FORME DE PREZENTARE N FARMACII PENTRU

FRUCTOZ I GLUCOZ

Fructoza,
Este un monozaharid care este ingerat din alimente fie ca atare, fie sub forma de
zaharoza (dizaharidul alcatuit din glucoza si fructoza). O caracteristica importanta a fructozei
este capacitatea de indulcire, extrem de mare, motiv pentru care ea este folosita si ca etalon
pentru a evalua si caracteriza puterea de indulcire a unor substante naturale sau artificiale.
Fructoza din fructe are rolul de a semnaliza
consumatorului ca fructul este copt si bogat in
nutrienti. Numai ca omul modern ingera
cantitati mari de fructoza nu din fructe, ci din
bauturi
racoritoare si dulciuri, unde gustul dulce intens
este
doar o rasplata pentru consumul unui produs
foarte
bogat in calorii si extrem de dezechilibrat
nutritional. O forma in care este ades regasita
fructoza in alimente (in cereale pentru mic
dejun,
prajituri, produse de panificatie dulci, alimente
pentru
copii) si bauturi este cea de sirop de porumb cu continut ridicat de fructoza (HFCS). ~n
industrie el e preferat, fiind rentabil datorita pretului mic raportat la marea putere indulcitoare.
Consumul de bauturi racoritoare indulcite cu sirop de porumb a crescut in paralel cu explozia
cazurilor de obezitate, ceea ce sugereaza ca intre cele doua poate exista o relatie(= Numeroase
studii din ultimii ani au sugerat ca fructoza din dieta reprezinta un factor de risc si pentru bolile
cardiovasculare. Din pacate, in lumea contemporana ingestia de zaharuri adaugate a crescut
foarte mult si, cu variatii firesti in functie de tara, cam jumatate din aceasta ingestie cade in
seama fructozei. Marii consumatori de fructoza sunt si mari consumatori de zaharuri adaugate.
Paradoxal, cresterea consumului de fructoza este constatata in paralel cu desfasurarea studiilor
anterior amintite, care ii subliniaza actiunea metabolica negativa.
Istoria arata ca fructoza nu este un nutrient la care metabolismul uman sa fi avut
posibilitatea sa se adapteze, mai ales cand vine vorba de un aport mare. ~nainte de descoperirea
Americilor si de dezvoltarea extractiei zaharului din trestie, sursele de fructoza erau putine.
Doar mierea, melasa, stafidele, smochinele si curmalele, alimente prezente in dieta europenilor
de atunci, aveau peste 10% fructoza, iar strugurii, merele crude, sucul de mere si afinele
contineau 5-10%. Laptele, carnea, legumele, alimente de baza, sunt complet lipsite de fructoza,
deci oamenii au fost putin expusi la acest carbohidrat inainte de inceperea pe scara larga a

