Asociatia CENTRUL DE STUDII EUROPENE IASI-ROMANIA

Unitatea de invatamant : Scoala Postliceala Sanitara Centrul de Studii

European din Mun. Falticeni, jud. Suceava

Proiect la :

Biochimie

Eleva: Negruti Cristina

Anul I, AMG B, sala B4
 Tema proiectului

Magneziu

Cuprins:
1. Introducere
 2. Proprietățile magneziului
3. Rolul magneziului în organism
4. Surse de magneziu pentru organism
5. Deficitul de magneziu
6. Cauze ale deficitului de magneziu
7. Simptomele deficitului de magneziu
8. Diagnosticarea deficitului de magneziu
9. Riscurile deficitului de magneziu și afecțiunile asociate
10. Administrarea magneziului

1. Introducere
Magneziul este unul dintre cele mai importante minerale din corpul uman, fiind implicat în
peste 600 de reacții celulare, începând de la producerea ADN-ului și până la contribuția
pe care o are în contracția mușchilor. În ciuda importanței sale, majoritatea adulților nu
beneficiază de doza zilnică recomandată de magneziu, având o carență în această
privință. De multe ori, oamenii nu știu că au o lipsă de magneziu decât în momentul în
care acest mineral ajunge la niveluri extrem de scăzute în organism.
Magneziul joacă un rol important în peste 300 de reacții enzimatice în interiorul corpului
uman, inclusiv în metabolism, în sinteza acizilor grași și a proteinelor, cât și în
transmiterea impulsurilor nervoase. Corpul uman conține aproximativ 25 grame de
magneziu, dintre care 50-60% reprezintă cantitatea care este stocată în sistemul osos.
Restul de magneziu este prezent în mușchi, în țesuturile moi și în lichidele organismului.

2. Proprietățile magneziului
Una dintre principalele proprietăți ale magneziului este faptul că acționează ca un cofactor
sau moleculă de ajutor în reacțiile biochimice efectuate în mod continuu de enzime. De
fapt, magneziul este implicat în peste 600 de reacții în corpul nostru, inclusiv în:

 Crearea de energie: o proprietate a magneziului este că acest mineral ajută la

transformarea alimentelor în energie;

 Formarea proteinelor: o altă proprietate a magneziului este că ajută la crearea noilor

proteine din aminoacizi;

 Menținerea genelor în stare bună: magneziul ajută la crearea și repararea ADN-ului și

ARN-ului;

 Mișcările mușchilor: magneziul este o parte importantă din contracția și relaxarea

mușchilor;

 Reglarea sistemului nervos: magneziul ajută la reglarea neurotransmițătorilor, care

trimit semnalele prin intermediul creierului și al sistemului nervos.

Din păcate, studiile sugerează că aproximativ 50% dintre oamenii din SUA și din Europa
nu își iau din alimentație suficient magneziu, așa că au mai puțin decât doza zilnică
recomandată pentru acest mineral.

