1.

Scurta introducere in lumea fascinanta a vitaminelor

Ce sunt vitaminele?
Denumirea de vitamine provine de la cuvantul latin vita, ce inseamna viata.
Pentru prima data vitaminele au fost descoperite, in anul 1880, de catre medicul pediatru
Nikolai Lunin.
Denumirea de vitamina s-a pastrat de la cel ce a evidentiat pentru prima data o vitamina
(Bl), Casimir Funk, in 1911, care a denumit-o amina vitala" datorita azotului aminic pe care-1
continea si care era considerat absolut indispensabil vietii.
In prezent, se cunosc multe vitamine care nu contin in molecula lor azot aminic, dar denumirea
initiala s-a pastrat.
Vitaminele constituie o serie de elemente organice de origine naturala sau sintetica si detin
un rol important in mentinerea proceselor metabolitice in organism servind ca biocatalizatori.
Desi in cantitati mici, ele au un rol important in alimentatie atat pentru crestere si dezvoltare, cat si
pentru mentinerea starii de sanatate a organismului. Lipsa lor provoaca tulburari metabolice grave,
ducand la aparitia unor boli carentiale denumite hipovitaminoze.
Majoritatea vitaminelor sunt sintetizate de plante si numai in mica masura de organismul
animal.
Vitaminele sunt compusi organici care participa la procesele anabolice si catabolice din
legume si fructe formand numeroase sisteme oxidoreducatoare prin care se regleaza potentialul
redox celular; au rol de activatori enzimatici si participa in procesele de transport de electroni
conform Liliana Badulescu (p.72,2013).
Din punct de vedere chimic, ele sunt molecule cu structuri foarte heterogene. Dupa
solubilitatea lor in grasimi sau in apa, vitaminele au fost clasificate in liposolubile (vitaminele Al,
A2, D, D2... D7, E, K si F) si hidrosolubile (complexul de vitamine B, PP, C, P, vitamina V sau
factorul anti-ulceros). Daca vitaminele hidrosolubile se gasesc aproape in exclusivitate in regnul
vegetal, o buna parte dintre vitaminele liposolubile pot fi intalnite tot in legume, fructe si seminte,
dar ca provitamine sub forma de ca-rotenoizi (vitamina A) sau sub forma de steroli (vitamina D).
Vitaminele E si K se gasesc in exclusivitate in plante sau in unele microorganisme.
Care este rolul vitaminelor?
In ceea ce priveste functia vitaminelor in organism, ele au actiune de coenzime sau de
activatori enzimatici, fiind numite si biocatalizatori. Acest rol se manifesta la nivel celular, unde se
petrec fenomene de oxido-reducere absolut necesare proceselor metabolice ale glucidelor, protidelor
si grasimilor.
Astfel: Vitamina B2 este coenzima flavo-enzimelor, vitamina B1 este coenzima decarboxilazelor,
vitamina B6 formeaza coenzima transaminazelor, vitamina PP formeaza partea activa a coenzimelor
NAD+ si NADP+, acidul pantotenic intra in compunerea coenzimei A, indispensabila in
metabolizarea acizilor grasi, biotina formeaza coenzima carboxilazelor, etc.
Vitaminele participa la buna desfasurare a unor importante procese metabolice, absolut necesare
cresterii si dezvoltarii organismului. Unele vitamine formeaza in celule, importante sisteme de
oxidoreducere, care intervin in metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor si al altor compusi. Ele
regleaza oxidoreducerea din celule si contribuie la transportul hidrogenului pe cale neenzimatica.
Cu toate ca vitaminele nu sunt sursa vietii insesi, ele sunt indispensabile in majoritatea reactiilor
biochimice care mentin viata celulara. Vitaminele servesc transformarii alimentelor in energie.
Astfel, fiecare tesut are in mod specific nevoie de anumite vitamine. De exemplu, ochii au nevoie
de vitaminele A si B; pielea de vitaminele A,B,C si E; globulele rosii - de vitaminele B si E;

mucoasele - de vitaminele B siE; ficatul - de vitaminele K si B; creierul si inima - de vitaminele B si

F; oasele - de vitamina D;globulele albe - de vitaminele B si C, etc.
Studiile stiintifice dovedesc ca, cu cat absorbtia de proteine, zaharuri si grasimi este mai mare, cu
atat aportul de vitamine naturale este mai necesar.

