Kostov Lavinia

AMG Anul I
Grupa 1
Scoala Postliceala Sanitara "Domnita Ruxandra"

Fructoza si glucoza.

Rol biologic si fiziologic, forme de prezentare in farmacii.

FRUCTOZĂ
Glucid prezent in organism si in alimentatie. Fructoza face parte din glucidele simple, de tipul
hexoza (molecula lor cuprinde sase atomi de carbon). Ea poate exista ca atare sau sub forma de
zaharoza, formata prin asocierea de molecule de fructoza si a unei molecule de glucoza.
Fructoza adusa prin alimentatie este continuta in zahar, in fructe (mar, para, strugure), in miere. In
organism, ea este transformata in glucoza.
Sinonim: levuloza.

Fructoza, solutie injectabila.

Compozitie:
Fiole a 100 ml solutie apoasa injectabila continand fructoza 20%.

Actiune terapeutica:
Monozaharida asimilata si metabolizata cu usurinta, participa la metabolismul glucidic chiar in absenta
insulinei, se transforma inglicogen, reface rezervele energetice, protejeaza proteinele de catabolizare.

Indicatii
Aport caloric in cadrul alimentatiei parenterale.

Contraindicatii:
Intoleranta la fructoza-sorbita, deficit de fructozo-1, 6-difosfataza, hiperlactatemie, intoxicatie acuta cu
alcool metilic (favorizeaza oxidarea informaldehida); la diabetici trebuie stabilita in prealabil toleranta la
fructoza.

Reactii adverse:
Congestia fetei, epigastralgii, sudoratie (dozele mari); in caz de intoleranta poate provoca hipoglicemie,
leziuni hepatice si renale.

Mod de administrare:
In perfuzie intravenoasa lenta, dozata dupa caz (a nu se depasi 800 mg fructoza/kilocorp si ora).

1
Kostov Lavinia
AMG Anul I
Grupa 1
Scoala Postliceala Sanitara "Domnita Ruxandra"

GLUCOZA
Glucoza este compusul organic, aparținând clasei zaharidelor, care are formula chimică
C6H12O6. Deși are aceeași formulă chimică, fructoza este diferită față de glucoză prin modul de legare a
atomilor. Astfel, glucoza are o singură grupare dealcool primar (în imagine, la carbonul cu numărul 6), pe
când fructoza are două grupări de alcool primar.
Există mai multe forme de comercializare și folosire a glucozei, dintre care cele mai importante sunt:
- Sirop de glucoza – concentratie de 32.40%
- Glucoza tehnica – concentratie de 75%
- Glucoza cristalizata – concentratie de 99%
Glucozamina este o substanta intalnita in mod natural in lichidul din jurul articulatiilor. Este un
compus format din glucoza si aminoacidul glutamina (cel mai abundent din muschi si sange) si produce o
molecula utilizata in formarea si repararea cartilajului, precum si a altor tesuturi.
Producerea de glucozamina incetineste odata cu varsta. Aceasta joaca un rol vital in ceea ce
priveste construirea cartilajului si poate fi consumata sub forma de supliment alimentar de catre
persoanele care sufera de osteoartrita.
Glucozamina, in special sulfatul de glucozamina, se recolteaza din cochiliile scoicilor.
Glucozamina este combinata adesea cu condroitina, intalnita in cartilajul de rechin etc. Condroitina
confera elasticitate cartilajului si previne distrugerea lui de catre enzime. Glucozamina este vitala pentru
construirea cartilajului.
Cartilajul este un tesut intalnit in mai multe zone ale corpului si functioneaza ca o perna intre oase si
articulatii. Cartilajul articular necesita glucozamina fiind un precursor al glicozaminoglicanilor,
componenta majora a cartilajului articular.
Pe masura ce inaintam in varsta, nivelul de glucozamina scade, ceea ce poate conduce la o eventuala
deterioare a cartilajului.
Suplimentele pe baza de glucozamina sunt utilizate pe scara larga impotriva osteoartritei. In ceea ce
priveste osteoartrita, cartilajul care amortizeaza articulatiile devine rigid si isi pierde elasticitatea. Astfel,
devine predispus la umflare, deteriorare etc. De vreme ce glucozamina intalnita in mod natural in
organism repara cartilajul articular, in momentul in care este administrata ca supliment alimentar ajuta
la aprovizionarea organismului.
Exista dovezi conform carora glucozamina reduce simptomele osteoartritei la genunchi si incetineste
progresia, reduce rigiditatea, precum si umflarea articulatiilor

Glucoza, solutie perfuzabila

Compozitie:
Fiole a 10 ml solutie apoasa injectabila de glucoza 33% si 40% ; solutie apoasa perfuzabila de
glucoza 5%, 10% si 20% in flacoane de sticla si saci de PVC a 250 si 500 ml.