3. Rolul magneziului în organism

Magneziul îndeplinește foarte multe roluri în organism, începând de la buna funcționare a
mușchilor și până la funcționarea metabolismului. Un rol important este legat de faptul că
stimulează absorbția mineralelor precum calciul, potasiul, fosforul și sodiul, și a
vitaminelor esențiale.
Rolul magneziului în transmiterea semnalelor de la nervi la mușchi
Magneziul îndeplinește un rol important în funcționarea mușchilor și a nervilor, inclusiv în
acțiunea mușchiului inimii (miocardului). Să nu uităm că magneziul este un mineral
important pentru sănătatea optimă, îndeplinind o paletă vastă de funcții biologice, printre
care și activarea mușchilor și a nervilor.
Acest mineral este de ajutor în transmiterea semnalelor de la nervi la mușchi. Totodată,
magneziul reglează neurotransmițătorii din organism, care sunt responsabili pentru
calmarea corpului și a minții, prin transmiterea semnalelor prin tot sistemul nervos. De
aseemenea, ajută la activarea și menținerea funcției nervoase și, totodată, contracarează
efectele negative ale excesului de calciu asupra mușchilor și nervilor.
Rolul magneziului în distribuția mineralelor și nutrienților în organism
Este important să menții un echilibru optim între magneziu, calciu, vitamina K2 și vitamina
D. Lipsa unui echilibru între acești nutrienți este motivul pentru care suplimentele cu calciu
au ajuns să fie asociate cu un risc crescut de infarct miocardic și de accident vascular
cerebral (AVC) și motivul pentru care unii oameni se confruntă cu toxicitate cauzată de
vitamina D.
Așa că trebuie să reții că dacă iei oricare dintre următoarele: magneziu, calciu, vitamina
D3 sau vitamina K2, trebuie să le iei pe toate celelalte în considerare, deoarece toți acești
nutrienți funcționează în sinergie. Recomandarea noastră este să nu iei suplimente după
ureche, ci doar cu acordul medicului.
Eliberarea adrenalinei
S-a descoperit, după numeroase studii, că indivizii cu anxietate au niveluri mai scăzute de
magneziu în organism, lucru care poate fi asociat cu faptul că deficiența de magneziu
cauzează eliberarea adrenalinei în corp. Suplimentele cu magneziu reduc eliberarea
adrenalinei și efectele hormonilor stresului asupra inimii, ceea ce este o măsură indirectă
a efectelor acestui mineral asupra creierului.
Mineralizarea oaselor
Magneziul este important pentru formarea oaselor; ajută la asimilarea calciului în oase și
joacă un rol în activarea vitaminei D în rinichi. Vitamina D este, de asemenea, esențială
pentru oase sănătoase. Aportul optim de magneziu este asociat cu o densitate osoasă
mai mare și cu un risc mai mic de osteoporoză la femei, după menopauză. Un alt rol
important, tot în ceea ce privește mineralizarea oaselor, este cel legat de absorbția
calciului.
Activarea enzimelor în procesul de metabolism
Magneziul are un rol în ceea ce privește metabolismul carbohidraților. Magneziul ar putea
influența răspunsul insulinei din corp și ar putea ajuta la controlul cantității de glucoză din
sânge prin intermediul rolului sau în metabolismul carbohidraților. Astfel, creșterea
cantității de magneziu prin dietă ar putea ajuta la reducerea riscului de diabet de tip 2.
Reglează coagularea sângelui
Magneziul este un mineral esențial în multe funcții ale corpului uman, iar una dintre
acestea este legată de faptul că pune la punct cheagurile de sânge. Cheagurile sau
trombii sunt particule de sânge care se adună pentru a forma un fel de dop care inhibă
sângerarea. De prezența magneziului beneficiază vasele de sânge (și implicit sănătatea
lor), prin faptul că echilibrează nivelul de calciu din organism.
Rolul purificator al magneziului
Magneziul este necesar pentru detoxifierea celulelor. Nevoia unor astfel de sisteme
funcționale cu rol de detoxifiere în corp este foarte importantă, deoarece mineralele
precum calciul se pot acumula în interiorul celulelor, de exemplu, pe când deficiența de
magneziu face că celulele să își piardă capacitatea de a menține concentrații normale ale
mineralelor și, prin urmare, celulele vor suferi de pe urma efectelor toxice.

4. Surse de magneziu pentru organism

Aportul suficient de magneziu a fost asociat cu multe beneficii pentru sănătate, cum ar fi:
un risc mai scăzut de boală cardiovasculară, mai puține migrene, reducerea simptomelor
depresiei și îmbunătățirea valorilor tensiunii arteriale și ale glucozei din sânge, cât și
îmbunătățirea calității somnului.
Surse de magneziu sunt semințele de dovleac, spanacul fiert, sfecla elvețiană (mangold)
fiartă, fasolea neagră boabe fiartă, semințele de in, frunzele de sfeclă fierte, migdalele,
ciocolata neagră, avocadoul, tofu (brânza de soia), bananele, varza Kale, unele tipuri de
pește gras, precum somonul, macroul și halibutul, lintea, fasolea boabe, năutul, mazărea
și boabele de soia, cereale integrale.
Dacă nu reușești să întrunești necesarul zilnic recomandat de magneziu doar din
alimentele pe care le mănânci, ia în considerare ideea de a apela la suplimente naturale
cu magneziu. Acestea sunt foarte răspândite și sunt bine tolerate de organismul uman.
Suplimentele care sunt bine absorbite sunt cele cu glicinat de magneziu, gluconat de
magneziu și citrat de magneziu.
Evita să iei magneziu împreună cu zinc, deoarece acesta poate reduce absorbția. Cere
sfatul medicului înainte de a apela la suplimentele cu magneziu, pentru a primi
recomandările necesare în funcție de nevoile organismului tău, dar și deoarece mineralul
poate să interacționeze cu medicamentele prescrise pentru hipertensiunea arterială, cu
antibioticele sau cu diureticele.

