Asociatia CENTRUL DE STUDII EUROPENE IASI-ROMANIA

Unitatea de invatamant : Scoala Postliceala Sanitara Centrul de Studii

European din Mun. Falticeni, jud. Suceava

Proiect la :

Biochimie

Eleva: Negruti Cristina

Anul I, AMG B, sala B4
 Tema proiectului

Seleniu

Cuprins:
1. Importanța seleniului pentru organism

2. Rolul seleniului în organism

3. . Doza recomandată de seleniu

4. Surse de seleniu

5. Grupuri de risc

6. . Beneficii

7. Excesul de seleniu

8. Carența de seleniu
1. Importanța seleniului pentru organism

Seleniul este un nutrient esențial pentru sănătatea umană. Acest oligoelement stimulează
producția de anticorpi proprii organismului consecutiv imunizărilor și are capacitatea de a
reduce din toxicitatea unor metale precum plumbul, cadmiul, mercurul. Există dovezi
clinice că seleniul stimulează fertilitatea, mai ales în cazul bărbaților, deoarece crește rata
spermatogenezei și îmbunătățește locomoția spermatozoizilor.

Seleniul este un mineral esențial pentru sănătatea sistemului cardiovascular și susținerea

proceselor cognitive. Alături de vitamina E și beta-carotenioide, seleniul este un puternic
agent antioxidant, luptând împotriva îmbătrânirii premature și a radicalilor liberi. Seleniul
este unul dintre micronutrienții cu proprietăți antivirale puternice, fiind folosit și în
tratamentul pacienților afectați de virusul HIV/SIDA.

În organismul uman, seleniul se regăsește în compoziția enzimei antioxidante de glutation

peroxidază, alături de care protejează celulele împotriva radicalilor liberi. Această enzimă
reprezintă principalul depozit de seleniu din organism (între 30 și 60 %).

2. Rolul seleniului în organism

În organism, seleniului îi revine rolul de a participa la realizarea respiraţiei celulare, la

protejarea hemoglobinei celulelor roşii, precum şi la absorbţia şi sporirea eficienţei
vitaminei E, cu care, de altfel, acţionează sinergetic. În plus, seleniul este şi antiaterogen
şi antisenescent şi posedă proprietăţi deosebit de benefice, îndeosebi pentru persoanele
în vârstă. De asemenea, acest oligoelement contribuie la menţinerea elasticităţii
ţesuturilor, atenuează simptomele specifice menopauzei, potenţează tratamentele
aplicate în bolile cardiovasculare.

 antioxidant puternic, anticancerigen

 protejează organismul împotriva acţiunii toxice a unor metale grele, cum sunt
plumbul si arseniul;
 ajută la sinteza anticorpilor;
 intervine în sinteza coenzimei Q10;
 intervine în transportul transmembranar al ionilor;
 asigură reglarea nivelului hormonilor masculini;
 la barbaţi asigură buna funcţionare a prostatei
 asigură protecţia membranelor celulare şi subcelulare, prevenind astfel alterările
oxidative ale acizilor graşi polinesaturaţi din structurile tisulare
3. Doza recomandată de seleniu

Seleniul acționează în cuplu cu vitamina E, având rol antioxidant puternic. Necesarul zilnic
de seleniu este de 55mcg la bărbați și 70mcg la femei care alăptează.

 Copii (1 zi – 6 luni) – 15 mcg/zi.

 Copii (7-12 luni) – 20 mcg/zi.
 Copii (1-3 ani) – 20 mcg/zi.
 Copii (4-8 ani) – 30 mcg/zi.
 Copii (9-13 ani) – 40 mcg/zi.
 Tineri (14-18 ani) – 55 mcg/zi.
 Adulți (19-50+ ani)– 55 mcg/zi
 Femei însărcinate – 60 mcg/zi
 Femei care alăptează – 70 mcg/zi.

4. Surse de seleniu

Principala sursă de seleniu pentru animale şi om sunt plantele, care consumă seleniu din
sol şi apă. Seleniul se găsește în alimentele vegetale și de origine animală, în special
organe.

În general, la plante și în special la cereale, conţinutul în seleniu este variabil. Se

consideră că încorporarea seleniului în proteinele din plante este dependentă numai de
conţinutul în seleniu al solului.

