VITAMINELE

Cursant: Hategan (Muresan) Maria

AMG B

VITAMINELE

1. Generalitati
Vitaminele sunt compusi organici necesari in cantitati mici bunei functionari a
organismelor vii.Vitaminele intervin in preocesele biochimice care asigura cresterea,
dezvoltarea si reproducerea tuturor vietuitoarelor,inclusiv a omului.
Vitaminele pot actiona atat la interval molecular cat si la nivelurile superioare de
organizare ale functiilor organismului.Unele vitamine indeplinesc functia de coenzima si
influeaza viteza reactiilor biochimice.Vitamilele exercita si un rol coordonator,integrator
si reglator la nivelul intregului organism.Lipsa din alimentatie a unor vitamine poate duce
pana la tulburari de functionare a unor organe,aparate sau sisteme ale organismului viu.
Necesarul de vitamine variaza in functie de mai multi factori:starea de sanatate
sau de boala,graviditate,varsta,tip de activitate,temperatura mediului ambiant etc.In
general,vitaminele sunt necesare in cantitati foarte mici.
In cazul omului,necesarul de vitamine este adigurat ,in cea mai mare parte,in
alimente.Alimentele de orgine vegetala si animala trebuie sa fie cat mai diverse pentru a
asigura toate vitaminele necesare organismului.Anumite grupe de alimente precum
fructele,legumele,laptele sunt remarcabile prin continutul calitativ si cantitativ de
vitamine.
In putine cazuri si in cantitati reduse,este posibila biosinteza vitaminelor in
organismul uman.
Lipsa partiala a unei vitamine din alimentatie conduce la aparitia unor simptome
de gravitate mica,situatie numita hipovitaminoza. Lipsa totala a unei vitamine determina
aparitia unor tulburari grave,cu simptome caracteristice in raport cu fiecare vitamina,stare
denumita avitominoza.

2. Nomenclatura
Vitaminele pot prezenta mai multe denumiri:
DENUMIREA ALFABETICA:
Se folosesc literele mari ale alfabetului A,B, C,D,E K i diferii indici n cadrul unui tip de
vitamin D2-D3, B1, B2 ,B6 etc.

DENUMIREA CHIMIC: are la baz structura chimic a vitaminei

A1 RETINOL

B1 TIAMIN

B2 RIBOFLAVIN

B6 PIRIDOXINA

C ACID ASCORBIC

E TOCOFEROL

H1 ACID PARAAMINOBENZOIC

K FITOMENADION

DENUMIREA TERAPEUTIC dup efectul terapeutic

A ANTIXEROFTALMICA

C ANTISCORBUTIC

D ANTIRAHITIC

E ANTISTERILITII

PP ANTIPELAGR

K ANTIHEMORAGICA

3. Clasificare
S-a ncercat o clasificare n funcie de mecanismul de aciune, dei nu este pe deplin
cunoscut pentru toate vitaminele. Multe vitamine funcioneaz ca atare sau dup o prealabil
biotransformare, formnd coenzime ale unor enzimespecifice (toate vitaminele B, biotina,
vitaminele A i K). Altele acioneaz pe ci asemntoare hormonilor (D i A). Unele
(vitaminele C i E) funcioneaz ca sisteme antioxidante fa de peroxizii nocivi. Vitaminele A
(retinalul, acidul retinoic) au modaliti particulare de aciune. O clasificare mai veche mprea
3

vitaminele n 2 mari clase, n funcie de solubilitatea lor: - vitamine hidrosolubile (solubile n

ap),din care fac parte toate vitaminele B, biotina, acidul ascorbic; - vitamine liposolubile,
insolubile n ap, solubile n lipide (grsimi), din care fac parte vitaminele A,D,E i K. Exist o
serie de substane, numite antivitaminecare prezint o aciune antagonist vitaminelor i care
produc efectele avitaminozelor respective. n principiu fiecare vitamin poate avea una sau mai
multe antivitamine.

