CURSUL 2

VITAMINELE

VITAMINELE LIPOSOLUBILE

VITAMINELE A

Retinolul este forma principală de vitamină A din hrană (vitamina A1).

Vitamina A2 este 3-dehidroretinolul şi are jumătate din acţiunea biologică a retinolului.
Provitaminele A (de origine vegetală) sunt α, β şi γ-carotenul.
Absorbţia vitaminelor A
Retinolul trece bariera digestivă sub formă de alcool liber, printr-un sistem de transport
activ. Absorbţia carotenilor este redusă şi inegală, estimându-se la circa 1/3 din cantitatea
ingerată.
Roluri îndeplinite în organism
Acţiunea fiziologică se desfăşoară în principal pe trei direcţii: creşterea și dezvoltarea
normală a organismului, funcţionarea normală a analizatorului vizual; menținerea integrității
epiteliale.
• Vitamina A ia parte la creşterea osoasă. La copii diminuarea creşterii reprezintă un semn
precoce al conţinutului redus de vitamină A în organism.
• Vitamina A are rol în perceperea luminii la nivelul retinei şi în menţinerea sănătăţii
corneei. Deficienţa de vitamină se poate manifesta la nivelul ochiului şi prin acumularea
de keratină care scade transparența corneei.
• În deficienţa de vitamină A celulele epiteliale se aplatizează, se aglomerează, suprafaţa
devine cheratinizată, epiteliul şi endoteliul se stratifică şi apoi se descuamează.
Modificările încep la nivelul mucoasei conjunctivale care se îngroaşă, se usucă, apar zone
de keratinizare (keratomalacia).
• Lipsa vitaminei A se traduce prin următoarele semne tegumentele devin uscate, se
îngroaşă, apar descuamaţii. Celulele cheratinizate astupă glandele sebacee şi se
acumulează în jurul foliculilor piloşi, dând aspect de “piele de găină”. Uscăciunea
tegumentelor se explică şi prin scăderea sebumului datorită metaplazierii celulelor
glandelor sebacee.
• Vitamina A este esenţială pentru funcţia de reproducere, răspunsul la stres, pentru
metabolism, funcţionarea sistemului nervos, imunitate, hematopoieză.
• Vitamina contribuie la troficitatea epiteliului genital. Deficienţa produce la femei:
moartea embrionului, avortarea lui, naşterea unor feţi cu malformaţii congenitale bucale,
oculare, genitale, renale).
• Aceeaşi vitamină contribuie la formarea smalţului dentar şi buna funcţionare a ficatului,
tiroidei şi altor organe.
• Vitamina contribuie la prevenirea apariţiei cancerelor. O piele sănătoasă este capabilă să
întrerupă procesele prin care s-au declanşat cancerele.
1
 Hipovitaminoza A
Carenţa primară de vitamină există doar în ţările subdezvoltate. Carenţa secundară apare
în ciroză, icter obstructiv.
Cele mai sensibile la carenţă sunt celulele tractului respirator superior, ale corneei şi ale
pielii. Insuficienţa vitaminei afectează proteino şi osteogeneza, creşterea animalelor şi, în
general, dă perturbări la nivelul întregului organism.

Hipervitaminoza A
Excesul vitaminic se manifestă prin pigmentare galbenă a tegumentelor, fenomene de
intoxicaţie (cefalee, iritabilitate, anorexie, vărsături, prurit, căderea părului, fragilitate şi dureri
osoase, hepato-splenomegalie).
Necesarul zilnic
Necesităţile sunt apreciate în felul următor:
• 4.000 U.I pentru femeia adultă;
• 5.000U.I pentru bărbaţi şi femeia care alăptează;
• 2.500-3.300 U.I. pentru copii şi adolescenţi.
Sursele alimentare
Sursele principale sunt reprezentate de ficat (mai ales cel de peşte), laptele gras,
produsele din lapte gras, gălbenuşul de ou, peştele gras.
Carotenii se găsesc în alimentele de origine vegetală: morcovi, frunze verzi (spanac,
urzici, mărar, pătrunjel), ardei gras, gogoşari, tomate, sfeclă.

VITAMINELE D

Pentru nutriţia umană sunt importante vitaminele D2 şi D3. Vitamina D poate fi sintetizată
la nivelul pielii pornind de la 7-dehidrocolesterol, care sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete se
transformă în colecalciferol sau vitamină D3. Organismul foloseşte şi vitamina D2 sau
ergocalciferol prezent în alimentele vegetale.

