UNIVERSITATEA ”OVIDIUS” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE FARMACIE

PROGRAM DE STUDII FARMACIE

DIAREEA ACUTA A ADULTULUI

student: ENACHE (POPESCU) SIMINA

Grupa 3
An III
 Diareea reprezinta eliminarea prea rapida a unor scaune prea moi, uneori apoase, cu
debuut mai recent de 3 saptamani

Cauza diareei este adeseori o infectie, medicamente sau substante toxice.

De asemenea diareea poate fi semnul revelator al unei boli intestinale.

Deseori, simptomele apar dupa/in timpul vacantelor (”diareea calatorului”). Atunci cand are o
cauza infectioasa, boala se transmite prin contactul cu o persoana care are deja diaree sau prin
consumul de alimente/apa contaminate.

Diareea acută, în mod normal, este cauzată de o infecție. O boală acută, de obicei, începe brusc
și poate dura până la două săptămâni. Frecvent diareea acută infecțioasă este inofensivă. Efectele
secundare neconfortabile ale diareei acute sunt în special:

 Senzație de presiune în stomac

 Greața
 Dureri abdominale, crampe abdominale
Perioadele mai lungi cu diaree definesc diaree cronică

Patogenitate

Din cauza igienei deficitare, prin intermediul mâinilor sau obiectelor contaminate,
agentul infecțios pătrunde la nivel intestinal prin cavitatea orală și determină apariția unor
leziuni inflamatorii la nivelul mucoasei ileonului, jejunului și a intestinului gros. Astfel se
produce inflamația enterală (enterocolita). Aceasta determină scăderea capacității de absorbție
a mucoasei intestinale pentru grăsimi, carbohidrați, lichide și electroliți ajunse la acest nivel,
precum și alterarea mecanismului de control al propulsiei intestinale. Astfel bolul alimentar
care avansează spre evacuare prezintă consistență redusă și cantitate crescută.
Mecanismul care duce la apariția diareei acute infecțioase se desfășoară în patru etape
evolutive: pătrunderea agentului infecțios la nivel aparatului gastrointestinal prin cavitatea
bucală, depășirea mecanismelor de apărare antibacteriană aflate pe suprafața mucoasei
gastrice, fixarea agentului infecțios la nivelul epiteliului gastric și declanșarea procesului
infecțios.
 Pătrunderea agentului infecțios la nivel gastro-intestinal prin cavitatea bucală: apariția
bolii diareice infecțioase se realizează la ingestia a 10 milioane de germeni în
cazul Escherichia coli, 100 germeni în cazul Shigella dysenteriae, 100 000 de germeni în
cazul infecției cu Campylobacter și Salmonella.
 Depășirea mecanismelor de apărare antibacteriană aflate pe suprafața mucoasei gastrice.
Aceste mecanisme de apărare pot fi împărțite în mecanisme imunologice (imunitatea mediată
umoral, IgA, imunitatea medicată celular) și mecanisme de apărare neimunologice (ph-ul
gastric; saliva, mucina și alte secreții intestinale; motilitatea gastrointestinală și cea colonică,
enzimele intestinale și pancreatice; integritatea anatomică a tubului digestiv; peristaltismul
intestinal; flora intestinală saprofită; substanțele antibacteriene precum sărurile biliare și
lizozimul).
 Fixarea agnetului patogen la nivelul epiteliului gastric se realizează prin intermediul unor
organite (organite reprezentate de adezine, fimbrii, intimine, pili și factorii de colonizare
antigenică - CFA).
 Declanșarea procesului infecțios se realizează prin invadarea celulelor aflate în structura
epiteliului gastric de către agenții infecțioși. Acești agenți infecțioși eliberează în spațiul
gastric anumite substanțe toxice denumite toxine (enterotoxine, citotoxine). Enterotoxinele
stimulează hipersecreția de apă și electroliți la nivelul mucoasei intetinale, fără a determina
apariția leziunilor epiteliale inflamatorii. Citotoxinele determină alterarea structurii celulare a
mucoasei intestinale prin blocarea sintezei proteinelor cu rol antibacterian

