Necesarul de vitamine variază cu:

 Utilizarea lor de către organism. Aceasta este dependentă de:

- forma sub care este absorbită;
- natura şi starea alimentelor;
- acţiunea protectoare a altor constituenţi ai raţiei;
- prezenţa unor antivitamine.
 Echilibrul vitaminic şi echilibrul alimentelor:
- vitamina D şi metabolismul Ca/P
 Metabolismul. La animale care au producţii mari metabolismul este
foarte activ şi nevoile cresc mult;
 Starea de sănătate. În cursul evoluţiei unor maladii infecţioase
creşte consumul de vitamine.
 CLASIFICAREA VITAMINELOR
a).după structura chimică
b) după solventul în care se pot extrage
c). clasificarea fizică
Cea mai frecventă clasificare este cea făcută pe baza solubilităţii. Atfel
există:
I.Vitamine LIPOSOLUBILE: solubile în grăsimi. Din această grupă fac
parte:
Vitamina A – axeroftol, de creştere, necesară nutriţiei mucoaselor;
Vitamina D – antirahitică;
Vitamina E – tocoferoli, necesară fertilităţii;
Vitamina K – antihemoragică, necesară elaborării protrombinei;
Vitamina F – A.G.N.S.: linoleic, linolenic, arahidonic.
 II. Vitamine HIDROSOLUBILE: solubile în apă. Acestea joacă doar rol
de catalizatori în reacţiile metabolice şi nu pot fi stocate în organism. Ele
cuprind:
Vitaminele din complexul B:
Vitamina B1 – aneurina sau clorhidrat de tiamină;
Vitamina B2 – riboflavina;
Acidul pantotenic (protejează puii de găină contra dermatitelor);
Vitamina B6 – piridoxina (protejează şobolanul contra dermatitei şi
favorizează formarea leucocitelor);
Vitamina PP (pellagra preventing) – acidul nicotinic sau niacina;
Vitamina H – biotina;
Acidul folic;
Colina;
Vitamina B12 – ciano-cobalamina;
Vitamina C – acidul ascorbic sau vitamina antiscorbutică;Vitamina P –
sau de antipermeabilitate capilară (care dă rezistenţă normală
capilarelor)
 VITAMINELE LIPOSOLUBILE
VITAMINA A – antixeroftalmică
- nu poate fi înlocuită în: creştere, vedere, reproducţie şi rezistenţa
organismului;
- are acţiune în toate funcţiile de metabolizare a azotului şi în
diviziunea celulară.
Intervine în:
 creşterea organismului şi in special a osului ► lipsa vitaminei A se
manifestă prin: retardarea creşterii şi deformări osoase;
 refacerea celulelor retiniene ► avitaminoza duce la hemeralopie
şi chiar orbire;
 refacerea celulelor epiteliale la nivelul epiteliilor glandelor şi
mucoaselor genitale şi a epiteliilor mucoaselor digestive şi respiratorii.
Avitaminoza A dă tulburări de reproducţie şi scăderea rezistenţei la
infecţii faţă de agenţii patogeni externi.
 Formele alimentare de vitamina A sunt:
a) Vitamina A in nutreţurile de origine animală (uleiuri de ficat de
peşte, lapte şi colostru (colostrul conţine cantităţi de 5-40 de ori mai mari
decât laptele) şi în concentrate de sinteză.
b) Provitamina A sau carotenul: plantele verzi, morcovi, porumb.
Carotenul se poate depozita în grasimi si în ficat iar vitamina A în ficat.
Ambele forme au stabilitate mică: distruse uşor de caldură, razele de
soare, oxigen. În nutreţuri rămân cantităţi mici de caroten (variabilitate
dependentă de modul de recoltare şi conservare): 2-3% în fânurile
recoltate pe ploaie; 5% recoltate pe timp uscat; 10% in fânurile uscate în
hambare; 20-25% în furaje deshidratate.