2. Clasificarea vitaminelor
Vitaminele se repartizeaza, conform criteriilor de solubilitate, in doua grupe: liposolubile
(vitaminele A, D, E, F, K), care se dizolva in grasimi si hidrosolubile (vitaminele grupelor B si C),
care se dizolva in apa, se asimileaza de catre organism fara a fi pastrate.
Vitaminele identificate in plante sunt atat vitamine hidrosolubile, cum sunt vitaminele complexului
B, vitamina C, mioinzitolul, rutina, cat si liposolubile, ca vitaminele E si K.
Vitaminele sunt denumite si dupa natura lor chimica (acid ascorbic, filochinona, nicotinamida etc).
sau dupa bolile pe care le poate combate (antiscorbutica, antihemoragica. antipelagroasa).
Vitaminele liposolubile si rolul lor
Vitamina A (retinolul) este cunoscuta si sub numele de vitamina antixeroftalmica sau vitamina
cresterii. In stare pura se prezinta sub forma de ulei (vit. A2) sau cristale (vit. A1) de culoare
galbena. Este extrem de sensibila la lumina, in special la radiatii ultraviolete. In plante se afla sub
forma de provitamine A - carotenoidele, dintre care cel mai cunoscut este beta-carotenul. La nivelul
ficatului si intestinului acestea sunt transformate in retinoli.
Vitamin A are un rol important in cresterea organismelor tinere, in protejarea mucoaselor si in
procesul vederii.
Sursele: poate patrunde in organism cu hrana sub forma de provitamina, numita caroten si in ficat se
transforma in vitamina A. Bogate in caroten sunt: morcovul, urzica, varza rosie, spanac, salata
verde, ardeii grasi, gogosarii, tomatele, ciresele, caisele, prunele, fragii, macese, rosii, citrice, catina,
pepeni, s.a. Carotenul se asimileaza mai bine in prezenta proteinelor si lipidelor.
Vitamina A se gaseste ca atare in: uleiul de peste, ficat, lapte, galbenusul de ou, unt.
Hipervitaminoza provoaca fenomene toxice si fragilitate.
Hipovitaminoza se manifesta prin simptome de: nervozitate, insomnie, cefalee, oboseala, pierderea
poftei de mancare.
Vitamina D (calciferolul) se sintetizeaza in piele sub actiunea razelor solare ultraviolete si nu este
o vitamina pe care sa o gasim in fructe sau legume. Ea poate fi asimilata din: produsele lactate, oua,
uleiuri, untura de peste, etc.
Vitamina D poseda un rol important in asimilarea calciului si a fosforului in organism, cu
mentinerea unui raport normal intre ele, precum si in fixarea acestora in oase si dinti, astfel
prevenind aparitia rahitismului si altor maladii ale sistemului locomotor, de asemenea actioneaza
asupra metabolismului magneziului, a fierului si a hidrocarburilor. Impreuna cu vitaminele A si C,
actioneaza in prevenirea bolilor respiratorii acute, de ochi, a cariilor dentare.
Hipovitaminoza la maturi se manifesta prin osteoporoza, iar la copiii de varsta frageda (pana la 2
ani) prin rahitism.
Mai des se constata hipervitaminoza, care se caracterizeaza prin excitare, apoi prin depresie,
convulsii. Respiratia este ingreunata, apare senzatia de sete, pielea devine palida si lipsita de
elasticitate, creste temperatura corpului (37-38C) si tensiunea arteriala, se maresc in volum ficatul
si splina. Functia rinichilor este dereglata.
Vitamina E (tocoferolul) este considerata vitamina a reproducerii si fertilitatii, indispensabila
pentru functionarea normala a testiculelor si ovarelor. Totodata, tocoferolul asigura protectia
plamanilor, ficatului, vaselor sanguine, a eritrocitelor, are efect diuretic si hipotensiv. In comun cu
2

