MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
CZU:1O1.1:001+165.63

LEANCĂ Viorica

INTELECTUL SOCIAL ŞI ROLUL LUI ÎN ASIGURAREA DEZVOLTĂRII DURABILE:

ASPECTE SOCIOFILOSOFICE ŞI ŞTIINŢIFICE

Specialitatea 09.00.08:
Filosofia ştiinţei şi tehnicii

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în ştiinţe filosofice

Chişinău - 2004
 Teză a fost elaborată la catedra Filosofie şi Bioetică a Universităţii de Stat de Medicină şi
Farmacie “Nicolae Testemiţanu”.

Conducător ştiinţific:
Teodor N. Ţîrdea, dr hab. în ştiinţe filosofice, prof. univ., U.S.M.F. “N. Testemiţanu”.

Referenţi oficiali:
Rumleanschi Petru, dr. hab. în ştiinţe filosofice, prof. univ., A.S.E.M.
Fonari Igor, dr. în ştiinţe filosofice, conf. univ., A.Ş.M.

Susţinerea va avea loc la _____ decembrie 2004 , ora________,

în şedinţa Consiliului ştiinţific specializat D 30-09.00.08-26.02.04,
din cadrul Uiversităţii de Stat din Moldova, pe adresa:
MD 2009, or. Chişinău, str. A. Mateevici, 60.

Teza poate fi consultată în biblioteca univesităţii de Stat din Moldova,

str. A. Mateevici, 60, Chişinău, Md 2009.

Autoreferatul a fost expediat la _____ noiembrie 2004

Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific,

doctor în ştiinţe filosofice, conferenţiar Vasile Guţu

Conducător ştiinţific,
doctor habilitat în ştiinţe filosofice, profesor universitar Teodor N.Ţîrdea

Autorul Viorica Leancă

2
 CONSIDERAŢII GENERALE

Actualitatea temei. La etapa contemporană umanitatea simte nevoia de a căuta noi căi,
noi metode de continuare a evoluţiei durabile. Modul de gîndire perimat şi mediocru nu ne poate
ajuta la ieşirea din situaţia ce s-a creat în viaţa societăţii de astăzi. În această ordine de idei, una
dintre condiţiile indispensabile depăşirii stereotipurilor constă în abordarea creatoare a
problemelor, plasticitatea gîndirii, deci, se impun unele schimbări de ordin conceptual, însoţite
de modificarea orientărilor valorificatorii, convingerilor şi idealurilor.
Implementarea unei noi filosofii existenţiale a omenirii, anulînd paradigmele de
filosofare compromise, încearcă a selecta mijloace de constituire a unor astfel de sisteme sociale
care ar asigura supravieţuirea civilizaţiei, ar conştientiza şi cultiva variante, alternative de ieşire
din criză. Căile ce vor duce la salvare se cristalizează nu doar în procesul de globalizare, ci şi în
umanizarea ştiinţei şi lărgirea procesului de informatizare a societăţii. În astfel de condiţii se va
modifica şi structura conştiinţei sociale, se va ridica gradul de intelectualizare.
O dezvoltare durabilă, al cărei imperativ e supravieţuirea, poate fi asigurată şi prin
noosferizarea sociumului. Punctul de pornire în realizarea acestui proces e informatizarea
diverselor forme de activitate umană. Ea reprezintă o etapă generală şi inevitabilă în evoluţia
civilizaţiei.
Informatizarea constituie suportul activităţii intelectuale ale omului. Ea ajută la
organizarea raţională şi intelectuală, necesară formării structurilor şi mecanismelor intelectului
social, a cărui esenţă este determinată de conexiunile ce există în societate. În legătură cu aceasta
o însemnătate teoretică şi practică deosebit de importantă capătă analiza problemelor
intelectualizării sistemelor sociale.
Sporirea forţei intelectuale a sociumului, în ansamblu, ne va conduce la soluţionarea
problemelor stringente, depăşirea crizelor şi la o dezvoltare stabilă. Tranziţia spre o dezvoltare
inofensivă e posibilă din punctul de vedere al ştiinţei contemporane doar într-o variantă globală.
Totuşi, fiecare ţară trebuie să adopte concepţiile sale naţionale. Este important în etapa actuală de
a se include cît mai operativ în acest proces, de a indica cuceririle, realizările în ştiinţă, tehnică şi
potenţialul intelectual al poporului fiecărei ţări.
Elaborarea unei strategii globale şi realizarea ei, mişcarea spre o dezvoltare durabilă va fi
destul de dificilă, vor apărea dificultăţi atît materiale cît şi spirituale. Premisele pentru o nouă
orientare conceptuală se creează actualmente graţie existenţei factorilor tehnogeni, mai ales prin
aplicarea tehnicii de calcul. Aceasta amplifică rolul şi însemnătatea conexiunilor informaţionale

3
în societate care prezintă un nivel calitativ nou al intelectualizării sistemelor sociale - societatea
informaţională. Ea oferă intelectului social noi posibilităţi de dezvoltare, la un nivel suficient
pentru soluţionarea problemei strategice a supravieţuirii şi dezvoltării durabile a civilizaţiei sub
aspectul umanist.
Funcţionarea intelectului social depinde de gradul încadrării cunoştinţelor individuale în
comunicarea socială cu scopul formării opiniei publice. Dar el nu reprezintă un fenomen pur
social şi nici pur tehnic, ci este o construcţie sociotehnologică şi socio-culturală (memoria
socială, mass-media, potenţialul informaţional, industria informatică etc.).
Forţa intelectuală a societăţii, profunzimea procesului cunoaşterii sînt determinate nu atît
de numărul cercetătorilor din acest domeniu, cît de iscusinţa omului de a-şi transforma
cunoştinţele în informaţii. Ele reprezintă microelementele utilizate la constituirea intelectului
social.
Pentru a ridica nivelul intelectual al societăţii, se întreprind măsuri de a efectua o
informatizare globală, în baza căreia se vor implementa noi principii ca: principiul dezvoltării
durabile, al biosferocentrismului, al noosferizării etc. Informatizarea şi intelectualizarea societăţii
nu pot avea loc fără evidenţierea şi funcţionarea valorilor socioumaniste care sporesc facultăţile
spirituale. “Omenirea există nu numai prin civilizaţia ei, prin cuceririle materialităţii de la
zikkuratele antice la zgîrie nori, ci şi prin spiritualitatea ei ”1. Creşterea rolului şi influenţei
muncii spirituale în activitatea umană duc la sporirea funcţiilor creative.
Rolul intelectualizării în asigurarea dezvoltării durabile constituie perfecţionarea şi
intensificarea în permanenţă a conexiunilor informaţionale în socium. Rezultatul final al
intelectului social e transformarea lui în intelect noosferic.
Gradul de cercetare a problemei. Problema intelectului social a fost formulată în a
doua jumătate a secolului al XX-lea, cînd omenirea a purces la informatizarea sociumului, la
crearea intelectului artificial. Apariţia computerelor deschide un nou orizont în dezvoltarea
relaţiilor de comunicare interpersonală şi a intelectului social (colectiv). Conform afirmaţiei lui
N.N.Moiseev “Intelectul colectiv apare în societate o dată cu cel individual, dezvoltîndu-se
paralel cu evoluţia umană şi folosind mijloacele de informaţie şi comunicare în masă”2.
Un interes deosebit pentru intelectul social a apărut drept consecinţă a intensificării
conexiunilor informaţionale. Din relatările unor savanţi (Costandache G.G., Preti L., Moiseev
N.N, Ursul A.D ş.a.) constatăm că majoritatea problemelor globale apar din cauza nivelului
scăzut al intelectului social. Este absolut necesar un studiu aprofundat a acestor procese, pentru a