2
Kostov Lavinia
AMG Anul I
Grupa 1
Scoala Postliceala Sanitara "Domnita Ruxandra"

Actiune terapeutica:
Monozaharida fiziologica, reprezinta o sursa de energie disponibila; solutia izotona creste
volemia si combate deshidratarea; solutia hipertona, injectata intravenos, realizeaza deshidratare
tisulara.

Indicatii:
Stari de denutritie, hipoglicemie, profilaxia si tratamentul cetozei (la denutriti, in diaree, voma); stari de
deshidratare fara pierdere de electroliti
(solutia izotona); vehicul pentru medicamente in perioada pre- si postoperatorie.

Contraindicatii:
Hiperglicemie, stari de hiperhidratare; solutiile concentrate sunt contraindicate in coma hiperosmolara,
in soc si in dezechilibre acido-bazice de cauza metabolica; la bolnavii cu tulburari ale tolerantei la glucoza
si pentru solutii concentrate administrarea se face sub controlul glicemiei; atentie la eventuala
suplimentare de potasiu si insulina.

Reactii adverse:
Perfuzia rapida poate declansa o diureza osmotica nedorita; injectarea paravenoasa a solutiilor 20% sau
mai concentrate provoaca iritatie si necroza, iar injectarea intravenoasa de solutii concentrate poate fi
cauza de tromboflebita locala sau sclerozarea venei.

Mod de administrare:
Intravenos, in injectii lente sau perfuzii, pana la 1l/zi pentru solutia 5%; pana la 550 ml/zi pentru solutiile
33% si 40% (cantitatea nu trebuie sa depaseasca 800- 900 mg glucoza/kg corp si ora, adica circa 300 ml
din solutia 20% pentru un adult de 70 kg).

Glucoza, solutie injectabila

Compozitie:
Fiole continand solutie apoasa injectabila 20%;33%; 40%. 20%: Glucoza pro.inj. 2 g, clorura de sodiu
0,0026 g, apa distilata pana la 10 ml.
33%: Glucoza pro.inj. 3,3 g, clorura de sodiu 0,0026 g, apa distilata pana la 10 ml. 40%: Glucoza pro.inj. 4
g, clorura de sodiu 0,0026 g, apa distilata pana la 10 ml.

Actiune terapeutica:
Monozaharida fiziologica, reprezinta o sursa de energie disponibila; solutia izotona creste volemia si
combate deshidratarea; solutia hipertona,injectata intravenos, realizeaza deshidratarea tisulara.

3
Kostov Lavinia
AMG Anul I
Grupa 1
Scoala Postliceala Sanitara "Domnita Ruxandra"

Indicatii:
Stari de denutritie, hipoglicemie,profilaxia si tratamentul cetozei (la denutriti, in diaree, voma);stari de
deshidratare fara pierdere de electroliti (solutia izotona),vehicul pentru medicamente in perioada pre si
postoperatorie.

Contraindicatii:
Hiperglicemie, stari de hiperhidratare; solutiile concentrate sunt contraindicate in coma hiperosmolara,
in soc si in dezechilibre acido-bazice decauza metabolica; la bolnavii cu tulburari ale tolerantei la glucoza
si pentru solutii concentrate administrarea se face sub controlul glicemiei;atentie la eventuala
suplimentare de potasiu si insulina.

Reactii adverse:
Injectarea paravenoasa a solutiilor 20% sau mai concentrate provoaca iritatie si necroza, iar injectarea
intravenoasa de solutii concentrate poate fi cauza de tromboflebita locala sau sclerozarea venei.

Mod de administrare:
Intravenos, in injectii lente pana la 550 ml pe zi pentru solutiile 33% si 40% (cantitatea nu trebuie sa
depaseasca 800-900 mg glucoza/kg corp si ora, adica cca 300 ml din solutia 20% pentru un adult de 70
kg).
Dextran 70 - glucoza 5%, solutie perfuzabila

Forma de prezentare:
Solutie perfuzabila cu solutie 6% dextran 70 in glucoza 5%; ct. x 6 fl. x 500 ml

Indicatii:
Soc hipovolemic, insuficienta circulatorie prin ooc toxic sau septic. Arsuri intinse cu deshidratare si
hemoconcentratie. Profilaxia socului chirurgical. Profilaxia trombozelor postoperatorii.

Dozare si mod de administrare:

Perfuzabila intravenos initial 500-1500 ml/zi si apoi 500 ml/zi sau la 2 zile.
Contraindicatii:
Trombocitopenie marcata, IC congestiva grava, IR, EP