alte vitamine, mareste rezistenta organismului catre infectii, fortifica musculatura, previne
imbatranirea celulelor reducand ritmul procesului de imbatranire.
Insuficienta acestei vitamine provoaca, la barbati, diminuarea treptata a procesului de formare a
hormonilor sexuali si produce disparitia instinctului sexual, iar la gravide leziuni vasculare ale
placentei si moartea intrauterina a fatului sau avort spontant.
Simptomele ce caracterizeaza hipovitaminoza sunt distrofiile musculare, necroza hepatica, ulcere
varicoase.
Vitamina E este larg raspandita in natura. Exista putine cazuri de carenta de vitamina E, deoarece o
gasim usor in alimentatie, mai ales in uleiurile vegetale (din germeni de grau, floarea-soarelui, de
masline, arahide, canola, soia), germeni de grau, fructe oleaginoase (nuci, alune, migdale), cereale
integrale.
Este, de asemenea, prezenta, intr-o masura mai mica, in: ficat, oua, lapte si unt, peste gras, unele
legume verzi (spanac, macris, broccoli, varza de Bruxelles).
Vitamina F constituie un factor de sustinere a functiei antitoxice a ficatului, normalizeaza schimbul
de lipide, astfel asigurand sanatatea parului si pielii.
Carenta vitaminei in organism poate provoaca: eczeme, prurit, disfunctii hepatice si digestive,
migrene, sporeste riscul de aparitie a infarctului.
Se gaseste preponderent in uleiurile vegetale (de floarea-soarelui, soie, porumb, masline), in nuci,
alune, fructe uscate.
Vitamina K (filochinona) are un rol considerabil in procesul de coagulare a sangelui, micsorand
permeabilitatea capilarelor, impiedicand formarea chegurilor de sange si actionand in regenerarea
tesuturilor. Insuficienta sau lipsa ei duce la aparitia hemoragiilor musculare, cerebrale, etc. Ajuta la
micsorarea debitului menstrual. Combate greturile si varsaturile la gravide.
Se asociaza cu vitamina D in procesul de formare si consolidare a oaselor, dintilor si in combaterea
osteoporozei.
Vitamina K se gaseste in legumele verzi (varza, salata verde, spanac, patrunjel, cereale), urzica,
tomate, etc.
Vitaminele hidrosolubile si rolul lor
Vitamina B1 (tiamina) activizeaza procesul metabolic al glucidelor si proteinelor, activeaza
peristaltica intestinului, astfel stimuland pofta de mincare, normalizeaza functia sistemului nervos,
contribuie la protejarea organismului impotriva infectiilor, participa la procesul de crestere.
Hipoavitaminoza determinata de aceasta vitamina se manifesta prin: insomnie, iritabilitate, dureri si
parestezii in membre, reducerea capacitatii de munca fizica si intelectuala. In forme severe
provoaca boala Beri-beri, de aceea este numita si vitamina antiberiberica.
A fost izolata in anul 1911 din taratele de grau. Windaus si Wiliam ii stabilesc in anul 1931
constitutia chimica. Vitamina B1 este solubila in apa, alcool. Solubilitatea ei creste in mediu alcalin.
Are un miros caracteristic si obisnuit este stabila la o temperatura, peste 100 grade C se
descompune. Vitamina B1 intervine in procesele metabolice de baza ale organismului, cu rol de
coenzime. Participa la procese generale de oxireducere, regleaza schimburile gazoase, joaca un rol
important in functiile sistemului nervos central si periferic si a glandelor endocrine. De asemenea,
intervine in metabolismul apei si regleaza functiile motorii, secretorii si de absorbtie digestiva.
Sursele: in cantitati mari in: coaja grauntelor (grau, orez etc.), in nuci, arahide, in drojdii si in
majoritatea legumelor si fructelor.
Vitamina B2 (riboflavina) participa in reactiile de oxidare a substantelor celulare, contribuie la
crestere si reproducere, regleaza metabolizbul proteinelor si grasimilor, sporeste rezistenta
organismului catre substantele toxice si microbiene. Deficienta de riboflavina se evidentiaza prin

aparitia stomatitei, conjunctivitei, dermatitei seboreice, uscarea si caderea parului, fragilitatea