1
Toma G. Maiorescu. Introducere în ecosofie. Bucureşti, 2000, p.63.
2
Mоисеев Н.Н. Эпоха ноосферы и проблема кoэволюции.WWW.iiueps.ru/moiseev/sudba.

4
asigura o dezvoltare durabilă a societăţii. Printre cei care îşi aduc aportul la studierea acestei
probleme sînt G.G.Costandache, Iu.M.Kanîghin, N.N.Moiseev, A.D.Ursul, T.N.Ţîrdea etc.
O tratare originală a problemelor cognitive ne oferă investigaţiile specialiştilor din
domeniul cognitologiei. “Intelectul, manifestîndu-se la etapa iniţială ca un fenomen unical,
atribuţie doar a creierului uman (singular) capătă apoi prioritatea particularului (biologii au
descoperit intelectul şi la unele animale), iar după aceasta şi cele ale generalului, adică este
studiat ca un atribut al sistemelor concentrate pentru realizarea unui anumit scop cu caracter
divers: uman (social), biologic şi artificial (de maşină)”3. În cognitologia socială, unde obiectul
de studiu e intelectul colectiv, o importanţă deosebită se acordă nivelului de funcţionare, care
este determinat de intensitatea informatizării, computerizării şi mediatizării sociumului.
Diferite probleme informaţional-intelectuale şi-au găsit reflectare în lucrările
cercetătorilor ce studiază impactul informaticii asupra sociumului: Alexander King, Bertran
Schneider, Alvin Toffler, Edmund Nicolau etc. Ei exprimă unanim opinia că, o dată cu apariţia
noilor tehnologii informaţionale, omenirea “păşeşte” spre un nou nivel social – nivelul
informaţional4.
Un rol aparte în examinarea factorilor spirituali în problema strategiei de supravieţuire îl
au lucrările savanţilor filosofi autohtoni: I. Fonari, I. Rusandu, N. Mihai, V. Ţapog, D. Caldare,
L. Roşca, I. Sîrbu ş.a.
Proliferarea şi penetrarea factorilor informaţionali modifică societatea contemporană.
Atingerea dezvoltării durabile se prevede prin stimularea activităţii creative în rezolvarea
problemelor în fiecare sferă a activităţii umane. Schimbarea calitativă a intelectului colectiv în
societatea informaţională ridică umanitatea pe o nouă treaptă – cea noosferică, al cărei model şi-a
găsit reflectare în lucrările: Феномен человека (Тейяр де Шарден П.); Биосфера и ноосфера
(Вернадский В.И.); Путъ в ноосферу. Концепция выживания и устойчивого развития
цивилизации (Урсул А.Д.); Человек и ноосфера (Моисеев Н.Н.); Elemente de informatică
socială, sociocognitologie şi noosferologie (Teodor N. Ţîrdea) ş.a. Noosferizarea presupune
prioritatea şi dominaţia nu a intelectului unei persoane aparte, a intelectului individual, ci a
intelectului social, a intelectului planetar, ce va conduce la o dirijare raţională.
Scopul şi obiectivele investigaţiei. Intelectul social reprezintă elementul creativ în
întreaga activitate vitală a omului şi a societăţii. De el depinde atît starea actuală, cît şi
supravieţuirea, progresul, dezvoltarea durabilă a societăţii. Anume din aceste considerente ne-am

3
Teodor N. Ţîrdea. Filosofie socială şi sociocognitologie. Chişinău, 2001, p.73.
4
În lucrările lui A.King, B.Schneider, A.Ursul, P. Rumleanschi ş.a. acest nou nivel social e numit societate
informaţională; la A. Toffler – al treilea val; la E. Nicolau – a patra explozie.

5
pus scopul să pătrundem mai adînc în această problemă, s-o relatăm obiectiv, să determinăm
rolul intelectului social în societatea contemporană şi chiar să încercăm a elabora noi metode.
Avînd în vedere cercetările efectuate în cadrul cognitologiei, credem că o studiere mai profundă
a intelectului social în asigurarea existenţei umane ne va duce la evidenţierea unor căi novatoare.
În conformitate cu acest scop principal ne-am propus întru realizare următoarele obiective:
− a evidenţia înaintarea unei strategii de supravieţuire a omenirii;
− analiza evoluării factorului informaţional în asigurarea dezvoltării durabile;
− tratarea intelectului sub aspectele sociologic şi filosofic;
− relevarea necesităţii intelectualizării societăţii, utile pentru dezvoltarea unei civilizaţii
inofensive;
− determinarea rolului societăţii informaţionale în intensificarea conexiunilor informaţionale;
− descrierea impactului globalizării asupra securităţii societăţii;
− argumentarea necesităţii de promovare a facultăţilor cognitive (intelectuale) în procesul de
noosferizare.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Originalitatea ştiinţifică a investigaţiei constă
în demonstrarea importanţei studiului intelectului sub aspect informaţional în conformitate cu
dezvoltarea durabilă ce serveşte drept stimul în perfecţionarea intelectului social.
În lucrare sînt obţinute următoarele rezultate:
− este determinată valoarea aspectelor informaţional-intelectuale în activitatea umană;
− sînt analizate direcţiile de bază în procesul informatizării societăţii;
− sînt evidenţiaţi factorii ce prezintă pericol pentru societate şi posibilitatea intelectului social
în depăşirea lor;
− se argumentează necesitatea unei orientări biosferocentriste a culturii, în baza căreia
umanitatea va restabili armonia dintre ea şi mediul înconjurător;
− se accentuiază pe creativitatea intelectuală, în scopul de a aborda o nouă paradigmă a
progresului social - noosferizarea sociumului.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a investigaţiei. Importanţa teoretică şi
practică a acestei lucrări este determinată de necesitatea aprecierii corecte a intelectului social ce
constă în:
a) oportunitatea cercetării influenţei resurselor informaţional-intelectuale în tranziţia spre o
societate informaţională. Înaintarea unor cerinţe riguroase, optimizate şi controlabile faţă
de intelectualizarea şi informatizarea societăţii, faţă de procesul de instruire, faţă de muncă