Unde este depozitat magneziul în organism?

Magneziul este al patrulea pe lista celor mai abundente minerale din corpul uman. El
joacă mai multe roluri importante în ceea ce privește sănătatea corpului, cât și cea a
creierului. Aproape 60% din cantitatea de magneziu din corp se găsește în oase, iar restul
se află în mușchi, în țesuturile moi și în lichide, inclusiv în sânge. De fapt, fiecare celulă
din corp conține magneziu și are nevoie de acest mineral pentru a funcționa în parametrii
optimi.

5. Deficitul de magneziu
Nevoia administrării suplimentelor cu magneziu este justificată în cazul persoanelor care
suferă de o carență (un deficit) al acestui mineral care ajunge, la un moment dat, să existe
în concentrații foarte mici în organism. 

6.Cauze ale deficitului de magneziu

Lipsa de magneziu poate afecta mai ales persoanele vârstnice, dar poate să rezulte și în
urma consumului excesiv de alcool, din cauza unor afecțiuni, cum ar fi tulburările
gastrointestinale și în urma folosirii anumitor clase de medicamente.
Pierderile renale
Din cauze precum diabetul sau dependența de alcool, rinichii unui pacient vor elimina mai
multă urină, iar asta înseamnă că pacientul pierde cantități mai mari de magneziu pe
această cale.
Afecțiunile gastrointestinale
Unele afecțiuni gastrointestinale precum boala celiacă, boala Crohn și diareea cronică pot
împiedica absorbția magneziului în organism sau pot avea drept rezultat o creștere a
pierderilor de magneziu.
Diabetul de tip 2
Concentrațiile prea mari de glucoză în sânge (glicemia mare) pot face ca rinichii
pacientului să elimine mai multă urină. Acest lucru cauzează, de asemenea, o pierdere de
magneziu.
Aportul insuficient de magneziu
Absorbția magneziului tinde să scadă odată cu înaintarea în vârstă. În plus, vârstnicii
mănâncă de obicei mai puține alimente bogate în magneziu, astfel că un deficit poate să
apară pe fondul unui aport insuficient al acestui mineral.
Fumatul
Fumatul poate să îți afecteze pofta de mâncare, iar dacă mănânci din ce în ce mai puține
alimente, organismul tău va avea parte de tot mai puțini nutrienți. În același timp, fumatul
poate reduce absorbția magneziului, tocmai din cauza impactului pe care îl are asupra
digestiei.
Stresul
Magneziul este esențial pentru că ajută organismul să funcționeze în mod corespunzător,
însă stresul nu face decât să golească rezervele de magneziu.
Alte cauze ale deficitului de magneziu
Lipsa de magneziu este legat de rezistența la insulină, de sindromul metabolic, de
cardiopatia ischemică și de osteoporoză. Folosirea diureticelor poate, uneori, să ducă la
pierderea unor minerale precum potasiul, calciul și magneziul.

7.Simptomele deficitului de magneziu

Simptomele deficitului de magneziu includ:

 pierderea poftei de mâncare

 greață și vărsături

 oboseală și slăbiciune.

Simptomele mai avansate ale deficitului de magneziu includ:

 senzația de amorțeală și de furnicături în membre

 crampele musculare

 crizele convulsive

 schimbări ale personalității

 modificări ale ritmului cardiac și spasme ale mușchiului inimii.

Un deficit de magneziu poate provoca și alte simptome semnificative:

 hipertensiunea și boala cardiovasculară

 afectarea și deteriorarea rinichilor și ficatului

 anumite procese deficitare din corp, care pot duce la dureri de cap (migrene), scleroză
multiplă, glaucom sau boală Alzheimer

 deficiențe nutriționale, inclusiv carență de vitamina K, deficit de vitamina B1, de calciu

și de potasiu

 sindromul picioarelor neliniștite

 agravarea simptomelor sindromului premenstrual

 tulburări de comportament și schimbări de dispoziție

 insomnie și alte probleme legate de somn

 osteoporoză

 infecții bacteriene sau fungice recurente, din cauza unui sistem imunitar defectuos

 carii dentare

 crampe musculare și slăbiciune musculară

 impotență

 eclampsie și preeclampsie

Lipsa de magneziu (cunoscută și ca hipomagnezemie) este, de cele mai multe ori, o

problemă de sănătate trecută cu vederea. În unele cazuri, deficitul poate fi
subdiagnosticat, deoarece semnele evidente ale unei carențe nu apar decât atunci când
magneziul ajunge la valori extrem de scăzute. De aceea, este bine să mergi să îți faci
analizele anuale pentru a identifica din timp o deficiență de magneziu.

