METODE DE DETECTIE SI DIAGNOZA A DEFECTELOR

Diagnoza tehnica se afla la rascrucea mai multor domenii cum ar fi: automatica,
prelucrarea semnalelor sau informatica. Comportamentul global al sistemelor fizice este
abordat cu ajutorul inteligentei artificiale, rationamentului calitativ, observatorilor de
stare, ecuatiilor de paritate, identificarii, etc.

Metodele de detectare si diagnoza a defectelor nu au un caracter universal. In

functie de natura proceselor, echipamentelor sau a sistemelor de conducere trebuie sa se
puna in practica, de fiecare data, metode specifice ce tin cont de tehnologiile folosite
(Alexandru, 1999; Arsene, 2001).

Conceptul general de detectare si diagnoza a defectelor poate fi divizat in detectare

de defecte prin generarea simptomelor defectelor, analitic si euristic, si diagnosticarea
lor. Procedura de detectare si diagnosticare se focalizeaza intotdeauna in jurul
urmatoarelor etape:

-        extragerea de informatii necesare punerii in forma a caracteristicilor asociate

functionarii normale si anormale, pornind de la mijloace de masura adecvate si
observatii utile furnizate de catre personalul de exploatare si supraveghere al
instalatiei;

-        elaborarea caracteristicilor si semnaturilor asociate simptomelor revelatoare de

defecte cu scopul detectarii unei disfunctionalitati;

-        detectarea unei disfunctionalitati prin comparare cu semnaturile asociate

starilor de functionare normala si definirea indicatorilor de incredere in detectie;

-        utilizarea unei metode de diagnosticare a defectelor plecand de la utilizarea

relatiilor cauza-efect;

-        luarea deciziei in functie de consecintele defectelor detectate. Aceasta etapa

poate conduce la o oprire a instalatiei, daca consecintele sunt grave sau la o
reconfigurare a functionarii instalatiei.

Prin generarea analitica a simptomelor se intelege cuantificarea cunostintelor

analitice despre proces. In acest sens trebuie realizata o prelucrare a datelor rezultate din
masuratori asupra procesului, pentru a genera mai intai valorile caracteristice prin:

-        verificarea valorilor limita a semnalelor direct masurabile. Valorile

caracteristice sunt depasirile tolerantelor semnalelor
 -        analiza semnalelor, a celor direct masurabile, prin folosirea modelelor de
semnal cum ar fi functiile de corelare, spectrul de frecventa, sau media
alunecatoare autoregresiva (ARMA). Valorile caracteristice sunt de exemplu
variante, amplitudini, frecvente sau parametrii modelului

-        analiza procesului folosind modele matematice ale procesului impreuna cu

metode de estimare a parametrilor, estimare a starii sau ecuatii de paritate.

In anumite cazuri, din aceste valori caracteristice se pot deduce informatii speciale,
ca de exemplu coeficientii procesului definiti fizic, sau reziduuri special filtrate sau
transformate.

Aceste caracteristici sunt apoi comparate cu caracteristicile normale ale procesului

fara defecte. Pentru aceasta se aplica metode de detectare a modificarilor produse de
defect si clasificare a lor. Modificarile rezultate (discrepantele) in semnalele direct
masurabile, in modelele semnalelor sau ale procesului sunt considerate ca simptome
analitice.

Aditional la generarea simptomelor folosind informatii cuantificabile, generarea

simptomelor euristice se poate realiza prin folosirea informatiilor calitative de la
operatorii umani. Prin observatii si inspectii facute de operatorii umani se pot obtine
valori euristice caracteristice, sub forma de zgomote speciale, culori, mirosuri, vibratii,
uzuri si rupturi, etc. Istoria procesului (intretineri efectuate, reparatii, defecte anterioare,
durata de viata sau masuratori) poate constitui o viitoare sursa de informatii euristice. Se
pot adauga date statistice (probabilitati de defectare, etc.) rezultate din experienta
aceluiasi proces sau a unor procese similare. Astfel se pot genera simptome euristice
reprezentabile prin variabile lingvistice (ex. mic, mediu, mare) sau numere vagi (ex. in
jurul unei anumite valori).

Diagnoza defectelor consta in determinarea tipului, marimii si localizarii defectului,

precum si a momentului aparitiei acestuia, bazat pe simptomele observate analitic sau
euristic.