6
 etc., ce ar contribui la conturarea unor veritabile modele de supravieţuire şi de trecere la o
dezvoltare durabilă;
b) conţinutul acestei investigaţii poate fi folosit drept suport la studierea diferitelor teme din
filosofie, cognitologie, sociologie, noosferologie, informatică socială etc.
c) rezultatele obţinute în baza cercetării acestei probleme pot servi la studierea cursurilor
speciale în materie de filosofie şi de sociologie.
De menţionat însă că relatările şi concluziile investigaţiei de faţă pot impulsiona spre noi
cercetări competitive.
Baza metodologică a investigaţiei. Studiul intelectului social s-a constituit într-un
domeniu distinct al sociocognitologiei care, datorită particularităţii obiectului de studiu, se
caracterizează, în cadrul ştiinţelor socio-cognitive, printr-o specifică metodologie a investigaţiei.
La crearea bazei teoretice a cercetării domeniului sus menţionat atribuim elaborările
metodologice efectuate în cadrul cognitologiei, elaborări care generează progrese în analiza
filosofico-metodologică a procesului de cunoaştere, bazat pe aspectele informaţional-
intelectuale.
Folosind ca concepţie metodologică teoria cunoaşterii a lui Im. Kant am scos în evidenţă
diferite aspecte ale intelectului ce-l disting de raţiune.
În baza cercetărilor metodologice ale lui A. Peccei, P.Kuusi, Luigi Preti, Toma G.
Maiorescu, ce ne relatează situaţia gravă a planetei şi necesitatea unei acţiuni imediate de
salvare a omenirii, am încercat să apreciem rolul intelectului social în elaborarea unei strategii
de supravieţuire. Apelînd la principiile dezvoltării durabile elaborate în cadrul Summitului de la
Rio de Janeiro (1992) am folosit orientările metodologice din acest domeniu 5. De asemenea,
un punct de reper în cercetările efectuate în acest domeniu au servit ca suport metodologic ideile
de informatizare, intelectualizare, noosferizare ale lui A.Ursul, T.Ţîrdea, P.Rumleanschi,
L.Dergaciov ş.a relatate în materialele conferinţelor ştiinţifice internaţionale consacrate
problemei de existenţă umană, în general, şi a individului, în particular, organizate de catedra
Filosofie şi Bioetică a USMF “Nicolae Testemiţanu”, în perioada anilor 1995-2004.
Lucrarea a fost realizată în baza următoarelor metode de cercetare:

5
Despre aceasta mai detaliat vezi: Mihai Manoliu, Cristina Ionescu. Dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului.
Bucureşti, 1998; Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă. Chişinău, 2000; Едуард Семенюк, Теодор
Цирдя. Сталий развиток суспiльства як об’єкт фiлософського аналiзу // Духовное вiдрождение – основа
стратегii сталого розвитку України. Матерiали мiжнародної науковоi конференцii. 13 – 14 грудня 1999 року,
м. Лъвiв, 2001. С. 5 – 8.

7
− metoda structural-funcţionalistă, care ne-a permis a stabili impactul intelectului social asupra
noosferizării sociumului şi interacţiunea acestuia cu societatea informaţională, datorită căreia
a fost reliefat caracterul complex al dezvoltării durabile;
− metoda istorică, prin intermediul căreia au fost studiate aspectele evoluţiei intelectului şi
interpretările sale ştiinţifico-filosofice;
− metoda analizei comparate care a fost folosită, în special, pentru a evidenţia tipurile de
intelect: individual, artificial, social (colectiv), noosferic.
Au fost utilizate, de asemenea, metodele: dialectică, inducţiei şi deducţiei, analizei şi
sintezei.
Aprobarea lucrării. Materialele tezei au fost expuse şi discutate în perioada anilor 1998 –
2003 la şedinţele catedrei Filosofie şi Bioetică a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie
“Nicolae Testemiţanu”; la conferinţe internaţionale desfăşurate sub genericul: “Filosofie,
Medicină, Ecologie : probleme de existenţă şi de supravieţuire a omului”(1999), “Ştiinţa,
Tehnica, Medicina şi Bioetica în strategia de existenţă umană: probleme de interacţiune şi
interconexiune”(2002); “Bioetica, Filosofia, Economia şi Medicina Practică în strategia de
existenţă umană”(2004); la conferinţa interuniversitară “Valorile spirituale în procesul
educaţional”(2003); în cadrul conferinţelor anuale în USMF fiind publicate în analele ştiinţifice a
USMF “Nicolae Testemiţanu” şi în reviste. Concepţiile de bază ale lucrării sînt expuse în opt
articole ştiinţifice. Lucrarea a fost discutată şi aprobată la şedinţa catedrei Filosofie şi Bioetică a
Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”.
Structura disertaţiei. Teza înglobează : introducere, trei capitole, încheiere şi bibliografie.
Capitolele sînt împărţite în paragrafe [3:3:4].

