FARMACOLOGIE

ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
Definiții
Germicidele (antiseptice, dezinfectante și conservanți) sunt agenți biocizi care au proprietatea
de a inactiva/distruge microorganismele.
Antisepticele reprezintă clasa de substanțe antimicrobiene care, aplicate pe tegumente sau
mucoase, reduc flora microbiană.
Dezinfectantele sunt substanțe care, aplicate pe suprafațele diferitelor obiecte, distrug
microorganismele Ñnsă nu au acțiune asupra sporilor bacterieni.
Antisepticele și dezinfectantele pot avea acțiune bactericidă sau bacteriostatică ori mixta.
Această acțiune depinde nu doar de substanță, ci și de concentrația utilizată.
Clasificare
Din punct de vedere chimic, antisepticele și dezinfectantele se clasifică in:

 alcooli (etanol, isopropanol)

 aldehide (glutaraldehidă, formaldehidă)
 peroxizi (peroxid de hidrogen, acid peracetic)
 biguanide (clorhexidină)
 compuși halogenați: cu clor (acid hipocloros, cloramină), cu
 iod (iod povidonă)
 compuși cu mercur (clorură de mercur, tiomersal)
 compuși cu argint (nitrat de argint)
 compuși cu zinc (sulfat de zinc, oxid de zinc)
 coloranți (lactat de etacridină, albastru de metil, violet de gențiana)
 compuși cuaternari de amoniu (clorura de benzalconiu).
Alcooli
Etanolul, isopropanolul și n-propanolul sunt cei mai utilizați alcooli, atat ca antiseptice, cat și ca
dezinfectante.
Spectrul lor antimicrobian este larg, acționează asupra bacteriilor, virusurilor, fungilor, Ñnsă
activitatea asupra sporilor este limitată.
Alcoolii inhibă sporularea, dar efectul este reversibil. Din acest motiv nu se utilizează pentru
sterilizare. In concentrații mici se asociază și potențează activitatea altor biocide. Alcoolii se
utilizează de obicei pentru dezinfecția suprafețelor/obiectelor mici, in zone bine ventilate,
deoarece sunt inflamabili. Utilizarea repetată și prelungită determină decolorarea și degradarea
zonelor unde s-au aplicat.

1
Activitatea antimicrobiană a alcoolilor scade semnificativ in cazul utilizării soluțiilor cu
concentrație sub 50%. Efectul este optim la concentrații cuprinse Ñntre 60% și 90%. Distrugerea
microorganismelor apare datorită afectării in primul rand a proteinelor membranare și apoi a
celor celulare. Etanolul 70% are activitate superioară izopropil alcoolului.
Pe piaţă există numeroase preparate utilizate ca antiseptice şi care au in compoziţie
alcooli:
Preparate oficinale – Solutio iodii spiritoasa 2%, Solutio camphorae spirtuosa 10% (alcool etilic)
Preparate tipizate – Alcool sanitar (alcool etilic 70%), Aseptoderm (2-propanol) etc.
Aldehide- Glutaraldehida este o dialdehidă cu 5 atomi de carbon. Se prezintă sub forma unui
lichid clar, uleios, miscibil cu apa, alcoolul dar și cu alți solvenți organici. Este disponibilă ca
soluție
apoasă cu pH acid (3-4). Se utilizează soluții Ñn concentrații variabile, de la 2% pÖnă la 70%.
Glutaraldehida nu este activă impotriva celulelor bacteriene in soluție apoasă acidă.
Schimbarea pH-ului soluției la 7,5-8,5 o transformă intr-o soluție biocidă, deoarece la un pH mai
ridicat se formează mai multe grupări reactive la suprafața celulei (grupări hidroxil, carbonil,
amino), ceea ce duce la un efect bactericid rapid. Dezavantajul major al soluțiilor alcaline de
glutaraldehidă este acela că aceasta iși păstrează activitatea doar aproximativ 14 zile, după care
Ñncepe să polimerizeze. Polimerizarea determină blocarea situsurilor active și activitatea
biocidă scade.
Formaldehida este o aldehidă utilizată in soluție in combinație cu metanolul. Acesta este
adăugat pentru intarzierea polimerizării. Se utilizează ca dezinfectant, avand acțiune asupra
bacteriilor, virusurilor, dar și asupra sporilor. Comparativ cu glutaraldehida are acțiune mai
lentă.
Peroxizi
Peroxidul de hidrogen (H2O2) sau apa oxigenata a fost descoperita de către chimistul francez
Louis J Thenard in 1818, insă, abia după un secol s-a reuşit producerea in stare pură şi utilizarea
lui in scop medical. Peroxidul de hidrogen in stare pură este extrem de instabil, motiv pentru
care in industria farmaceutică se produce şi se livrează către beneficiari (spitale, farmacii)
soluţia de concentraţie 30% (perhidrol). Activitatea citotoxică a H2O2 are la bază producerea de
radicali hidroxil, radicali cu reactivitate crescută. In vitro, aceşti radicali şi alţi compuşi oxigenaţi,
acţionează ca agenţi de oxidare, reacţionand cu lipide, proteine sau acizi nucleici. Toate aceste
reacţii pot contribui la efectul antimicrobian al peroxidului de hidrogen.
Spre deosebire de alţi agenţi cu efect biocid, peroxidul de hidrogen are cateva avantaje:

 există in mod natural in ţesuturi

 produce efervescenţă (ajută la curăţarea plăgii), este hemostatic

2
  prin descompunere rezultă compuşi non-toxici
 este ieftin.
Se poate utiliza ca:

 antiseptic – soluţia 3% pentru plăgi, soluţia 1-3% pentru ape de gură, iar soluţiile mai
concentrate se utilizează in dermatologie, chirurgie
 dezinfectat al suprafeţelor
 decolorant (pete pigmentare, dinţi, păr).
Biguanide
Clorhexidina este utilizată ca și antiseptic incă din anii ‘50. Ün practică se găsește sub 3 forme:
clorhexidină digluconat, acetat sau hidroclorid. Fiind o moleculă incărcată pozitiv, are
capacitatea de a se lega de locusurile incărcate negativ de la nivelul peretelui celular. Astfel se
produce afectarea integrităţii celulare. In funcţie de concentraţia utilizată, clorhexidina are
efect bacteriostatic sau bactericid. Spectrul de acțiune este larg (bacterii aerobe, anaerobe,
virusuri), dar nu are efect asupra sporilor.
Activitatea antimicrobiană se păstrează cel puţin 48 de ore după aplicarea pe tegument. Spre
deosebire de acţiunea iod povidonei, acţiunea clorhexidinei este mai rapidă şi nu este
influenţată de prezenţa unor fluide biologice (ex. sange).
Clorhexidina se comercializează sub formă de soluții in diferite concentrații (0,5% - 4%), cu sau
fără adaos de alcool izopropilic sau etanol. Clorhexidina 2% este recomandată de către CDC
(Centers for Disease Control and Prevention) ca primă linie pentru ingrijirea locului de inserție
al cateterului. Aceasta este mai eficientă decÖt alți compuși in prevenirea colonizării la acest
nivel. De asemenea, este mai eficientă in reducerea ratei infecțiilor sistemice, obiectiv țintă pe
durata ingrijirii pacientului.
Uneori reacțiile alergice la clorhexidină pot fi severe, chiar șoc anafilactic sau stop cardiac.
Totuși, aceste reacții grave sunt precedate de reacții alergice ușoare (prurit, edem). Din acest
motiv, orice reacție apărută după aplicarea clorhexidinei nu trebuie neglijată. In Danemarca s-a
raportat că 9.6% dintre reacțiile alergice perioperative sunt cauzate de clorhexidină.
Preparate:
o Dermanios Scrub Clorhexidine 4% - săpun antiseptic
o Maxilsept TA (clorhexidin digluconat, etanol) – dezinfectant pentru dispozitive medicale și
orice tip de suprafețe.
Compuși halogenați
Compușii cu iod sunt la ora actuală printre cele mai utilizate antiseptice. Iodul se utilizează in
prevenirea infecțiilor și tratarea rănilor de peste 150 de ani. Inainte de descoperirea iodului ca