Morfopatologie

La examinarea macroscopică (cu ochiul liber), pe suprafața mucoasei intestinale poate fi

observată prezența zonelor de hemoragie, ulcerație, necroză sau eroziuni, cu distrugerea
microvililor, cu sufuziuni hemoragice localizate în interiorul mucoasei și în spațiul subseros. La
nivelul corionului există infiltrat inflamator bogat în granulocite. De asemenea, se poate observa
tumefierea ganglionilor limfatici mezenterici. În formele de boală cu leziuni hemoragice apar
alterări profunde în structura epiteliului peretelui intestinal cu risc de apariția a peritonitei.
La examinarea microscopică, în structura mucoasei intestinale inflamate se poate observa
prezența de granulocitelor, distrofia epiteliului glandular și hiperplazie foliculară

Cauzele diareei

Transmiterea se face prin contactul cu agentului infectios provenit de la o persoana care este deja
bolnava sau din alimente/apa contaminate. Au un risc crescut de imbolnavire cei care nu respecta
regulile de igiena personala, care consuma alimente nespalate/insuficient preparate termic sau
contaminate dupa ce au fost preparate, cei care beau apa din surse contaminate, copiii inclusi in
colectivitate, persoanele care calatoresc frecvent (”diareea calatorului”). De asemenea, scaldatul
in ape contaminate poate constitui un factor de risc.

Exista variate situatii in care poate apare diareea acuta infectioasa. Una din cauzele principale
este reprezentata de patrunderea in tractul digestiv al diferitilor agenti infectiosi:

 un virus, precum rotavirus, Norwalk, enterovirus sau virus hepatitic;

 o bacterie, precum E. Coli, Salmonella, Shigella, Clostridium sau Vibrio cholerare;
 un parazit, precum Giardia sau Amoeba.

Frecventa

Reprezinta o problema majora de sanatate publica, cu 5-10 milioane de morti pe an in lumea a

treia; in celelalte tari ea prezinta un risc deosebit pentru persoanele cu stare de sanatate precara
si pentru varstnici.
Manifestarile diareei

Simptomele pot fi moderate sau severe.

In forma moderata, pacientul are cateva scaune de consistenta scazuta, dar in rest se simte bine.
In formele severe, se elimina si cate 20 de scaune diareice/zi, apoase, la fiecare 20-30 de minute.

Diareea prezinta eliminare de apa(hidroelectriolitica) sic ea cu mucozitati si sange (sindrom

dizenteric).

Alte simptome pot fi: 

 dureri/crampe abdominal- pot insoti scaunele moi. Acestea apar odata cu nevoia urgenta
de defecare.
 balonare;
 febra- insoteste diareea atunci cand cauza acesteia este o infectie in organism.
 Greata, amareala, varsaturile- pot aparea odata cu diareea. In general, acest lucru se
petrece atunci cand pacientul are de-a face cu o infectie bacteriana sau cu virus pe care
organismul isi doreste sa le elimine cat mai curand.
 prezenta de mucus/sange in scaun- indica o hemoragie la nivelul tranzitului intestinal.
Acesta indica, de regula, o boala inflamatorie intestinala.
 deshidratarea- apare adesea ca o consecinta a diareei. Din cauza scaunelor moi repetate,
pacientul poate suferi de deshidratare. Aceasta se manifesta prin ameteli, slabiciune, dureri de
cap, uscaciune la nivelul cavitatii bucale sau chiar lesin. Sarurile de rehidratare orala pot
combate aceasta problema.

Sindromul acut de deshidratare se instalează precoce și este caracterizat prin:

 alterarea profundă a stării generale;
 tahipnee și dispnee (cauzate de instalarea acidozei metabolice);
 extremități reci;
 tahicardie;
 puls filiform;
 hipotensiune arterială;
 meteorism;
 hepatomegalie;
 tegumente și mucoase uscate;
 pliu cutanat leneș;
 sete;
 oligurie, anurie;
 facies palid, încercănat; privire fixă și clipit rar;
 obnubilare, somnolență, convulsii, comă profundă.