CONŢINUTUL LUCRĂRII
În Introducere este relatată actualitatea temei, importanţa teoretică şi practică a lucrării,
analizat gradul de cercetare a ei, sînt expuse scopurile şi sarcinile investigaţiei, este de asemenea
prezentată baza metodologică şi ştiinţifico-teoretică.
În Capitolul I, intitulat Rolul factorului informaţional în supravieţuirea societăţii
contemporane, este argumentată importanţa factorului informaţional în formarea şi dezvoltarea
intelectului social. Pornind de la faptul că problema strategiei de supravieţuire ţine în mod direct
de sporirea forţei intelectuale a sociumului, efectuarea acesteia este realizabilă prin o orientare
eficientă a factorului informaţional.
O adevărată revoluţie in progresarea intelectului uman s-a produs o dată cu
implementarea procesului de informatizare, care este determinat în societatea contemporană de

8
constituirea relaţiilor informaţionale în diverse domenii cu ajutorul tehnicii de calcul. Sarcina sa
nu se limitează doar la un proces de creare a mediului informaţional computerizat, ci include şi
tendinţa spre supravieţuire prin intermediul societăţii informaţionale.
În paragraful 1 - Problema strategiei de supravieţuire - este evidenţiată situaţia gravă a
societăţii şi măsurile ce trebuie sancţionate urgent. Explicăm motivele de apariţie a noilor
principii ce propun o cale alternativă de dezvoltare globală în secolul al XXI-lea. A fost studiat
impactul reorientării omenirii asupra supravieţuirii.
O atenţie deosebită este acordată modelului de dezvoltare socio-economic definit de
Comisia Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare (UNICED) ca dezvoltare durabilă, ţinînd
cont de Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă - model înaintat de Republica Moldova.
În paragraf am demonstrat necesitatea transformărilor ecologice, economice, politice şi
importanţa intensificării conexiunilor informaţionale. În cazul în care omenirea posedă informaţii
reale despre rezultatele activităţii sale, ea poate să-şi mobilizeze resursele pentru a evita
eventualele eşecuri.
Constatînd că criza corelaţiilor dintre om şi natură este, mai întîi de toate, o reflectare a
crizei relaţiilor interumane, cu alte cuvinte, orice criză (ecologică, demografică, informaţională
etc.) constituie o criză a activităţii umane, s-a menţionat că salvarea societăţii e în funcţie de
căile de perfecţionare a intelectului social.
În paragraful 2 - Informatizarea – imperativ al dezvoltării durabile este relatată
importanţa procesului de informatizare în salvgardarea omenirii. Ea reprezintă un proces global,
legat de schimbări cardinale în structura şi caracterul dezvoltării economice şi sociale mondiale,
de trecerea la producerea bazată pe ştiinţă şi schimburi informaţionale, unde omul poate să-şi
manifeste facultăţile sale creative, cognitive şi intelectuale. Se explică motivul atribuirii
informaţiei la resursele principale ale dezvoltării societăţii.
Manifestarea informaţiei drept sursă importantă a omenirii cere o atitudine deosebită faţă
de ea, luînd în consideraţie că pe măsura utilizării noilor cunoştinţe creşte rolul ei în acest proces.
Dezvoltarea spre un model durabil este în funcţie de veridicitatea informaţiei. Această stare de
lucruri stabileşte că bogăţia unei ţări depinde de gradul ei de informatizare.
O caracteristică esenţială a procesului de informatizare o constituie tehnologiile
informaţionale. Ele ridică nivelul de prelucrare a informaţiei (înţelegere şi interpretare).
Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale influenţează puternic asupra dezvoltării celorlalte
sectoare economice industriale de servicii. Astfel, apariţia noilor tehnologii scientofage creează
premise reale pentru progresul uman, lărgind orizontul naţiunilor pînă la dimensiunile
comunităţii internaţionale. Proliferarea mijloacelor de comunicare în masă sînt capabile să

9
favorizeze apariţia unui public bine orientat spre supravieţuire, convins de necesitatea sesizării
problemei, şi nu de a o lăsa, pur şi simplu, în sarcina guvernelor.
Un rol semnificativ al informatizării îl formează implementarea unor mijloace
informaţionale menite să permită accesul operativ al instituţiilor de stat şi civile, al agenţilor
economici şi populaţiei la informaţii complete, veridice, necesare diverselor activităţi. În
următorii zece ani, Republica Moldova ar putea să atingă un nivel de informatizare caracteristic
azi ţărilor cu nivel mediu de dezvoltare. Se impune însă implementarea unor reţele şi tehnologii
informaţionale moderne ce ar acoperi atît întreaga arie a teritoriului, cît şi toate domeniile de
activitate.
Un paragraf distinct este Societatea tehnogenă – premisa societăţii informaţionale,
care vine să completeze cunoştinţele despre scopul informatizării în consolidarea societăţii
informaţionale.
Pornind de la analiza faptului că umanitatea se află într-un proces de transformare socială
treptată, încadrarea în noi parametri a societăţii informaţionale, în baza factorului informaţional,
cu ajutorul informatizării, centrată pe tehnologia computerelor îmbinată cu tehnologia
telecomunicaţiilor va avea o influenţă mult mai mare asupra societăţii umane, comparativ cu
aceea pe care a avut-o revoluţia industrială, care a început cu inventarea maşinii cu aburi.
Importanţa constă în faptul că funcţia fundamentală a factorului informaţional este de a substitui
şi amplifica activitatea intelectuală a omului şi a societăţii în întregime, în timp ce maşina cu
aburi a substituit doar munca fizică.
Principala determinantă a trecerii de la societatea tehnogenă la cea informaţională o
constituie modificarea atît materială cît şi spirituală a umanităţii. În societatea postindustrială se
realizează o deplasare radicală de la crearea bunurilor materiale la producerea informaţiei, spre
amplificarea intelectului social.
Concomitent cu intelectualizarea sociumului, informatizarea reprezintă un proces de
activitate sistemic, orientat spre asimilarea resurselor informaţionale în scopul formării unei
societăţi de tip nou – societate informaţională. S-a constatat că motivele trecerii de la societatea
tehnogenă la cea informaţională sînt: axiologizarea informaţiei; apariţia tehnologiilor noi
informaţionale (TNI); expansiunea activităţii informaţionale (informatizarea societăţii);
capacitatea cunoaşterii şi administrării optime a proceselor sociale (intelectualizarea societăţii).
În baza argumentelor s-a stabilit că criteriile valorice dominante în societatea tehnogenă
legate de satisfacerea necesităţilor materiale şi de apărarea dreptului de proprietate au fost
individualismul, promovarea “antropocentrismului”, ideile de prioritate, libertate şi emancipare.
În societatea informaţională, îndeplinindu-se condiţiile de asigurare optimă a nevoilor materiale