Vitamina A nu poate avea decât origine alimentară: alimentaţia cu
aceasta constituie o problemă de bază a crescătorilor de animale.
În consecinţă, se impune conduita alimentară:
- la rumegatoarele adulte: păşunatul pe o perioadă cât mai lungă
şi folosirea unor tehnici de recoltare şi conservare a nutreţurilor cât mai
corecte;
 - viţei: administrarea colostrului care este bogat în anticorpi şi
vitamină A. În primele ore după fătare şi pe tot parcursul primei
săptamâni de viaţă. Administrarea de vitamina A mamei în ultimele 6
saptămâni de gestaţie în doze mari (30000 UI pe zi) are o bună eficienţă
în alimentaţia vitaminică a viţelului;
- /a porci şi păsări: trebuie făcută complementarea corectă a
nutreţurilor cu vitamina A. În sistemul de creştere gospodăresc porcii pot
avea acces la nutreţ verde iar în cel industrial vitamina A este furnizată
prin nutreţul combinat sau se poate adauga şi în apa de băut.
Semne de carenţă
La toate speciile, carenţa în vitamină se manifestă prin hemeralopie,
creşterea sensibilităţii faţă de bolile parazitare, bacteriene şi virale.
a) La bovine semnele diferă cu vârsta, astfel:
 la tineret : din mame carenţate se nasc viţei orbi, cu craniu deformat,
cu manifestări epileptiforme (date de creşterea presiunii lichidului cefalo-
rahidian din cauza inhibării rezorbţiei la nivelul plexului coroidei).
 la adulte : păr aspru, mat, apetit capricios, tulburări oculare (cecitate
precedată de hemeralopie, xeroftalmie şi conjunctivită), artrite, pareze
dureroase.
 ▪ la femele: avorturi, fătări premature, retenţii placentare, călduri
silenţioase şi cicluri neregulate.
▪ la masculi: azoospermie, scăderea fecundităţii.
▪ la taurinele în creştere: păr uscat, aspru, piele palidă, articulaţii ale
membrelor tumefiate şi dureroase, în special la bulet, creştere retardată.
b) La porcine. Apar frecvent semne oculare, deformarea feţei cu
microftalmie. În cazuri severe este diminuată eficienţa alimentară şi
creşterea.
c) La păsări: mortalitate mare, ecloziune intens redusă, pui mici,
creştere înceată şi leziuni grave la nivelul ciocului, esofagului,
pulmonului.
Hipervitaminoză A. Poate fi indusă la tineret prin folosirea de
cantităţi excesive de caroten. Se manifestă prin: osificare, sudura
precoce a fontanelelor, compresie pe creier.
2. VITAMINA D - antirahitică
Acţiune:
- de fixare fosfo-calcica în os, deci în creştere şi refacerea ţesutului
osos. Lipsa vitaminei D duce la: rahitism - la tineret şi osteomalacie ­ la
adulte;
- antenuează consecinţele unui raport Ca/P dezechilibrat în raţie;
- vitamina D3 previne, cu eficacitate febra vituleră dacă se
administrează la vacă cu 3-4 zile înainte de fătare.
Forme alimentare de vitamina D.
Nutreţurile de origine animală sunt bogate în vitamina D: laptele,
uleiurile de ficat de peşte, levurile.
În majoritatea nutreţurilor se gaseşte sub formă de provitamine:
- ergosterol: în nutreţurile vegetale, drojdia de bere. Prin iradiere se
transformă în ergocalciferol sau vitamina D2;
- dehidro-colesterol: În pielea animalelor. Prin iradiere rezultă
colecalciferol sau vitamina D3.
Condiţia de bază pentru a asigura o bună osificare: animalele să fie
lăsate la soare (hrana animalelor crescute în condiţii artificiale este
necesar să fie suplimentată cu vitamina D asociată cu vitamina A).
