PREPARATE STERILE

PREPARATE PERFUZABILE
INFUNDIBILIA_F.III.2._CURS 10_CONF.
UNIV. DR. RONCEA FLORENTINA
1
 PERFUZII - PREPARATE PERFUZABILE
INFUNDIBILIA (F.R. X),
PARENTERALIA (F. R. X, SUPL. 2004),
INFUSIONS (F.E., 9.0.)

F.R. X le defineşte ca soluţii sau emulsii L/H, izotonice, sterile şi

apirogene, care se administrează i.v, în volume de 100 ml sau mai
mari, cu un dispozitiv de perfuzare,
F.R X, supl. 2004, Farmacopeea Europeana, 9.0., înscriu
Preparatele perfuzabile în monografia de generalități Preparate
parenterale (Parenteralia),
Preparatele perfuzabile sunt soluții apoase sterile, sau emulsii sterile
în care apa este faza continuă. Ele sunt izotonice și destinate în
principal adminstrării în volum mare.
Preparatele perfuzabile nu conțin conservanți antimicrobieni.

2
 PERFUZII - PREPARATE PERFUZABILE
•Concentrate pentru injecții sau perfuzii (F.R.X, supl. 2004, F.E., 9.0.)
• Concentratele pentru injecții sau perfuzii sunt soluții sterile destinate injectării
sau perfuziei după diluare. Sunt diluate la un volum prescris cu un lichid prescris
înainte de administrare. După diluare, se conformează cerințelor pentru injecții sau
perfuzii.

•Pulberi pentru injecții sau perfuzii (F.R.X, supl. 2004, F.E., 9.0.)
•Pulberile pentru injecții sau perfuzii sunt substanțe solide și sterile distribuite în
recipientele lor finale și care, atunci când sunt agitate cu volumul prescris al unui
lichid steril prescris formează rapid soluții clare și practic fără particule sau
suspensii uniforme. După dizolvare sau suspendare, acestea respectă cerințele
pentru injecții sau pentru perfuzii.
•Produsele liofilizate pentru administrare parenterală sunt considerate pulberi pentru
injecții sau perfuzii. 3
 PERFUZII - PREPARATE PERFUZABILE
•sunt incluse şi lichidele pentru dializă
peritoneală şi hemodializă, nutritie parenterala
si enterala,

•conţin electroliţi, substanţe energetice, substanţe

reconstituante, înlocuitori de plasmă şi uneori
substanţe medicamentoase, care se administrează
i.v. în cantităţi mari, picătura cu picătură (goutte a
goutte), 4
 PERFUZII - PREPARATE PERFUZABILE
INFUNDIBILIA

•Se folosesc pentru:

– a completa lichidele pierdute de organism;

– a efectua o alimentare parenterală când nu
este posibilă utilizarea căii digestive,

– a administra medicamente,

5
 AVANTAJELE ADMINISTRĂRII PERFUZIILOR

• efect sistemic direct şi nivelul sanguin dorit,

• posibilitatea administrării unei game largi de
substanţe şi de volume mult mai mari,
• administrare i.v. atât substanţe macronutritive =
glucide, lipide, protide şi a celor micronutritive =
electroliţi şi vitamine,
• vehicule pentru administrarea unor medicamente,
• vehicule pentru dizolvarea unor substanţe
medicamentoase,
• când organismul nu se poate alimenta normal,
necesarul nutritiv este suplinit de calea parenterală:
– în stare de inconştienţă,

6
 DEZAVANTAJE

•reacţii alergice, sau şocul anafilactic: prima doză de penicilină ,

•hipertensiune pulmonară, edeme pulmonare (datorită

particulelor insolubile),

•reacţii pirogene (febră);

•reacţii neurogene = înroşirea pielii, mâncărime, tahicardie,

•urticarie sau edeme;

•greutăţi în respiraţie, dureri precordiale sau cianoză,

•tromboflebita poate fi cauzată fie mecanic, de ac,

7
 DEZAVANTAJE

•contaminarea se produce datorită modului de

administrare, a soluţiei care se administrează, locului de
injectare, insuficient dezinfectat, sau personalului,

•distrugerea integrităţii recipientului, dopurile care nu

sunt noi, au orificii pe unde pătrund microorganismele.

