CONCEPTUL DE INDICE GLICEMIC

FORME DE PREZENTARE ÎN FARMACII PENTRU

FRUCTOZĂ ŞI GLUCOZĂ

CONCEPTUL DE INDICE GLICEMIC

Indicele glicemic este un indicator care arata cu cat creste nivelul

aharului din sange(glucoza) la ingestia unei cantitati dintr-un aliment,
comparativ cu o cantitate similara de glucoza in solutie sau cu painea alba. Este
un indicator al vitezei cu care un anumit tip de carbohidrat
ajunge in sange sub forma de glucoza. Cu cat se absoarbe mai usor cu atat
indicele glicemic este cat este mai mare, si invers.
Cu cat glucoza din sange creste mai mult si mai repede, cu atat
corpul(pancreasul) este obligat sa produca mai multa insulina. Acest lucru se
intampla cu cel putin doua cosuturi: epuizarea pancreasului si cresterea
rezistentei la insulina a tesuturilor periferice. Pentru ca in sange avem
doar cateva grame de glucoza, excesul acestui nutrient esential este toxic, in
special pentru sistemul nervos. Exista si sisteme pentru depozitarea glucozei in
exces, legand moleculele de glucoza intre ele intr-o molecula mai mare:
glicogenul, asemanator amidonului din plante.
Glicogenul poate fi depozitat in muschi si ficat in anumite cantitati.
Insulina este un hormon asemuit cu cheia care deschide portile celulelor
pentru ca glucoza sa intre in ele si sa fie arsa sau transformata.
In timp, epuizarea pancreasului si rezistenta la insulina duc la sindromul
metabolic(sindromul X sau diabetul de grad II) si chiar la diabet de tipI. O serie
de boli grave sunt puse in ziua de azi pe seama consumului exagerat de
carbohidrati cu indice glicemic mare: obezitate, diabet, ateroscleroza, atacul
vascular cerebral, bolile de inima si multe altele.
Putem spune ca indicele glicemic masoara biodispozitia carbohidratilor
sau rata de absorbtie intestinala. Daca rata de absorbtie este ridicata (spre
exemplu, in cazul cartofilor) atunci si nivelul zaharului in sange va creste foarte
rapid. In comparatie, carbohidratii cu un indice glicemic mic (spre exemplu
rosiile) genereaza o rata a glicemiei foarte mica. Acest indice este foarte putin
influentat de continutul in proteine sau in grasimi al alimentului respectiv. In
general, alimentele cu IG scăzut au nevoie de un timp mai lung pentru a fi
digerate ceea ce determina reducerea senzaţiei de foame şi apoi scădere
ponderală.
 FORME DE PREZENTARE ÎN FARMACII PENTRU
FRUCTOZĂ ŞI GLUCOZĂ

FRUCTOZA

Glucid prezent in organism si in alimentatie. Fructoza face parte din

glucidele simple, de tipul hexoza (molecula lor cuprinde sase atomi de
carbon). Ea poate exista ca atare sau sub forma de zaharoza, formata prin
asocierea de molecule de fructoza si a unei molecule de glucoza.
 Fructoza adusa prin alimentatie este continuta in zahar, in fructe (mar,
para, strugure), in miere. In organism, ea este transformata in glucoza.
Sinonim: levuloza.
Fructoza, solutie injectabila.
Compozitie:
Fiole a 100 ml solutie apoasa injectabila continand fructoza 20%.
Actiune terapeutica:
Monozaharida asimilata si metabolizata cu usurinta, participa la metabolismul
glucidic chiar in absenta insulinei, se transforma inglicogen, reface rezervele
energetice, protejeaza proteinele de catabolizare.
Indicatii
Aport caloric in cadrul alimentatiei parenterale.
Contraindicatii:
Intoleranta la fructoza-sorbita, deficit de fructozo-1, 6-difosfataza,
hiperlactatemie, intoxicatie acuta cu alcool metilic (favorizeaza oxidarea in
formaldehida); la diabetici trebuie stabilita in prealabil toleranta la fructoza.
Reactii adverse:
Congestia fetei, epigastralgii, sudoratie (dozele mari); in caz de intoleranta poate
provoca hipoglicemie, leziuni hepatice si renale;
tromboflebita locala.
Mod de administrare:
In perfuzie intravenoasa lenta, dozata dupa caz (a nu se depasi 800 mg
fructoza/kilocorp si ora).
GLUCOZA