8.Diagnosticarea deficitului de magneziu

Medicul va diagnostica deficitul de magneziu pe baza unui examen fizic, pe baza
simptomelor, istoricului medical și în baza unui test de sânge. Analiza de sânge pentru
nivelul de magneziu seric nu îți va spune cantitatea de magneziu pe care corpul tău o are
depozitată/stocată în oasele și în țesuturile musculare, dar încă este o unealtă utilă pentru
că îi indică medicului dacă ai sau nu hipomagnezemie.
Totodată, medicul va verifica și valorile calciului și potasiului din sânge. O valoare normală
a magneziului seric (în sânge) este cuprinsă între 1,8 și 2,2 miligrame pe decilitru (mg/dL).
Magneziul seric sub 1,8 mg/dL este considerat un nivel scăzut. O valoare sub 1,25 mg/dL
a magneziului seric este considerată hipomagnezemie foarte gravă.

9.Riscurile deficitului de magneziu și afecțiunile asociate

Dacă hipomagnezemia și cauza de bază rămân netratate, pot să se dezvolte valori foarte
scăzute ale magneziului. Hipomagnezemia severă poate avea complicații care pun viața
pacientului în pericol, precum:

 crizele convulsive

 aritmiile cardiace

 spasmul arterial coronarian

 moartea subită.

Un deficit de magneziu în organism poate duce la numeroase afecțiuni ale sistemului

nervos: anxietate, apatie, un risc crescut de depresie, uneori delir sau chiar comă. Și
astmul poate să apară pe fondul deficitului acestui mineral. Lipsa de magneziu este uneori
observată în cazul pacienților cu o formă severă de astm.
Unele dintre cele mai importante simptome ale deficitului de magneziu în organism
sunt crampele musculare. Uneori și tremorul este un semn al deficitului de magneziu, iar
în cazuri mai grave, deficitul poate cauza crize sau convulsii.
Tocmai prin faptul că magneziul ajută digestia, ameliorând constipația, un deficit al acestui
mineral poate crea probleme de tranzit. Magneziul ajută mușchii să se relaxeze în
interiorul tractului digestiv, inclusiv pereții intestinelor, care controlează nevoia de a merge
la baie. 
Hipertensiunea arterială este o afecțiune asociată cu deficitul de magneziu, la fel și
osteoporoza. Un aport suficient de magneziu este în mod semnificativ asociat cu un risc
mai mic de formare a pietrelor la rinichi.
Oboseala (o condiție caracterizată de extenuarea fizică și mintală sau de slăbiciune) este
un simptom important al deficitului de magneziu. Un semn mai clar al carenței de
magneziu este slăbiciunea musculară (cunoscută și ca miastenie). Din cauza deficitului de
magneziu, organismul înregistrează o scădere a rezistenței la stres. 

10.Administrarea magneziului
Magneziul este unul dintre macromineralele esențiale, care trebuie consumate în cantități
relativ mari, cel puțin 100 mg pe zi. Un aport adecvat de magneziu (prin dietă sau prin
administrarea suplimentelor, dacă este cazul, te poate ajuta să previi problemele de la
nivelul sistemului osos, sistemului cardiovascular și diabetul.
Doza zilnică recomandată de magneziu depinde de vârstă și de gen. Experții de peste
hotare recomandă următoarele cantități de magneziu:

 De la naștere până la 6 luni: 30 mg/zi

 De la 7 la 12 luni: 75 mg/zi

 De la 1 la 3 ani: 80 mg/zi

 De la 4 la 8 ani: 130 mg/zi

 De la 9 la 13 ani: 240 mg/zi

Începând cu vârsta de 14 ani, necesarul zilnic recomandat de magneziu este diferit pentru
bărbați și pentru femei.