Daca nu sunt disponibile alte cunostinte ulterioare referitoare la cauzalitatea defect –

simptom se pot aplica metode de clasificare ce permit o localizare a vectorilor simptom
in vectorii defect. Pentru aceasta se pot folosi diferite metode printre care clasificare
statistica si geometrica sau grupare cu retele neurale sau fuzzy. Daca cunostintele a
priori de cauzalitate defect-simptom sunt cunoscute, (ex. retele cauzale), se pot aplica
strategii de diagnosticare prin rationamente pentru evenimente binare (ex. algebra
booleana) si cu un rationament aproximativ pentru evenimentele probabilistice si
posibile. In final o decizie de defect indica tipul, marimea si locatia celui mai posibil
defect, ca si timpul sau de detectare.
 Selectionarea unei metode de detectie si diagnoza potrivita pentru un anumit proces
industrial nu se poate face decat dupa o trecere in revista a necesitatilor si informatiilor
disponibile. Pentru a alege cea mai eficace solutie tehnica si economica trebuie
inventariate urmatoarele elemente:

-        natura cauzelor defectelor ce pot aparea;

-        cunoasterea simptomelor asociate defectelor si cauzelor ce le-au provocat;

-        mijloacele de masura si prelucrare a simptomelor;

-        cunoasterea relatiilor fizice cauza-efect;

-        istoricul functionarii instalatiei;

-        identificarea utilizatorilor finali ai diagnosticului.

Taxonomia metodelor de detectare si diagnoza permite o prima clasificare a acestora

in doua mari familii: metode interne si externe, in functie de folosirea saunu a unui
model matematic al procesului si metode inductive si deductive, in functie de parcurgere
relatiilor cauza-efect.

Metodele interne sunt in principal derivate din tehnicile utilizate in automatica.

Pornind de la modele fizice sau de comportament, validate prin tehnici de identificare a
parametrilor, este urmarita evolutia in timp a parametrilor fizici. Acest lucru necesita
evident o cunoastere aprofundata a functionarii procesului sub forma modelelor
matematice, iar daca nici un model nu este disponibil, atunci trebuie folosita experienta
umana asupra procesului si se apeleaza la metodele externe de detectie si diagnoza. In
aceasta categorie regasim toate metodele bazate pe inteligenta artificiala: recunoasterea
formelor, retelele neuronale sau sistemele expert. Inteligenta artificiala este aproape la
fel de veche ca si informatica; expresia dateaza din anii '50 fiind propusa de
J.McCarthy(1956).

Rationamentul cauzal utilizand o abordare crescatoare, pornind de la identificarea

tuturor combinatiilor evenimentelor elementare posibile ce conduc la producerea unui
eveniment unic nedorit, caracterizeaza metodele inductive, cum ar fi metoda arborilor de
defectare.

Un demers invers, deductiv ar fi cautarea cauzelor posibile pornind de la evenimentul

nedorit. Astfel de metode folosesc de exemplu structuri ca arborele de functionare.
 O trecere in revista a principalelor metode de detectare si diagnoza bazate pe model
este necesara pentru evidentierea contextului strategiei folosite in dezvoltarea sistemelor
de conducere a proceselor cu detectarea si diagnosticare defectelor.

Diferitele abordari ale detectarii bazate pe model a defectelor au diferite proprietati in

ceea ce priveste detectare diverselor tipuri de defecte. Pentru o buna aplicabilitate,
urmatoarele aspecte trebuie luate in considerare:

-        inscrierea defectelor reale in reziduurile generate;

-        viteza de dezvoltare a defectului (abrupt, incipient);

-        cunostinte a priori asupra modelului (structura, parametrii);

-        excitatia prin semnalele de intrare (static, dinamic);

-        extinderea informatiilor pentru o diagnoza a defectelor in adancime

Cateva caracteristici ale diferitelor metode de detectie vis-a-vis de tipurile de defecte

sunt sintetizate in tabelul 2.

Tabelul 2.

Metoda de detectie Clasificare defect dupa: Observatii

model timp
Estimarea Multiplicative/ Bruste/lente Este posibila implementarea
parametrilor Aditive in timp real daca procesele nu
sunt prea rapide
Estimarea starii Aditive Bruste Este posibila implementarea
in timp real daca nu se
folosesc prea multi observeri

Sunt detectate cu precadere

erorile de mare amplitudine
Ecuatii de paritate Aditive Bruste Efort relativ mic de calcul

Sunt foarte sensibile la

perturbatii nemasurabile ale
procesului