Glucoza este compusul organic, aparținând clasei zaharidelor, care

areformula chimică C6H12O6. Deși are aceeași formulă chimică, fructoza este
diferită față de glucoză prin modul de legare a atomilor. Astfel, glucoza are o
singură grupare dealcool primar (în imagine, la carbonul cu numărul 6), pe când
fructoza are două grupări de alcool primar.
Există mai multe forme de comercializare și folosire a glucozei, dintre
care cele mai importante sunt:
 sirop de glucoză - conține glucoză în concentrație de 32,40%;
 glucoza tehnică - cu o concentrație de 75%;
 glucoza cristalizată (tablete) - concentrație de 99%.
Glucozamina este o substanta intalnita in mod natural in lichidul din jurul
articulatiilor. Este un compus format din glucoza si aminoacidul glutamina (cel
mai abundent din muschi si sange) si produce o molecula utilizata in formarea si
repararea cartilajului, precum si a altor tesuturi.
Producerea de glucozamina incetineste odata cu varsta. Aceasta joaca un rol
vital in ceea ce priveste construirea cartilajului si poate fi consumata sub forma
de supliment alimentar de catre persoanele care sufera de osteoartrita.
Glucozamina, in special sulfatul de glucozamina, se recolteaza din cochiliile
scoicilor. Glucozamina este combinata adesea cu condroitina, intalnita in
cartilajul de rechin etc. Condroitina confera elasticitate cartilajului si previne
distrugerea lui de catre enzime. Glucozamina este vitala pentru construirea
cartilajului. Cartilajul este un tesut intalnit in mai multe zone ale corpului si
functioneaza ca o perna intre oase si articulatii. Cartilajul articular necesita
glucozamina fiind un precursor al glicozaminoglicanilor, componenta majora a
cartilajului articular. Pe masura ce inaintam in varsta, nivelul de glucozamina
scade, ceea ce poate conduce la o eventuala deterioare a cartilajului.
Suplimentele pe baza de glucozamina sunt utilizate pe scara larga
impotriva osteoartritei. In ceea ce priveste osteoartrita, cartilajul care
amortizeaza articulatiile devine rigid si isi pierde elasticitatea. Astfel, devine
predispus la umflare, deteriorare etc. De vreme ce glucozamina intalnita in mod
natural in organism repara cartilajul articular, in momentul in care este
administrata ca supliment alimentar ajuta la aprovizionarea organismului. Exista
dovezi conform carora glucozamina reduce simptomele osteoartritei la genunchi
si incetineste progresia, reduce rigiditatea, precum si umflarea articulatiilor.