Roluri îndeplinite în organism

• Vitamina D funcţionează ca hormon şi împreună cu hormonul paratiroidian şi
calcitonina contribuie la reglarea metabolismului calciului şi a fosforului.
• Promovează absorbţia calciului în intestinul subţire superior, prin inducerea sintezei
unei proteine specifice, care leagă calciul în celulele epiteliale.
• Facilitează absorbţia fosforului prin stimularea mecanismului de transport al fosfaţilor
în celulele epiteliale.
• Acţionează asupra osului, pentru a mobiliza calciul în circulaţie (se cere şi prezenţa
hormonului paratiroidian).
• Eliberează fosforul din compuşii organici.
• Contribuie la formarea complexului calciu-fosfor, precursor mineral al osului,
intervine în depozitarea fosfatului de calciu în ţesutul osos şi în eliminarea renală a
calciului şi fosforului.

2
 Efectele carenţei
Carenţa de vitamină D duce la absorbţia defectuoasă a calciului şi a fosforului în intestin,
şi deci la lipsă de calcifiere a oaselor şi dinţilor. Apar o serie de semne clinice ca: întârzieri în
dezvoltare, hipotonie musculară, transpiraţii, tendinţă la convulsii în stări febrile. La copii apare
rahitismul, iar la adult osteomalacia (denumită şi rahitismul adultului). Vitamina D este cea mai
toxică dintre toate vitaminele. Simptomele de intoxicaţie includ: diaree, cefalee, greaţă. Dacă
supradozarea persistă se produce depunerea de calciu în ţesuturile moi (inimă şi alte organe
vitale). Dacă depunerea de calciu se realizează la nivelul aortei consecinţa poate fi fatală.
Necesarul zilnic
Nevoile pentru adulţi în climatul nostru sunt de 100 U.I./zi. Se estimează că adultul care
îşi desfăşoară o parte din activitate în aer liber, nu are nevoie de aport suplimentar de vitamină.
Pentru sugari şi copii mici se recomandă un aport de securitate de 400 U.I./zi, în caz de
alimentaţie artificială şi expunere limitată la soare necesarul creşte la 800 U.I./zi.
La copii peste 7 ani şi la adolescenţi sunt suficiente 100 - 200 U.I./zi.
În perioada de sarcină (mai ales în primele luni) femeia trebuie să primească 600 U.I./zi,
iar în timpul alăptării câte 600 - 800 U.I./zi.
Sursele alimentare
Cele mai importante surse de vitamină D sunt: uleiul de peşte, untul, smântâna,
gălbenuşul de ou, ficatul şi brânzeturile grase.
Precursorii vitaminei D (ergosterolii) se găsesc în uleiurile vegetale, putând fi activaţi
prin iradiere cu ultraviolete.
Laptele nu este o sursă bună de vitamină deoarece conţine grăsimi în cantităţi relativ
mici, dar este un vehicul ideal pentru fortificare, deoarece conţine în paralel şi calciul.

VITAMINELE E

Vitaminele E sau tocoferolii sunt absorbite în proporţie de 50-70%, fiind apoi

transportate prin căile limfatice şi răspândite în toate ţesuturile.
Roluri îndeplinite în organism şi efectele carenţei
• fiind solubilă în grăsime vitamina este prezentă în toate membranele celulare şi
participă la prevenirea oxidării destructive non-enzimatice a acizilor graşi
polinesaturaţi de către oxigenul molecular; exercită un efect antioxidant important în
plămâni unde celulele sunt supuse la concentraţii ridicate de oxigen; protejează
membranele celulare;
• experimental s-a constată rolul acestei vitamine în menţinerea integrităţii aparatului
genital; în carenţe se produc modificări degenerative ale celulelor Sertoli din tubii
seminiferi, apare reducerea numărului şi a motilităţii spermatozoizilor, ajungându-se
la sterilitate; la sexul feminin embrionul moare fiind resorbit sau avortat;
• vitamina asigură troficitatea sistemului muscular şi a altor ţesuturi şi organe;
• participă la unele procese de sinteză cum ar fi cea a acizilor nucleici şi la eritropoieză;
• ar avea un rol esenţial în prevenirea îmbolnăvirii celulelor, a aterosclerozei şi în
protecţia hepatică;
• argumentele teoretice susţin rolul anticanceros al vitaminei.

