Curs#5

24Martie 2015

Continutul nutreturilor si al corpului animal in vitamine

La inceputul sec XX, Hopkins, in 1912 a aratat ca o ratie purificata formata din proteine, grasimi, hidrati
de carbon si minerale a fost neadecvata pentru cresterea normala a soarecilor. Sadaugand insa si
catitati mici de lapte in ratiesoarecii s-au dezvoltat normal. Existau, prin urmare, unii factori esentiali
care lipseau din ratia purificata si care induceau intarzierea cresterii la sobolani. Initial acesti factori au
fost denumiti <aminele vietii> si ulteriori <vitamine>. Dupa mediul de solubilizare, criteriul vel mai
folosit, vitaminele se clasifica in:

- vitamine liposolubile (A, D, E, K)

- vitamine hidrosolubile (complex B, vitamina C).

Continutul nutreturilor si al corpului animal in vitamine liposolubile

Aceste vitamine pot fi depositate in organismul animal (ficat, tesut adipos), ceea ce inseamna ca pot fi
administrate animalelor si de o maniera discontinua, fapt care se constituie intr-un avantaj.

Insa, datorita acetei capacitati de acumulare in organism, in urma administrarii unor doze ridicate prin
hrana, prezinta o toxicitate potentiala, care poate sa prejudicieze sanatatea si performantele
productive ale animalelor.

VITAMINA A (retinol)

Vitamina A are multiple roluri in organismul animal, este, prin excelenta vitamina cresterii (deoarece sta
la baza diviziunii celulare).

Conditioneaza regenerearea constanta a tesuturilor, care sunt obiectul unei uzuri permanente (precum
mucoasa digestiva sau mucoasa respiratorie).

Intervine in functia de reproductie pe tot traiectul sau (de la gametogeneza la avorturi).

Vitamina A are o actiune specifica asupra mecanismului vederii, in insuficienta ducand la aparitia
xeroftalmiilor si a orbirii de noapte (adica incapacitatea ochiului de a se adapta de la intuneric la lumina
si invers).

Mai trebuie amintit si rolul pe care-l are vitamina A in protejarea epitelilor impotriva atacurilor
microbiene, conferindu-I proprietati antiinfectioase.

Vitamina A se gaseste in natura sub doua forme: ca atare preformata adica in nutreturile de origine
animala precum faina de peste, faina de carne, oua, lapte, etc si sub forma de provitamine (alfa, beta-
caroten) in unele nutreturi de origine vegetala precum nutreturile verzi si fanurile de calitate.

Vitamina A mai poate fi asigurata si prin preparate comerciale precum palmitatul sau acetatul de
vitamina A.

Continutul nutreturilor in vitamina A (ca si in vitaminele D si E) este exprimat in UI/kg. (unitati

internationale pe kg).
Insuficienta vitaminei A, corelata si cu epuizarea rezervelor interne, conduce la aparitia unor multiple
tulburari functionale ale organismului, manifestate printr-o scadere a apetitului, incetinirea cresterii,
infectii ale aparatului respirator, xeroftalmii, multiple tulburari de reproductie.

S-a demonstrat, pentru toate speciile de animale, faptul ca excesul, ca si insuficienta are efecte
nefavorabile ale organismului manifestate prin hemoragii interne, deformari ale oaselor, fracturi
spontane.

VITAMINA D (calciferol)

Vitamina D joaca un rol important in procesul de osificare, mai precis in absorbtia calciului si al fosforului
la nivel intestinal, si in fizarea acestor minerale in oase.

Ca si vitamina A, si vitamina D poate fi asigurata animalelor direct prin nutreturile de origine animala (D 3
– ergocalciferol) sau poate fi “fabricata” la nibelul pielii (D2 – colecalciferol) pornind de la sterolii
continuti in nutreturi drept precursorim, cu conditia ca animalele sa fie expuse la soare (mai precis la
raze ultraviolete).

Principalele surse de vitamina D3 sunt untura de peste, faina de peste si galbenusul de ou. Laptele de
vaca, in special cel obtinut la sfarsitul iernii, e sarac in vitamina D3.