3
element s-au utilizat pentru tratarea rănilor unele plante care, ulterior, s-a demonstrat că aveau
un conținut crescut in iod.
Acesta, ca element a fost descoperit in 1811, activitatea sa bactericidă in 1880 dar, abia după
1900 chirurgii au inceput să utilizeze compusul ca antiseptic preoperator.
Iodul se dizolvă ușor in etanol sau eter și formează o soluție de culoare brun inchis, sau in
cloroform, respectiv benzen și formează o soluție de culoare violet. Una dintre primele soluții
antiseptice preparate pe bază de iod a fost soluția Lugol (soluția de iod iodurat). Această soluție
se prepară din iod 1%, iodură de potasiu 2% și apă distilată.
Efectul bactericid al iod-povidonei se datorează iodului liber. Acesta acţionează asupra
grupărilor -SH sau -OH din structura enzimelor sau proteinelor microorganismelor, determinand
distrugerea acestora. Iod-povidona este un depozit de iod liber ceea ce determină eliberarea
constantă a acestuia.
Povidona are rolul de a lega iodul reducÖndu-i astfel potenţialul iritant. Astfel, creşte
tolerabilitatea la nivelul pielii şi mucoaselor.
Numeroase studii, atat clinice cat și experimentale, au demonstrat eficacitatea superioară a
iodului ca antiseptic comparativ cu alți agenți biocizi. De asemenea, iodul are acțiune asupra
germenilor gram +, gram -, sporilor, fungilor, protozoarelor și chiar MRSA (stafilococ aureu
meticilinorezistent), spre deosebire de alte substanțe antiseptice care nu au un spectru de
acțiune atÖt de larg.
In prezent, cel mai utilizat antiseptic din clasa compușilor halogenați cu iod este iod-povidona.
Utilizarea clinică a acesteia a inceput in 1956 iar in prezent se găsește condiționată in
numeroase forme farmaceutice: soluție, spray, cremă, unguent etc.
Concentrația variază intre 9% și 12%.
Soluțiile cu iod sunt utilizate in principal pentru ingrijirea plagilor, dar și pentru reducerea florei
microbiene, atat inaintea intervențiilor chirurgicale, cat și postintervențional. Formele
farmaceutice semisolide (creme, unguente) sunt utilizate cu scopul de a impiedica diseminarea
agenților patogeni către rană sau pentru a limita extinderea unei infecții localizate.
Utilizări:

 pentru dezinfecția igienică și preoperatorie, cutanată și a mainilor

 dezinfecția tegumentelor inaintea unor proceduri (injecții, puncții, biposii)
 asepsia rănilor, inclusiv arsuri tegumentare
 adjuvant in infecții cutanate.
Preparate:

 Betadine săpun chirurgical, soluție cutanată 75mg/ml

4
  Betadine soluție cutanată 100 mg/ml
 Betadine unguent 100 mg/g.
Compuși cu clor- In urma unui sondaj efectuat de American Water Works Association, clorul
este considerat, cel mai utilizat dezinfectant pentru dezinfecția secundară a apei potabile.
Clorul disociază in apă și formează acidul hipocloros și ioni hipoclorit in funcție de pH. La pH sub
7.5 predomină reacția de formare a acidului hipocloros, considerat cel mai eficient dezinfectant
din clasa compușilor cu clor. Efectul clorului asupra microorganismelor depinde de pH dar și de
temperatură.
Prin combinarea clorului cu amoniul rezultă cloramina. Aceasta, comparativ cu clorul, este mai
puțin activă asupra microorganismelor insă mult mai stabilă. Monocloramina se utilizează
pentru dezinfecția apei potabile.
Compuși cu argint
Azotatul de argint (lapis infernalis sau piatra iadului)
Primele date referitoare la "lapis infernalis" sunt menţionate in "The Surgions mate"(1617) de
către John Woodall.
In 1779 au apărut primele informaţii despre metodele de preparare ale soluţiei (o parte argint şi
3 părţi acid nitric), iar in 1880 s-a utilizat pentru prima dată soluţia de nitrat de argint pentru
prevenirea oftalmiei gonococice la nou-născut, o reală problemă de sănătate la acea dată. Şi in
prezent, compuşii cu argint se utilizează extern, in principal pentru proprietăţile antiseptice şi
astringente.
Printre recomandările azotatului de argint se numără:

 tratamentul plăgilor, abceselor (soluţii sau unguente)

 prevenirea infecţiilor oculare la nou-născuţi (colir 1%)
 cauterizarea negilor
 sangerări - ca hemostatic (creioane).
Sulfadiazina de argint este o substanţă cu un puternic efect antibacterian. Spectrul de acţiune
este larg, include majoritatea agenţilor capabili să determine infecţia leziunilor cutanate. Se
utilizează pentru tratamentul/prevenirea infecţiilor, arsurilor, a leziunilor de decubit, a ulcerelor
varicoase și leziunilor traumatice minore etc. La nivelul leziunii sulfadiazina de argint se
dezintegrează şi eliberează ioni de argint. Aceştia se leagă de
ADN-ul bacterian inhibÖnd creşterea şi multiplicarea celulelor bacteriene. S-a demonstrat că
sulfadiazina de argint ameliorează rata supravieţuirii pacienţilor cu arsuri severe.
Preparate: Dermazin 1%
Compuşi cu zinc