unghiilor, fotofobie, lacrimare, retinere in crestere.
Vitamina B2 se mai numeste si vitamina hidrosolubila de crestere. Este termostabila (rezista si la
120 de grade C), solubila in apa si alcool, cu solubilitate crescuta in mediul alcalin. Intervine in
functiile sistemului nervos, aparatului vizual si are rol antitoxic (plumb, mercur).
Surse: alimente de origine animala (lapte, oua, ficat, creier, splina), crustacee si unele vegetale
(spanac, salata verde, rosii, bostan, nuci, etc). Vitamina B2 poate fi sintetizata si de unele bacterii.
Vitamina B3 (niacina, vitamina PP, nicotinamida) contribuie la metabolismul general al
organismului, stimuleaza secretia gastrica si eliminarea bilei, scade nivelul colesterolului,
favorizeaza circulatia cerebrala si coronariana.
Carenta de vitamina B3 se manifesta prin: somnolenta, apatie, disfunctii ale tractului digestiv,
aparitia dermatitelor, veziculelor etc.
Sursele: vitamina PP se gaseste in ficat, cereale, drojdii, soia, nuci.
Vitamina B5 (acid pantotenic) indispensabila vietii, absolut necesara combustiei proteinelor,
lipidelor si glucidelor din alimente; mentine inteligenta materiei vii prin activarea sistemului
nervos parasimpatic si stimularea proceselor de digestie, de excretie si de reparare celulara; combate
stresul (vitamina antistres) si preintampina oboseala prin stimularea activitatii glandelor
suprarenale. Asigura fertilitatea la ambele sexe si constituie un adevarat elixir al tineretii. Reduce
efectele secundare ale chimioterapiei. Este eficienta in poliartrita reumatismala prin ameliorarea
durerilor si a redoarei matinale, stimuleaza cresterea si rezistenta mucoaselor, parului si unghiilor;
potenteaza demersurile terapeutice efectuate in directia detoxifierii organismului in cazul
alcoolismului cronic; previne infectiile, mareste capacitatea de formare a anticorpilor si ajuta la
vindecarea ranilor, fiid si un adjuvant in tratamentul socurilor post-operatorii.
Vitamina B5 se gaseste in: laptisor de matca, drojdie de bere, ficat, peste, seminte de floarea
soarelui, tarate de grau, pastrav, scrumbie, macrou, crabi, vanat, cereale integrale, nuci, lapte
integral, branza, galbenus de ou, tarate, varza, vegetale;
Vitamina B6 (piridoxina) detine un rol important in producerea eritrocitelor si hemoglobinei,
favorizeaza cresterea, stimuleaza functionarea ficatului, sistemului nervos, osos si muscular,
imbunatateste memoria, nu permite depunerea colesterolului pe peretii arterelor. Carenta in
organism a vitaminei B6 se manifesta prin anemie, tulburari nervoase (agresivitate, labilitate
psihica, depresie, insomnie), dureri abdominale, musculare, amortirea mainilor, scaderea rezistentei
organismului la infectii s.a.
Sursele principale bogate in piridoxina sunt: drojdiile, galbenusul de ou, ficatul, carnea, pestele,
legumele (varza, spanacul), etc.
Vitamina B8 (biotina) detine un rol esential in metabolismul glucidelor, lipidelor si al proteinelor,
precum si in metabolismul energetic celular; intervine in sinteza globulelor rosii si a limfocitelor si
ajuta la formarea ADN-ului si a ARN-ului mesager. Incetineste incaruntirea parului si ajuta la
prevenirea si tratamentul calvitiei. Atenueaza durerile musculare, ajuta la cicatrizarea ranilor si la
vindecarea eczemelor si dermatitelor.
Vitamina B8 se gaseste in: drojdie de bere, legume si cereale, arahide, varza, ciuperci, mazare,
morcovi, rosii, spanac.
Vitamina B9 (acid folic) participa la numeroase sinteze organice (neurotransmitatori, acizi
nucleici), contribuind la mentinerea echilibrului psihic; previne malformatiile tubului neural si
impiedica aparitia tumorilor cerebrale fetale. Reface structura normala a celulelor uterului
denaturate de folosirea contraceptivelor si preintampina dezvoltarea cancerului de col uterin;
protejeaza persoanele de varsta a treia scazand riscul bolilor coronariene, al tulburarii facultatilor
intelectuale si al tulburarilor de comportament; impiedica aparitia sterilitatii sau diminueaza rata
4

sterilitatii masculine. Amelioreaza manifestarile clinice in boala Crohn si previne aparitia polipilor
rectali responsabili de rectocolita hemoragica. Mareste lactatia si ofera organismului protectie
impotriva parazitilor intestinali si a toxinelor alimentare; confera pielii un aspect sanatos; protejeaza
organismul fata de actiunea toxica a fumului de tigara.
Vitamina B9 se gaseste in: vegetale proaspete, nefierte, conopida, andive, soia, ciuperci si carne,
drojdie, cartofi, morcovi inclusiv funzele, spanac, varza, fasole verde, ficat, etc.
Vitamina B12 (ciancobalamina) detine un rol important in renovarea celulelor hepatice, participa
la sinteza AND-ului, a fierului, a vitaminei C, stimuleaza procesul de crestere.
Insuficienta acestei vitamine provoaca anemia pernicioasa si tulburari nervoase.
Vitamina B12 este o vitamina hidrosolubila, rezistenta la actiunea aerului, dar este distrusa de
lumina, radiatia ultravioleta, acizi si baze. Are cea mai complicata formula si totodata cea mai mare
molecula si masa moleculara dintre toate vitaminele.
Sursele: Vitamina B12 se gaseste in carne si produse din carne, oua, produse lactate, precum si in
produsele de mare: peste, crabi, stridii, scoici. Desi multa vreme s-a considerat ca nu se poate obtine
si din sursa vegetala, recent cercetarile au evindentiat ca Spirulina este o sursa chiar foarte bogata.
In cartea Spirulina editata de Firma Hofigal Spirulina este prezentata ca fiind recordmenul in
vitamina B12, avand o concentratie de 2 ppm (parti per milion).
Vitaminele B actioneaza sinergic: vitamina B2 este implicata in obtinerea de vitamina B6 care, la
gandul ei, este indispensabila pentru producerea vitaminei B3; vitamina B2 stimuleaza sinteza
vitaminei B12, iar insuficiente ei este suplinita de un aport suplementar de vitamina B3, etc.
Mioinozitolul este un factor de crestere si se gaseste in numeroase tesuturi vegetale: seminte de
fasole si mazare si altele. El este de asemenea necesar pentru transmiterea influxului nervos
Vitamina P (rutina) actioneaza asupra permeabilitatii capilarelor sanguine.

