Biochimia 

este știința care se ocupă cu studiul proceselor chimice care au loc în sau care sunt legate de

existența organismelor vii. Considerată multă vreme o ramură interdisciplinară aflată la granița
dintre chimie și biologie, biochimia s-a dezvoltat în special în ultimele decenii ca o disciplină de sine stătătoare,
abordând subiecte ca structura chimică a substanțelor din care sunt formate organismele, interacțiunile între aceste
substanțe și transformările metabolice pe care acestea le suferă in vivo. În mare, se poate considera că biochimia are
două ramuri: biochimia metabolică și biochimia structurală. Se mai pot considera ca și ramuri ale biochimiei și știința
proteinelor și genetica moleculară.[2] Biochimia se concentrează pe înțelegerea modului în
care biomoleculele dau naștere proceselor care au loc în interiorul celulelor vii și între acestea,[3] care ajută în
continuare la înțelegerea funcționării țesuturilor, organelor și în final a organismelor, atât structural cât și funcțional.
Biochimia structurală se ocupă cu studiul moleculelor vieții: proteine și aminoacizi, glucide, lipide, acizi nucleici. De
asemenea, această ramură studiază și vitaminele și enzimele.
Biochimia metabolică studiază căile metabolice prin care nutrienții sunt procesați în interiorul celulelor vii (anabolism
și catabolism).
Metabolism se inelege totalitatea transformirilor biochimice si energetice care au loc in tesuturile organismului viu.
Metabolismul este un proces complex, ce implica schimburi de materii si energii, si care include
doua procese (simultan) opuse:
l.Catabolismul / dezasimilatia - totalitatea proceselor chimice de degradare a substantelor din organism; se produce in
special ruperea legaturilor dintre atomii de carbon, din moleculele diferitelor substane; acest tip de reactii este insotit de
eliberare de energie (reactie exoterma).
2.Anabolismul / asimilatia - procesele chimice de biosinteza a substanelor ce intra in alcatuirea materiei vii. Reactiile
anabolice se caracterizeaza prin consum de energie si se numesc reactii endergonice (reactii endoterme).
Aceste procese metabolice sunt catalizate de sisteme enzimatice specifice si au mecanisme proprii de control,
de aceea se desfasoara simultan. Substantele energetice catabolizate in celule sunt de provenienta oxogena (alimentara)
sau endogena (tisulara). Oxidarea diferitelor substraturi energetice (glucide, lipide si protide) in celule se face prin
procese complexe, care se desfasoara lent si elibereaza energie succesiv, in cantitati mici, utilizate pe masura ce se
produc.
Metabolism l.autotrofe ( greaca autos = insusi; trophe = hrana) - organisme care isi sintetizeaza substantele organice
necesare din substante anorganice prin procesul de fotosinteza si chemosinteza.
2.heterotrofe (greaca heteros = diferit, trophe = hrana) - organisme care isi asigura hrana folosind substante sintetizate
de alte organisme ( microfage, fitofage sau zoofage),
Catabolismul si anabolismul se desfasoara printr-o succesiune a numeroase reactii chimice: hidroliza, hidrogenare,
deshidratare, decarboxilare, dezaminare, transaminare, esterificare, condensare, polimerizare.
Protidele sunt substante fundamentale pentru buna functionare a organismului; ele nu pot lipsi din alimentatie. Pe langa
rolul lor energetic, au in special rol plastic (formator), contribuind la cresterea organismului si la refacerea tesuturilor
distruse prin functionarea si uzura organismului. De asemenea, ele intra in alcatuirea hormonilor, fermentilor, enzimelor
si anticorpilor, care au rol important in functiile si apararea organismului. Nevoile de protide sunt mai crescute la copii
decat la adulti.Protidele sunt biomolecule cu structura complexa, constituenti universali si indispensabili ai tuturor
formelor de viata.
Continutul cel mai mare de protide se gaseste in organele de rezerva ale plantelor, in semintele de leguminoase, o
cantitate mijlocie se gaseste in boabele de cereale, cele mai putine protide gasindu- se in legume si radacinoase.
- Protidele prezinta proprietati fizico-chimice caracteristice care sunt corelate cu un continut de energie ridicat, ceea ce
le asigura atributiile unui sistem dinamic in permanenta autoreinoire si interactiune cu mediul exterior.
Protidele constituie suportul chimic structural si functional al materieii vii si al fenomenelor specifice acesteia, sunt
purtatorul material al insusirilor biologice: diferentierea, cresterea, dezvoltarea si reproducerea
Proteinele detin roluri de maxima importanta, fiecare tesut sau celula fiind
caracterizat printr-un anumit tip structural de proteina care intra in constitutia citoplasmei, organitelor si membranei
celutare.
Lipidele (substante grase) se gasesc in proportie mare in alimentele de origine animala (unt, slanina, carne de porc) si
unele fructe (alune, nuci, masline). Ele nu pot fi absorbite in organism decat sub forma de glicerina si acizi grasi. In
tubul digestiv, lipidele sunt descompuse in glicerina si acizi grasi, care trec in circulatia limfatica si sangvina,
resintetizandu-se sub forma de grasimi specifice omului. In citoplasma celulara sunt oxidate pana la bioxid de carbon si
apa, eliberandu-se o mare cantitate. Alta parte din aceste grasimi se depoziteaza ca material de rezerva in celule
adipoase de sub piele sau in jurul unor organe (rinichi, intestin, etc.), de unde sunt mobilizate si folosite la nevoie.