SOLUBILITATE:

LIPOSOLUBILE : A, D, E. K (solubile n grsimi).

HIDROSOLUBILE: COMPLEXUL B , VITAMINA C (solubile n ap).

MECANISM DE ACIUNE

EFECT NUCLEAR actioneaz influennd transcripia ADN : vitamina A i vitamina D.

EFECT MEMBRANAR- mpiedic aciunea unor radicali liberi n organism vitamina E,
vitamina C. TRANSFERAREA UNOR GRUPRI FUNCIONALE (CO2, CH3, NH2)
vitaminele B1, B6, B12, BIOTINA, ACID FOLIC. TRANSFER DE ELECTRONI : Vitamina
PP, vitamina B2, vitamina K.

4. Vitaminele E, K, F
VITAMINA E
Termenul de vitamina E grupeaza, in fapt, 4 substante denumite tocoferoli:

alfa-tocoferolul (cel mai activ)

beta-tocoferolul

gamma-tocoferolul (care au o activitate vitaminica mai redusa)

delta-tocoferolul (practic inactiv).

Alfa-tocoferol este singura forma pe care organismul uman il poate folosi. In timp ce corpul
poate asimila si forma naturala si cea sintetica a alfa-tocoferolului, formele naturale, fie din surse
alimentare, fie din suplimente din surse naturale, sunt folosite mult mai eficient. Este o vitamina
liposolubila indispensabila unei bune stabilizari a membranelor celulare, mentinerii activitatii
unor enzime, agregarii plachetelor sangvine si protectiei globulelor rosi impotriva substantelor
oxidante (radicali liberi, de exemplu).
S-ar parea si ca vitamina E incetineste imbatranirea celulelor; in sfarsit lucrari din ce in
ce mai numeroase sugereaza ca aceasta vitamina joaca si un rol protector impotriva bolilor
coronariene. Are rol important in metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor, precum si in
mentinerea echilibrului hidro-electrolitic. Doza zilnica necesara unei persoane variaza in functie
de varsta, sex, starea generala de sanatate si cantitatea de grasimi polinesaturate consumate in
regimul alimentar. Grasimile polinesaturate au tendinta de a se oxida usor, prin urmare, daca
dieta unei persoane este bogata in grasimi polinesaturate, necesarul ei de vitamina E va fi mai
mare.
Suplimentele prezinta vitamina E in unitatea de masura internationala UI. Datorita
diferentei de putere, 15 mg de alfa-tocoferol este echivalentul a 22 UI de alfa-tocoferol - forma
naturala sau 33 UI de alfa-tocoferol - forma sintetica.
Vitamina E este prezenta in cantitati mai mari in ficat, in tesuturile grase si musculare, in
miocard, testicule, uter, sange si in glandele suprarenale. Fiind puternic antioxidant, tocoferolul
are un rol important in protejarea vitaminei A, a carotenilor si a uleiurilor vegetale. De asemenea,
vitamina E intervine favorabil in reproducere, in asigurarea functionarii normale a glandelor
sexuale si a celor endocrine, inlesneste depozitarea glicogenului in ficat si in muschi, inclusiv in
muschiul cardiac.
Vitamina E este solubila in grasimi, este depozitata in ficat, in tesutul adipos, in inima,
muschi, testicule, uter, sange, in glandele pituitara si suprarenale. Initial era masurata in unitati
de greutate, dar in ultimul timp s-au adoptat unitatile internationale (UI) care exprima activitatea
sa biologica. In cazul acestei vitamine 1 UI este echivalent cu 1 mg. Avand actiune puternic