Glucoza, solutie perfuzabila

Compozitie:
Fiole a 10 ml solutie apoasa injectabila de glucoza 33% si 40% ; solutie apoasa
perfuzabila de glucoza 5%, 10% si 20% in flacoane de sticla si saci de PVC a
250 si 500 ml.
Actiune terapeutica:
Monozaharida fiziologica, reprezinta o sursa de energie disponibila; solutia
izotona creste volemia si combate deshidratarea; solutia hipertona,
injectata intravenos, realizeaza deshidratare tisulara.
Indicatii:
Stari de denutritie, hipoglicemie, profilaxia si tratamentul cetozei (la denutriti, in
diaree, voma); stari de deshidratare fara pierdere de electroliti
(solutia izotona); vehicul pentru medicamente in perioada pre- si postoperatorie.
Contraindicatii:
Hiperglicemie, stari de hiperhidratare; solutiile concentrate sunt contraindicate
in coma hiperosmolara, in soc si in dezechilibre acido-bazice de
cauza metabolica; la bolnavii cu tulburari ale tolerantei la glucoza si pentru
solutii concentrate administrarea se face sub controlul glicemiei;
atentie la eventuala suplimentare de potasiu si insulina.
Reactii adverse:
Perfuzia rapida poate declansa o diureza osmotica nedorita; injectarea
paravenoasa a solutiilor 20% sau mai concentrate provoaca iritatie si
necroza, iar injectarea intravenoasa de solutii concentrate poate fi cauza de
tromboflebita locala sau sclerozarea venei.
Mod de administrare:
Intravenos, in injectii lente sau perfuzii, pana la 1l/zi pentru solutia 5%; pana la
550 ml/zi pentru solutiile 33% si 40% (cantitatea nu trebuie sa depaseasca 800-
900 mg glucoza/kg corp si ora, adica circa 300 ml din solutia 20% pentru un
adult de 70 kg).
Glucoza, solutie injectabila
Compozitie:
Fiole continand solutie apoasa injectabila 20%;33%; 40%. 20%: Glucoza
pro.inj. 2 g, clorura de sodiu 0,0026 g, apa distilata pana la 10 ml.
33%: Glucoza pro.inj. 3,3 g, clorura de sodiu 0,0026 g, apa distilata pana la 10
ml. 40%: Glucoza pro.inj. 4 g, clorura de sodiu 0,0026 g, apa
distilata pana la 10 ml.

Actiune terapeutica:
Monozaharida fiziologica, reprezinta o sursa de energie disponibila; solutia
izotona creste volemia si combate deshidratarea; solutia hipertona,
injectata intravenos, realizeaza deshidratarea tisulara.
Indicatii:
Stari de denutritie, hipoglicemie,profilaxia si tratamentul cetozei (la denutriti, in
diaree, voma);stari de deshidratare fara pierdere de electroliti
(solutia izotona),vehicul pentru medicamente in perioada pre si postoperatorie.
Contraindicatii:
Hiperglicemie, stari de hiperhidratare; solutiile concentrate sunt contraindicate
in coma hiperosmolara, in soc si in dezechilibre acido-bazice de
cauza metabolica; la bolnavii cu tulburari ale tolerantei la glucoza si pentru
solutii concentrate administrarea se face sub controlul glicemiei;
atentie la eventuala suplimentare de potasiu si insulina.
Reactii adverse:
Injectarea paravenoasa a solutiilor 20% sau mai concentrate provoaca iritatie si
necroza, iar injectarea intravenoasa de solutii concentrate
poate fi cauza de tromboflebita locala sau sclerozarea venei.
Mod de administrare:
Intravenos, in injectii lente pana la 550 ml pe zi pentru solutiile 33% si 40%
(cantitatea nu trebuie sa depaseasca 800-900 mg glucoza/kg corp
si ora, adica cca 300 ml din solutia 20% pentru un adult de 70 kg).
Dextran 70 - glucoza 5%, solutie perfuzabila
Forma de prezentare:
Solutie perfuzabila cu solutie 6% dextran 70 in glucoza 5%; ct. x 6 fl. x 500 ml
Indicatii:
Soc hipovolemic, insuficienta circulatorie prin ooc toxic sau septic. Arsuri
intinse cu deshidratare si hemoconcentratie. Profilaxia socului
chirurgical. Profilaxia trombozelor postoperatorii.
Dozare si mod de administrare:
Perfuzabila intravenos initial 500-1500 ml/zi si apoi 500 ml/zi sau la 2 zile.
Contraindicatii:
Trombocitopenie marcata, IC congestiva grava, IR, EP.
Atentionari:
Nefropatii cu scaderea filtratului glomerular.

Reactii adverse:
Rar, inrosirea fetei, eruptie urticariana, frison. Exceptional, spasm bronsic sau
HTA.