 Persoanele de gen masculin cu vârste între 14 și 18 ani: 410 mg/zi

 Bărbații între 19 și 30 de ani: 400 mg/zi

 Bărbații între 31 și 50 de ani 420 mg/zi

 Persoanele de gen feminin cu vârste între 14 și 18 ani: 360 mg/zi

 Femeile între 19 și 30 de ani: 310 mg/zi

 Femeile între 31 și 50 de ani: 320 mg/zi

 În timpul sarcinii: 350-400 mg/zi

 În perioada de alăptare: 310-360 mg/zi

 Bărbații de peste 51 de ani: 420 mg/zi

 Femeile de peste 51 de ani: 320 mg/zi 

Administrarea unui supliment cu magneziu poate să ajute la creșterea nivelurilor acestui

mineral în cazul persoanelor care au un risc mare de deficit de magneziu sau un cazul
oamenilor care nu consumă suficiente alimente bogate în magneziu (au o dietă prea
săracă în nutrienți).
De asemenea, unii oameni aplică magneziul pe piele, pentru a trata ulcerele infectate,
furunculul și alte leziuni și pentru a grăbi vindecarea. Totodată, magneziul este folosit și c
injecție pentru a controla crizele convulsive, este injectat pentru a trata ritmul cardiac
neregulat, astmul și alte complicații ale bolilor pulmonare.
Există multe forme de suplimente cu magneziu disponibile pe piață. Cel mai important
lucru pe care trebuie să îl iei în considerare înainte de a decide în privința unui supliment
este rata de absorbție sau cât de bine acel supliment este absorbit de corp odată ce l-ai
înghițit. Iată o descriere a celor mai comune tipuri de suplimente de magneziu:
1. Gluconatul de magneziu - în studiile pe șoareci, această formă s-a dovedit că are cea
mai mare rată de absorbție (biodisponibilitate), în comparație cu alte tipuri de suplimente
de magneziu.
2. Oxidul de magneziu - are cea mai mare cantitate de magneziu (ca element chimic) per
greutate. Cu toate acestea, este slab absorbit în organism. Studiile au arătat că oxidul de
magneziu este insolubil în apă (nu de dizolvă), ceea ce face ca ratele de absorbție să fie
scăzute.
3. Citratul de magneziu - în acest caz, magneziul sub formă de săruri este combinat cu
acidul citric; s-a dovedit că citratul de magneziu este absorbit relativ bine de corpul uman
și are o mare solubilitate în apă, ceea ce înseamnă că se amestecă bine cu lichidele.
Citratul de magneziu se găsește sub formă de pilulă, dar este în mod frecvent folosit ca
laxativ salin, înainte de o intervenție chirurgicală majoră sau înainte de o colonoscopie.
4. Clorura de magneziu - s-a descoperit că este bine absorbită în corp; este disponibilă și
ca ulei, care poate fi aplicat local, însă este nevoie de studii mai aprofundate pentru a
înțelege pe deplin cât de bine magneziul în această formă este absorbit prin piele.
5. Hidroxidul de magneziu - este folosit în mod frecvent ca laxativ, pentru a trata
constipația și e folosit în unele medicamente antiacide, pentru a trata arsurile la stomac.
6. Aspartatul de magneziu - este o altă formă de supliment de magneziu întâlnit în mod
frecvent, care este foarte bine absorbit de corpul uman.
7. Glicinatul de magneziu - s-a dovedit că are o rată de absorbție relativ bună, cu un efect
laxativ mai redus.
Precauții în administrarea suplimentelor cu magneziu
Experții americani recomandă să nu depășim 350 mg de suplimente cu magneziu pe zi.
Chiar și așa, mai multe studii au implicat folosirea unor doze zilnice mai mari. Dacă iei
zilnic un supliment cu magneziu care îți asigură mai mult de 350 mg de substanță, este
recomandat să faci acest lucru doar sub supravegherea medicului (doar dacă medicul ți-a
recomandat să iei această doză).
Administrarea anumitor suplimente cu magneziu în doze prea mari poate cauza diaree,
acompaniată de greață și de crampe abdominale. Să nu uităm că suplimentele cu
magneziu pot să interacționeze cu unele medicamente, inclusiv cu antibioticele și cu
diureticele.
Dozele foarte mari de magneziu pot cauza probleme renale, tensiune arterială scăzută,
retenția de urină, greață și vărsături, depresie și letargie și o pierdere a controlului
sistemului nervos central, moartea subită cardiacă și posibil deces.
O persoană care suferă de o afecțiune renală nu ar trebui să ia suplimente cu magneziu,
decât în cazul în care medicul o sfătuiește să apeleze la astfel de suplimente.
Administrarea oricăror suplimente în doze care sunt considerate prea mari poate crea un
dezechilibru în privința altor nutrienți și poate duce la toxicitate. Cel mai bine este să ceri
părerea medicului tău înainte de a lua un supliment cu magneziu, în special în doze mari.