•embolismul este datorat aerului introdus prin perfuzie,

•accidentele provocate de impurităţile insolubile,

•granuloame datorită filtrelor de celuloză,

8
• contaminarea chimică a preparatelor ambalate în material
plastic,

• dezavantaje legate de modul de preparare:

– fabricarea şi condiţionarea fiind costisitoare,
– timpul lung de administrare.

• la administrare se stabilesc debitul şi absorbţia apei din

organism;

• trebuie sesizate edemele periferice, funcţionabilitatea

cardiacă şi pulmonară,

9
 PREPARARE

• La prepararea preparatelor perfuzabile se iau

precauţiile necesare pentru asigurarea stabilităţii
fizico-chimice, microbiologice şi biologice,

• Substanţele active se dizolvă sau se emulsionează în

apa pentru preparate injectabile şi soluţia sau
emulsia obţinută se completează la volumul
specificat (m/V),

• Apa folosită trebuie să corespundă monografiei

"Apă distilată pentru preparate injectabile".
10
 PREPARARE

• F.R. X prevede că preparatele perfuzabile

hipotonice se izotonizează,
• !!!! La preparare nu se admite adaosul de
soluţiilor tampon pentru ajustarea pH-ului sau al
conservanţilor antimicrobieni,
• Conţinutul în substanţa activă se exprimă în
unităţi de masă pentru 1000 ml soluţie, în milimoli
pe 1000 ml soluţie (mmoli/l), în miliechivalenţi pe
1000 ml soluţie (mEq/l),
• Conţinutul în substanţe energetice se exprimă
uneori în calorii (cal),
• pH-ul preparatelor perfuzabile trebuie să fie
apropiat de neutralitate dacă nu se prevede altfel.
•
11
 PREPARARE

• Soluţiile perfuzabile se filtrează prin materiale filtrante

adecvate până când se obţin soluţii perfect limpezi şi se
repartizează în recipiente de sticlă gradate sau din material
plastic cu capacitatea de 100, 250, 500 şi 1000 ml.

• Aceste preparate se sterilizează printr-o metodă

adecvată conform prevederilor din monografia
"STERILIZARE".

• Recipientele şi dopurile trebuie să îndeplinească

condiţiile prevăzute de normativele de calitate în vigoare.
12
 CONDIŢIONAREA_FLACOANE DIN STICLA

•sticlă neutră = borosilicat = sau tip I, acestea putând fi folosite de

mai multe ori;
•sticlă sodo‑calcică neutralizată la suprafaţă, tip II, flacoane care
nu se refolosesc, pentru că în timpul sterilizării, cedează
alcalinitatea,
– au capacitate mare (100-1000 ml), cu 15% mai mult decat
volumul declarat, cu pereţii groşi ,
– sunt gradate în sens invers, de jos în sus,
– la folosire se răstoarnă şi se urmăreşte volumul de lichid
administrat,
– se siliconează în interior, cu dimetilsilicon, sub formă de soluţie
cloroformică la 3000C timp de 3o minute, când are loc
hidrofobizarea crescând şi rezistenţa.

13
 •RECIPIENTE DIN MATERIAL PLASTIC

saci, pungi sau flacoane suple, semirigide sau rigide, de

125‑2000 ml, exces de 3%,
sunt recipiente unidoză, ceea ce rămâne nefolosit se aruncă,
aruncându-se de asemenea şi recipientele din material plastic
şi dopurile de cauciuc sau plastic,
permeabilitatea, transparenta, rezistenta la sterilizare,
turbiditatea, metale grele, zinc, tensioactivi, actiunea
hemolitica, toxicitatea,
împreună cu recipientele se eliberează şi setul de
administrare.

