CONTROLUL

PERSONALULUI
Lucrul Individual la Management

DONI CRISTINA
MKL-182
ASEM
 Controlul personalului

Controlul reprezinta un proces ce asigura realizarea scopurilor organizaționale.

Controlul constă in verificarea completă, sistematică și coerentă a modului în care
se desfășoară activitatea firmei. O conducere eficientă promovează un control
organizat, permanent și competent asupra desfășurării diverselor acțiuni, verifică
deciziile luate, relevă abaterile, situațiile nou-apărute în desfăşurarea activității.

Controlul reprezinta un sistem de observare si verificare a concordantei dintre

procesul de funcționare a sistemului condus, realitățile concrete și deciziile de
conducere, programe, legi, norme.

Astfel, controlul va tinde să depisteze:

 dacă rezultatele se obțin în limitele costurilor planificate

 dacă rezultatele nu depăşesc condițiile prevăzute şi au calitatea dorită
 dacă se respectă standardele, programele în conformitate cu care se
activează.

Controlul managerial urmărește maximizarea performanțelor prin:

a) verificarea continuă a rezultatelor şi parametrilor stabiliți;

b) evaluarea mărimii și direcției de influență a diferiților factori, care

caracterizează activitatea;

c) adaptarea măsurilor de corecție și dirijare a efectelor respective.

Controlul managerial se bazează pe:

 rezultatele măsurabile
 standarde sau norme
 persoane care au obligația de a verifica rezultatele obținute şi de a
semnaliza ce este făcut, ce este bine și ce este ieşit din comun
 precizarea persoanelor care pot lua nişte măsuri de corecție.
Controlul trebuie să fie prezent în toate activitățile de conducere, în orice domeniu
și la orice nivel. Activitatea va decurge mult mai bine atunci când angajatul este
conştient de faptul că activitatea sa poate fi verificată. De remarcat că un control
excesiv este contraindicat, deoarece el va cauza nişte obstacole de ordin psihologic
pentru executant. Când controlul este neglijat, inițiativa şi simțul de răspundere al
subordonaților scade considerabil.

Controlul trebuie să fie: sistematic, obiectiv, continuu, individualizat (fiecare om

trebuie să fie controlat direct şi indirect, adică pe nesimțite, neobservat).

Controlul managerial umăreşte o serie de obiective și anume:

1. Diminuează nedeterminarea caracteristică mediului ambiant al organizației.

Multitudinea condițiilor situaționale poate interveni nefast în procesul de
realizare a scopurilor trasate de o organizație. Modificările ce se fac pe parcurs
în legi, tehnologii, condițiile de concurență, precum şi în alte variabile ale
mediului extern, pot transfoma planurile, care erau la început în ceva absolut
imposibil de realizat. Pentru a pregăti o posibilă întrunire ce vizează niște
modificări esențiale, organizația elaborează şi implementează un mecanism de
estimare a impactului posibil survenit în urma modificării a unor variabile
exteme, numit control.
2. Controlul are misiunea de a avertiza despre pericolul real care se apropie,
anticipând apariția situației de criză. Organizațiile actuale se pomenesc foarte
des în situații de criză acută, iar managerii consideră că businessul lor nu poate
evita aceste situații în cazul trecerii la economia de piață. Intr-adevăr, este
posibilă evoluția unei situații de caz când evoluează prea rapid și nu este
posibilă fixarea și evaluarea rapidă a acesteia de către organizație, elaborându-
se linia de comportament adecvată. Controlul permite elucidarea problemei şi
corectarea adecvată a activității unei organizații, înainte ca aceasta să treacă în
criză.
3. Controlul susține și menține laturile forte ale organizației. Efectuând o
comparație a rezultatelor obținute cu cele planificate, adică căutând răspunsul
 la întrebarea ,,Cu cât suntem mai aproape de scopul propus?", conducerea
organizației obține posibilitatea de a estima care din direcțiile de activitate ale
accsteia este mai eficientă și mai contribuite la realizarea scopului general.
Evaluând succesele, eşecurile și cauzele acestora, managerii obțin posibilitatea
de a adapta organizația destul de rapid la cerințele dinamice ale mediului
extern, astfel, asigurându-se ritmul major de avansare spre scopurile prioritare
ale organizației.