5
Zincul este un element cu rol important Ñn numeroase funcţii şi activităţi biologice: creştere,
dezvoltare, diferenţiere celulară la nivelul unor factori de creştere, citokine, receptori, enzime,
factori de transcripţie.
Oxidul de zinc se utilizează datorită proprietăţilor antibacteriene şi protectoare la nivelul pielii.
Efectul antibacterian este consecinţa generării speciilor reactive de oxigen, a ionilor de Zn2+ sau
a acţiunii directe dintre ZnO şi celulele peretelui microbian.
Preparate:

 Unguentum zinci oxydi 10%

 Pasta Petrini (oxid de zinc, talc, glicerină boraxată, lanolină, vaselină).
Coloranți
Albastrul de metilen face parte din clasa fenotiazinelor. Efectul antimicrobian al acestei clase nu
a fost intens studiat, pe de o parte datorită producerii la scară largă a antibioticelor in acea
perioadă (1953 primul neuroleptic descoperit, clorpromazina), iar pe de altă parte datorită
reacțiilor adverse severe. Activitatea antimicrobiană se manifestă predominant asupra
germenilor gram pozitivi și mai puțin asupra celor negativi. Se utilizează sub formă de soluţii
apoase sau glicerinate ca antiseptic bucofaringian, sau pentru tratamentul unor dermatomicoze
superficiale.
Lactatul de etacridină este o pulbere galbenă, fără miros şi cu gust amar. Este solubilă Ñn apă şi
formează o soluţie de culoare galbenă. Se utilizează extern, ca antiseptic sub formă de
soluţie(1%0), unguente sau pulbere.
Preparate: Rivanol 1%0
EX: Medicamente antiseptice si dezinfectante
D08AC - biguanide si amidine

 CLORHEXIDINE GLUCONATE, sol.ext. [chlorhexidinum]

 CLORHEXIDINE, sol.ext. [chlorhexidinum]
 DESMANOL, sol.ext. [chlorhexidinum]
 HIBITANE, sol.ext. [chlorhexidinum]
 HIBISCRUB, sol.ext. [chlorhexidinum]
 CLORHEXIDIN, spray [chlorhexidinum]
 CLORHEXIN A, sol.ext. [combinatii]
 CLORHEXIN B, sol.ext. [combinatii]
 CLORHEXIN C, sol.ext. [combinatii]
D08AE - fenol si derivati

 FREKASEPT-80, sol.ext. [ortofenilfenol]

6
  PRIMASEPT, sol.ext. [ortofenilfenol]
 D08AG - produse derivati de iod
 SEPTOZOL, sol.ext. [combinatii]
 BETADINE 7.5, sol. ext. [iodopovidonum]
 BETADINE, ung. [iodopovidonum]
 BETADINE 10, sol. ext. [iodopovidonum]
 OXISEPT, sol.ext. [iodopovidonum]
 IODOSEPT, sol.ext. [polyvidonum]
 IODO-VIT, sol.ext. [polyvidonum]
 POLIODINE, sol. ext. [polyvidonum]
 OXYSEPY, sol. ext. [polyvidonum]
 IODISOL, sol.ext. [polyvidonum]
 IODOSEPT, ung.. [polyvidonum]
 IODINĂ 100 mg/ml soluţie cutanată [povidonum iodinatum]
D08AH - derivati de chinolone

 SAPROSAN, pulb. [chlorquinaldolum]

D08AJ - compusi cuaternari de amoniu

 SINTOSEPT-HQ, sol.ext. [benzaconimclorura]

 STERLANE, sol.ext. [combinatii]
D08AK - derivati de mercur

 FENOSEPT, sol.ext. [phenylhydrargyri boras]

D08AX - alte antiseptice si dezinfectante

 DESITIN, pulb. [combinatii]

 SINTOSEPT HQ, sol.ext.. [combinatii]
 MARIPAN, sol. ext. [combinatii]
 PRIMASEPT MED, sol.ext. [combinatii]
 KODAN TINKTUR FORTE, spray [combinatii]
 FREKADERM, sol. ext. [combinatii]
 FREKASEPT - 80, sol. ext. [combinatii]
 PEROGEN, compr. [diverse]
 EOSINE AQUEUSE GUFRER, sol.ext. [diverse]
 EAU OXYGENE GIFRER, sol.stabilizata [diverse]
 EAU OXYGENE, sol.ext. [diverse]
 AMUKINE, sol. ext. [diverse]
 EOSINE GIFRER, sol.ext. [eosinum]
 AMUKINE, sol.apoasa [peroxid de hidrogen]

7
 ROMAZULAN, sol.ext. [plante]
 POLIODINE, sol.ext. [polyvidonum]