14
 CONTROLUL CALITĂŢII PERFUZIILOR

•Conform FR.X. se urmăreşte:

– aspectul,
– culoarea;
– pH‑ul;
– uniformitatea volumului,
– impurităţile pirogene,
– sterilitatea
– conţinutul în substanţele active.

15
16
 PIROGENE_ENDOTOXINE
■ Pirogenele pot fi produse de: microorganisme, bacterii, ciuperci, chiar
şi virusuri, sunt endotoxine secretate de peretele celular, cele mai active
provin de la bacteriile gram negative,
■ Macromolecule cu greutate moleculară depăşind un milion Da, de
natură lipopolizaharidică (LPS),
■ Acţiunea lor este mărită de proteine şi în special de fracţiunile
polizaharidice care măresc solubilitatea fracţiunii lipidice,

■ Bacteriile gram-negative eliberează peptide, cum ar fi exotoxina A (de

la Pseudomonas), peptidoglicani, peptide muramil și alte substanțe încă
neidentificate,

■ Aceste produse bacteriene acționează similar cu LPS în ceea ce privește

inducerea secreției de citokine , 17

 CONTROLUL IMPURITĂŢILOR PIROGENE

pentru soluţiile injectabile care se administrează în volum de 20

ml sau mai mare, o singură dată şi pentru preparate suspectate
de pirogenitate, datorită naturii materiilor prime : opoterapice,
glucoză, gluconat de calciu.

TEST DE PIROGENITATE

creşterea temperaturii rectale la iepuri după administrarea unui

medicament suspectat de a fi impurificat cu pirogene;
aceasta nu trebuie să crească cu mai mult de 0,60C, conform F.R. X,
F.E.
urmărirea numărului de globule albe, după injectare la iepuri,
leucopenia de la 11.000 la 4.000/ml denotă pirogenitatea soluţiei.

18
 TESTUL LIMULUS (LAL_LIMULUS AMEBOCYTE
LYSATE )_F.E.

• LAL este un lizat apos de celule sanguine

(amoebocite) din crabul Limulus polyphemus,

• LAL reacționează cu endotoxinele bacteriane

(lipopolizaharide_LPS), care sunt
componente ale membranei bacteriilor G (-),

• această reacție sta la baza identificarii si

cuantificarii endotoxinelor bacteriene.
 TESTUL LIMULUS (LAL_LIMULUS AMEBOCYTE
LYSATE )_F.E.

metodă pentru determinarea endotoxinelor bacteriene,

AVANTAJE:

o limită mică de detecție,

o specificitate mai bună, un cost mai mic,
o variabilitate mai mică a rezultatelor,
posibilitatea de a cuantifica conținutul
endotoxinelor,
20
21
TESTUL DE ACTIVARE A MONOCITELOR (MAT)_F.E .
• metodă alternativă la determinarea pirogenelor
pe iepuri,
• MAT detectează contaminanți de tip :
pirogene și agenti proinflamatori,
inclusiv endotoxine de la bacterii G (-),
contaminanți „non-endotoxina”, inclusiv
tipare moleculare asociate cu agentul patogen
(PAMPs), derivate de la bacterii G (+) și G (-)
, viruși și ciuperci,
22
TESTUL DE ACTIVARE A MONOCITELOR (MAT)_F.E .
este utilizat pentru a detecta sau cuantifica
substanțele care activează monocitele umane sau
monocitele pentru a elibera mediatori endogeni:
cum ar fi citokine pro-inflamatorii, de exemplu
factor alfa pentru necroză tumorală (TNFa),
interleukina-1 beta (IL-1β) și interleukina-6
(IL-6), cu rol în patogeneza febrei,
în consecință, MAT va detecta prezența de
pirogene din proba de testare,