3. Acidul ascorbic
Acidul L-ascorbic (vitamina C) este principala vitamina sintetizata de plante. Ea face parte din tot
categoria vitaminelor hidrosolubile, pe care le-am mentionat mai sus, dar am preferat sa o detaliez
in acest capitol separat, datorita importantei sale covarsitoare in mentinerea sanatatii oamenilor.
Majoritatea animalelor sunt capabile sa produca vitamina C in corp din glucoza. Insa oamenii, alte
primate, porcusorii de Guineea, liliacul indian frugivor si pasarea Pycnonotus cafer nu o pot face.
Acestia se bazeaza pe vitamina C obtinuta din alimentatie si ar muri de scorbut fara ea. Unii
cercetatori sunt de parere ca oamenii obisnuiau sa produca acid ascorbic in cantitati suficiente, dar
ca si-au pierdut aceasta abilitate. La inceput, mutatia nu a constituit o amenintare majora, deoarece
alimentatia noastra continea foarte multa vitamina C, insa, in prezent, conservantii si procesarea
alimentelor ne priveaza de vitamina C si consumam mai putine fructe proaspete decat stramosii
nostri. Alte animale, cum sunt gorilele, care traiesc in salbaticie, consuma zilnic aproximativ 4 500
de miligrame de vitamina C din alimente proaspete - de o suta de ori mai mult decat aportul zilnic al
omului obisnuit.
Aceasta substanta uimitoare este rapid absorbita in sange si in celule, dar si trimisa in spatiul
intercelular. Leucocitele (globulele albe), atat de importante pentru sistemul imunitar, contin
concentratii inalte de vitamina C. La omul sanatos, ele sunt pline pana la refuz cu molecule de
vitamina C, fiind astfel inarmate pana in dinti pentru lupta cu germenii patogeni.
Eventualul surplus de vitamina C se elimina prin urina intr-un interval de 24 de ore. Rinichii retin o
cantitate redusa, pe care o reintroduc in metabolism. Daca se ingereaza o cantitate exagerata de
vitamina C, organismul foloseste doar jumatate. Vitamina C nu este toxica, cel mult, poate da
fenomene de intoleranta intestinala, la doze foarte mari, precum diareea.
5

In vreme ce numeroase studii confirma beneficiile administrarii de suplimente de vitamina C, altele