10
de bază ale cetăţenilor, valorile dominante sînt legate de realizarea aspiraţiilor supreme de
dezvoltare intelectuală, de autoperfecţionare a membrilor societăţii şi de îmbinare optimă a
tuturor intereselor la nivel social, promovarea spiritului de cooperare, globalizare şi noosferizare.
În Capitolul II, intitulat Noţiune de intelect: studiu sociofilosofic este formulată noţiunea de
intelect social, se face o trecere în revistă a interpretărilor noţiunii de intelect, este analizată
diversitatea tipurilor de intelect: natural, artificial şi colectiv.
Cu toate că intelectul a fost şi este studiat în mai multe domenii se demonstrează
importanţa de a-l studia integral. Pătrunderea în esenţa şi rolul intelectului ce se manifestă sub
diferite forme ale materiei în ultimele decenii capătă o importanţă primordială, ceea ce ne
impune a-l defini conform nivelului de cunoştinţe actuale.
Paragraful 1 - Geneza fenomenului de intelect şi interpretările lui filosofice, relevă
caracterul complex al acestei noţiuni. În acelaşi timp ea este destul de vagă, cercetările în atare
domeniu aflîndu-se încă în plină amploare. Pe parcursul istoriei, concepţiile oamenilor de ştiinţă,
se schimbau necontenit în conformitate cu dezvoltarea societăţii.
E ştiut faptul că intelectul e un fenomen fiziopsihologic destul de complicat, iar creierul
uman este unul dintre cele mai perfecte mecanisme de manifestare a lui. Activitatea psihică
umană a fost, multă vreme, considerată drept unica formă de exteriorizare a intelectului. În acest
caz intelectul este deseori identificat cu raţiunea.
O interpretare originală a categoriei intelect o găsim la Im. Kant (1724-1804), făcînd
deosebire între intelect şi raţiune. În viziunea sa intelectul este atribuit facultăţii de cunoaştere,
numai că e inferior raţiunii, este acel motor ce creează. Cunoaşterea este o sinteză a sensibilităţii,
ce se efectuează cu ajutorul intelectului.
Spre deosebire de celelalte abordări, compararea intelectului cu capacitatea de a crea ceva
nou prin intermediul logicii s-a adeverit o dată cu apariţia MEC-urilor şi a intelectului artificial.
Deşi, actualmente, cercetătorii ştiinţifici recunosc deosebirea dintre intelect şi raţiune,
majoritatea dicţionarelor identifică aceste noţiuni.
Principala determinantă constă în faptul că raţiunea, afară de intelect, include emoţiile,
voinţa, bunul simţ ş.a., pe cînd intelectul include doar partea informaţională, în baza căruia noi
dispunem de informaţii, ce ne dau posibilitatea de a alege soluţia rezonabilă pentru momentul
dat.
În paragraful Intelectul natural şi intelectul artificial: consideraţii particulare şi
generale sînt evidenţiate caracteristicile definitorii ale fiecărui intelect aparte. Apariţia şi
manifestarea intelectului e posibilă doar în cadrul societăţii. În ciuda faptului că intelectul natural
stă la baza celui artificial, o eficienţă mai mare i se atribuie totuşi intelectului artificial.

11
 S-a relatat oportunitatea computerelor cu o capacitate mult mai mare în serviciul operării
intelectului natural. Fiind înzestrat cu memorie computerul măreşte substanţial posibilităţile
omului de a genera şi manipula informaţii. Automatizarea proceselor sociale nu este principalul
scop de înaintare a intelectului artificial, ci doar o treaptă în prosperarea vieţii umane.
O caracteristică esenţială a intelectului constă în evidenţierea celor trei particularităţi ale
sale: surprindere, constructivism, premeditare, însă, ori cît de unic ar fi computerul, el nu e totuşi
decît o maşină creată de om întru tendinţele sale, de aceea calitatea oricărei maşini va fi apreciată
de om, în funcţie de utilitatea ei pentru realizarea scopurilor puse. Maşinile nu au şi nici nu pot
poseda capacităţile omului, deoarece ele funcţionează conform programelor elaborate de om. Ele
pot doar realiza acest program. Astfel, noi nu avem nici o dovadă a considera că maşina singură
de la sine poate deveni superioară omului, iar intelectul, la rîndul său, nu e decît un mecanism de
realizare a scopurilor umane.
Un paragraf semnificativ este Manifestarea intelectului colectiv în asigurarea
dezvoltării inofensive, care completează definiţia intelectului colectiv (social), evidenţiindu-i
manifestarea actuală.
Conceptul central al acestei abordări îl constituie intelectul colectiv în calitate de element
creativ în întreaga activitate vitală a omului şi societăţii. De el depinde atît starea actuală a
sociumului, cît şi supravieţuirea, progresul, dezvoltarea durabilă a societăţii. Societatea actuală
reprezintă o îmbinare de diferite grupuri, clase, state şi chiar regiuni care au aceleaşi interese,
scopuri şi anumite metode de a le urma. Existenţa intereselor şi scopurilor individuale deseori
sînt însă contradictorii tendinţelor colective, ceea ce reprezintă acel fundal, unde activitatea de
producţie răvăşeşte corelaţia naturii cu societatea.
Se disting principalele cauze ce aduc o mare daună intelectului social: dezinformarea,
regimurile totalitare, conflictele, crizele (ecologice, economice, demografice etc.) şi pesimismul
uman.
Analiza măsurilor adoptate pînă în prezent, multiplele programe şi proiecte s-au dovedit a
fi ineficiente, fiindcă proveneau de la cauze şi aprecieri neadecvate asupra mediului. Individul şi
societatea necesită o modificare a accentului activităţii lor. Se înaintează problema: de a
transforma cît mai puţin natura, dar mai mult să se schimbe însuşi sociumul în întregime
O caracteristică esenţială a manifestării calitative a intelectului colectiv in mediul social o
constituie intelectualizarea sociumului. Aceasta, fiind o particularitate a informatizării, reprezintă
perfecţionarea şi intensificarea în permanenţă a conexiunilor informaţionale, punerea în funcţie a
intelectului individual şi a celui colectiv, adică utilizarea mai eficace a resurselor mintale şi
creşterea nivelului activităţii intelectuale.