23
 • CONSERVAREA
– în recipiente închise etanş, temperatura +40C - +25 0C ,

TIPURI DE PERFUZII
1). Perfuzii pentru reglarea dezechilibrului hidric si ionic al
organismului,
2). Perfuzii pentru restabilirea echilibrului acido-bazic,
3). Perfuzii cu substanţe energetice ,
4). Perfuzii folosite în metabolismul reconstituant
5). Perfuzii de soluţii coloidale înlocuitoare de plasmă,
6). Perfuzii pentru nutritie parenterala,
7). Perfuzii medicamentoase,
8). Soluţii pentru dializă peritoneală şi hemodializă,

24
PERFUZII PENTRU REGLAREA DEZECHILIBRULUI HIDRIC SI
IONIC AL ORGANISMULUI

faţă de variaţiile mediului extern, mediul intern

printr-o serie de mecanisme extrem de complexe
menţine constante caracteristicile principale
asigurării vieţii în condiţii optime:

izoionia (constanţa numărului de ioni şi a

raportului lor reciproc);
izohidria (constanţa concentraţiei în ioni de
H+);
izotonia,
25
• Mecanismele care asigură funcţionarea
echilibrata a organismului, independent de
mediul exterior - homeostezia - sunt mai ales
solicitate când organismul se găseşte în condiţii
critice şi trec de la funcţia de reglare la aceea de
apărare şi conservare a vieţii;

• organismul face apel la mecanismele proprii de

apărare pentru a se putea adapta la noile condiţii
26
.
 PERFUZII PENTRU REGLAREA DEZECHILIBRULUI
HIDRIC SI IONIC AL ORGANISMULUI

menţinerea echilibrului hidroelectrolitic al

organismului la pacientii operaţi ,

înlocuirea apei şi electroliţilor din unele maladii;

compensarea dezechilibrului acido-bazic,
tratamentul şocului cauzat de perturbări
hemodinamice,

27
• Conţinutul total în apă variază cu vârsta, sexul şi cu constituţia
organismului: la copii si tineri 70-75% din greutatea corpului, la
adulţi circa 50% la femei şi 60% la bărbaţi.

• Persoanele care au o cantitate mare de ţesut adipos au o cantitate

de apa relativ mică.

• Apa din organism este repartizată în doua mari

sectoare:
• apa intracelulară (40% la bărbaţi, 30% la femei),

• apa extracelulară (interstiţială - 15% la bărbaţi,

15% la femei şi intravasală 5% la bărbaţi, 5% la
28

femei).
Întregul metabolism al apei este condiţionat de cel al
electroliţilor, fundamentali pentru mediul intracelular
fiind ionii K+, Mg2+, HPO42-; electroliţii
fundamentali ai sectorului extracelular sunt ioni de
Na+, Cl-, HCO3-.
Tratamentul de echilibrare al organismului cu electroliţi
trebuie să ţină seama de raportul în care se afla anionii
şi cationii în organism
cationi mEq/l anioni mEq/l
Na+ 141 Cl- 101
K+ 4,4 HCO3- 27
Ca2+ 5 HPO42- 2
Mg2+ 1,6 SO42- 1
Acizi organici 5
Proteine 16
total 152 total 152
Total cationi + anioni = 304 mEq/L
29
Indiferent de calea de administrare se va avea în vedere că soluţiile
de electroliţi se repartizează în spatiile extracelulare, iar
soluţiile coloidale se repartizează în spaţiul vascular,
Dacă se administrează o soluţie hipertonică de clorura de sodiu
se aduce un aport mare de ioni de sodiu în spaţiul extracelular care
determină o trecere a apei din celule în interstiţii şi va duce la
deshidratarea celulelor,
Invers dacă se administrează o soluţie hipotonică de clorura de
sodiu aceasta va trece din compartimentul vascular în cel
interstiţial şi va produce edeme, dacă funcţiile renale sunt
deficitare.
PERFUZII UTILIZATE ÎN RESTABILIREA ECHILIBRULUI
ACIDO‑BAZIC
În condiţii fiziologice normale pH-ul sanguin este de
7,35 - 7,45;
In reglarea echilibrului acido-bazic intervin
mecanisme de reglare fizico-chimice sau metabolice
(fiziologice).
Mecanismele fizico-chimice de reglare sunt:
sistemele tampon care există în plasmă şi în eritrocite (1)
precum şi schimbul de anioni între plasmă şi eritrocite (2).
31
 PERFUZII UTILIZATE ÎN RESTABILIREA ECHILIBRULUI
ACIDO‑BAZIC
1. Sistemele tampon din:
- Plasmă sunt reprezentate de NaHCO3/H2CO3,
Na2HPO4/NaH2PO4;
- Eritrocite - sunt reprezentate de hemoglobinatul
alcalin : hemoglobina acidă, oxihemoglobinatul
alcalin:oxihemoglobina acidă;
- Spaţiul extracelular are putere mică de tamponare,
cel mai reprezentativ fiind sistemul tampon
NaHCO3/H2CO3,
32
• Mecanismele fiziologice de reglare sunt reprezentate de
hemoglobină, plămân, rinichi.