Principale surse de vitamina D2 sunt nutreturile verzi si fanurile de buna calitate.

Cele doua vitamine D au aceasi activitate la taurine, ovbine, si suine, insa la pasari vitamina D3 e circa de
10 ori mai activa decat D2. (si la copii).

Carentele in vitamina D, asociate si cu deficiente in Ca si in P, conduce la aparitia osteodistrofiilor.

Alte manifestari in insuficiente de vitamine D sunt: respiratie accelerata, iritabilitate (musculara si

nervoasa), tetanii, fracturi, intarzierea cresterii.

Ca si vitamina A, vitamina D in excess poate provoca aspecte nedorite, mai precis tulburarti circulatorii si
respiratorii, prin depunerea calciului in tesuturile moi ale organismului.

VITAMINA E (tocoferol)

Sunt cunoscuti mai multi tocoferoli, insa pentru nutritie cea mai mare importanta o prezinta alfa-
tocoferolul.

Un rol principal al vitaminei E este cel mai important antioxidant natural, cu efect protector asupra
grasimilor si vitaminelor (de oxidare). De asemenea influentzeaza decisiv functia de reproductie a
mamiferelor, inclusiv sterilitatea.

Mai este implicata in prevenirea miodistrofiilor, in metabolismul apei si al mineralelor.

Nutreturile de origine begetala, considerate bogate in vitamine E, sunt de amintit: nutreturile verzi,
fanurile, si unele graunte de cereale. Nutreturile de origfine animala cu un continut mai ridicat in
vitamina E sunt: fainurile animale, ouale, laptele. Exista si preparate comerciale, folosite drept
supliment, precum acetatul de tocoferol.
Insuficienta in vitamina E provoaca, in particula, degenerescenta tesuturilor musculare (precum <boala
muschiului alb> lavitei si <diateza exudativa > a carnii de porc) si tulburari de reproductie.

Pentru toate speciile, problemele legate de vitamina E trebuie abordate, in acelasi timp, cu problemele
induse de seleniu, din ratiuni de sinergism intre cele doua elemente nutritive.

VIAMINA K (filochinona)

Vitamina K este indispensabila coagularii sandelui (intervine in sinteza protrombinei la nivelul ficatului)
si in sinteza unor hormoni, inclusiv hormonii gonadotropi.

Se cunosc 3 vitamine K: K1, K2, K3 (menadiona). Vitamina K1 se gaseste in nutreturi; Vitamina K2 e

sintetizata de bacteriile ruminale; iar Vitamina K3 este sintetizata artificial.

Spre deosebire de celelate 3 vitamine liposolubile continutul nutreturilor in vitamina K se exprima in

mg/kg.

Insuficienta in vitamina K antreneaza aparitia leziunilor hemoragice (subcutanate si intramusculare) mai

ales la puii de gaina si de curca (pentru carne) soldate cu deprecierea carcaselor (devin rosii si nu mai
pot fi comercializate) si uneori cu mortalitai in masa.

Este citata in literatura o boala denumita <boasla sulfinei>, in aceasta planta leguminoasa perena
gasindu-se dicumarol, o antivitamina a vitaminei K.

Continutul nutreturilor si al corpului animal in vitamine hidrosolubile

Vitaminele hidrosolubile include vitaminele din complexul B si vitamina C.

In comparatie cu vitaminele liposolubile (A, D, E, K) care nu pot fi sintetizate in corp cu exceptia

vitaminei K2 de catre rumegatoare, cele hidrosolubile pot fi sintetizate de unele animale mai precis
vitaminele din complexul B de catre rumegatoare si vitamina C de majoritatea speciilor cu exceptia
primatelor si a unor specii de rozatoare.

O alta caracteristica a vitaminelor hidrosolubile este aceea ca ele NU pot fi stocate in organism precum
vitaminele liposolubile. Asta e si bine si rau pentru ca nefiind stocate in organism in excess se elimina
rapid prin urina si nu au efecte potentiale adverse, insa, trebuie asigurate animalelor de o maniera
continua, zi dupa zi, sau sa se ofere conditii de sinteza ale acestora.