12
 Capitolul III – Intelectul social: bază a intelectului noosferic – abordează modalităţile de
salvgardare a intelectului social. Au fost reliefate căile de perfecţionare a intelectului uman în
conformitate cu dimensiunile de bază – globalizarea, intelectualizarea, noosferizarea – şi s-a dat
un răspuns, mai mult sau mai puţin exhaustiv, multor probleme în legătură cu tendinţa sa de a
atinge nivelul noosferic.
În paragraful 1, Globalizarea –proces inevitabil în a constituirea sferei raţiunii, au
fost supuse unei analize problemele globale şi mai cu seamă procesul de globalizare. Un accent
deosebit s-a pus pe impactul intelectului social asupra acestui proces.
S-a constatat că conceptul de globalizare se sprijină pe o viziune realistă asupra relaţiilor
Om – Mediu – Tehnică - Societate, în cadrul căreia omul este considerat drept element
constructiv al biosferei de ale cărei elemente se foloseşte cu ajutorul tehnicii, pentru a-şi
ameliora condiţiile de trai şi activitatea. Este o perspectivă care nu permite erijarea omului în
postură de cuceritor al naturii.
Interesele generale ale umanităţii de a-şi asigura supravieţuirea speciei şi de a realiza
sinergia eforturilor de cooperare internaţională devin astăzi prioritare. Însă, indiferent de modul
de abordare, mentalitatea şi comportamentul oamenilor cu îndelungată experienţă în arta
dominării nu se pot schimba dintr-o dată. Cu luciditate trebuie să recunoaştem că unele interese
de moment, orgoliile şi ambiţiile de dominaţie, tendinţele de perpetuare a practicilor trecutului de
impunere a regulilor jocului în relaţiile interstatale eclipsează, deocamdată, interesele generale şi
de viitor ale omenirii. Nu este mai puţin adevărat însă că unele invenţii noi – mai mult sau mai
puţin remarcabile – sînt încărcate de semnificaţii, implicaţii, consecinţe ce pune la îndoială unele
aspecte ale procesului de globalizare şi necesită reorientare.
Prioritatea acestui proces constă in conjugarea eforturilor întregii umanităţi de a rezolva
problemele catastrofale întru supravieţuirea umanităţii. Astfel, încît ea poate avea şi consecinţe
nefaste, dar cele pozitive, după pătrunderea esenţei a acestui proces, prevalează.
Paragraful - Impactul securităţii în perfecţionarea intelectului social - este
caracterizată importanţa unei securităţi globale în mecanismul dezvoltării durabile şi sporirii
forţei intelectuale.
O analiză a securităţii a demonstrat că, deşi siguranţa sociumului este afectată din mai
multe domenii (militar, politic, economic, social, de mediu), important e să menţionăm că ele nu
operează izolat. Astfel, căutînd măsuri de prevenire a ameninţărilor externe în toate sectoarele,
obţinem o securitate integrală.
Pentru a pătrunde în esenţa conceptului de securitate, au fost supuse analizei categoriile
“pericol”, “ risc” ce se află într-o legătură logică cu această noţiune.

13
 Pornind de la definiţia securităţii drept însuşirea de a se opune pericolelor pentru viaţa,
sănătatea, bunăstarea şi principalele drepturi ale omului, precum şi capacitatea de a se adapta la
condiţiile modificate, putem evidenţia două aspecte importante: 1) securitatea societăţii
contemporane nu este echivalentă cu lipsa pericolelor pentru dezvoltarea ei, 2) securitatea nu
trebuie înţeleasă ca un fenomen static, ci ca un proces al funcţionării comunităţii mondiale,
caracterizat prin aceea că mecanismul social existent permite a se opune pericolelor şi-i asigură,
astfel, limitele unei dezvoltări posibile.
În paragraful 3, intitulat Condiţiile de constituire a intelectului noosferic, sînt
evidenţiate caracteristicile definitorii propriu intelectului noosferic. A fost analizat impactul
avansării intelectuale a civilizaţiei asupra constituirii intelectului noosferic.
Intelectul noosferic capătă expresie prin realizarea, înainte de toate, a următoarelor trei
criterii: 1) umanizarea procesului de globalizare a dezvoltării civilizaţiei, conform unui model
inofensiv, crearea noilor paradigme socioculturale şi economice apte pentru supravieţuirea şi
schimbarea mentalităţii; 2) implementarea noilor modalităţi de lichidare a ecocatastrofei şi
stabilirea unei armonii între natură şi societate; 3) accelerarea calitativă a intelectului social ca
rezultat al informatizării şi făuririi societăţii informaţionale.
S-a demonstrat că, îmbinînd experienţa bogată a raţiunii înalt dezvoltate a personalităţilor
eminente din societatea contemporană cu intelectul artificial integrat tot mai mult în viaţa
cotidiană vom obţine un sistem unic ce are drept scop perfecţionarea principiilor şi modalităţilor
de realizare a intelectului noosferic şi manifestarea lor în realitate. Astfel, noosferic este numit
intelectul social diferit de cel actual, de o proporţie globală, încadrat în soluţionarea problemelor
de dezvoltare socială în armonie cu natura.
În paragraful 4 - Noosferizarea: mecanism de realizare a dezvoltării durabile, este
analizată şi înaintată paradigma noosferică în stabilirea dezvoltării durabile.
Precum s-a constatat, noosferizarea ca mecanism de realizare a dezvoltării durabile apare
în sfera socială. Ea reprezintă exponentul necesităţilor umane: prevenirea omnicidului global,
păstrarea vieţii (supravieţuirea), asigurarea unei vieţi decente generaţiilor viitoare etc.
Perfecţionarea societăţii contemporane va deschide noi perspective în noosferizarea tuturor
tipurilor de activitate umană. Conexiunea activităţii intelectual-informaţionale cu cea de
producţie se va înfăptui în conformitate cu cerinţele noosferizării. Includerea orientării
biosferocentriste în fondarea unui fenomen integral şi relativ nou al conştiinţei sociale va
favoriza obţinerea unei reflectări reale ce va servi ca un indicator în procesul noosferizării.
Acţiunea individului în fiecare domeniu al sociumului noosferizat va manifesta o reorganizare
potrivit tendinţelor dezvoltării durabile.