• Hemoglobina combate apariţia acidozelor prin favorizarea

eliminării dioxidului de carbon prin plămâni.

• În cazul unei hipoventilaţii pulmonare se elimină mai puţin

dioxid de carbon decât în mod normal ceea ce determină o
creştere a conţinutului în acid carbonic, ducând la apariţia
acidozei respiratorii; aceasta se poate regla prin faptul că
rinichiul va determina o resorbţie mai mare de carbonat acid
de sodiu decât în condiţii normale. 33
• Dacă apare o hiperventilaţie pulmonară, se va
elimina mai mult dioxid de carbon decât în mod
normal şi va scădea (faţă de limitele normale)
cantitatea de acid carbonic din sânge determinând
apariţia alcalozei respiratorii care se va regla prin
reţinerea de către rinichi a unei cantităţi mai mici de
carbonat acid de sodiu faţă de normal.

34
• Acidoza metabolică apare în:

diabet,

arsuri grave,

intoxicaţii cu somnifere,
pierderi masive de sucuri intestinale.
• Se combate prin administrarea de perfuzii cu:
• carbonat acid de sodiu,
• lactat de sodiu,

• trometamol (THAM - trihidroxiaminometanol).

• 35
• Alcaloza metabolică apare în:
cazul supradozării cu soluţii perfuzabile de carbonat acid
de sodiu,
după administrarea de cantităţi mari de sânge conservat
cu citrat de sodiu,
în maladii gastrice,
pierderi de cantităţi mari de suc gastric prin
vomismente.

• Se administrează soluţii perfuzabile cu:

clorhidrat de arginină,
acetat de amoniu.

• În cazuri mai uşoare se vor administra soluţii perfuzabile cu:

clorură de sodiu asociată cu cantităţi mici de clorură de
potasiu.
36
 PERFUZII CU SUBSTANŢE ENERGETICE
• Pentru păstrarea homeostaziei este necesar un consum de
energie calorică, care este rezultatul transformării
glucidelor, lipidelor şi protidelor în organism.

• Necesarul energetic al organismului uman depinde de

vârstă, sex, greutate, stare fiziologică, activitate fizică sau
intelectuală depusă, etc. acest necesar variază în limite
largi de la 2000 la 4000 de calorii.

• Un adult care are o greutate de 70 kg are un necesar

energetic zilnic de 2500 de calorii.

37
 PERFUZII CU SUBSTANŢE ENERGETICE
• Necesarul este crescut în stări patologice,
intervenţii chirurgicale, arsuri grave, febră,
septicemie.
• Pentru a asigura acest aport energetic crescut, în
anumite stări patologice, este necesar să se
administreze pe cale artificială perfuzii care conţin
substanţe energetice, care vor furniza de asemenea şi
elemente de bază necesare proceselor metabolice.