3
 Necesarul zilnic
Depinde de aportul de acizi graşi polinesaturaţi: aport scăzut 5-10 mg; aport crescut 20-
30 mg; copii 5-10 mg.
Sursele alimentare
Uleiurile vegetale, în special cele din germene de grâu, legumele cu frunze verzi (salata
verde), laptele, untul, ouăle, ficatul şi cerealele.

VITAMINELE K

Este vorba de compuşi cu acțiune antihemoragică.

Vitamina K1 este sintetizată de frunzele plantelor. Vitamina K2 este produsă de bacterii,
în special de cele de putrefacţie şi se sintetizează şi în colon. Vitamina K3 s-a obţinut în laborator
prin sinteză.
Roluri îndeplinite în organism
• catalizează sinteza în ficat a patru factori ai coagulării: protrombina (II);
proconvertina (VII); factorul Christmas (IX); factorul Stuart (X);
• intervine în carboxilarea acidului glutamic ce asigură legarea calciului şi a
fosfolipidelor necesare formării trombinei;
• acționează împreună cu vitamina D pentru reglarea nivelului calciului sanguin ce
joacă un rol important în coagularea sângelui;
• intervine în procesele de oxido-reducere tisulară şi în fosforilarea oxidativă.
Efectele carenţei
Vitamina se obţine şi din sursă nealimentară reprezentată de sinteza intestinală sub
acţiunea bacteriilor de putrefacţie (E. coli, Proteus vulgaris, Streptococcus faecalis). Nou-
născuţii al căror tract intestinal nu este populat cu bacterii prezintă deficienţe vitaminice ca şi
persoanele care au luat antibiotice. Deficienţa primară apare la copii fiind foarte rară la adulţi.
Deficienţa secundară apare în anumite situaţii: în defecte de absorbţie a grăsimilor; în
obstrucţia biliară; malabsorbţia face ca grăsimile să nu fie absorbite; administrarea de antibiotice
care reduc flora colonului; în bolile severe hepatice când sinteza protrombinei scade; în
administrarea antagoniştilor vitaminei.
Necesarul zilnic este de 2 mg.
Surse alimentare
Legumele verzi (salată, spanac, urzici, mărar, ceapă); varza, conopida, tomatele; ficatul,
carnea, gălbenușul de ou.

4
 VITAMINELE HIDROSOLUBILE

VITAMINA B1 sau tiamina (vitamina antipolinevritică sau aneurina)

Roluri îndeplinite în organism

• sub formă de tiamin-pirofosfat intervine în metabolismul intermediar al glucidelor
reprezentând cofactorul enzimelor ce produc decarboxilarea acidului piruvic;
• intervine în decarboxilarea oxidativă a acidului α- cetoglutaric şi-l transformă în acid
succinic;
• intervine în ciclul acidului citric şi a cetoacizilor;
• vitamina este esențială pentru transmiterea influxului nervos mai ales la nivelul
sistemului nervos periferic.
Efectele carenţei
Insuficiența apare în condiţii de:
• consum crescut de zahăr şi produse zaharoase, de produse cerealiere realizate din
făină albă, conserve sterilizate şi băuturi alcoolice distilate;
• omul îşi asigură necesarul de vitamină prin sinteză de către flora microbiană a
colonului;
• scoicile şi unele specii de peşte conţin o enzimă denumită tiaminaza ce inactivează
vitamina.
Semnele carenţei sunt reprezentate de: depresie nervoasă, oboseală, iritabilitate,
instabilitate emoţională; pierderea apetitului, constipaţia atonă; crampele musculare, nevralgiile,
cefaleea, insomnia, nevrita cu parestezii, pareze şi paralizii, atrofii ale maselor musculare;
tahicardia la efort moderat, aritmia, scăderea TA. Copii mici sunt sensibili la deficienţa
vitaminică, manifestările de carenţă apărând în situaţia în care sunt alăptaţi de mame ce au un
regim sărac în vitamină.
Necesarul zilnic
Depinde de raportul tiamină/energie şi se exprimă la 1000 kcal totale sau la 1000 kcal
nelipidice: adult 0,4 mg/1000 kcal totale sau 0,6 mg/1000 kcal nelipidice; copii şi femei în
perioada de maternitate 0,6 mg/1000 kcal totale.
Sursele alimentare
Cele mai importante surse de tiamină sunt carnea, laptele, ouăle; cerealele, drojdia de
bere și legumele.