le infirma, probabil din cauza diferentelor de dozaj. Un indicator util al nevoii de vitamina C este
toleranta intestinala" - un adult sanatos va tolera maximum 4 000 de miligrame de vitamina C,
inainte de a suferi de diaree. In cazul gripei, aceasta toleranta poate ajunge si la 8 000 de miligrame;
in vreme ce, in cazul cancerului sau al SIDA, aceasta ar putea fi de 20 000 - 30 000 de miligrame pe
zi. Totul tine de persoana, ceea ce face ca studiile sa fie oarecum neconcludente.
Varsta reprezinta un alt factor important: absorbtia de vitamina C scade considerabil pe masura ce
imbatranim. Desi la animalele batrane productia de vitamina C nu difera prea mult fata de cea
inregistrata la maturitate, oamenii in varsta au nevoie de mai multa vitamina C, administrata in
cantitati mici, pe tot parcursul zilei.
Importanta vitaminei C pentru organismul uman
Primele semne ce indica un deficit de vitamina C la om, pot fi: sangerarea gingiilor, racelile
frecvente, tendinta de inflamare a mucoaselor, varicele, hemoroizii, excedentul de greutate
corporala, oboseala persistenta, nervozitatea, dificultatea de concentrare, starile depresive,
tulburarile desomn, ridurile, talpa gastei la ochi, caderea parului, slabiciune generala.
Se poate scrie o carte despre proprietatile vitamine C, voi rezuma doar cateva dintre cele mai
importante:
Vitamina C intervine in procesul metabolic si reactiilor imunologice, care faciliteaza absorbtia de
catre organism a fierului organic, participa la formarea globulelor rosii, a dintilor si oaselor,
contribuie la sporirea rezistentei vaselor sanguine, este un puternic antioxidant.
Stimuleaza factorul antibacterian non-lizozima (FANL), care se gaseste in lacrimi. Acest lucru este
cu atat mai important in cazul persoanelor care sufera frecvent de infectii oculare. De asemenea,
vitamina C ajuta in cazul durerilor de ochi si al nasului care curge, deoarece este un antihistaminic
natural. Lichidul lacrimal contine de 30-50 ori mai multa vitamina C decat sangele. Un cristalin
afectat de cataracta e sarac in vitamina C. Un supliment de aproximativ 1 gram pe zi poate stopa si
chiar vindeca boala. De asemenea, vitamina C le poate fi de ajutor si suferinzilor de glaucom.
Administrata in doze mari (pana la 30 grame zilnic), ea face sa scada tensiunea intraoculara pana
la 16 mm Hg, ceea ce inseamna o ameliorare considerabila. Previne aparitia cataractei.
Vitamina C ajuta celulele fagocite sa-si indeplineasca functia de curatare a organismului. Acestea
nu pot functiona decat in cazul in care contin minimum 20 micrograme de vitamina C la fiecare
100 de milioane de celule.
Vitamina C poate fi bacteriostatica si bactericida (adica poate impiedica dezvoltarea bacteriilor sau
le poate ucide, in functie de microb). Pe langa faptul ca stimuleaza factorii antibacterieni naturali
din corp, vitamina C imbunatateste si efectul antibioticelor si detoxifica corpul.
Vitamina C este indispensabila pentru formarea unui nou tesut conjunctiv de colagen. O
descoperire interesanta a fost aceea ca in centrul unei rani recente se produce o acumulare de
vitamina C. Daca ne aprovizionam regulat corpul cu nutrientii necesari si in primul rand cu multa
vitamina C, pielea isi pastreaza tonusul, ramanand neteda si elastica. La numai 30 de minute dupa
ce am ingerat alimente bogate in vitamina C, productia de colagen creste de 6 ori.
De extraordinarele proprietati imuno-modulatoare ale vitaminei C pot beneficia si bolnavii de
astm, care - dupa cum rezulta adesea din analize - au prea putin acid ascorbic in sange. Chiar si
doza moderata de 1 g luata zilnic poate ameliora astmul bronsic. Totodata, vitamina C are si o
actiune antihistaminica (dezinflamatoare) si antialergica.
6

 Acidul ascorbic ne tonifica vasele sanguine, mentinandu-le peretii netezi, astfel incat periculoasele
cristale, constituite din colesterol solidificat si calciu, raspunzatoare de ingustarea vaselor si in
cele din urma de instalarea aterosclerozei, nu-si gasesc loc sa se fixeze. In conditiile unei
alimentatii deficitare, vasele de sange, mai ales venele, care sunt oricum mai fragile,
devin poroase, lasand sangele sa treaca in tesutul alaturat. Vitamina C vindeca aceste vase
bolnave.
Vitamina C are o insemnatate covarsitoare pentru psihicul nostru. Ca substanta stimulatoare si
de protectie la nivelul glandei hipofize, ea face posibila secretia a zece hormoni ce dirijeaza patru
domenii: sexualitatea, functiile tiroidei, stresul si cresterea. Vitamina C participa la sinteza
noradrenalinei, o substanta care ne invioreaza si ne face euforici. Cand ne confruntam brusc cu un
pericol, de exemplu cu riscul unui accident, suntem obligati sa reactionam cu viteza. In acel
moment, se sintetizeaza imediat noradrenalina. In fiecare dintre aceste etapeale procesului
metabolic este prezenta vitamina C. Noradrenalina are, alaturi de adrenalina, o actiune excitanta,
activeaza circulatia, creste tensiunea arteriala si ne ajuta sa ne simtim proaspetisi vioi. Vitamina C
poate fi considerata un drog al fericirii, insa unul natural.Vitamina C este necesara si pentru
sinteza serotoninei, o substanta fara de care n-am reusi sa nerelaxam si sa dormim. O descoperire
de ultima ora a cercetatorilor vine sa confirme definitiv insemnatatea vitaminei C pentru sanatatea
noastra mentala si psihica. Este vorba de contributia ei la transmiterea impulsurilor nervoase, la
stimularea memoriei si capacitatii de concentrare. La numai o ora dupa ce a fost bauta, zeama a 4
lamai determina o inviorare psihica si mentala. Fenomenul invers, lipsa vitaminei C, duce la
temutul proces al imbatranirii cerebrale, la maladia Alzheimer si la distrugerea masiva a
neuronilor.
Surse vegetale importante de acid ascorbic
Cele mai bune surse din aceasta vitamina sunt legumele verzi si fructele de padure. Macesele,
afinele si ardeiul gras sunt mult mai bogate in vitamina C decat clasicele lamai. Citricele, precum
lamaile sau portocalele, nu sunt cea mai buna alegere cand este nevoie de o cantitate foarte mare de
vitamina C. Se poate opta in schimb, pentru un fruct exotic, cum ar fi papaya sau guava, sau o mana
de coacaze de padure, ce contin de 3 ori mai mult acid ascorbic. Daca nu, oricand un sirop de
macese sau macese simple, din care se poate face ceai este binevenit.
Cea mai mare cantitate o au macesele. Utilizate inca din Antichitate, macesele detin cateva
recorduri absolute" in lumea fructelor. Astfel, ele contin de 4 -16 ori mai multa vitamina C de
pilda, decat citricele, adevarate elaloane in acest domeniu, iar fata de fructele indigene, raportul
este si mai mare, intrecand de 80-100 de ori ciresele si visinele, de cea 120 de ori piersicile si
caisele si aproape de 200 de ori merele, perele, prunele si pepenii.
In pulpa uscata a pseudofructelor de Rosa Pendulina (specia de maces cea mai bogat in acid
ascorbic) s-au gasit, prin diferite metode de analiza un continut de 9 g %(9.000 mg%) de acid
ascorbic. Fructele se culeg in perioada august octombrie, fiind indicat sa fie recoltate doar fructele
sanatoase.
Aceasta descoperire a fost publicata in Comunicarile Academiei Romane (1956) si a fost recenzata
in toate publicatiile de specialitate din Statele Unite ale Americii, din Germania etc, conform Bojor
Ovidiu.
Si visinele sau merele au o concentratie ridicata. Legumele au si ele o concentratie mare, dar este de
dorit sa fie consumate in stare cruda si cat mai proaspete. In timpul iernii, un aport important de
vitamina C il au muraturile. Mai putin cunoscut, ardeiul gras are o concentratie foarte ridicata de
acid ascorbic. In timpul verii, fructele de padure pot fi o alegere mult mai buna decat lamaile.
Cantitati sporite de vitamina C contin si varza, mararul, patrunjelul, s.a.
O sintetizare mai complexa a surselor a fost realizata de doctorul farmacist Ovidiu Bojor, pe care o
puteti vizualiza in Anexa nr 1.