38
• Glucide reprezentate de monozaharide (glucoză, fructoză) sau
hexoli (sorbitol, manitol, xilitol);

• Lipide sub forma emulsiilor de tip L/H, în care faza uleioasă

este reprezentată de uleiuri vegetale, reprezintă modul de
administrare i.v. a unor uleiuri, vitamine liposolubile, s.a.,

• Pentru a furniza organismului o cantitate mare de energie

soluţiile cu glucide şi proteine trebuie administrate în cantitate
mare, introducând în organism şi o cantitate mare de apă şi de
aici riscul de flebită, edeme,

• Acesta este şi unul din motivele pentru care se preferă

emulsiile tip L/H, la care un volum mic furnizează un număr
39
mare de calorii.
 EMULSII PARENTERALE PERFUZABILE - PERFUZI
CU LIPIDE
- diametrul picăturilor 0,5 – 1 µm,

• fază lipofilă reprezentată de uleiuri vegetate de susan, soia, seminţe de

bumbac, germeni de porumb, arahide, în proporţie de 10‑ 15 %,

• faza hidrofilă: apa distilată pentru preparate parenterale; izotonică

folosind glucoză, sorbitol, xilitol sau glicerină,

• emulgator natural sau sintetic, care trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii: să asigure o bună stabilitate emulsiei; să fie
metabolizaţi în organism, evitându‑se acţiunea nocivă asupra
rinichilor, în cursul excreţiei; să nu fie toxici; să fie compatibili cu
substanţele asociate; să fie bine toleraţi de organism, 40
EMULSII PARENTERALE PERFUZABILE - PERFUZI CU LIPIDE

perfuzare lentă,
preparare aseptică, uneori se pot steriliza la 1210C, timp
de 15‑18 minute,
folosită în arsuri extinse şi leziuni grave, subnutriţie
gravă, tolerat şi de nou născuţi şi sugari,
se pot asocia cu: glucoză, sorbitol, glicerol, aminoacizi
şi uneori cu vitamine liposolubile,
toleranţa emulsiilor perfuzabile este bună dar, în unele
cazuri, administrarea lor poate duce la fenomene
secundare ca: înroşirea pielii, senzaţia de căldură,
ameţeală, vomă, frisoane, insuficienţă respiratorie,
majoritatea reacţiilor secundare sunt de scurtă durată, cu
dispariţia lor la întreruperea perfuzării, iar la reluarea
administrării, aceste fenomene se manifestă mai puţin
intens ca iniţial. 41
EMULSII PARENTERALE PERFUZABILE - PERFUZI CU LIPIDE
 PERFUZII FOLOSITE IN METABOLISMUL
RECONSTITUANT

• proteinele sunt utilizate de organism în metabolismul

reconstituant ,

• terapia parenterală cu aminoacizi are la bază aminoacizii, din cei

22 aa: - 8 aa esenţiali leucina, izoleucina, valina, lizina,
fenilalanina, metionina, treonina, triptofanul.

- 2 semiesenţiali: arginina şi histidina

a. Perfuzii cu aminoacizi, pe baza hidrolizatelor de proteine
plasmatice bovine sau hidrolizaţi de caseină ‑ obţinute prin
hidroliză enzimatică, conţin toţi aminoacizii din proteinele originale şi o
mică cantitate de peptide, 43
 PERFUZII FOLOSITE IN METABOLISMUL
RECONSTITUANT

• b. Hidrolizatele acide provin prin hidroliza acidă a fibrinei

purificate sau hidroliza acidă a caseinei;

• distrug unii aminoacizi, lizina şi triptofanul, conţin o cantitate

mai mică de peptide decât cele obţinute pe cale enzimatică,

• c. Perfuzii cu aminoacizi puri sintetici, în diverse proporţii,

care nu mai conţin peptide,

• nu dau efecte secundare şi accidente antigenice, datorate

resturilor peptidice; se realizează perfuzii mai concentrate,
adm. mai rapidă, se poate modifica şi varia compoziţia,
44
 • AMINOACIZII