VITAMINA B2 sau riboflavina

Roluri îndeplinite în organism

• cea mai mare parte a vitaminei din organism se găseşte esterificată cu acid fosforic
ca flavinmononucleotid(FMN) şi flavinadenindinucleotid (FAD) şi intră în structura
enzimelor implicate în reacţiile de oxido-reducere;
• vitamina este o componentă a aminoacidoxidazelor ce oxidează aminoacizii şi a
xantinoxidazei ce catalizează oxidarea purinelor;

5
 • intră în compoziţia multor enzime fiind implicată în metabolismul glucidelor,
lipidelor şi proteinelor.

Efectele carenţei
Carenţa de vitamina apare în condiţiile unei denutriţii proteice, fiind asociată cu
avitaminozele B1, B12, B3. Clinic apare fisurarea comisurilor labiale, aspectul depapilat al limbii,
coloraţia roşie-purpurie a acesteia, dermatita seboreică a pielii feţei, leziuni ale corneei,
anaclorhidria, diareea, dermatoza scrotală sau vulvară, vindecarea dificilă a rănilor.
Necesarul zilnic
Aportul recomandat este de 0,6 mg/ 1000 kcal; în sarcină şi alăptare ajunge la 2,5-3
mg/zi; se recomandă creşterea aportului în hipertiroidii, febră, stres, tratament medicamentos
(sulfamide, antibiotice).
Sursele alimentare
Cele mai importante surse de riboflavină sunt ficatul, rinichii de vită, peştele; laptele şi
brânzeturile; ouă; drojdia de bere; unele legume (soia, mazăre, varză).

VITAMINA B3 / PP sau nicotinamida

Roluri îndeplinite în organism

• intră în structura enzimelor niacinice: nicotinamid-adenin-dinucleotid (NAD) şi
nicotinamid-adenin-dinucleotid-fosfat (NADP);
• joacă un rol esenţial în metabolismul glucidelor, proteinelor, lipidelor şi al alcoolului
etilic prin intermediul enzimelor în structura cărora intră.
Organismul uman poate sintetiza vitamina pornind de la triptofan, în prezenţa vitaminelor
B2 şi B6.
Efectele carenţei
Carenţa de vitamină determină apariţia pelagrei boală caracterizată prin dermatoza
suprafețelor expuse la soare, diaree cronică cu deshidratare, tulburări psihice (insomnie, depresie,
oboseală, cefalee, tulburări de comportament).
Necesarul zilnic
Se exprimă în echivalent niacinic sau în miligrame; un echivalent niacinc este egal cu 1
mg de vitamină sau cu 60 mg triptofan; necesarul zilnic este de 6,6 echivalenţi niacinici pentru
1000 kcal sau 16-20 mg pentru adulţi şi de 23 mg pentru femeia gravidă.
Surse alimentare
Sursele de vitamină sunt endogene și alimentare (ficatul, carnea, peştele, preparatele din
carne conţin vitamină şi triptofan; laptele, brânzeturile şi ouăle au cantităţi mici de vitamină dar
sunt bogate în triptofan; leguminoasele uscate, legumele, fructele şi unele cerealele). Porumbul
este considerat un aliment pelagrogen deoarece o parte din vitamină este legată sub formă de
niactin, iar zeina este săracă în triptofan.

6
 VITAMINA B6 sau piridoxina

Roluri îndeplinite în organism

• vitamina asigură coenzime pentru 60 de reacţii de decarboxilare, dezaminare,
transaminare şi transsulfurare a aminoacizilor;
• enzimele piridoxinice formează acidul δ-aminolevulinic, convertesc triptofanul în
niacină, acidul linoleic în acid arahidonic;
• desfac glicogenul în glucoză-1-fosfat;
• determină biosinteza unor hormoni hipofizari şi gonadali;
• în prezenţa vitaminei glucidele sunt asimilate rapid şi este accelerată metabolizarea
glicogenului hepatic;
• joacă un rol important în metabolismul lipidic favorizând acţiunea acizilor graşi
polinesaturaţi în prevenirea aterosclerozei.
Efectele carenţei
Deficienta determină apariţia următoarelor fenomene clinice: astenie, cefalee,
nervozitate, insomnie, stări depresive, nevrite periferice cu parestezii; anemie rezistentă la
tratamentul cu fier, hipoproteinemie.
Carenţa apare frecvent în cursul tratamentelor cu anticoncepționale sau cu hidrazida
acidului izonicotinic (HIN).
Necesarul zilnic
Nevoile zilnice sunt de 2 mg la adult; în timpul sarcinii cresc la 2,5 mg/zi; la copii variază
între 0,9-1,1 mg la copilul mic şi 1,5-2 mg la adolescenţi.
Surse alimentare - ficat, carne; cereale, fructe, legume.