Din cauza pierderii masive de fluide si electroliti, pacientul se poate deshidrata. Deshidratarea
este periculoasa mai ales la varstnici, copii mici si gravide. Examinarea pacientului poate
evidentia semnele deshidratarii: scaderea tensiunii arteriale, uscarea pielii si a mucoaselor,
culoarea inchisa a urinei.

Diagnosticarea diareei

Se stabileste pe baza anamnezei si a examenului clinic. Daca pacientul a consumat alimente

suspecte, a baut apa din surse neautorizate, a intrat in contact cu alte persoane cu diaree sau a
calatorit recent este foarte probabil ca etiologia bolii sa fie infectioasa. Din analizele de laborator
ale ma Investigații paraclinice
Analizele generale ale sângelui:
 Hemoleucograma poate indica prezența anemiei prin scăderea valorilor hemoglobinei și a
numărului de eritrocite. De asemenea, hemograma poate indica prezența leucocitozei și a
neutrofiliei, care sugerează prezența infecției.
 Examenul biochimic al sângelui poate indica prezența sindromului inflamator prin
creșterea valorilor VSH-ului, a proteinei C reactive și a fibrinogenului.
 Ionograma poate indica apariția tulburărilor electrolitice, rezultate în urma sindromului
acut de deshidratare.
 Examenul bacteriologic al scaunului (coprocultura) este una dintre investigațiile
principale efectuate în cazul infecțiilor gastrointestinale, care poate indica prezența agentului
infecțios în structura materiilor fecale.
 Coprocitograma este o investigație care permite identificarea polimorfonuclearelor
neutrofile în structura materiilor fecale, elemente specifice infecțiilor enterale bacteriene.
 Determinarea lactoferinei fecale, o investigație utilizată ca marker al degradării
leucocitelor aflate în componența materiilor fecale, elemente specifice infecției enterale.
 Hemocultura este o investigație care permite decelarea agentului infecțios în sângele
bolnavului.
 Efectuarea culturilor din lichidul de vărsătură pentru identificarea agentului patogen.
 Examenul parazitologic și virusologic al scaunului pentru identificarea virusului sau a
parazitului implicat în declanșarea infecției enterale.
 Testele imunoenzimatice din scaun pentru identificarea infecției cu Campylobacter,
Escherichia coli, rotavirus sau norovirus.
 Testele serologice rapide pentru decelarea agentului infecțios permit identificarea în timp
record a elementului patogen implicat în declanșarea infecției enterale prin examinarea serului
bolnavului.
 Examinarea microscopică a materiilor fecale permite identificarea în componența
materiilor fecale a alimentelor nedigerate sau parțial digerate, a substanțelor reducătoare,
sânge sau mucus.
 Tehnica imunoenzimatică ELISA este o investigație care permite identificarea toxinei A
specifică infecției cu Clostridium difficile în scaunul bolnavului, prin marcare enzimatică. De
asemenea, această investigație poate fi utilizată pentru identificarea agenților infecțioși
prezenți în ser, plasmă sau urina bolnavului.
 Tehnica radioimunologică RIA este o altă metodă de depistare, prin marcare cu izotopi
radioactivi, a agentului infecțios responsabil de apariția infecției enterale, din ser, plasmă,
scaun sau urina bolnavului.
 Endoscopia digestivă inferioară și biopsia urmată de efectuarea examenului
histopatologic sunt trei investigații utile pentru realizarea diagnosticului diferențial cu
afecțiunile inflamatorii intestinale
Diareea acută infecțioasă apărută în urma infecției cu diferite virusuri prezintă debut acut și se
caracterizează prin scaune de consistență apoasă însoțite de febră, dureri abdominale colicative,
sindrom de deshidratare și sunt precedate de vărsături.
În cadrul infecției cu Campylobacter  și Yersinia, diareea prezintă consistență apoasă, mucoasă
sau sangvinolentă, însoțită de febră, dureri abdominale și tenesme rectale. Foarte rar apare
sindromul de deshidratare.