Modificarea continutului de acid ascorbic in functie de metoda de conservare a

legumelor si fructelor
Este bine sa nu pierdem niciodata din vedere vitaminele naturale, pe care fructele si legumele ni le
pun la dispozitie.Vitaminele sunt substante organice indispensabile vietii si e necesar sa le aducem
in alimentatia zilnica in cantitate suficienta.
In plus, pentru ca alimentele sa-si conserve toata bogatia lor in vitamine si sa fie utile corpului
nostru, este necesar sa fie cat mai proaspete posibil si sa nu fie contaminate de poluarea chimica
(scade cantitatea de acid L-ascorbic din legume si fructe prin aplicarea erbicidelor de tip prometrin).
Cele mai bogate surse de vitamina C sunt: catina, macesele, coacazele negre, ardeiul, fructele
citrice, guliile, salata verde, legumele varzoase, capsunile, etc.
Prezenta glucidelor simple in legumele si fructele proaspete contribuie la scurtarea perioadei de
pastrare a acestora, deoarece zaharurile simple sunt substante organice usor descompuse de
enzimele proprii sau de cele ale microorganismelor care se gasesc pe coaja, rezultind modificari
biochimice nedorite.
Continutul de vitamine din legume si fructe este influentat in timpul pastrarii de temperatura si de
actiunea oxigenului, inregistrindu-se pierderi in cantitati variabile.
Pe parcursul perioadei de pastrare, in legumele si fructele recoltate la maturitate, are loc diminuarea
continua a cantitatii de acid ascorbic, intensitatea scaderii acestui continut fiind dependenta de
specie, soi, temperatura, umiditate, etc. Cu totii am remarcat ca exista o diferenta intre o salata
proaspata si una tinuta in frigider timp de 3-4 zile. De asemenea, consumate fara coaja, anumite
fructe, cum ar fi: merele, perele sau piersicile, isi pierd o mare parte din proprietati (vitamine si
fibre solubile si insolubile), deoarece coaja contine de doua ori mai multe vitamine si minerale decat
pulpa.
Cercetarile efectuate cu privire la pastrarea legumelor si fructelor in atmosfera controlata au dovedit
ca, in aceste conditii, continutul in acid ascorbic s-a mentinut la un nivel mai ridicat, comparativ cu
cel determinat in produsele pastrate in conditii frigorifice obisnuite.
Fructele si legumele pot fi pastrate dupa recoltare, un timp mai mult sau mai putin indelungat,
in stare proaspata, in functie de o serie de factori, ca : temperatura, umiditate, compozitia aerului din
spatiul de depozitare etc.
La temperaturi scazute, respiratia se face mai lent, indeosebi pe seama glucidelor cu molecula
mica (zaharuri simple), acizii organici ramanand normali. Aceasta va mari durata de pastrare.
La temperaturi ridicate (2530) respiratia se face in anaerobioza (fermentatie alcoolica).
Sunt oxidati mai ales acizii organici. Scaderea cantitatii de acizi este corelata cu scaderea duratei de
conservabilitate.
In ceea ce priveste umiditatea, aceasta este corelata cu temperatura. Cresterea celor doi factori
scade durata de conservabilitate a fructelor si legumelor. Se considera ca umiditatea optima pentru
pastrarea lor, ar fi de 8090% la temperatura de 0.
Pornind de la faptul cunoscut ca temperatura scazuta incetineste diferitele reactii fizicochimice si biochimice, s-au elaborat diverse metode de conservare a fructelor si legumelor prin
folosirea acesteia.
Iata si cateva din metodele de pastrare, cele mai frecvent utilizate:
Congelarea
Din punct de vedere nutritional, fructele si legumele cu cel mai mare continut de vitamine, minerale
si substante nutritive sunt cele crude, de sezon. Ideal ar fi ca acestea sa fie consumate imediat dupa
ce au fost culese, motiv pentru care este bine sa le cumparam direct de la producatori. Acestea se
pastreaza in frigider (nu in fructiere), pentru ca la temperatura camerei fructele isi pierd jumatate
din cantitatea de vitamina C, in timp ce la rece acestea se mentin aproape intacte. De asemenea,