VITAMINA B8 sau biotina

Roluri îndeplinite în organism

Biotina, a fost descoperită în drojdii şi în ficat. Ea face parte din factorul de creştere
(alături de acidul pantotenic), de aceea se mai numeşte şi Bios II.
Sub aspect structural se cunosc două biotine naturale cu activitate vitaminică: a şi b-
biotina. Biocitina, care se obţine prin combinarea biotinei cu lizina, este unul din cei mai activi
derivaţi ai biotinei.
Biotina formează cu avidina-albumină extrasă din albuşul de ou nefiert-un complex
proteic “biotin-avidină” care se comportă ca o anti-vitamină biotinică.
Efectele carenţei
Deficienţa de biotină apare foarte rar.
S-a reprodus experimental, iar simptomele constau în: dermatită scuamoasă, căderea
părului, anorexie, greaţă, halucinaţii şi depresie.
Necesarul zilnic
Biotina este necesară în cantităţi foarte mici, admiţându-se un necesar pentru adult de
150-300 g/zi.
Sursele alimentare
Biotina este larg răspândită în alimente: gălbenuşul de ou, rinichii, ficatul, drojdiile,
pericarpul cerealelor sunt surse importante de biotină.

7
 În plante, cu excepţia boabelor de cereale şi a nucilor, biotina se află predominant în stare
liberă. În carne, drojdii, nuci, pericarpul cerealelor, se găseşte sub formă de complexe proteice
insolubile în apă.

VITAMINELE B9 sau acizii folici / pteroil-glutamici

Roluri îndeplinite în organism

Grupul generic al „acizilor folici” este compus dintr-un complex de vitamine B, care din
punct de vedere chimic sunt corelate cu acidul pteroil-glutamic şi au acţiune hematopoietică.
Aparţin acestui grup: acidul folic, acidul folinic, acidul dihidrofolinic.
• Acidul folic a fost izolat pentru prima dată din frunzele plantelor (lat. folium= frunză)
fiind implicat în convertirea vitaminei B12 într-una din formele sale de coenzimă şi
favorizează sinteza ADN-ului;
• Acidul folic rămâne substanţa terapeutică de elecţie în anemiile macrocitare;
• Co-enzimele folinice participă în biosinteza nucleotidelor purinice, care iau parte la
formarea acizilor nucleici.
• Au un rol important în creşterea şi reproducerea celulară.
• Acidul folic şi folinic stimulează formarea hematiilor şi a leucocitelor.
Efectele carenţei
• Deficienţa de folat împiedică diviziunea celulară şi sinteza proteică, ceea ce face ca
înlocuirea hematiilor şi a celulelor gastro-intestinale să diminueze.
• Dintre primele simptome ale deficienţei de folat fac parte anemia, celulele sangvine
mature sunt mari, deoarece în lipsa folatului sinteza ADN-ului este încetinită şi celulele
îşi pierd capacitatea de a se divide, apar eritrocite mari, iar în măduva osoasă
megaloblaste.
Necesarul zilnic
• Deficienţele de folat apar în caz de aport neadecvat, de absorbţie deficitară, sau de
necesar crescut al acestei vitamine (multiplicare celulară intensă, sarcină gemelară sau
tripleţi, cancer, arsuri, hemoragii, tulburări gastro-intestinale).
• Alimentaţia zilnică trebuie să asigure 200-400 g, deoarece absorbţia intestinală variază
între 30-80%.
• Căldura şi oxidarea din timpul gătitului, ca şi păstrarea neadecvată a hranei poate distruge
până la jumătate din folatul existent în alimente.
Sursele alimentare
• Acidul folic este abundent în legume şi vegetale, în special în frunzele verzi.
• Drojdia de bere şi pâinea neagră sunt de asemenea surse importante de acid folic.
• Carnea, laptele şi produsele lactate sunt sărace în folat.