• asociaţi în perfuzii cu vitamine, substanţe energetice -

sorbitol, şi săruri minerale, pentru menţinerea
echilibrului electrolitic,

• Preparate în condiţii aseptice, fiind medii prielnice

pentru microorganisme,

• Utilizaţi în tulburări grave cu caracter

hipoproteinic, după operaţii mari, arsuri întinse,
stări grave de denutriţie,

• Sunt contraindicaţi în afecţiuni grave hepatice sau

renale,
45
 PERFUZII CU ÎNLOCUITORI DE PLASMĂ

•soluţii coloidale compensatoare de volum plasmatic,

•aceste soluţii coloidale menţin, lichidul administrat i.v. cât mai
multă vreme, în circuitul vascular.
•înlocuiesc numai volumul de lichid pierdut.
•au proprietăţi fizico‑chimice similare plasmei cu aceeaşi acţiune
coloid osmotică, împiedică ieşirea apei din vasele sanguine sau
pierderea prin rinichi,

•CONDIŢII ÎNDEPLINITE:

– aceeaşi presiune osmotică, cu plasma,

– vâscozitate asemănătoare cu a sângelui,
– se menţin în circulaţie 12‑24h;
– hidrosolubile,
– filtrabile renal, sa fie metabolizate,
– să nu se depună în ţesuturi,
– fara caracter antigenic,
– sa nu aglutineze hematiile,
46
 – să nu fie toxice,
– alergenice;
– să nu conţină impurităţi pirogene,
– să fie sterilizabile şi conservabile,
– să rămână lichide în domeniu mare de temperatură,
– să nu îngheţe la 0oC,
• Se folosesc:
– soluţii de dextrani,
– soluţii coloidale de gelatină modificată,
– soluţie de alginat de sodiu;
– soluţie de P.V.P.;

47
 GELATINE FLUIDE MODIFICATE
•Oase de vita,
•Degradare la cald, tratare cu anhidrida succinica –
produs cu M=35.000 – 40.000,

•GELIFUNDOL

•- gelatina obtinuta prin condensarea gelatinei

depolimerizate cu glioxal si oxidare cu perhidrol,

48
• PLASMAGEL (MARISANG) – gelatina
depolimerizata si acilata cu acid succinic,

• HEMACEL (gelatina partial depolimerizata,

reticulata cu uree), sol. perfuzabila 3,5% in
solutie electrolitica,

• PRODUSE CU GELATINE MODIFICATE

• compatibile cu fenobarbital, xilina, procaina,

glucoza, corticosteroizi, vitamine, peniciline,
49
 DEXTRANII
• Dextranii numiţi şi plasma-expander, sunt soluţii coloidal
hidrofile care după administrare i.v. asigură o creştere a volumului
plasmatic superioară cantităţii de lichid perfuzat prin mobilizarea
plasmei rămase în capilare.

• polimeri ai glucozei formaţi din lanţuri liniare sau ramificate

de α-glucopiranoză,

• rezultă prin acţiunea bacteriei Leuconostoc mesenteroides asupra

mediilor de zaharoză,

• În prima etapă se obţin glucoza şi fructoza, în a doua etapă

glucoza este polimerizată sub acţiunea enzimei dextransucraza,

• Dextranii se mai pot obţine şi prin acţiunea directă a enzimei

purificate dextransucraza asupra zaharozei,
50
 DEXTRANII

• În funcţie de gradul de polimerizare şi de masa

moleculară se deosebesc mai multe sorturi de
dextrani;

• sorturile dextran 70 sau Macrodex (masa

moleculară 70.000) 6% sau dextran 40 (masa
moleculară 40.000) sau Rheomacrodex 10%,

• compatibili cu adrenalina, gluconat de calciu,

piridoxina, AB, 51
 •DEXTRAN 40
– are acţiune antitrombotică şi previne agregarea hematiilor,

– folosit pentru prevenirea şi tratamentul şocului hipovolemic, când sunt

edeme, pentru restabilirea circulaţiei înainte şi după operaţii,

– Asociat cu electroliţi sau glucoză,

– se pot steriliza la 1200C – 20 de minute, sunt stabile până la 10 ani,

substanţa uscată având stabilitate nelimitată,

– Viteza de perfuzare a acestor soluţii este de 50-80 picături/minut la

prima necesitate se perfuzează mai rapid 500 ml în 15 minute,

DEXTRAN 70
– efect mai lung – 24 ore,
– -tratamentul arsurilor, hemoragii, traumatisme, edem nefrotic,
– Dextran 70 in glucoza nu se perfuzeaza in amestec cu sangele (agregarea
hematiilor), 52
 HIDROXIETILAMIDONURI (HES)