Lipidele sunt compusi organici raspanditi in organismele vegetale si animale, unde indeplinesc roluri complexe:
- Rol structural(sunt componente ale celulelor, nucleului, protoplasmei, mitocondriilor),
- Rol de rezerva(constituie surse de energie, asigura protectie mecanica si termica organismelor vegetale si
animale).
Raspandirea lipidelor in plante este variata si neuniforma ;astfel:
- continutul lipidelor in frunze este de 3-10% din materia uscata,
- in cloroplaste de 33-36%,
- un continut ridicat prezinta semintele plantelor oleaginoase(floarea soarelui, rapita, in, canepa, soia, masline, de peste
40%.
Lipidele indeplinesc roluri importante in organism. Trigliceridele sunt substantele energetice principale oxidarea a 1 g
de lipide furnizand 9,3 kcalorii. Lipidele intra in structura membranelor, controland astfel permeabilitatea acestora.
Depozitele lipidice din tesutul celular subcutanat formeaza un strat izolator care diminueaza pierderile de caldura, iar
grasimea din jurul organelor apara aceste organe de traumele mecanice. Fosfolipidele sunt constituenti celulari
abundenti in special in anumite tesuturi ( sintemul nervos, ficat, splina), unde indeplinesc importante roluri metabolice.
Glucidele (glycos=dulce), numite si hidrati de carbon (Cn(H2O)m) sau zaharuri (sakkharom = substanta dulce) = sunt
substante de origine predominant vegetala, si se formeaza in procesul de fotosinteza care decurge in plantele verzi.
Glucidele = componente principale ale hranei omului si animalelor, sunt compusi foarte raspanditi in natura, atat sub
forma libera (pentoze, hexoze), cat si sub forma de combinatii ( glicozide, glicoproteide, glicolipide). Proportia lor
in regnul in regnul vegetal reprezinta peste 50% din substanta uscata a organismelor vegetale superioare.
Glucidele se clasifica in doua grupe mari:
- Glucide simple, numite OZE = glucide nehidrolizabile (monoglucide sau monozaharide: trioze, pentoze,
hexoze),
- Glucide compuse, numite OZIDE (holozide: oligoglucide, poligoglucide si heterozide).
Glucoza (DEXTROZA), zahar de amidon/struguri, intra in structura diglucidelor:
-zaharoza (zaharul din radacina de sfecla -16-20%, tulpini de trestie de zahar -16-27%), se gaseste in frunze ca rezultat
al fotosintezei si este cea mai raspandita diglucida naturala,
-maltoza (se gaseste libera in orzul incoltit = zahar de malt si este unitatea structurala a poliglucidei amidon,
-galactoza = o glucida raspandita mai ales sub forma de diglucide (lactoza), triglucide (rafinoza) si poliozide (galactani)
in agar-agar si mucilagii vegetale, glicozide si lipide complexe,
-fructoza (zaharul din fructe, cea mai dulce dintre oze) este raspandita atat in stare libera, in fructe, cat si sub forma de
diglucide (zaharoza), poliglucide (inulina, fructani) si glicozide.
-sorboza, raspandita in scorusul de munte si alte fructe, mai ales de sorbitol, care in contact cu aerul se oxideaza la
sorboza si se utilizeaza la obtinerea acidului ascorbic (vitamina C).
-celobioza se gaseste in stare libera in seva unor arbori si reprezinta unitatea structurala a poliglucidei celuloza.
Celuloza este componentul principal al peretilor celulari vegetali, substanta de schelet care asigura rezistenta mecanica
si fizico-chimica ridicata a tesuturilor lemnului.
-lactoza = zaharul din lapte, in stare libera se gasete in laptele mamiferelor, iar in plante in polenul florilor de Forsythia.
-trehaloza = zaharul din ciuperci si in limfa unor insecte,
-rafinoza - raspandita in sfecla de zahar, seminte de bumbac,
Glucoza, in stare libera se gaseste in toate fructele, in flori, in miere, in tomate, alaturi de fructoza si zaharoza.
Amidonul = o glucida de rezerva, sub forma de granule, in tuberculi, seminte si parti lemnoase ale plantelor. Amiloza -
reprezinta 20-30% din granula de amidon, dispusa in interiorul acesteia.
Glicogenul este cel mai important polizaharid de rezerva din celulele animale, depozitat mai ales in ficat.
Glucidele se gasesc in proportie mare in alimentele de origine vegetala (grau, porumb, orez, fructe, legume, zahar,
miere), si in cantitate mai mica cele de origine animala (lapte). In alimente, se gasesc sub forma de: manozaharide
(glucoza, galactoza), dizaharide (maltoza, lactoza), si polizaharidele (amidon, glicogen, celuloza).
Glucidele nu pot fi absorbite de organism decat in urma digestiei, care le transforma in molecule nonzaharide, singurele
capabile sa strabata bariera intestinala, sa treaca in sange si sa ajunga la ficat. Aici o parte se transforma prin sinteza in
glicogen, ca substanta de rezerva, iar o alta parte trece in circulatia generala pentru a fi folosite de tesuturi si organe.
Glucidele intra in compozitia citoplasmei si din ele se elibereaza aproximativ 60% din totalul energiei consumata de
organism. La nevoie si glicogenul de rezerva din ficat poate fi transformat in glucoza (monozaharid) si trecuta in sange
pentru consum. Nivelul glucozei in sange este mentinut constant l-1,5 grame la litru. Cand glucidele sunt in exces, ele
se pot transforma si in grasimi si se depun ca atare in organism.
Glucidele sunt in primul rand, substante energetice, reprezentand combustibilul preferential al tuturor celulelor, pentru
ca se oxideaza total. Produsi lor finali (CO2 si H2O) sunt netoxici si pot fi usor eliminati din organism. Prin oxidarea lor
glucidele furnizeaza obisnuit peste 65% din energia totala cunsumata de organism.