VITAMINA B12 sau cobalamina

Roluri îndeplinite în organism
• participă la metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor şi acizilor nucleici; direct
sau prin intermediul acidului folic participă la formarea şi transferul radicalilor metil,
formil şi la folosirea lor în sinteza bazelor purinice şi pirimidinice;
• participă la transferul radicalului metil în sinteza colinei, serinei şi metioninei;

8
 • în măduva oaselor joacă un rol esenţial în sinteza ADN-ului;
• menţinerea mielinei la nivelul sistemului nervos;
• mecanism de detoxifiere a persoanelor expuse la cianuri.

Efectele carenţei
Carenţa de vitamină apare, în special, datorită defectelor de absorbţie decât lipsei acesteia
din alimentație. Deficienţa este frecvent secundară absenţei factorului intrinsec.
Clinic apar tulburări digestive şi neurologice. Examenul hematologic poate releva o
anemie macrocitară, leucopenie, trombocitopenie.
Necesarul zilnic
Necesarul zilnic al adultului este de 2-3 μg; el ajunge la 5-6 μg la femeia gravidă şi în
perioada de alăptare; iar la copii necesarul este de 1-2 μg pe zi.
Sursele alimentare
Dintre produsele de origine animală se particularizează ficatul.
Alimentele de origine vegetală sunt lipsite de această vitamină sau o au în cantităţi
extrem de mici.

VITAMINA C sau acidul ascorbic

Plantele şi multe specii de animale o sintetizează pornind de la glucoză şi alte zaharuri
simple. Omul, maimuţa şi cobaiul nu o pot sintetiza, de aceea trebuie să o primească din
alimente.
Roluri îndeplinite în organism
• posibilitatea trecerii reversibile din acid ascorbic în acid dehidro-ascorbic explică
participarea vitaminei la reacţiile de oxidoreducere tisulară, deci la procesele eliberatoare
de energie;
• este un agent puternic reducător ce menţine în stare redusă glutationul, protejează de
oxidare vitaminele A şi E, trece fierul trivalent în fier bivalent, protejează vitaminele din
grupul B;
• catalizează hidroxilarea prolinei în hidroxiprolină, a lizinei în hidroxilizină, a tripto-
fanului în serotonină, a colesterolului în acizi biliari;
• intervine în producerea şi menţinerea colagenului;
• este importantă pentru producerea tiroxinei;
• participă la sinteza hormonilor cortico-suprarenalieni;
• în stres scade datorită implicării în eliberarea hormonilor stres-ului de către glanda
suprarenală;
• inhibă creşterea tumorilor maligne.
Efectele carenţei
Avitaminoza apare la sugarul care nu este alimentat la sân şi nu primeşte vitamină:
hemoragii gingivale, subcutanate, subperiostale, echimoze, epistaxis.
La adulţi avitaminoza se manifestă prin astenie, dureri musculare, hemoragii gingivale şi
perifoliculare, scăderea rezistenţei la infecţii şi la poluanţii chimici.
Necesarul zilnic
45 mg/zi la copii şi adolescenţi; 60 mg/zi la adulţi.

9
 Sursele alimentare
Sursele alimentare sunt reprezentate de fructele şi legumele proaspete.
Dintre fructe se particularizează coacăzele negre, citricele, căpşunile, ananasul şi
bananele.
Dintre legume varza, conopida, spanacul, salata, ridichile reprezintă o sursă importantă
de vitamină C. Laptele, carnea, ouăle sunt sărace, la fel ca şi pâinea sau cerealele.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Gavăt Viorica, Indrei L.L. Alimentaţia omului sănătos Iași: Editura Contact International,
1995.
2. Gavăt Viorica, Petrariu F. D., Gavăt C.C., Azoicăi Doina Factorii de risc din mediu şi
sănătatea Iași : Editura "Edit DAN" Iaşi, 2001.
3. Gavăt Viorica, Petrariu F. D., Gavăt C.C., Indrei L.L. Alimentaţia şi patologia
nutriţională Iași: Editura “Gr. T. Popa”, 2003.
4. Gavăt Viorica, Albu Adriana, Petrariu F. D. Alimentaţia şi mediul de viaţă în relaţie cu
dezvoltarea copiilor şi a tinerilor Iaşi: Editura “Gr. T. Popa”, 2006.

10