 Carenţa de vitamină D:
Provoacă avitaminoză care evoluează cu efecte:
- generale: apetit diminuat, retardarea creşterii, pierderea în greutate;
- la nivelul sistemului osos: rahitism, fracturi;
- asupra aparatului reproducător: la găini ouătoare, ouă cu coajă
moale,
- reducerea eclosabilităţii, malformaţii embrionare;
- la nivelul sângelui: hipocalcemie şi hipofosforemie.
Hipervitaminoza D:
Este rară şi se întâlneşte mai ales la copil dar şi atunci când se
folosesc exagerat preparate bogate în vitamina D3 (de 100 – 1000 de ori
doza fiziologică). Se manifestă prin:
- depuneri osoase ectopice (exostoze, surouri) care provoacă
şchiopături;
- calcifieri premature a cartilagiilor;
- hiperosificare însoţită de fragilitate osoasă;
- depuneri de calciu la nivelul intimei arterelor renale, a aortei şi
bronhiolelor.
Asemenea leziuni sunt ireversibile şi sunt descrise la cal, oaie,
tineretul bovin.
3. VITAMINA E – tocoferol, vitamina antisterilităţii
Actiune: protejează vitamina A şi funcţionarea musculară şi nervoasă.

Se comporta ca:
- antioxidant natural. Datorita faptului ca vitamina E este foarte avidă
de oxigen, protejează de oxidare vitamina A şi AGNS. Aceştia se
transformă prin oxidare în produşi toxici (peroxizi de acizi graşi).
Scăderea vitaminei E în raţie provoacă tulburări musculare şi nervoase
(degenerscenţă) Astfel, întâlnim: miopatie-dispnee la viţel şi miel:
- boala muşchiului alb (carne albă şi diateză exudativă) - la viţeii de
carne hrăniţi doar cu lapte;
- degenerscenţă musculară la miei (muşchi alb) - manifestată prin
rigiditatea trenului posterior şi tulburări cardiace;
- encefalomalacie nutriţională, distrofie musculară, diateză exudativă ­la
pui de gaină.
Se consideră că la originea acestor tulburări stau trei cauze: regim
alimentar bogat în AGNS, scăderea conţinutului în vitamina E şi în
seleniu. Vitamina E şi seleniul se comporta ca antioxidanti.
Forme alimentare de vitamina E. Vitamina E este raspândită larg în
alimente: furaje verzi, cereale (în special în gemeni) uleiuri de ficat de
peşte.
4.VITAMINA K - antihemoragică
Actiune:
- intervine în sinteza protrombinei care are rol în coagularea sangvină.
- carenţa se manifestă prin hemoragii şi este întalnită natural doar la
păsări (pui cu coccidioză la care se folosesc coccidiostatice sau când se
administrează sulfamide).
Sursele naturale:
- flora intestinală - sintetizează vitamina K;
- în plantele verzi - în cantităţi suficiente;
- produse de origine animală - în cantităţi suficiente;
- rădăcini şi tuberculi - în cantităţi insuficiente.
Antivitamina K: dicumarolul (în sulfină - Melilotus albus şi în fân de trifoi
mucegăit).
Utilizarea terapeutică a vitaminei K
 La om se foloseşte vitamina K în:
– insuficienţă de sinteză (dezechilibre floristice produse de
tratamente cu chimioterapice) sau insuficienţă de absorbţie (prin
insuficienţă biliară);
 – intervenţii chirurgicale pentru prevenirea hemoragiilor;
– bolile hemolitice ale nou-născutului.
 La animale, vitamina K este folosită în:
– boala hemolitică dată de „sweet clover” sau dicumarol (din furajele
alterate);
– intoxicaţia cu derivaţi cumarinici ( warfarina)
VITAMINELE HIDROSOLUBILE
Vitaminele din grupul B
lerbivorele rumegătoare şi alte specii de ierbivore dispun de o bogată
floră rumenală şi intestinală care sintetizează vitaminele din grupul B în
cantităţi ce acoperă nevoile organismului.