14
 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Pornind de la scopurile şi sarcinile propuse în teză, pot fi trase următoarele concluzii:
− recunoaşterea importanţei intelectului social în dezvoltarea actuală se deosebeşte de ideile
tradiţionale ale intelectualismului referitoare doar la unele pături speciale. Omenirea a atins
un astfel de hotar unde existenţa intelectuală sferele cognitive ale sistemelor sociale
determină ,în principiu, existenţa materială, chiar supravieţuirea omenirii. Cu alte cuvinte,
intelectul social constituie capacitatea societăţii, în întregime, “de a înţelege”, “de a percepe”,
adică de a folosi constructiv cunoştinţele pe care le posedă pentru a anihila entropia
remanentă şi suplimentă din ea.
− Intelectualizarea sociumului se manifestă doar ca un altfel de interpretare a informatizării,
unde accentul se plasează pe extinderea elementului creator în întreaga activitate a omului,
includerea aici a raţiunii şi a bunului simţ.
− Informatizarea a apărut ca rezultat al sporirii informaţiei ştiinţifice, a intelectului în genere în
asigurarea progresului social. Ea reprezintă un proces de activitate sistemică orientată spre
însuşirea resurselor informaţionale cu scopul intelectualizării societăţii. Toate acestea conduc
la constituirea sociumului informaţional, care este legat de formarea structurilor şi
mecanismelor intelectului social, esenţa căruia este determinată de conexiunile
informaţionale.
− Fundamentul principal al intelectului social îl formează interconexiunile informaţionale, care
reprezintă facultatea societăţii de a crea, de a însuşi, de a utiliza raţional cunoştinţele în
soluţionarea problemelor globale existente.
− Soluţionarea cu succes a problemei supravieţuirii şi prosperării civilizaţiei depinde de
sporirea forţei intelectuale a sociumului (intelectului social) în ansamblu, determinat de
factorii strategici: volumul intelectual al computerelor unite în reţelele globale şi activismul
creativ al intelectului planetar al omenirii.
− O importanţă deosebită pentru amplificarea intelectului social îl prezintă procesul actual de
globalizare, ce determină interesele generale umane spre conjugarea efortului întregii
umanităţi întru soluţionarea problemelor globale.
− În condiţiile tranziţiei la un sistem unic (global) pentru constituirea dezvoltării durabilă
intelectul social are o importanţă majoră. Totuşi corelaţia strînsă a intelectului individual, cu

15
 cel artificial în baza interconexiunilor informaţionale intensificate contribuie substanţial la
perfecţionarea intelectului colectiv.
− Comunitatea mondială contemporană promovînd noi paradigme de existenţă umană
conştientizează că o caracteristică esenţială a activităţii umane îi revine securităţii: persoanei
în particular, societăţii, statului şi civilizaţiei în general. Concepţia noosferică în comun acord
cu dezvoltarea durabilă este o astfel de paradigmă, care preconizează o dezvoltare a
sociumului, respectînd interesele viitoarelor generaţii.
− Mecanismele realizării noosferei se reduc la trei tipuri principale: informatizarea,
globalizarea şi noosferizarea, însă, de preconizat, că prin intensificarea intelectului colectiv,
care reprezintă un amestec de diferite elemente ale acestora se poate obţine acest efect
sinergetic.
− Perioada, care a format obiectul investigaţiei, desenează un moment important în promovarea
intelectului social – constituirea şi afirmarea principiilor şi caracteristicilor dezvoltării
durabile, care impun condiţii reale de sporire a forţei intelectuale, prevalează modelele
tradiţionale. Totodată, importanţa intelectului colectiv în asigurarea dezvoltării inofensive se
manifestă prin reorientarea mentalităţii umane.
În baza studiului efectuat şi a concluziilor trase facem unele recomandări în vederea
optimizării intelectului social:
− Sporirea substanţială, iar mai apoi şi predominarea activităţii intelectuale asupra celei
materiale.
− Computerizarea şi informatizarea genurilor de activitate umană.
− Organizarea accesului liber a locuitorilor planetei la memoria socială.
− Asigurarea parteneriatului tuturor ţărilor şi popoarelor în ceea ce priveşte industria,
agricultura, cultura şi ştiinţa pe baza colaborărilor bilaterale şi multilaterale. Oferirea
ajutorului multilateral ţărilor slab dezvoltate în diferite aspecte ale dezvoltării economice.
− O intelectualizare continuă şi completă a societăţii la un nivel mult mai avansat celui actual,
în baza industriei informaticii.
− Înaintarea şi realizarea principiului biosferocentrist în detrimentul celui antropocentrist.
− Noua ordine mondială nu poate fi impusă cu forţa unui sau altui stat, ea trebuie aprobată de
comunitatea mondială in baza consensului.
− Introducerea în programele de studii colegiale, universitare şi postuniversitare la disciplinele
socio-umanistice compartimente consacrate intelectului social. Aceasta va contribui la
folosirea raţională a cunoştinţelor şi la ridicarea eficienţei socializării tineretului.

16
Conţinutul tezei este reflectat în următoarele publicaţii ale autorului:
1. Nevoie V., Toma S. Civilizaţia informaţională – un nou tip de civilizaţie // Filosofie,
Medicină, Ecologie : Probleme de existenţă şi supravieţuire a omului / Materialele
conferinţei a IV a ştiinţifice internaţionale. 7 – 8 aprilie 1999. Redactor ştiinţific Teodor N.
Ţîrdea. Chişinău, 1999. P. 50-51.- 0,1 c.a.
2. Leancă V., Berlinschi P., Puşcaş O. Logosfera şi rolul ei în dezvoltarea intelectului planetar //
Ştiinţa, Tehnica, Medicina şi Bioetica în strategia de existenţă umană: probleme de
interacţiune şi interconexiune / Materialele conferinţei a VII-a ştiinţifice internaţionale. 24
aprilie 2002. Redactor ştiinţific Teodor N. Ţîrdea. Chişinău, 2002. P. 30-32. - 0,25 c.a.
3. Leancă V. Intelectul noosferic şi rolul acestuia în devenirea civilizaţiei inofensive // Ştiinţa,
Tehnica, Medicina şi Bioetica în strategia de existenţă umană: probleme de interacţiune şi
interconexiune / Materialele conferinţei a VII-a ştiinţifice internaţionale. 24 aprilie 2002.
Redactor ştiinţific Teodor N. Ţîrdea. Chişinău, 2002. P. 45-47. -0,25 c.a.
4. Leancă V. Ştiinţa informaticii în serviciul dezvoltării durabile // Lex Civitas. Revistă
ştiinţifică şi didactică (Chişinău). – 2003. – Nr. 3(2). P.34-35. -0.5 c.a.
5. Leancă V. Procesul educaţional în salvgardarea intelectului uman // Valorile spirituale în
procesul educaţional / Materialele conferinţei interuniversitare. 23 mai 2003. Chişinău:
UTM, 2003. P. 100-102. -0,25 c.a.
6. Ţîrdea T.N., Leancă V. Impactul intelectului social în realizarea dezvoltării durabile // Anale
ştiinţifice ale USMF “Nicolae Testemiţanu”. Chişinău, 2003. P. 483-488. -0,6 c.a.
7. Leancă V. Intelectul social – o nouă paradigmă a intelectualismului tradiţional // Bioetica,
Filosofia, Economia şi Medicina practică în strategia de existenţă umană / Materialele
conferinţei a IX-a ştiinţifice internaţionale. 10-11 martie 2004. Redactor ştiinţific Teodor N.
Ţîrdea. Chişinău, 2004. P. 58-61.- 0,25 c.a.
8. Leancă V. Implicaţia procesului de globalizare în sporirea forţei intelectuale a societăţii //
Sănătate publică, economie şi management. Revistă ştiinţifico-practică (Chişinău). –2004. –
Nr. 3(6). P. 42-44. -0.35 c.a.
9. Leancă V. Rolul intelectului social în schimbarea mentalităţii umane // Legea şi viaţa. Revista
publicaţiilor ştiinţifice (Chişinău). – 2004. – Noiembrie. -0.25c.a. (în producere)

