Asociatia CENTRUL DE STUDII EUROPENE IASI-ROMANIA

Unitatea de invatamant : Scoala Postliceala Sanitara Centrul de Studii European

din Mun. Falticeni, jud. Suceava

Proiect la :

Psihologie

Eleva: Onofreiasa Delia

Anul I, AMG B, sala B4

 Conceptul de sănătate şi boala

Sănătatea
- Este privită de către patolog ca o stare de integritate
- De clinician ca o lipsă de simptome
- De bolnav ca o stare de bine
Studiile efectuate în ultimele decenii asupra influenţei nefaste a
condiţiilor mizere (foamete, aglomeraţie, promiscuitate, şomaj, conflicte
sociale, etc.) asupra sănătăţii – au considerat esenţiale 3 criterii de
apreciere a sănătăţii:
- Psihic
- Somatic
- Social

Definiţia sănătăţii (OMS): Starea de bine psihic, somatic şi social a

individului
Pierderea stării de sănătate – reprezintă boala
Boala – reprezintă, în afara conţinutului său psihosomatic “în sine”, o
situaţie existenţială diferită de cea “normală”, trăită de individ până la
apariţia ei.
Starea de sănătate îi conferă individului posibilitatea unei adaptări
normale la exigenţele mediului şi este sinonim cu o stare de confort
psihic şi somatic Odată cu instalarea bolii, apar o serie de ameninţări la
adresa integrităţii şi / sau capacităţii fizice, mergând până la moartea
individului, funcţie de gravitatea bolii În caz de îmbolnăvire gravă apar
modificări ale statutului şi rolului socio-profesional şi familial al individului.
Boala generează stres psihic prin două mari grupe de agenţi stresori:
-situaţia creată prin apariţia, desfăşurarea şi consecinţele bolii
-situaţia creată prin cortegiu de suferinţe fizice şi psihice inerente

 Conştiinţa bolii, cu anticiparea suferinţei fizice aflate la începutul ei, sau

trăirea ei directă, ca şi evaluarea (uneori accentuată de experienţa altor
 bolnavi) a consecinţelor de ordin somatic dar şi social ale bolii – crează
la orice individ premizele unor stresuri majore şi de lungă durată.
Există o tendinţă naturală proprie chiar şi celor mai instruiţi şi mai lucizi
indivizi, dar şi a celor aflaţi la polul opus al nivelului intelectual, de a
amână sau nega “intrarea în situaţia de bolnav”
Această tendinţă este influenţată de:
-”cultura medicală” a bolnavului
- propria experienţă de bolnav
- experienţa celor apropiaţi lui
- momentul în care survine îmbolnavirea
“Acceptarea bolii” poate determina intrarea în situaţii generatoare de mari
frământări sufleteşti, un stres psihic de durată, mai ales la indivizii care
evaluează corect sau mai ales supradimensionează problemele pe care i
le va pune boala.
Caracter şi reacţie la boală
• “Acceptarea bolii / Recunoaşterea bolii şi “intrarea în situaţia de bolnav”
Există adesea boli extrem de grave al căror stadiu de latenţă clinică, uneori
îndelungat, face pe purtătorii lor să ignore în mod obiectiv existenţa
situaţiei de bolnav.
Există numeroase cazuri în care un individ nu acordă importanţă unor
simptome izolate, “uşoare”ale unei boli încă necunoscute sau, din contră,
uşor încadrabile nosologic, dar aparţinând unor boli minore şi trecătoare
( o viroză respiratorie fără alterarea stării generale, o alergie alimentară
pasageră, o mialgie suportabilă, etc.)
Această atitudine este judecată diferit de către înşişi pacienţii în cauză (fie
autocritic, fie laudativ) şi chiar de către medici care uneori, absorbiţi de
sarcini de asistenţă prioritară a unor afecţiuni grave, încurajează această
optică a pacienţilor

Poate să genereze “întârzieri” diagnostice şi terapeutice adesea greu

recuperabile în cazul debutului unor boli grave
Altfel se petrec lucrurile în cazul unui individ cu tip de personalitate obsesiv
sau la un nevrotic cu idei prevalente de tip hipocondriac

Cele mai mici “deficienţe” ale unor funcţii viscero – somatice solicitate de o
serie de acte fiziologice (efort, alimentaţie, act sexual, etc) va determina,
la aceştia apariţia unei stări de tensiune psihică, cu atributele stresului
psihic
Clasificarea reacţiilor determinate de situaţia de boală:

1) Recunoaşterea bolii şi acceptarea stării de bolnav

2) Ignorarea bolii
3) Negarea, refuzul stării de boală

1.Recunoaşterea bolii şi acceptarea situaţiei de bolnav

Este varianta realistă, raţională, în cadrul căreia un individ echilibrat

emoţional cu un nivel de cultură sanitară satisfăcător apreciază că, în
faţa unor tulburări de ordin somatic sau psihic trebuie:

- să-şi ajusteze comportamentul prin măsuri igienicodietetice provizorii

până la prezentarea la medic, considerată obligatorie

- să se limiteze la tentative terapeutice simple, dacă ele conduc la

dispariţia simptomelor, iar acestea nu se mai repetă
Acest individ recunoaşte lucid slăbiciunea fizică sau psihică pe care o
implică boala apărută în viaţa sa şi situaţia de dependenţă rezultată din
această scădere a capacităţilor sale

Un alt mod de acceptare a bolii apare la indivizi cu o conştiinţă a bolii

disproporţionată faţă de substratul real organo-lezional
 2. Ignorarea bolii
Poate fi condiţionată de o percepere a simptomelor de către un individ cu un
nivel redus de cultură sanitară sau cu intelect liminar sau de către un
individ suferind de o altă boală psihică (schizofrenie) sau neurologică
(anosognozia) prin deficit de integrare a
informaţiilor senzoriale şi cele stocate în
memorie
Un alt mod de ignorare a simptomelor bolii este desconsiderarea lor, chiar
de către indivizi cu un psihic normal şi cu atitudine “realistă” dar aflaţi într-
un moment de focalizare a intereselor asupra unor probleme care îi fac
nepăsători faţă de propriile lor suferinţe (nu intră în discuţie ignorarea
unei boli chiar grave, dar asimptomatice)

3. Negarea, refuzul stării de boală

Se întâmplă frecvent, pentru că este “incomod” pentru cineva să recunoască
faptul că este bolnav.
Consecinţele îmbolnăvirii:
Individul trebuie să se supună unor exigenţe legate de tratarea bolii –
modificarea modului de existenţă
Generarea de stres psihic
Negarea stării de boală are la bază două atitudini fundamentale:
Amânarea “deciziei” - prin speranţa în caracterul trecător al bolii sau
al lipsei de gravitate
Autoamăgirea – prin mecanisme inconştiente de apărare, la bolnavi la
care simptomele conştientizate de ei sugerează (chiar şi unei
persoane cu o cultură medicală redusă) posibilitatea unei boli foarte
grave

Ambele situaţii de negare a stării de boală sunt puternic

generatoare de stres psihic.
Principalele atitudini în faţa unei situaţii de boală:

1) Atitudinea combativă
2) Atitudinea de resemnare
3) Atitudinea de refugiu în boală
4) Atitudinea problematizantă
5) Atitudinea de valorificare superioară a situaţiei de bolnav
6) Atitudinea de “rea folosire” a bolii
7) Reacţia persecutorie
1. Atitudinea combativă
Caracteristică unui număr important de bolnavi aflaţi într-o stare de relativ
echilibru psihic în
momentul îmbolnăvirii
Tip de personalitate care permite o adaptare adecvată la realitate, chiar
dacă prezintă unele trăsături de vulnerabilitate
2. Atitudinea de resemnare
Atitudine de dezinteres faţă de soarta proprie
Bolnavi cu o stare depresivă mai mult sau mai puţin exprimată sau
Bolnavi cu concepţii religioase care îi predispun la astfel de reacţii,vecine cu
starea de
“indiferentism” (proprie misticilor)
3. Atitudinea de refugiu în boală
Este generată de beneficiul secundar pe care îl au unii bolnavi cu probleme
existenţiale serioase sau
Bolnavii hiperconştiincioşi
4. Atitudinea problematizantă
Este legată de raportarea bolii la coordonatele existenţiale în care este
implicat subiectul
(culpabilizarea pentru fapte din trecut care “îl apasă”) sau
Sunt implicate alte persoane (“tendinţa de personificare a agentului patogen”
– “deochi”, “farmece”, etc.) – apare la bolnavi cu un orizont intelectual mai
redus.
5. Atitudinea de valorificare superioară a situaţiei de bolnav
În această atitudine se includ toate reacţiile de depăşire a acestui impas
care este boala.
Experienţa bolii reprezintă şi un beneficiu, care compensează suferinţa.
Beneficiul constă în “ocazia” pe care bolnavul o are ca să mediteze la
problemele sale de perspectivă, la refacerea fizică şi psihică din
convalescenţă, la reorientarea unor comportamente deficitare pe o
direcţie profilactică, la analiză şi autocunoaştere.

6. Atitudinea de “rea folosire” a bolii

Constă în “cufundarea în suferinţă”, agitaţie şi anxietate
Este impusă în mod justificat de bolile foarte grave şi nejustificat, de
supraestimarea unor boli uşoare
7. Reacţia persecutorie
Se referă la acei bolnavi, care, negând boala, devin adevăraţi
“revendicatori – procesomani”, căutând repararea prejudiciului ( de
exemplu în chirurgie)

Bibliografie:
1. Conceptele De Boală și Sănătate | Edițiile Stanford 2022 (edustanford.com)

2. Conceptele De Boală și Sănătate | Edițiile Stanford 2022 (edustanford.com)