antioxidanta, previne oxidarea acizilor grasi, a vitaminei A, seleniului, a doi aminoacizi cu sulf si
unor componenti ai vitaminei C. Intesifica actiunea vitaminei A.
VITAMINA K
Numita si antihemoragica, este indispensabila vietii, functia ei de baza fiind aceea de a
coagula rapid sangele si de a actiona preventiv asupra sangerarilor si hemoragiilor interne. Este
o vitamina liposolubila, care rezista la caldura, dar nu si la lumina in prezenta oxigenului si in
mediilealcaline.
Se cunosc trei vitamine K: vitamina K1 (fitochinona) este sintetizata de frunzele verzi si
se gaseste in vegetalele verzi. Ea micsoreaza permeabilitatea capilarelor si favorizeaza procesul
de regenerare a tesuturilor. vitamina K2 (farnochinona) este sintetizata de catre
microorganismele de putrefactie. vitamina K3 (menadiona) este un produs de sinteza cu
proprietatea ca este hidrosolubil (spre deosebire de celelalte). Dozele mari de menadiona risca sa
se acumuleze in organism, generand distrugerea globulelor rosii, avand drept consecinta anemia.
Vitamina K este produsa de propria noastra flora intestinala in proportie de 50%. Restul
provine din: legume verzi (spanacul, broccoli, varza, salata, loboda, cereale, urzicile, mararul,
leusteanul, ceapa verde, morcov, sfecla, mazare si conopida), ficat, galbenus de ou, tomate,
branzeturi, carne, peste, lumina soarelui, margarina si lapte, unt.
Doza zilnica recomandata de vitamina K este de 1055 mcg, deficitul realizandu-se fie
printr-un aport alimentar redus, fie printr-o reducere a florei microbiene normale intestinale ca
urmare a unor tratamente cu doze mari cu antibiotice. Lipsa vitaminei K duce la hemoragii
musculare si cerebrale.

VITAMINA F
Vitamina F const, de fapt, dintr-o grupare de acizi grai mono i polinesaturai, intrnd
n componena uleiurilor vegetale (acid linoleic, acid linolenic, acid arahidonic). Aceti acizi nu
pot fi sintetizai n organism, fiind obtinui din unele produse alimentare i cunoscui sub
denumirea de acizi eseniali.
Ei sunt liposolubili, foarte usor oxidabili i activi numai n prezena vitaminelor B6 si E.
Vitamina F intr in structura fosfolipidelor si faciliteaza transportul si eficienta utilizare a

grasimilor n organism. Este hipocolesterolemic, deci i antiaterosclerotic, ea constituind i un

factor de cretere i de susinere a funciei antitoxice a ficatului.
De asemenea, printre proprietile pe care le are aceast vitamin se numr i
urmatoarele: ajut la meninerea permeabilitii normale a membranelor celulare, nu permite
migraia bacteriilor intestinale productoare de toxine, asigur sntatea pielii i a prului,
combate diferitele afeciuni cardiace, ajut la scderea greutii corporale, prin arderea grsimilor
saturate.
Carena de vitamina F se afl la originea unor afeciuni dup cum urmeaz: acnee
infantil, eczeme, prurit anal, arterite i flebite, angin pectoral, infarct miocardic, tulburri
hepatice i nervoase, disfuncii sexuale, hematurie, diferite leziuni renale, tulburri digestive,
creterea nivelului metabolismului bazal, varice, litiaz biliar, oprirea creterii, migrene,
tulburarea ciclului menstrual etc.
Pn n prezent nu au fost stabilite dozele zilnice necesare n aceast vitamin; s-a emis
ns ideea potrivit creia consumul ridicat de glucide determin creterea necesarului de vitamina
F. Surse bogate de vitamina F se gsesc n: uleiul de floarea-soarelui (de preferat, obinut prin
presare la rece), uleiul de porumb i de soia, uleiul de msline, fructele de ctin alb, arahide i
nuci, seminele de dovleac (crude) i alune, migdalele dulci i uleiul de ficat de pete etc.

5. Bibliografie
Stefan Hobai, Biochimie Medicala, Editia a II a, Editura VERITAS,
www.wikipedia.com
www.sfatulmedicului.com
www.descopera.ro