17
 ADNOTAREA

tezei pentru obţinerea titlului de doctor în ştiinţe filosofice la tema “Intelectul social şi rolul
lui în asigurarea dezvoltării durabile: aspecte sociofilosofice şi ştiinţifice ”

Intelectul social reprezintă elementul creativ în întreaga activitate vitală a omului şi

societăţii. De el depinde atît starea actuală a societăţii, cît şi supravieţuirea, progresul, şi
dezvoltarea durabilă a acestora. Scopul principal al lucrării prezentate constă în efectuarea unei
analiza obiective a intelectului social şi al rolului acestuia în asigurarea stabilităţii dezvoltării
sociumului.

Primul capitol este dedicat cercetării rolului factorului informaţional în supravieţuirea

societăţii contemporane. Se argumentează importanţa acestui factor în formarea şi dezvoltarea
intelectului social. Pornind de la faptul că problema elaborării strategiei de supravieţuire ţine în
mod direct de sporirea forţei intelectuale a sociumului, se atrage o atenţie deosebită procesului de
informatizare.

În capitolul doi este formulată noţiunea de intelect social, se face o trecere în revistă a
interpretărilor noţiunii de intelect: individual, artificial, colectiv. Pătrunderea în esenţa
intelectului, ce se manifestă sub diverse forme materiale precum şi determinarea importanţei lui,
se efectuează conform nivelului de cunoştinţe actuale.

În capitolul trei se abordează modalităţile de salvgardare a intelectului social. Au fost

reliefate căile de perfecţionare a intelectului uman în conformitate cu dimensiunile de bază –
globalizarea, intelectualizarea, noosferizarea – şi s-a dat un răspuns, mai mult sau mai puţin
exhaustiv, multor probleme în legătură cu tendinţa sa de a atinge nivelul noosferic. Se subliniază
că noosferizarea şi dezvoltarea durabilă reprezintă două forme originale, strîns legate între ele şi
care interacţionează şi se completează reciproc.

Cuvinte-cheie: intelect social, strategie de supravieţuire, dezvoltare durabilă,

informatizare, intelectualizare, societate informaţională, globalizare, noosferizare, orientare
biosferocentristă, noosferologie, intelect noosferic, cultură informaţională, memorie socială.

18
 АHНОТАЦИЯ
дисертации на соискание ученой степени доктора философских наук на тему
“Социальный интеллект и его роль в устойчивом развитии : социо – философские и
научные аспекты”

Социальный интеллект представляет собой творческий элемент жизнедеятельности

человека и общества, от которого зависит современное состояние общества, а также
перспективы выживания, прогресс и устойчивое развитие. Основной целью нашей работы
состоит в проведении объективного анализа коллективного интеллекта и его роли в
обеспечении устойчивости в развитии общества.
Первая глава посвящена рассмотрению роли информации в деле выживания
современного общества. Аргументировано доказывается важность этого фактора для
формирования и развития общественного интеллекта. Учитывая то обстоятельство, что
проблема выработки стратегии выживания прямо связана с увеличением
интеллектуальной мощи социума, особое внимание обращается на процессы
информатизации.
Во второй главе рассматривается понятие социального интеллекта, приводятся
различные толкования этого понятия, например, индивидуального, искусственного, а
также коллективного интеллекта. Углубление в сущность интеллекта, проявляющегося в
различных материальных формах, а также выявление его роли совершается с учетом
современного уровня знаний.
В третьей главе ставится вопрос о способах защиты социального интеллекта. Были
намечены пути усовершенствования человеческого интеллекта в соответствии с
основными параметрами – глобализацией, интеллектуализацией, ноосферизацией - и в
связи с той тенденцией интеллекта к достижении ноосверного уровня, были даны более
или менее исчерпывающие ответы на многие вопросы. Подчеркивается что ноосверизация
и устойчивое развитие – это два оригинальных явления, тесно связанных между собой,
которые взаимодействуют и взаимодополняют друг друга.
Ключевые слова: социальный интеллект, стратегия выживания, устойчивое
развитие, информатизация, интеллектуализация, информационное обществo,
глобализация, ноосферизация, биосфероцентристская ориентация, ноосферный
интеллект, информационная культура, социальная память, ноосферная стратегия.

19
 ANNOTATION
To the thesis for the Doctor in Philosophy with the theme “ The social
intellect and its role in the assurance of a durable promotion: socio-

philosophical and scientific aspects ”

Social intellect/intelligence represents a creative element of vital activity of the person

and of the society, on which depends the modern state of the society, and also the perspectives of
survival, progressive and constant development. The main purpose/aim of the present work
consists in the realization of objective analysis of the social intelligence and its role in
stabilization of the development of the society.
The first chapter deals with consideration of the role of information factor in survival of
the modern society. The importance of this factor, for formation and development of public
intelligence is argued and proved. Taking into account this fact, that the problem of the yield of
the strategy of the survival is endways connected to the increase of the intellectual power of
society, special attention is reverted on processes of informatization.
In the second chapter the concept of social intelligence is defined; different explanations
of this concept, for example: personal, synthetic and also collective intelligence, were given. The
deepening in nature of the intelligence is shown in different material forms, and also detection of
its importance, is done due to the level of modern knowledge.
In the third chapter the problem of ways of protection of social intelligence is talked over.
Ways of improvement of human intelligence have been intended according to principal
parameters - globalization, intellectualization, noospherization - and in connection with this
tendency of intelligence to achieve noospherical level; more or less comprehensive answers have
been given to many problems. It is emphasized (is pointed out) that noospherization and resistant
development are the two original phenomena closely related among themselves which interact
and complete one another.
Keywords: social intelligence, strategy of survival, resistant development,
informatization, intellectualization, informational society, globalization, noospherization,
biosphericentrical orientation, noospherical intelligence, information crop, social memory,
noospherical strategy.

20
21