Kostov Lavinia

AMG Anul I
Grupa 1
Scoala Postliceala Sanitara "Domnita Ruxandra"

Tema 1 -Istoria sistemelor de calcul

Istoria maşinilor de calcul cuprinde evoluţia diverselor tehnici folosite de oameni pentru a
efectua calcule matematice şi a maşinilor şi aparatelor fizice de care s-au folosit pentru acest scop.
Multă vreme, aceste calcule se efectuau mintal, eventual cu ajutorul unor dispozitive simple, cum ar fi
abacul şi, din secolul al XVII-lea, rigla de calcul.

Primele maşini de calcul erau aparate mecanice, care efectuau calcule analogice. Un plan îndrăzneţ
pentru o astfel de maşină a fost cel al inginerului englez Charles Babbage, în anii 1820. Proiectul său
pentru o maşină mecanică era însă mult mai complex decât orice alt dispozitiv realizat la acea vreme, şi
nu s-au putut realiza piese cu o precizie suficient de mare, şi proiectul său a fost în cele din urmă
abandonat. În acea perioadă a fost preluată o tehnologie folosită deja la maşinile muzicale şi la
războaiele de ţesut, tehnologia cartelelor perforate, adaptată pentru maşinile de calcul, ca tehnică
principală de programare. Tot atunci, au apărut primele maşini de calcul electrice, bazate pe simularea,
cu ajutorul elementelor de circuit electric, a proprietăţilor sistemelor în care se efectuau calculele.

În prima jumătate a secolului al XX-lea, s-au răspândit diverse mărci de calculatoare de birou, cum ar fi
Curta sau Friden şi s-a început dezvoltarea primelor calculatoare electronice, cu ajutorul tuburilor
electronice.

Bazele calculatoarelor moderne s-au pus, însă, în preajma celui de-al doilea război mondial. Alan
Turing a descris în 1936 un model matematic care astăzi îi poartă numele şi care rezumă funcţionarea
unei maşini de calcul programabile, iar Claude Shannon a arătat că orice funcţie din algebra booleană
poate fi implementată mecanic cu ajutorul unor circuite logice electronice. John von Neumann a descris
şi el, pe când lucra la proiectul EDVAC, arhitectura von Neumann, o schemă structurală de bază a
calculatoarelor. Aproape toate calculatoarele moderne sunt construite din circuite logice, se bazează pe
arhitectura von Neumann şi implementează funcţional modelul maşinii Turing.
În timpul celui de-al doilea război mondial, s-au construit calculatoare primitive pentru a calcula
traiectoriile balistice şi pentru a decripta comunicaţiile inamicului şi proiectele realizate au fost
continuate şi după război. Mai multe calculatoare din această primă generaţie candidează la titlul de
„primul calculator modern”, printre care maşina Atanasoff-Berry (primul calculator electronic),
calculatorul britanic Colossus (primul calculator electronic programabil), maşinile inginerului german
Zuse (prima maşină Turing-completă) şi mainframe-ul ENIAC (primul calculator generic).

Primul calculator cu program stocat, funcţionând în sistemul binar, Turing-complet şi construit exclusiv
din componente electronice a fost Manchester Small-Scale Experimental Machine, pornit în iunie 1948.
Înaintea celui de-al doilea război mondial, calculatoarele analogice mecanice şi electrice erau
considerate state of the art. Calculatoarele analogice profită de similitudinile dintre matematica
proprietăţilor microscopice—poziţia şi mişcarea roţilor sau potenţialul şi curentul electric—şi
matematica altor fenomene fizice, de exemplu, traiectoriile balistice, inerţia, rezonanţa, transferul de
energie, impulsul. Ele modelează fenomene fizice cu ajutorul tensiunilor electrice şi al curenţilor electrici
drept cantităţi analogice.

EDVAC a fost primul calculator cu program stocat care a fost proiectat, dar nu a fost primul care a
funcţionat. Eckert şi Mauchly au părăsit proiectul, iar construcţia acestuia a întârziat. Prima maşină von
Neumann funcţională a fost Manchester „Baby” sau Small-Scale Experimental Machine, dezvoltată de
Frederic C. Williams şi Tom Kilburn la Universitatea Manchester în 1948; Ea a fost urmată în 1949 de
calculatorul Manchester Mark 1, un sistem complet, cu tuburi Williams şi memorie cu tambur magnetic,
şi care a introdus registrele index.

Alt pretendent la titlul de „primul calculator numeric cu program stocat” a fost EDSAC, proiectat şi
construit la Universitatea Cambridge. Pus în funcţiune la mai puţin de un după Manchester „Baby”,
EDSAC era inspirat din planurile lui EDVAC (Electronic Discrete Variable Automatic Computer),
succesorul lui ENIAC; aceste planuri erau deja întocmite în momentul când a fost realizat ENIAC.
Spre deosebire de ENIAC, care folosea prelucrarea paralelă, EDVAC utiliza o singura unitate de
prelucrare. Acest design era mai simplu şi a fost primul implementat în fiecare etapă de miniaturizare
care a urmat. Maşina Universităţii din Manchester University a devenit prototipul pentru Ferranti Mark I.
Prima maşină Ferranti Mark I a fost livrată Universităţii în luna februarie 1951 şi, între 1951 şi 1957 s-au
mai vândut încă cel puţin nouă.

Primul calculator programabil universal din URSS a fost creat de o echipă de oameni de ştiinţă
sub conducerea lui Serghei Alexeievici Lebedev de la Institutul de Electrotehnologie Kiev. Calculatorul,
denumit MESM (МЭСМ, Mică Maşină Electronică de Calcul) a devenit operaţional în 1950.

El avea aproximativ 6000 de tuburi electronice şi un consum de 25 kW. Putea efectua

aproximativ 3000 de operaţii pe secundă. Printre primele calculatoare s-a numărat şi CSIRAC, un proiect
australian care şi-a rulat primul program de test în 1949. CSIRAC este cel mai vechi calculator care încă
mai funcţionează şi a fost primul care a fost utilizat pentru ascultarea de muzică în format digital.

În octombrie 1947, directorii J. Lyons & Company, o companie britanică de catering celebră pentru
cafenelele sale şi interesată în tehnicile noi de gestiune, a decis să se implice activ în promovarea
dezvoltării comerciale a calculatoarelor

Până în 1951, calculatorul LEO I era operaţional şi a rulat primul job de rutină al unui calculator
comercial. La 17 noiembrie 1951, compania J. Lyons a demarat rularea săptămânală a unei operaţiuni de
evaluări financiare pe piaţa produselor de brutărie pe LEO (Lyons Electronic Office).

Aceasta a fost prima aplicaţie comercială funcţională bazată pe un calculator cu program stocat.