METABOLISMUL INTERMEDIAR PROTIDIC

Totalitatea transformarilor suferite in organism de diferiti constituenti de provenienta exogena( alimentara) sau
endogena(tisulara) pana la produsi finali nemetabolizati = metabolism intermediar, sau
Metabolismul intermediar = cuprinde totalitatea transformarilor la care sunt supuse substantele alimentare din
momentul absorbtiei pana la eliminarea metabolitilor in mediul extern.
Protidele se gasesc in alimente de origine animala (carne, oua, lapte) si vegetala (fasole, mazare, linte, soia, etc.). Cele
de origine animala se asimileaza mai usor in organism.
Protidele sunt substante fundamentale pentru buna functionare a organismului; ele nu pot lipsi din alimentatie. Pe langa
rolul lor energetic, au in special rol plastic (formator), contribuind la cresterea organismului si la refacerea tesuturilor
distruse prin functionarea si uzura organismului. De asemenea, ele intra in alcatuirea hormonilor, fermentilor, enzimelor
si anticorpilor, care au rol important in functiile si apararea organismului. Nevoile de protide sunt mai crescute la copii
decat la adulti.
Protidele sunt biomolecule cu structura complexa, constituenti universali si indispensabili ai tuturor formelor de viata.
Continutul cel mai mare de protide se gaseste in organele de rezerva ale plantelor, in semintele de leguminoase, o
cantitate mijlocie se gaseste in boabele de cereale, cele mai putine protide gasindu- se in legume si radacinoase.
Protidele prezinta proprietati fizico-chimice caracteristice care sunt corelate cu un continut de energie ridicat, ceea ce le
asigura atributiile unui sistem dinamic in permanenta autoreinoire si interactiune cu mediul exterior.
Cetoacidul, Amoniacul(NH3, Creatina si creatinina sunt de asemenea, produsi ai metabolismului protidic.

Reglarea metabolismului protidic este realizata, in primul rand, de corelatiile dintre anumiti factori, asupra carora
actioneaza diferiti hormoni, dintre care unii stimuleaza sinteza de proteine din aminoacizi (hormonii anabolizanti) si
altii intensifica degradarea proteinelor in aminoacizi (hormonii catabolizanti).
Hormonii anabolizanti cei mai importanti sunt: somatotropul, insulina si hormonii sexuali.
Hormonii catabolizanti cei mai importanti sunt: corticotropina hipofizara, glucocorticoizii suprarenali, care actioneaza
stimuland degradarea aminoacizilor si gluconeogeneza si hormonii tiroidieni cand sunt secretati in cantitati crescute.
In organismul adultului normal exista un echilibru dinamic intre procesele de anabolism si catabolism protidic. In
schimb, in perioada de cerstere predomina procesele anabolice, ceea ce are ca rezultat acumularea de proteine, iar in
perioada de batranete predomina procesele de catabolism protidic, avand ca urmare scaderea stocului de proteine.