Principalele surse alimentare bogate în seleniu:

 Nuci de Brazilia
 Creveți
 Halibut
 Sardine
 Stridii
 Ton
 Crab
 Somon
 Tărâte de grâu
 Orez brun
 Semințe de floarea soarelui
 Pâine integrală
 Usturoi, ceapă, praz
 Carne de pui, porc, vacă
 Lapte
 Drojdie inactivă

5. Grupuri de risc
Există anumite categorii sociale care sunt afectate de o absorbţie foarte scăzută de
seleniu. O serie de persoane au nevoie de aport crescut de seleniu, precum:

 Persoane cu restricţii alimentare şi alimentaţie puţin variată (persoane ce suferă de

alergii);
 Persoane care consumă hrană puţin echilibrată nutriţional;
 Femei însărcinate şi persoane în vârstă;
 Tineri care au tendinţa să consume hrană fără o mare valoare nutriţională;
 Vegetarienii;
 Bolnavii cronici;
 Bolnavii de cancer, maladii cardiace, reumatism, scleroză, etc
 Persoane care consumă hrană puţin echilibrată nutriţional;
 Femei însărcinate şi persoane în vârstă;
 Tineri care au tendinţa să consume hrană fără o mare valoare nutriţională;
 Vegetarienii;
 Bolnavii cronici;
 Bolnavii de cancer, maladii cardiace, reumatism, scleroză, etc

6. Beneficii

Seleniul contribuie la funcţionarea normală a sistemului imunitar, la protejarea celulelor

împotriva stresului oxidativ, la funcţionarea normală a glandei tiroide, la spermatogeneză
normală. De asemenea, seleniul contribuie la menţinerea sănătăţii părului şi a unghiilor.

Seleniul este adjuvant în:

 afecțiuni cardiace,
 ateroscleroză,
 hipotiroidism,
 osteoartrită,
 artrită reumatoidă,
 cancer (prostată, sân, pulmonar, colorectal, ovarian, gastrointestinal, piele,
esofagian, vezică urinară),
 cataractă,
 degenerescență maculară,
 oboseală cronică,
 HIV/SIDA,
 intoxicații cu metale

7. Excesul de seleniu

Seleniu face parte din grupa elementelor minerale, pe care organismul le utilizează în
cantităţi mici, iar dacă sunt ingerate în cantitate mare devin toxice.
Intoxicaţia cu seleniu se poate înregistra în cazurile de supradozare a seleniului, ca
urmare a expunerii industriale sau prin consumul de apă cu un conţinut ridicat în acest
oligoelement. Selenoza reprezintă intoxicaţia cronică cu seleniu și se produce în situaţia
unui aport de seleniu de aproximativ 5 g/zi. Selenoza se manifestă prin: insuficienţă
hepatică, neuropatii, dermatită, căderea părului şi unghiilor, carii dentare, halenă cu miros
de usturoi. Aportul zilnic maxim de seleniu fără a fi însoțit de reacții adverse a fost calculat
la 800 μg, însă pentru unele persoane este de 600 μg.

8. Carența de seleniu

Deși considerat ca microelement toxic, s-a constatat că deficitul de seleniu poate fi

asociat cu o frecvență crescută a bolilor cardio-vasculare și a unor forme de cancer.
Seleniul având rol antiinfecțios, antioxidant și antitumoral.

Carența de seleniu poate fi determinată de consumul excesiv de alcool, tutun sau la

persoanele stresate. Prelucrarea excesivă a alimentelor scade concentrația de seleniu.
Asocierea seleniului cu vitamina E și alți antioxidanți conduce la prevenția bolilor cardio-
vasculare, a cancerului și crește rezistența la stres.

Deficienţa de seleniu duce la afectarea fertilităţii masculine. Astfel, s-a constatat creşterea
numărului de spermatozoizi cu anomalii care duc la incapabilitatea spermatozoizilor de a
fertiliza ovulul. De asemenea, s-a constatat diminuarea volumului de ejaculat şi scăderea
concentraţiei de spermatozoizi din plasmă.

Deficiențele de seleniu medii către severe afectează funcționarea glandei tiroide și pot
conduce la modificări progresive ale dispoziției (tristețe, îngrijorare, anxietate, depresie)
cu afectarea funcției cognitive și tulburări de comportament.

Deoarece carența de seleniu se însoțește și de o carență în vitamina E, persoanele

afectate pot fi: astenice, suferă de oboseală cronică, cu dureri și slăbiciune musculare, pot
avea redoare articulară și artralgii, pot prezenta disfuncții ale sistemului cardiovascular
care pot merge până la degenerescența mușchiului inimii.

Bibligrafie:
1. Seleniul (Se): surse, doza recomandata, carenta si exces | Bioclinica
2. Seleniu. Terapii oxidative. Terapii | Clinica ImunoMedica (imuno-medica.ro)