• Mod de preparare: amidon hidrolizat de

porumb,
• Masa moleculară: 40.000 – 450.000 Da ,
• Substituția moleculei de glucoză (pe C2 sau C6)
cu grupări hidroxietil → Solubilitatea în apă
crește, duce la degradarea mai lentă prin amilaza
serică,
• Indice de substituție = substituit / nesubstituit
(0,5, 0,62, 0,7),

53
 HIDROXIETILAMIDONURI

• Eliminare: în principal rinichi,

• Acumulare: hepatocite, glande, splină, celule

tubulare renale, piele → Contraindicat în
insuficiență renală!

• Alergie rar,
• Efectul redus de coagulare> 450 000 Da
54
 SOLUŢII PERFUZABILE MEDICAMENTOASE

• folosite când substanţele active au viteză mare de eliminare, şi

trebuie să se asigure o concentraţie terapeutică constantă, pe un
timp îndelungat = atât cât este necesar pentru efectul
farmacodinamic,

• administrarea parenterală este mai bine tolerată decât calea orală ,

• administrate ca atare sau asociate cu perfuzii de electroliţi sau

substanţe energetice, prin aducere în setul de perfuzare, utilizând
manşonul pentru perfuzare exterioară.

55
PERFUZII PENTRU NUTRITIE PARENTERALA,

56
57
58
59
60
 SOLUŢII PENTRU DIALIZĂ
PERITONEALĂ_NU SE ADMINISTREAZĂ
PARENTERAL !!!!

detoxifierea organismului, de obicei în

spitalele care n‑au rinichi artificiali,
preparate sterile şi apirogene, soluţii
concentrate de electroliţi izotonice şi
izoionice cu plasma sanguină,
procesul de detoxifiere se bazează pe
principiul difuziunii şi osmozei, în care
peritoneul are rol de membrană de
dializă între cavitatea abdominală şi
soluţia de administrat,
61
 SOLUŢII PENTRU DIALIZĂ PERITONEALĂ

soluţia se introduce printr-un cateter în cavitatea

abdominală,
2 L soluţie la 370C şi se lasă 1/2 oră,
prin al 2-lea cateter se evacuează soluţia,
operaţia se repetă la 6 sau 12 ore cu o soluţie
proaspătă,
schimbul este intracorporal,
sorbitol, glucoză, electroliţi sau AB (infecţii).
62
 SOLUŢII PENTRU HEMODIALIZĂ

– au aceeaşi compoziţie (soluţii

pentru rinichi artificiali),

– folosite în insuficienţa renală gravă,

intoxicaţii cu somnifere, sau când
epurăm sângele de elemente toxice,

– dializorul (rinichiul artificial) are

rezervoare de 140 litri care se
schimbă la 2 ore, prevăzut cu o
-
membrană semipermeabilă,
artificială pliată pe un cartuş
63
pentru a i se mări suprafaţa de
 BIBLIOGRAFIE
■ 1. Popovici I., Lupuleasa D. - Tehnologie farmaceutică, vol. I, Ed. a IV a,
Ed. Polirom, Iaşi, 2017.
■ 2. Leucuta S. E. - Tehnologie farmaceutică industrială, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 2007.
■ 3.*** Farmacopeea Română, editia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti,
1993.

■ 4.*** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimente 2004, Editura

Medicală, Bucureşti.

■ 5. *** European Pharmacopoeia 9.0. and Supplements, Council of Europe,

67075 Strasbourg Cedex, France.
■ 6. *** The European Directorate for the Quality of Medicines & Healthcare
(EDQM), Council of Europe, 2020. 64