VITAMINA B1 (tiamina)

Vitamina B1 joaca un rol important in metabolismul glucidelor, mai precis in degradarea lor. Sistemul
nervos care utilizeaza prioritar glucidele simple provenite din degradarea glucidelor complexe este
primul care sufera din insuficienta degradarii vitaminei B1.

Grauntele de cereale nedeconticate (cu coaja cu tot), nutreturile verzi, fanurile, sroturile, fainurile
animale sunt considerate surse relativ bogate in tiamina (totusi nutretul cu cel mai ridicat nivel in
vitamina B1 sunt drojdiile furajere).

Principala sursa sintetica pentru vitaminele hidrosolubile este clorhidratul de tiamina. Activitatea ei si
continutul in nutreturi se masoara in mg/kg.
Semnele clasice in insuficienta de tiamina sunt turburari nervoase (polinevrite la animale si beri-beri la
om).

VITAMINA B2 (riboflavina)

Cel mai important rol al riboflavinei este participarea sa la formarea sistemelor enzimatice precum
enzimele flavinice: fermentul galben respirator e cea mai cunoscuta dintre acete enzime.

Intervinea de asemenea in mechanismul vederii (retina contine cantitai relativ mari de riboflavina libera).

Animalele isi pot asigura vitamina B2 in principal din plantele verzi si drojdiile. In contrast cu continutul
lor mai ridicat in vitamina B1, cerealele si subprodusele lor au un continut mai scazut in B2,

Se prezinta comercial tot sub forma de riboflavina.

Carenta in riboflavina antreneaza, mai ale, simptome nespecifice, precum scaderea apetitului si
intarzierea cresterii.

VITAMINA B6 (pioridoxina)

Vitamina B6 intra in componenta unor enzime care controleaza metabolismul aminoacizilor. Are de
asemenea un rol important in activitatea sistemului nervos.

In general, nutreturile de origine animale, legumele, grauntele de cereale intregi si drojdiile sunt cele
mai bogate surse. Se prezinta comercial sub forma de clorhidrat de piridoxina.

Simptomele care apar in caz de insuficienta in vitamina B6 mai evidente la porci, pasari, si carnivore,
sunt, in general, nespecifice: inapetenta, incetinirea cresterii, tulburari nerboase. La sobolani provoace
o dermatita specifica numita <acrodinie>.

VITAMINA B12 (cobalamina)

Cel mai important rol este legat de participarea ei in hematopoeza (avand prin urmare actiune
antianemica).

Este de asemeneam, cofactor in sinteza acizilor nucleici.

Influenteaza favorabil functia de reproductie (precum dezvoltarea fetului la mamifere sau procentul de
eclosiune la pasari).

Practic se gaseste numai in nutreturile si alimentele de origine animala. Nutreturile de origine vegetala
sunt practic lipsite (antianemica).

Forma comerciala a vitaminei B12 este ciancobalamina. Sunt aceleasi si pentru oamnei si pentru
animale.

Deficientele in vitamina B12 se manifesta nespecific, in primul rand, prin incetinirea cresterii. De altfel
aceasta vitamina e considerata factor de crestere pentru sobolani, pasari, si porci.

ACIDUL PANTOTENIC

Desi nu mai sunt codate cu B urmatoarelke vitamine prezentate fac parte din complexul B
Acidul pantotenic se gaseste foarte rar intalnit in natura sub forma libera, el gasindu-se cel mai adesea in
componenta coenzimei A. Acest lucru ii confera un rol central in interconversiunile dintre substantele
nutritive in hrana.

Drojdiile furajere si pestele sunt sursele cu cea mai mare concentratie in acid pantotenic.

Comercial se prezinta sub forma de pantotenatul de Ca si de Na.

Carentele, resimtite mai ales de pasari si porci se mainifesta in general nespecific prin scaderea
apetituliu si a ritmului de crestere, pana la alterarea pielii, a penajului si aparitia tulburarilor neurologice.

COLINA

Colina, este constituent al fosfolipidelor, si joaca un rol important in metabolismul grasimilor (factor
lipotrop – mai precis in degradarea lor fiind prin urmare factor lipotrop). Este componenta a
acetilcolinei si prin urmare intervine in transmiterea impulsurilor nervoase. (participa la formarea
acetilcolinei).