Obiectivele controlului managerial:

1. Asigurarea îndeplinirii deciziilor luate.

2. Urmărirea mediului în care se asigură echilibrul financiar între venituri și
cheltuieli (controlul financiar). Se știe că funcționează o strictă evidență
contabilă și de ce mai trebuie si accst control managerial? Evidența contabilă
doar radiografiază situația, pe când managerul face și o totalizare financiară.
3. Analiza modului de îndeplinire a sarcinilor.
4. Corectarea abaterilor constatate.

Controlul îndeplineşte următoarele funcțiuni ce contribuie la realizarea

scopurilor manageriale:

1. Funcția de evaluare a rezultatelor prin intermediul căreia, alături de

constatare, se obține și o apreciere a performanțelor sau a verigilor sale
componente
2. Funcția recuperativă, deteminată de orientarea controlului nu numai spre
constatare şi apreciere a situațiilor de facto, ea umăreşte și scopurile de a
efectua corectări care se impun pentru înlăturarea diferențelor apărute și a
cauzelor care le-a generat.
3. Funcția preventivă- care nu se manifestădupă ce au apărut abaterile față de
valorile preconizate, ci înaintea producerii lor.
4. Funcția informatică - informațiile furnizate de control oferă date asupra
modului cum se realizează deciziile adoptate.
5. Funcția educativ-stimulativă - ce derivă din faptul că activitățile de control
acționează ca forțe ce stimulează eforturile unităților pentru depăşirea
situației prezente şi obținerea unor rezultate net superioare.

În practica administrativă, se delimitează clar trei tipuri de control:

Control prealabil este acela ce se realizează înainte de execuția operațiilor de

gestiune. Aceste proceduri de comportament, care de fapt sunt elaborate pentru
asigurarea îndeplinirii planurilor, reprezintă o modalitate de convingere că astfel
cursul de activitate evoluează în albia dorită. Dacă elaborarea instrucțiunilor de
post, pentru fiecare funcție în cadrul organizației, este explicită, atunci și
cerințele, așteptările din partea fiecărui angajat, corectitudinea de a selecta
cadrele în aparatul de administrare a persoanelor calificațe devine posibilă.
Astfel, structura organizațională va funcționa eficient, fără distorsiuni, ba chiar
va crește eficacitatea.

Controlul concomitent se realizează nemijlocit pe parcursul executării unei

activități. Uneori, acest control este efectuat de colaboratorii subordonați.
Controlul activității subordonaților are loc cu regularitate, se discută astfel
problemele ce apar și se fac propuneri de perfecționare a activității care ar
permite excluderea unor abateri din planurile şi instrucțiunile elaborate.
Controlul concomitent, deşi se efectuează paralel cu executarca activității, se
bazează, totuşi, pe estimare rezultatelor reale, obținute în urma execuției
activității, orientate spre atingerea obiectivelor.

Controlul final. În cadrul acestuia, feedback-ul se utilizează fie după

îndeplinirea activităților, fie după finalizarea activității supuse controlului, fie
după o oarecare perioadă de timp determinată anterior, se vor compara
rezultatele reale cu cele planificate. Controlul final se va realiza prea târziu
pentru a reacționa asupra problemelor în momentul apariției acestora, cu toate
că realizează două funcții de importanță majoră:

1. Oferă administrației organizației informația necesară pentru a planifica în

cazul în care se vor realiza activități similare in viitor. Realizând o analiză
comparativă a datelor de fapt cu cele planificate, administrația are
posibilitatea de a estima cât de reale au fost planurile trasate. Această
procedură permite, de asemenea, obținerca informației necesare despre
problemele apărute și de formularea de noi planuri, în așa mod, încât aceste
probleme să fie din start ocolite.
2. Susține motivarea. În cazul când conduccrea organizației realizează o
paralelă între o recompensă motivațională și realizarea unui anume rezultat,
atunci, evident, rezultatul se va aprecia cu exactitate si obiectiv.