Se pune problema carenţelor de vitamina B la:
- viţeii neînţărcaţi: sinteza este insuficientă;
- viţei şi adulte la care se folosesc antibiotice care perturbă echilibrul
ecologic floristic din rumen şi intestin. Suplimentarea cu vitamina A poate
limita interrelatiile vitaminice;
- la porci şi la păsări, la care carenţele vitaminice B induc o mulţime
de tulburări ca urmare a perturbării metabolismului energetic şi al
substanţelor azotate: scăderea apetitului, anemie, tulburări de creştere,
osoase şi cutanate
 VITAMINA B1 - anti-beriberică, aneurină, tiamină.
Intervine în:
 metabolismul glucidelor;
 reacţiile de transformare a glucozei în glicogen, a fructozei în
glucoză şi de sinteză a glicogenului pornind de la acid lactic sau piruvic.
 transformarea glucidelor în lipide şi în sinteza acetilcolinei (pornind
de la colină şi de la acetil-CoA şi deci intervine în excitaţia nervoasă).
Carenţa în vitamina B1:
– modificarea stării generale, a apetitului, reducerea creşterii,
hipotermie, slăbiciune (porc, şobolan, şoarece, câine, pui de găină,
curcan);
– cianozarea pielii şi mucoaselor (pui, porc);
– modificări la nivelul sistemului nervos: polinevrită şi ataxie cu paralizie
spastică (boala lui Chastek la câine, vulpe), crampe şi convulsii (vulpe,
vizon, viţel, oaie, porumbel, pui);
– tulburări sangvine ca: dilataţie cardiacă cu degenerescenţă grasă, puls
încetinit, edeme;
– tulburări digestive: diaree, atonie intestinală şi hemoragii;
– modificări genitale: atrofie testiculară şi ovariană.
 - la rumegătoare şi la cal, flora bacteriană intestinală sintetizează
cantităţile necesare de vitamina B1 iar carenţele pot apare doar în cazul
distrugerii echilibrului floristic prin modificări grave ale regimului
alimentar sau prin folosirea îndelungată a antibioticelor cu spectru larg
de acţiune caz în care se poate produce şi „necroza cortico-cerebrală”
(N.C.C.).
Antivitamine B1 sau tiaminaze prezente în unele furaje verzi şi
buruieni pot cauza, în egală măsură, apariţia N.C.C. Astfel, plantele din
genul Brassica (varza), Cichorium (cicoare) sau speciile Beta vulgaris
(sfecla) şi Pisum sativum (mazărea) conţin tiaminaze care pot inactiva
tiamina în proporţii de 6 până la 82%.
VITAMINA B2 (RIBOFLAVINA)
• se găseşte în natură sub forme chimice: o formă liberă, fosforic
flavin-nucleotid (FVN) şi flavin adenin-nucleotid (FA).
• sunt legate de proteine constituind flavoproteinele.
Funcţii
- rol de transportor de hidrogen, foarte important în metabolismul
glucidelor şi proteinelor;
- acţiune în fenomenele vizuale
Carenţa de vitamina B2
- experimental a fost provocată la şobolan cu manifestările: alopecie,
alopecie în lunetă, retardarea creşterii, mortalitate 30-40%.
La porc: deficitul de riboflavină duce la retardarea creşterii, leziuni
cutanate şi oculare, diaree, anemie.
La puii de găină: diaree, retardarea creşterii, paralizia membrelor –
sindrom dat de hipertrofia (4-5 ori diametrul normal) şi ramolismentul
nervilor sciatici şi brahial. Puii se sprijină pe jarete şi au degetele
răsucite înspre interior.
La găinile ouătoare: diminuarea intensă a eclosabilităţii, anomalii
embrionare, tulburări de emplumaj (pene frizate).
La om
– leziuni oculare (mai ales la vascularizaţia corneei);
– leziuni bucale: fisuri lineare la nivelul comisurilor buzelor (stomatită
angulară), congestie, cheiloză;
– leziuni cutanate: dermatoză de tip seboreic (piele de rechin – pe
faţă).