Nutreturile de origine animala sunt cele mai importante surse de colina (in special ficatul). Dintre
nutreturile vegetale cu un continut mai ridicat in colina sunt de amintit fanurile, drojdiile, si sroturile.
Cerealele sunt sarace in colina in frunte cu porumbul (cel mai sarac).

Comerical se prezinta sub forma de clorura de colina.

In insuficienta de colina, alaturi de turlburari generale, se manibesta si simptome specifice, precum:

infiltratia grasa a ficatului, perozis, (o boala a pasarilor, caracterizata prin devierea metatarselor spre
exterior), paraplegia membrelor posterioare la purcei, etc… (fois gras – la gaste – se indoapa gastele ca
ficatul sa fie imbibat cu grasime – de la 200g normal pana 1kg).

NIACINA (vitamina PP)

Face parte din gruparea activa a coenzimei A. Intervine de asemenea in metabolismul lipidelor, in
eliberarea in organism a energiei din substanta organica (SO), in mentinerea integritatii pielii si a
mucoaselor. Poate fi sintetizata de animale din triptofan (W).

Niacina, se gaseste atat in nutreturile de origine vegetala cat si in cele de origine animala, cele mai
bogate surse fiind drojdiile furajere, taratele de grau, fanul de lucerna, fainurile animale. Cerealele din
nou sunt o sursa saraca de niacina.

Comercial se prezinta sub forma de acid nicotinic.

Deficinientele antreneaza dermatite si afectiuni ale aparatului digestic (inclusiv diaree severa).
Insuficienta (corelata cu cea de triptofan) provoaca <boala limbii negre> la caini si <pelagra> la om.
(deshidratare puternica, diaree puternica..poate urma si moartea).

BIOTINA (vitamina H).

Participa in metabolismul grasimilor (sinteza acizilor grasi) si al proteinelor (sinteza de aminoacizi).

Impreuna cu colina si manganul participa la prevenirea perozisului la pasari.
Cele mai importante surse de biotina sunt ficatul, drojdiile si melasa. Porumbul, graul, si alte cereale
sunt sarace surse.

Se prezinta comercial tot sub forma de biotina.

Principalele efecte ale deficientei in biotina se refera la influenta nefavorabila asubra sistemului neervos,
aparitia unro dermatite severe, afectarea functiei tiroidiene si a aparatului reproducator.

ACOIDUL FOLIC

Intervine in formarea globulelor rosii (impreuna cu vitamina B12 si alte cateva minerale) in mentinerea
integritatii hematiilor, in diviziune celulara.

Se gaseste indeosebi in frunzele legumelor si a plantelor.

Este co-responsabil de dezvoltarea armonioasa a fetusilor si de abaritia unei boli la om denumita

<talazemie>.

VITAMINA C (acidul ascorbic)

Vitamina C poate fi sintetizata pornind de la glucoza, de majoritatea speciilor (NU DE TOATE – am

mentionat mai devreme care nu), asa incat ea nu are careacter indispensabil.

Utilizarea acidului ascorbic in grana animalelor (ca aditiv furajer) prezinta mai curand un aspect
farmacologic decat unul nutritional. Este folosita in acest scop farmacologic in eliminarea formelor de
stress (frig, caldura, oboseala, lotizare, transport, intzarcare).

Principalele surse de vitamina C sunt nutreturile verzi (in cazul animalelor), fructele si legumele proapete
(in cazul omului). Tot in cazul omului se gaseste in concentratii mari in unele organe cum ar fi: rinichi,
ficat.

Comercial se prezinta sub forma de ascorbat de Ca si de Na.

La animalele de ferma si de companie, carentele sunt foarte rar intalnite. S-au semnalat totusi la rasele
de caini de format mare, principala manifestare fiind distrugerea capilarelor. La om, insuficienta
provoaca scorbut. (marinarii de cursa lunga sau piratii ce se hraneau prin conserve nu legume si fructe
proaspete – ruperea capilarelor e o moarte urata).