Diareea acută infecțioasă apărută în urma infecției cu Salmonella se caracterizează prin scaune
de consistență apoasă, mucosangvinolente, însoțite de meteorism abdominal, bradicardie și
meningism (alterarea profundă a stării generale, cefalee, forofobie, redoare de ceafă, somnolență,
confuzie, convulsii, febră, frisoane, vărsături).

În cadrul infecției cu Shigalle dysenteriae, sindromul diareic debutează brusc cu scaune apoase

mucosangvinolente sau piosangvinolente, în cantitate redusă și este însoțit de
agitație, colici abdominale, convulsii, tenesme rectale și sindrom meningean.

In cazul , diareea infecțioasă apărută în urma infecției cu Campylobacter foetus se caracterizează

prin apariția tabloului clinic de meningită (febră, redoare de ceafă, cefalee severă și persistentă,
vărsături, fonofobie, fotofobie, extremități reci, pierderea stării de conștiență, iritabilitate,
convulsii) sau septicemie (alterarea profundă a stării generale, frisoane, febră, cefalee, amețeli,
astenie, adinemie, delir, grețuri, vărsături, diaree, oligurie, hipotensiune arterială
hepatomegalie, splenomegalie, pierderea conștienței, comă, deces)

Diagnosticul diferențial al bolii diareice acute infecțioase trebuie făcut cu:

 enterocolita acută de etiologie neinfecțioasă;
 colita ulceroasă;
 dizenteria;
 boala Crohn;
 sindromul de intestin iritabil;
 enteropatia glutenică;
 fibroza chistică;
 diareea apărută în contextul constipației cronice;
 diareea apărută în urma administrării unor antibiotice (Tetraciclină, Ampicilină);
 diareea apărută în cadrul bolilor chirurgicale (peritonită, sindromul de intestin scurt,
apendicită, invaginația intestinală);
 diareea apărută în cadrul afecțiunilor sistemice
(imunodeficiențe, hipoparatiroidism, hipertiroidism, diabet, boala Addison, hiperplazia
congenitală de suprarenală);
 diareea apărută în cadrul intoxicațiilor cu metale grele, ciuperci, insecticide;
 diareea apărută în cadrul uremiei.

Evolutie si complicatii

Majoritatea diareilor hidroelectrolitice se vindeca spontan in mai putin de 3 zile.

Complicatii digestive

Netratata, diareea care persista mai multe zile la rand poate cauza complicatii precum
malnutritia. Organismul nu va primi, din cauza diareei continue, nutrientii de care are nevoie.

Complicatii infectioase

In cazul in care diareea este de cauza infectioasa si este lasata netratata, simptomele se vor
agrava pe zi ce trece. Varsaturile si deshidratarea vor aparea, iar pacientul se va confrunta cu o
stare generala de rau.

Complicatii renale

Daca diareea se cronicizeaza si provoaca deshidratare severa, si rinchii vor fi afectati.

Complicatii neurologice

In cazuri extrem de severe de diaree, pacientul poate avea de-a face cu hemoragii intracerebrale
sau cu tromboze.

Complicatii metabolice

Diareea severa poate cauza complicatii metabolice precum dezechilibre hidroelectrolitice.

Complicatii imunologice

Anemia hemolitica este o complicatie imunologica ce poate aparea in caz de diaree severa.

Formele grave duc la deshidratare si chiar la anemie in caz de hemoragie, cu posibilitatea

instalarii unei stari de soc.

Tratamentul  diareei

Tratamentul profilactic al diareei acute infecțioase constă în îndepărtarea surselor de infecție și

respectarea regulilor de igienă personală și alimentară (spălarea pe mâini înainte de masă,
consumarea apei potabile, evitarea alimentelor alterate, evitarea produselor alimentare fast-food).