productiei de zahar.
In secolul 21 insa, majoritatea fructozei nici macar nu vine din fructe proaspete, ci din
bauturi racoritoare si produse zaharoase. E de remarcat ca se constata o crestere exponentiala a
consumului de bauturi racoritoare in ultimele decenii. Astfel, o statistica din SUA arata ca, in
1942, o persoana consuma aproximativ doua portii pe saptamana, iar in anul 2000 s-a ajuns la 2
portii pe zi. Chiar si 50% din copiii mici consuma bauturi indulcite, desi la varstele respective
expunerea masiva la fructoza nu ar aparea in conditiile unei alimentatii traditionale.
Deoarece fructoza nu determina eliberarea insulinei din celulele betapancreatice (care nu
au fructokinaza), consumul sau nu este urmat de scaderea apetitului. Este un alt aspect care
poate lega hiperconsumul de fructoza de aparitia sindromului metabolic si a obezitatii.
Asa dupa cum am subliniat anterior, fructoza este un intermediar al metabolismului
glucidic, dar nu exista o nevoie biologica reala pentru aportul dietetic de fructoza. Atunci cand
este ingerata ca atare, se absoarbe modest din tractul gastro-intestinal si este aproape complet
indepartata din fluxul circulant de catre ficat. Raman aproximativ 0.01 mmol/L in sangele
periferic, in comparatie cu 5.5 mmol/L pentru glucoza. Fructoza difera fata de glucoza nu
numai ca structura, dar si ca metabolizare. Cele mai multe celule au niveluri reduse de
transportor glut-5, care transporta fructoza in celule. Din aceasta cauza, ea nu poate patrunde in
cele mai multe celule, pe cand glucoza poate, ea fiind transportata de glut-4, un sistem de
transport dependent de insulina. Odata aflata in interiorul celulelor hepatice, fructoza poate
intra in calea sintezei de glicerol, coloana vertebrala a triacil-glicerolului. Aportul mare de
fructoza care provine din sirop de porumb a ridicat semne de intrebare referitoare la
modalitatea in care copiii si adultii pot raspunde la fructoza adusa ca atare sau acompaniata de
glucoza (in zaharoza). ~ntr-un studiu, consumul unor pranzuri foarte bogate in fructoza a
condus la scaderea pe 24 de ore a concentratiilor plasmatice de insulina si leptina si a crescut
nivelul postprandial de triacilglicerol la femei, dar nu a diminuat nivelul circulant al
hormonului orexigen ghrelina .
Fructoza, solutie injectabila
Compozitie
Fiole a 100 ml solutie apoasa injectabila continand fructoza 20%.
Actiune terapeutica
Monozaharida asimilata si metabolizata cu usurinta, participa la metabolismul
glucidic chiar in absenta insulinei, se transforma inglicogen, reface rezervele
energetice, protejeaza proteinele de catabolizare.
Indicatii
Aport caloric in cadrul alimentatiei parenterale.

Contraindicatii
intoleranta la fructoza-sorbita, deficit de fructozo-1, 6-difosfataza, hiperlactatemie,
intoxicatie acuta cu alcool metilic (favorizeaza oxidarea in formaldehida); la
diabetici trebuie stabilita in prealabil toleranta la fructoza.
Reactii adverse
Congestia fetei, epigastralgii, sudoratie (dozele mari); in caz de intoleranta poate
provoca hipoglicemie, leziuni hepatice si renale; tromboflebita locala.
Mod de administrare
In perfuzie intravenoasa lenta, dozata dupa caz (a nu se depasi 800 mg
fructoza/kilocorp si ora).

GLUCOZA solutie injectabila

Compozitie
Fiole continand sol. apoasa injectabila: 20%, 33%, 40%. Saci de P.V.C. atoxic, apirogen,
contine 250 ml, respectiv 500 ml de solutie glucoza 5%, 10%, 20%.
Forma de prezentare
Cutii cu 10 saci de 250 ml, sau 500 ml, de glucoza 5%, 10%, 20%. Cutii cu 10, 50 sau
100 fiole 100 ml solutie glucoza 20%, 33%, 40%.
Indicatii
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii
infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe
fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina,
salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor
osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente
cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicatii
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in
doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.