Un control eficient permite nu numai să fie depistate probleme și de a

reacționa la ele în mod adecvat, dar și pentru a ajuta conducerea să ia niște
decizii, ce se referă la promovarea unor modificări radicale în activitatea
organizației.

După poziția managerului față de control, există mai multe tipuri de control:

 control direct (de către manager însuși);

 indirect (prin intermediul cuiva, a ceva);
 autocontrol (de către însuși muncitorul). Agenda pe o săptămână și
darea de seamă.

După scop, există:

 controlul preventiv, efectuat pentru a preveni anumite abateri;

 corectiv (dacă există abatere, ea se corectează).

Cerințe față de control:

 1. Controlul trebuie să fie efectuat obiectiv și fără idei preconcepute. Chiar
dacă ceva nu merge bine, nu trebuie să ai o opinie proprie, contrară.

2. Efectuarea controlului trebuie să fie individualizat ținând seama de

personalitate, de poziția pe scara ierarhică.

3. Fiecare activitate trebuie controlată și judecată separat. Fiecare om are

puncte tari şi slabe. Nu trebuie de vorbit despre tot lucrul în întregime, ci
numai despre anumite părți.

4. Controlul trebuie efectuat "cu măsură", dar nici nu se poate lăsa totul la voia
sorții. Dacă nu controlați, veți ajunge la aceea că nimeni nu va face nimic, dar
dacă controlați prea riguros, atunci pierdeți mult timp și nu reușiți să faceți alt
lucru important.

5. Controlul trebuie să fie efectuat în mod consecutiv, ca să vină ca ajutor.

Trei etape de bază a controlului ca proces:

I. elaborarea standardelor(scopuri concrete) și a criteriilor de estimare

II. confruntarea rezultatelor reale cu cele așteptate
III. adoptarea acțiunilor de corectare necesare.

Recomandări ce țin de control pentru dezvoltarea organizației:

 Determinați standardele raționale, percepute de către colaboratori. Angajații

trebuie să simtă, să conşstientizeze că standardele utilizate într-adevăr,
reflectă deplin și obiectiv activitatea acestora.
 Stabiliți comunicarea bilaterală. Dacă subordonatul depistează anumite
inconsecvențe ce vizeaza sistemul de control, atunci acesta ar trebuie să aibă
posibilitatea să le discute în mod deschis cu administrația.
 Evitați controlul excesiv.
  Determinați standarde mai drastice, dar realizabile. Standardul clar și exact,
deseori, creează o motivație, deja, prin faptul că explică clar angajaților care
sunt așteptările administrației din partea lor. În conformitate, însă, cu teoria
motivațională a aşteptărilor, oamenii pot fi motivați, doar de acele scopuri
care sunt considerate a fi realizabile. Standardul montat la o limită prea joasă
prezintă o influiență demotivatoare asupra oamenilor cu un nivel înalt de
cerințe în realizarea rezultatelor mari.
 Răsplătiți pentru realizarea standardului.

Caracteristicile controlului eficient:

o să aibă o direcție strategică;

o să fie orientat spre niște rezultate concrete;
o un asemenea control trebuic să fie adecvat tipului de activitate;
o să fie efectuat la timp;
o să fie destul de flexibil, și adaptabil modificărilor ce au loc;
o să fie simplu din punct de vedere al scopurilor, pentru care este destinat;
o să nu fie prea costisitor.

Concluzie: Controlul trebuie să fie atotcuprinzător, el nu trebuie să fie doar un

privilegiu al managerului, desemnat în calitate te ”controlor”, indiferent de rangul
său ierarhic, trebuie să promoveze un control efectiv, deoarece acesta servește
drept temelie organizației.

Surse bibliografice: ”Bazele managementului” Natalia Burlacu, Elena Graur (pag

77-88)