REFERAT BIOCHIMIE

RADU FLORIAN
2D-A.M.F

Scoala postliceala
sanitara
Vitamine
Definitie: Vitaminele sunt substane chimice organice necesare
n cantiti mici
pentru ca organismul s fie
sntos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de ctre
organism, deci ele trebuie obinute din alimentaie.

Clasificare:
1. Liposolubile

Vitamina
Vitamina
Vitamina
Vitamina

A sau antixeroftalmica
D sau antirahitica
E sau tocoferolul
K sau antihemoragica

2. Hidrosolubile

Vitamina
Vitamina
Vitamina
Vitamina
Vitamina
Vitamina
Vitamina
Vitamina
Vitamina

B1, aneurina sau tiamina

B2 sau riboflavina
B3 (PP) sau niacina
B5 sau acidul pantotenic
B6 sau piridoxina (adermina)
B7 sau biotina
B9 sau acid folic
B12 sau cobalamina sau factorul antianemic
C sau antiscorbutica

Vitamina D
Definitie:

Numita si antirahitica, vitamina D, este liposolubila,

adica
este
absorbita
de grasimi,
fiind
esentiala
in
resorbtia calciului si fosforului la
nivelul intestinului, catalizand
totodata
transformarea fosforului
organic in
anorganic
si
mobilizandu-l in tesuturi.
Au fost descoperite mai multe forme de vitamina D. Formele
majore sunt D2 sau ergocalciferol i D3 sau colecalciferol. Acestea
sunt cunoscute sub numele de calciferol. Vitamina D2 a fost
caracterizat din punct de vedere chimic n 1932. In 1936
structura chimic a vitaminei D3 a fost stabilit i a rezultat n
urma procesului de iradiere a 7-dehidrocolesterolului.
Chimic, diferitele forme ale Vitaminei D sunt secosteroizi,
adic steroizi unde un inel este rupt. Diferena structural dintre
vitamina D2 i D3 este vizibil n structura molecular i anume n
lanul lateral de molecule. Lanul lateral al vitaminei D2 conine o
legtur dubl ntre atomii de carbon 22 i 23 i un grup de metil
lng atomul 24.

Nume

Compozitie
chimica

Structura

Vitamina D2

Vitamina D3

ergocalciferol(sinteti
zat din ergosterol)

colecalciferol (din 7dehidrocolesterol n

piele).

Functiile vitaminei D
1. Vitamina
D
activa
in
organism,
sub
forma calcitriolului rezultat in urma unor procese chimice
din vitamina D3, favorizeaza mineralizarea oaselor prin
facilitarea absorbtiei calciului si fosforului din intestin si a
reabsorbtiei in rinichi. Totodata, stimuleaza cresterea si
remodelarea osoasa, previne tetania hipocalcemica, dar ia
parte si la modularea functiei neuromusculare, reglarea
sistemului imunitar. De altfel, vitamina D diminueaza
procesele inflamatorii si influenteaza activitatea unor gene
reglatoare ale proliferarii si diferentierii celulare.
2. Vitamina D a fost considerata, de asemenea, ca avand un rol
important in tratamentul unor afectiuni imunologice, cum ar
fi scleroza multipla si psoriazisul. Copiii care primesc
suplimente de vitamina D de la varsta de un an prezinta un
risc cu 80% mai scazut in dezvoltarea diabetului de tip 1. Mai
mult chiar, vitamina D a fost considerata ca un factor de
imbunatatire in cazul psoriazisului, la fel ca si in influentarea
ritmurilor
biologice,
a
dispozitiei
generale
si
a

comportamentului. Vitamina D poate,

imbunatati capacitatea musculara.

de

asemenea,

Toxicitate si efecte adverse

In conformitate cu multe lucrari, cantitatile mai mari
de 1 000 u.i. zilnic de vitamina D apar ca sigure pentru
adulti. Ambele efecte, benefice si adverse, ale acestui exces
cantitativ sunt controversate. Simptomele de prea multa
vitamina D sunt greata, pierderea apetitului, durerile de cap,
diareea, oboseala si nelinistea. Cazurile moderate de
hipervitaminoza -simptomatic cauzate de supradoze de
vitamine - sunt tratabile. Totusi, dozele mai mari de 1 000
u.i. zilnic pot provoca hipercalcemia (nivelul ridicat de calciu
in sange). Acest fapt poate conduce la depozitarea calciului
in tesuturile moi ca acelea ale rinichilor, ale inimii, ale
plamanilor sau in sistemul vascular - depozite ce pot fi
ireversibile.
Exista dovezi ca formele sintetice de vitamina D
disponibile prin prescriptii pot constitui un tratament mai
bun in cazul persoanelor cu absorbtie ingreunata, in timp ce
dozele scazute pot fi utile, reducand riscul toxicitatii. Aceste
forme actioneaza de asemenea mult mai repede in
inlaturarea deficitului de vitamina D.

Bibliografie:
1. C.D. Neniescu- Chimie organic, Editura Didactic i
Pedagogic Bucureti, 1980
2. V. Stroescu, I. Constantinescu Corciocei- Farmacologie,
Editura ALL,Bucureti,1994