Tratamentul igieno-dietetic
Se recomandă evitarea consumului de produse lactate bogate în grăsimi (lapte gras, smântână),
evitarea băuturilor carbogazoase, evitarea dulciurilor. Este contraindicat consumul de mazăre,
fasole, ceapă, usturoi, broccoli, conopidă, alimente care favorizează stimularea tranzitului
intestinal. Se recomandă consumul de iaurt, brânză de vaci, orez fiert cu sare, morcovi fierți,
supă de legume, supă de carne de pui, sărățele, grisine, măr, banane, pâine prăjită.
În caz de instalare a sindromului acut de deshidratare se recomandă reechilibrare
hidroelectrolitică (săruri de rehidratare, perfuzie cu electroliți, perfuzie cu soluție de NaCl 0,
9%).

Tratamentul etiologic
Nu este recomandată administrarea antibioticelor în cazul infecțiilor virale, parazitare sau
micotice deoarece administrarea îndelungată poate complica sindromul diareic.
Antibioterapia se administrează în următoarele situații:
 în cazul infecțiilor enterale de natură bacteriană;
 bolnavilor su sistem imunitar deprimat, pentru evitarea suprainfecției;
 bolnavilor cu febră persistentă, cu o durată de peste 5 zile;
 în caz de apariție a manifestărilor extraintestinale (manifestări ale sindomului de
deshidratare, palpitații, tahicardie, lipotimie, hipotensiune arterială, stare de șoc);
 în formele de boală cu tablou clinic sever, hemoragii oculte, coprocitogramă și
hemocultură pozitivă;
 în cazul apariției sindromului toxiinfecțios.

În cazul înfecției cu Escherichia coli sau Shigella se administrează Ciprofloxacin sau

Cotrimoxazol. În cazul lipsei de răspuns sau în caz de hipersensibilitate, se administrează alte
tipuri de medicamente: în cazul infecției cu Escherichia coli se pot administra alte medicamente
din clasa fluorochinolonelor (precum Ofloxacin, Pefloxacin, Enoxacin, Fleroxacin,
Lomefloxacin). Este contraindicată administrarea Norfloxacinei deoarece anumite studii au
demonstrat amplificarea toxicogenezei la administrarea acestui medicament. În cazul infecției
cu Shigella, în lipsa de răspuns la tratamentul amintit anterior sau în condiții de
hipersensibilitate, se pot administra Acid nalidixic sau Cefixim.

În infecțiile enterale cu Salmonella se administrează Amoxicilină, Ampicilină, Cotrimoxazol sau

Cloramfenicol. În lipsa de răspuns sau în caz de hipersensibilitate, în locul acestor medicamente
se pot administra Azitromicină sau Ceftiaxon.
Infecțiile enterale cu Campylobacter  pot fi tratate prin administrarea de Eritromicină. În caz de
hipersensibilitate se poate administra Ciprofloxacin sau Azitromicină.
Infecțiile enterale cu Yersinia  pot fi tratate prin administrare de Cotrimoxazol, Ampicilină sau
Gentamicină.
În cazul infecțiilor enterale cu Clostridium difficile se administrează Metronidazol sau
Vancomicină, în caz de hipersensibilitate sau lipsă de răspuns.

Tratamentul patogenic
Se recomandă administrarea inhibitorilor de enkefalinază (Hidrasec), o enzimă a membranei
celulare afltă în componența epiteliului intestinului subțire, care acționează prin protejarea
peptidelor endogene (enkefalinele) active la nivelul tratactului gastrointestinal, având efect
antisecretor. Hidrasec acționează astfel prin scăderea secreției intestinale de apă și metaboliți, cu
un efect antidiareic care se instalează rapid.
Probioticele intestinale (Bactisubtil, Biosun, Biotics, Ecoflorina, Enterol, Enterolactil) prezintă
mecanism de acțiune competitiv agentului patogen, stimulând refacerea biocenozei gastrice
normale, sinteza substanțelor antibacteriene și împiedică instalarea disbiozei gastrice care poate
apărea în urma administrării de antibiotice.
Tratamentul cu Zinc și-a dovedit eficiența în cazul diareei acute infecțioase, scurtarea duratei de
evoluție a bolii și prevenirea recăderilor în boală.