fructele si legumele congelate isi pastreaza mai bine vitaminele, in special vitamina C, decat cele
proaspete tinute mai multe zile in frigider.
Utilizarea temperaturilor scazute, sub punctul de inghet al sucului celular, asigura mentinerea pe o
perioada lunga de timp a insusirilor si valorii nutritive a fructelor si legumelor usor perisabile, prin
blocarea activitatii diverselor microorganisme. In acest mod se poate asigura si o buna conservare a
vitaminelor, inclusiv a vitaminei C.
Conservarea prin congelare se poate aplica la: mazare, fasole, dovlecei, ardei grasi, bame, vinete,
salata, spanac, capsuni, caise, piersici, catina etc.
Durata de pastrare in aceste conditii este de 10-12 luni. Pastrarea calitatii legumelor si fructelor
congelate depinde in mare masura de asigurarea lantului frigorific de la producator pana in
momentul consumului. Pe toata durata acestui circuit temperatura nu trebuie sa scada sub -12oC.
Nerespectarea acestei cerinte favorizeaza pierderea unei cantitati mari de vitamine, cu precadere a
vitaminei C si aparitia unor defecte precum: inmuierea tesuturilor, modificarea culorii, aparitia unor
pete albicioase, modificarea gustului etc.
Deshidratarea
Procesul de deshidratare opreste dezvoltarea microorganismelor si enzimelor proprii legumelor si
fructelor. Prin aceasta metoda se conserva frecvent: ceapa, cartofii, radacinoasele, ardeii, usturoiul,
maslinele, merele, perele, prunele, caisele, smochinele, strugurii etc.
Din pacate legumele si fructele deshidratate isi pierd o parte din valoarea lor nutritiva in timpul
procesului de uscare. Vitamina C se distruge cand este expusa la caldura uscata a unui aparat de
deshidratare sau a soarelui. Fructele bogate in vitamina C pastreaza doar o fractiune din valoarea
initiala dupa uscare.
Fierberea
Pentru a asimila cat mai mult din aceasta vitamina, nu se fierb alimentele, ne invata nutritionistii.
Orice procedeu de incalzire (fierbere, coacere, prajire) la peste 50C inactiveaza vitamina C. Cu cat
fierberea fructelor este mai indelungata si in mai multa apa, cu atat se irosesc mai multe vitamine si
minerale. Legumele trebuie doar oparite. Si expunerea la aer timp indelungat are acelasi efect.
De aceea se recomanda sa mancam fructe sau legume in stare cruda si la scurt timp dupa ce le-am
taiat.Tot din acest motiv, cand preparam un ceai bogat in vitamina C, sa adaugam lamaia cand
lichidul este caldut si sa-l bem imediat.
In concluzie, profilaxia deficientei vitaminelor, in special a acidului ascorbic, constituie un sistem
de masuri care cuprind: alimentatia rationala cu produse alimentare bogate in vitamine, respectarea
cu strictete a regulilor de pastrare, de preparare si de conservare a lor pentru a ne bucura pe deplin
de toate beneficiile lor si de o sanatate de fier.