Posologie si mod de administrare

Solutia izotona (5%) se poate administra subcutanat, intravenos sau intrarectal, cea mai
uzitata fiind calea intravenoasa. Solutia de glucoza 5% se administreaza in perfuzie venoasa
lenta, in cantitate de aproximativ 1 litru in 24 de ore. Viteza perfuziei fiind de 240-400 ml/ora
(60-100 picaturi/minut). Solutiile hipertone 10% si 20% se administreaza de asemenea in
cantitate de 1 litru in 24 de ore, viteza perfuziei variind intre 200 si 300 ml/ora (50-70
picaturi/minut). Solutiile hipertone 33% si 40% se perfuzeaza lent, in cantitate de cel mult 500
ml/24 h, cu o viteza de 80 si 180 ml/ora (20-50 picaturi/minut). Modul de utilizare a sacilor din
P.V.C. (atoxic, apirogen) cu solutii perfuzabile de glucoza: se alege sacul cu solutie glucozata
de concentratia necesara si volumul dorit, se scoate din punga de polietilena in care este
ambalat si se controleaza aspectul solutiei (trebuie sa fie limpede si sa nu contina particule
solide in suspensie) etanseitatea sacului (prin comprimarea acestuia) si incadrarea in termenul
de valabilitate (2 ani de la data fabricatiei imprimata pe sac). Se atarna sacul (cu ajutorul
agatatoarei) deasupra venei ce urmeaza sa fie punctionata, pe un stativ, se pune in evidenta
dopul de cauciuc al inchizatorului sacului si se dezinfecteaza suprafata dopului cu alcool iodat
1%. La sac se ataseaza o trusa de perfuzat solutii prin perforarea dopului de cauciuc,
efectuandu-se apoi perfuzia in ritmul adecvat. In cazul utilizarii sacilor cu solutie de glucoza
care au atasata trusa de perfuzie (trusa de perfuzat solutii cu sac tip K), circuitul sac-trusa se
stabileste prin ruperea obturatorului plastic K9 fixat in interiorul tubului de legatura dintre sac
si trusa, deasupra camerei de numarat picaturi a trusei de perfuzie, prin prinderea acestuia intre
police, aratator si medius. Daca medicul curant considera ca este oportun ca la solutia de
glucoza sa se asocieze si alte solutii continand vitamine, electrolitii etc. (compatibile) acestea se
vor introduce prin punctionarea sacului, cu ajutorul unei seringi sterile, deasupra nivelului
solutiei continute dupa o prealabila dezinfectare a locului punctiei, cu alcool iodat 1% Orificiul format de acul seringii se va obtura cu o banda de romplast. Atentie ! La sacii cu
solutie apoasa de glucoza nu este necesara atasarea tubului filtru de aer in timpul perfuzarii.
Actiune farmacoterapeutica
Glucoza administrata in scop terapeutic, furnizeaza energia necesara functionarii
normale a celulelor, contribuind la crutarea proteinelor; amelioreaza troficitatea ficatului,
protejandu-l de diferite noxe; imbunatateste functia miocardului bolnav, echilibreaza tensiunea
arteriala si restabileste reactivitatea vasculara, deprimata prin narcoza, hipotermie, anoxie s.a.
In solutia izotona (5%) glucoza reface temporar volemia in conditii de deshidratare, are un
efect anticetogen in acidoza organica si poate servi la completarea rezervelor de glicogen
hepatic. Solutiile hipertone maresc presiunea coloid-osmotica a sangelui, favorizand trecerea
apei din tesuturi in sange si realizand astfel o deshidratare tisulara. Cantitatea mare de glucoza
care se elimina prin rinichi, in cazul administrarii solutiilor hipertone, antreneaza apa,
provocand o diureza osmotica.

Glucoza (dextroza)
Cutie 200 grame.
Indicatii:
Glucoza cristalizata ( dextroza ) se foloseste ca indulcitor
si este foarte bine primita de catre bebelusi si copii in procesul
de dezvoltare.
Carbohidrat cu absorbtie rapid, indicat in activittile fizice
intense.
Se recomanda celor cu nevoi crescute de energie si refacere dup efort.
Interzis bolnavilor cu diabet.
Compozitie:
Glucoza cristalizata
Proteine 0%
Carbohidrati (dextroz) 100%
Grsimi 0%.
Glucid prezent atat in regnul animal, cat si in cel vegetal , este principala sursa de energie a
organismului.Este un produs folosit ca indulcitor sau in amestec cu alte produse de indulcire
pentru prepararea dulciurilor si a altor preparate dulci.
Glucoza este un glucid simplu (nu poate fi descompus in mai multe alte glucide).
Alimentele contin rar glucoza in stare libera (cu exceptia strugurilor). Mult mai des, glucoza
inclusa in glucidele mai complexe (de exemplu : maltoza sau amidonul ) se transforma in
glucoza libera sub actiunea enzimelor din tubul digestiv.
Mod de administrare:
In mod obisnuit se foloseste ca indulcitor dupa gust.
Pentru bebelusi si copii este indicat sa se foloseasca dupa recomandarea medicului.
O persoana care face un antrenament intens are nevoie de 4-6 grame de carbohidrati pe
kilogramcorp pe zi.
Pentru regimurile in care se doreste reducerea stratului adipos, necesarul este 2-3 grame pe
kilocorp pe zi. Aceste cifre pot varia in functie de tipul somatic, intensitatea antrenamentului si
alti parametri.