Produs metabolism glucidic

Glucidele (glycos=dulce), numite si hidrati de carbon (Cn(H2O)m) sau zaharuri (sakkharom = substanta dulce) = sunt
substante de origine predominant vegetala, si se formeaza in procesul de fotosinteza care decurge in plantele verzi.

-zaharoza -maltoza (-galactoza -fructoza -sorboza,

-celobioza. Celuloza -lactoza -trehaloza -rafinoza, Glucoza, Amidonul

Glicemia si mecanismele de reglare a metabolismului glucidic.

Glucoza din sange si lichidele interstitiale realizeaza legatura dintre rezervorul glucidic al organismului (ficatul) si
tesuturile consumatoare de glucoza si ca urmare, nivelul glicemiei reflecta echilibrul dinamic dintre cantitatea de
glucoza eliberata de ficat in circulatia sistemica si cantitatea utilizata de tesuturi pentru dilferitele lor activitati. Cu toate
ca, in conditii obisnuite, cei doi parametri prezinta variatii neconcordante, glicemia se mentine la nivel constant datorita
unor mecanisme complexe de reglare.
Variatiile glicemiei intr-un sens sau in altul stimuleaza chemoreceptorii specifici din sistemul vascular care transmit
impulsuri ascendente la centrii glicoreglarii, in special la cei hipotalamici. Acesti centri sunt influentati in mod direct de
concentratia glucozei din singele care ii iriga, deoarece au celule cu proprietati de chemoreceptori. Centrii hipotalamici
ai glicoreglarii prelucreaza informatiile prinmite reflex sau direct si declanseaza consecutiv modificari ale activitatii
vegetative si endocrine, care readuc la normal nivelul modificat al glicemiei.
ficatul are si o actiune hemostatica proprie, putand sa-si modifice adecvat debitul glucozat in functie de nivelul
glicemiei. Deoarece nivelul glicemiei poate fi dereglat fie in sensul cresteri, fie al scaderii ei, organismul poseda
mecanisme de reglare care intervin prompt atat intr-un caz cat si in celalalt.
Produsii metabolismului lipidic
Colesterolul , Gliceridele , Trigliceridele,

Reglarea metabolismului lipidic este dependenta de sisternul nervos central (hipotalamus) si mai ales de anumite
glande endocrine: pancreasul endocrin, hipofiza anterioara, tiroida si glandele sexuale.

Mecanisme de termogeneza (producere de caldura)

Producerea de caldura in organism se realizeaza prin:
l.Reactiile chimice ale metabolismului apar in timpul ingestiei si metabolizarii alimentelor. Aceste procese apar in
interiorul corpului (ficat) si sunt in parte responsabile de mentinerea temperaturii interne a corpului.
2.Contractia musculaturii scheletice: muschii scheletici produc caldura prin doua mecanisme: cresterea treptata a
tonusului muscular si fasciculatii rapide musculare.
Frisonul este un mecanism eficient in cresterea productiei de caldura deoarece nu se produce un lucru mecanic si toata
energia produsa este transformata in caldura.
3.Termogeneza chimica: este denumita si termogeneza netremuranda si rezulta din eliberarea de epinefrina.
Mecanisme de termoliza (pierdere de caldura)
Pierderea de caldura se realizeaza prin cateva mecanisme:
a. Radiatia - se refera la pierderea de caldura prin radiatii elecromagnetice.
b. Conductia - se refera la o pierdere de caldura de la o molecula la alta prin transfer de la o suprafata la alta. Prin
conductie o suprafata mai calda cedeaza caldura unei suprafete mai reci.
c. Convectia - este pierdera de caldura prin intermediul curentilor de aer sau lichide.
d. Vasodilatatia periferica - creste pierderea de caldura prin aducerea sangelui incalzit din interiorul corpului la
suprafata lui
e. Scaderea tonusului muscular - pentru a scadea productia de caldura, tonusul muscular poate fi moderat scazut si
activitatea voluntara a muschilor scazuta.
f. Evaporarea apei organismului de la suprafata pielii si de la suprafata rnucoaselor este o sursa majora de scadere a
caldurii.