Tratamentul simptomatic
Pentru ameliorarea simptomatologiei clinice apărută în cadrul diareei acute infecțioase se pot
administra următoarele tipuri de medicamente:
 prochinetice (Metoclopramid, Cisaprid, Bethanecol) pentru combaterea grețurilor și a
vărsăturilor;
 antipiretice (Ibuprofen, Paracetamol) pentru diminuarea febrei;
 antialgice (Algocalmin) pentru ameliorarea durerilor abdominale;
 pentru combaterea meteorismului abdominal se administrează Espumisan, medicament
care ajută la dizolvarea și eliminarea gazelor intestinale

Preventie si educatie

Cea mai importantă metodă de prevenție este legată de igienă. Spălarea mâinilor înainte de masă,
după utilizarea toaletei sau după călătoriile cu mijloacele de transport în comun și curățarea
insistentă a alimentelor înainte de consumare poate preveni apariția diareei de natură virală sau
infecțioasă.
Pentru că și apa poate fi în egală măsură contaminată, este indicat să o consumi numai din surse
verificate, mai ales dacă ești într-o excursie.
Curele de probiotice pot, de asemenea, să contribuie la buna sănătate a tractului digestiv și la
reglarea florei intestinale. Dacă aceasta este echilibrată, acțiunea bacteriilor nefavorabile ar putea
fi mult mai blândă.
Pentru că anumite preparate sau băuturi pot provoca iritații sau inflamații ale tractului intestinal,
evitarea lor poate fi o metodă eficientă de combatere a apariției episoadelor diareice. Este vorba
despre prăjeli, băuturi alcoolice, cafea sau diverse ceaiuri cu efecte laxative.
În cazul copiilor și al bebelușilor, diareea este foarte periculoasă, deoarece poate provoca rapid
deshidratări (în una, două zile), respectiv complicații. De aceea, este important să acorzi o atenție
sporită igienei, dar și să vaccinezi copilul împotriva virusurilor care pot provoca diaree, așa cum
este rotavirusul.
Simptomele diareei trebuie urmărite cu atenție atât la adulți, cât și la copii. Atunci când acestea
persistă, apelarea la ajutorul medicului pentru o diagnosticare corectă și un tratament
corespunzător este obligatorie, deoarece complicațiile pot fi destul de severe.
BIBLIOGRAFIE

1. Longo, Fauci, Kasper, Hauser, Jameson, Loscalzo, HARRISON Manual de Medicină, Ediția
a-XVIII-a, Editura All, 2016
2. Lidia Nanulescu, Elemente de patologie infecțioasă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996
3. I. Moraru, Anatomia Patologică vol.II, Editura Medicală,, București, 1980
4. Acute Diarrhea,
link: http://www.clevelandclinicmeded.com/medicalpubs/diseasemanagement/gastroenterology/a
cute-diarrhea/
5. Acute Infectious Diarrhea in Children,
link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2737434/
6. Diarrhea in Adults (Acute), link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18756660
7. Bacterial Gastroenteritis, link: http://emedicine.medscape.com/article/176400-
overview#showall
8. Bacterial Gastroenteritis Clinical Presentation,
link: http://emedicine.medscape.com/article/176400-clinical#showall
9. Bacterial Gastroenteritis Differential Diagnoses,
link: http://emedicine.medscape.com/article/176400-differential
10. Bacterial Gastroenteritis Treatment & Management,
link: http://emedicine.medscape.com/article/176400-treatment#showall
11. Bacterial Gastroenteritis Medication, link: http://emedicine.medscape.com/article/176400-
medication#showall