecia, că există substanțe cu același
număr de atomi în moleculă, dar dispuși spațial diferit.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 5 / 7
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - I)

• Prima sinteză de către Wöhler a unui compus izomeric a fost sinteza lui "accidentală“
a ureei (1828), atunci când nu a obținut cianat de amoniu. A fost prima dată când cineva a
obținut un compus organic prin intermediul unui anorganic . “Incidentul" l-a făcut peWöhler
să spună: “...trebuie să vă spun că eu pot face uree fără a avea nevoie de rinichi, fie de om sau
câine; sarea de amoniu a acidului cianhidric este ureea ".

• Liebig și Wöhler au interpretat radicalii și grupele funcționale. Acesta a fost un prim

pas pe calea către chimia structurală.

În chimia organică a intrat brusc medicamentul: În 1856, când tânărul William Perkin,
într-o încercare nereușită de a sintetiza chinina, a dat peste mauveine - primul colorant sintetic,
conducând la dezvoltarea multor altor coloranți sintetici, ceea ce va da naștere câteva decenii
mai târziu, la primele medicamente antiseptice și antiinfecțioase.
• Lumea industrială a înțeles că unii dintre acești coloranți pot avea efecte terapeutice.
“Efectele secundare"- medicale coloranților sintetici le-au adus Germania și Elveția în fruntea
atât a chimiei organice, cât și a drogurilor de sinteză. Astfel, fabrica de produse chimice
(coloranţi) Bayer, din Germania, inaugura în 1897 prepararea de medicamente industriale
furnizate sub formă de „specialităţi”, adică medicamente cu nume precis şi în ambalaj propriu,
ca acidul acetilsalicilic, comercializat în anul 1899 sub numele marcat de „Aspirine”.

• Louis Pasteur a studiat impactul bacteriilor asupra proprietăților stereochimice ale

cristalelor de acid tartric, și după cercetări productive pe fermentații alcoolice și acetice, a pus
conceptul de fragmentare spontană. El a presupus că bacteriile ar putea reacționa la substanțe
organice, iar acestea, la rândul lor, de asemenea, ar putea fi active pe ființe vii.

• Etapele inovaţiei farmaceutice sunt marcate de aşa numitele medicamente miraculoase:

1935 - apariţia sulfamidelor, 1944 - apariţia antibioticelor şi 1945 -apariţia antituberculoaselor
în 1945.

CONCEPTUL MEDICAL
În afară de progrese conceptuale, evoluția formală în conceptul de
medicamente a fost bazată pe transformarea radicală a naturii
medicamentelor.

• Unul dintre teoreticienii de această tendință, Charles Louis Cadet de

Gassicourt, a raportat în numarul inaugural al Buletinului de
Pharmacie (1809), că utilizarea preparatelor complexe trebuie să fie
retrasă în favoarea substanțelor pure.

• Numai pacientul însuși rămâne un criteriu de variabilitate acceptabilă în

terapeutică.
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 6 / 7
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - I)

Între 1815 și 1820, au fost izolate din plante primele principii active. La acel moment, s-a
deschis o nouă eră în chimia farmaceutică. În continuare, activitatea medicamentelor nu mai
este dependentă de calitatea de extracte sau tincturi și de variabilitate lor în principii active.

• Farmaciștii și medicii au simțit nevoia de a clasifica droguri și utilizarea lor. Această

tendință a fost mult mai simplă cu substanțe pure.

Crearea unui medicament prezintă un proces laborios, care durează pînă la 8— 10 ani.
Din acest răstimp, 4—5 ani sunt dedicaţi cercetărilor farmaceutice, menite să rezolve
problemele de formulare a medicamentului, de stabilitate, disponibilitate biologică optimă cu
efecte secundare minime, comoditate în administrare. Din fiecare 10 000 de substanţe
sintetizate sau izolate (din produse vegetale şi animale) doar cîteva zeci devin medicamente.
Direcţiile actuale de cercetări în domeniul creării formelor medicamentoase evaluate sunt
bazate pe conceptul că medicamentul trebuie să atingă scopul final şi să fie eficace în cantităţi
cît mai mici, să excludă la maxim supradozarea organismului cu medicamente şi substanţe
auxiliare.

Întrebări pentru control

1. Prin ce se caracterizează perioada empirică în dezvoltarea medicamentelor?
2. Care sunt cele mai remarcabile descoperiri ale secolului XVIII?
3. Care sunt cele mai remarcabile descoperiri ale secolului XIX?
4. Care a fost impactul sintezelor ”accidentale”?
5. Care sunt perioadele remarcabile ale sec. XX în descoperirea medicamentelor?
6. Care este esența conceptului medical?
7. Care sunt etapele principale în dezvoltarea unui medicament nou?

Bibliografie
 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 7 / 7
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - I)

1. ANCIU, M. - „Introducere în tehnica farmaceutică: Curs anul I”, Universitatea de

Medicină Craiova, Secţia Farmacie, Colecţia Hipocrate, 21, Ed. Aius, 1998;
2. DIUG, E., TRIGUBENCO, I. Tehnologia medicamentelor în farmacie. Chișinău,
Universitas, 1992. 392 p.
3. Spedding M. Reasons why stroke trials underestimate the neuroprotective effects of
drugs. Stroke. 2002;33 :324–325.
4. The PROGRESS Collaborative Group. Effects of blood pressure lowering with
perindopril and indapainide therapy on dementia and cognitive decline in patients with
cerebrovascular disease. Arch Intern Med. 2003;163:1069–10753.
5. Dufouil C., Chalmers J., Coskun O., et al. Effects of blood pressure lowering on
cerebral white matter hyperintensities in patients with stroke. Circulation.
2005;112:1644–1650.
6. Collis MG. Integrative pharmacology and drug discovery - is the tide turning? Nature
Drug Discovery. 2006 ;5:377–379.
7. Foord SM., Bonner Tl., Neubig RR., et al. International Union of Pharmacology.
XLVI. G protein-coupled receptor list. Pharmacol Rev. 2005;2:279–288.
8. Owens P.K., Raddad E., Miller J.W., Stille J.R., Olovich K.G., Smith N.V. A decade
of innovation in pharmaceutical R&D: the Chorus model. Nat Rev Drug Discov.
2015;14:17–28.
9. Drews J. Drug discovery: a historical perspective. Science. 2000;287:1960–1964.
10. Sams-Dodd F. Target-based drug discovery: is something wrong? Drug Discov Today.
2005;10:139–147. [PubMed] [Google Scholar]