1.

Analiza veniturilor

Veniturile - creșteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul

perioadei de gestiune, respectând principiile generale ale contabilității.

Ca rezultat al desfășurării activității economice, entitatea poate obține:

venituri din vânzări (611)

alte venituri din activitatea operațională (612)
Venituri din activitatea operațională

venituri din operațiuni cu active imobilizate (621)

venituri financiare (622)
venituri excepționale (623)
Venituri din alte activități

Analiza veniturilor oferă utilizatorilor Situațiilor financiare

posibilitatea aprecierii următoarelor aspecte:
Care este mărimea veniturilor și evoluția acestora, în ultimii ani?
Care sunt sursele principale de venituri, adică care este profilul real (tipul
de
activitate) al entității?
Cât de diversificată este activitatea operațională a entității și cât de stabile
sunt sursele de venituri?
Care sunt cauzele principale ce au provocat modificarea veniturilor? etc.
Care sunt factorii ce au cauzat creșterea ori scăderea vânzărilor?

Analiza Veniturilor:
Aprecierea generală a mărimii și evoluției veniturilor are menirea de a
examina dimensiunea lor absolută și relativă în comparație cu realizările
anilor precedenți sau/și obiectivele stabilite în Planul de afaceri.
Analiza componenței sau structurii veniturilor, se efectuează prin
determinarea ponderii fiecărui tip de venituri în suma totală a veniturilor.

În acest context, la analiza mărimii și evoluției veniturilor se determină:

abaterea absolută a V.
ritmul creșterii a V.
sporul creșterii V.
procentul îndeplinirii planului V.
procentul abaterii de la plan a V.

Concluzie:
În rezultatul calculelor efectuate, observăm o majorare a veniturilor
totale cu 11,42% sau cu 13 966,1 mii lei. Aceasta ne demonstrează o
tendință pozitivă de creștere a sumei totale a veniturilor. Majorarea
respectivă a fost determinată de evoluția veniturilor din ambele
activități în cadrul entității: operațională și alte activități.

Cea mai mare creștere a înregistrat veniturile financiare cu 357,7%,

urmate de veniturile din operațiuni cu active imobilizate – 150,99% și
alte venituri operaționale cu 52,75%.

Din tabel se atestă o creștere și a veniturile din vânzări cu 10,78% sau cu

13 127,6 nii lei.

Examinând structura veniturilor înregistrate de entitate, observăm că

cota cea mai mare în suma totală a veniturilor revine veniturilor din
vânzări în ambele perioade, cu toate că în dinamică se observă o
reducere nesemnificativă de 0,57%. Celelalte tipuri de venituri ocupă o
pondere nesemnificativă.
Astfel, putem concluziona că situația aferentă generării veniturilor este una
pozitivă, iar o astfel de structură poate fi caracterizată ca fiind
corespunzătoare unei activități economice normale.

Conform prevederilor naționale contabile în componența veniturilor din

vânzări se includ:
Venituri din vânzarea produselor
Venituri din vânzarea mărfurilor
Venituri din prestarea serviciilor
Venituri din executarea lucrărilor
Venituri din contracte de construcție
Venituri din contracte de leasing operațional și financiar (arendă,
locațiune)
Venituri din contracte de micro finanțare

Analiza structurală a veniturilor din vânzări permite stabilirea profilului

real al activității operaționale, adică specializarea entității în fabricarea
produselor, comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor sau
executarea lucrărilor de construcție etc.

În procesul analizei structurale a veniturilor din vânzări este necesar a

stabili dacă activitatea operațională a entității este absolut
specializată (se practică un singur tip de activitate) sau diversificată
(multilaterală). De asemenea, se examinează stabilitatea sau
variabilitatea structurii veniturilor din vânzări pe tipuri de activitate
operațională în dinamică.
Concluzie:
Din tabel, se atestă o creștere a veniturilor din vânzări de 13 127,6 mii
lei ceea ce constituie 10,78%. Evoluția respectivă a fost determinată de
majorarea veniturilor din toate tipurile de activități operaționale din
cadrul entității.

Examinând structura veniturilor din vânzări, observăm că în ambele

perioade, entitatea obține venituri din patru activități, iar cota cea mai
mare în obținerea veniturilor din vânzări revenindu-le veniturilor din
vânzarea mărfurilor (85,78%, perioada curentă).

Faptul că veniturilor din vânzarea mărfurilor ocupă o pondere

semnificativă, denotă că principalul gen de activitate este comercializarea
mărfurilor, totodată, deducem că activitatea operațională a entității este
diversificată.

Similar cu analiza structurală, veniturile din vânzări trebuie să fie analizate

din punct de vedere factorial, prin prisma stabilirii cauzelor ce au
condiționat modificarea vânzărilor.
Metodele analitice contemporane propun diferite metode factoriale
pentru evidențierea cauzelor modificării veniturilor din vânzări. Cel mai
clasic model factorial, cantitativ-valoric, utilizat în mai multe ramuri ale
economiei naționale poate fi prezentat, astfel:

VVp = suma (Qi × Pi)

• cantitatea produselor vândute pe tipuri de produse. Majorarea sau
diminuarea stocului de produse poate fi condiționată de influența
unui șir de factori detaliați, de exemplu: lipsa ambalajului; defectarea
utilajului de ambalare; lipsa mijloacelor de transport; scăderea (creșterea)
cererii pentru produse; returnarea produselor vândute anterior; modificarea
datelor privind stocurile produselor în urma inventarierii etc.
• prețurile pentru produsele vândute. Modificarea prețurilor de vânzare
poate fi influențată de un șir de factori, precum inflația (deflația) monedei
naționale; creșterea (scăderea) cererii și ofertei pe piața de desfacere;
nivelul calității produselor în comparație cu calitatea produselor
concurenților; aplicarea politicii de discont, de reducere temporară a
prețurilor etc.

Concluzie: în rezultatul calculelor efectuate, concluzionăm:

 Produsul A – se atestă o tendință pozitivă de creștere a veniturilor
cu 90 mii lei, ca rezultat al influenței favorabile a ambilor factori.
Astfel, creșterea cantității cu 200 de bucăți și a prețului cu 20 de lei
au condus la sporirea veniturilor din vânzarea produsului A,
respectiv cu 46 mii lei și cu 44 mii lei. Echipa managerială a luat o
decizie corectă cu referire la strategia de producere și vânzare a
produsului A.

în rezultatul calculelor efectuate, concluzionăm:

 Produsul B – se observă o reducere a veniturilor cu 23 600 lei. Cauza
micșorării veniturilor fiind diminuarea cantității cu 400 de bucăți. Un
moment favorabil poate fi considerat creșterea prețului cu 4 lei, ceea
ce a condus la majorarea veniturilor cu 10 400 lei. Totuși, modificarea
pozitivă a prețului nu a acoperit influența negativă a cantității,
fapt ce impune echipa managerială de a revizui strategia de
producere și vânzare a produsului B.

în rezultatul calculelor efectuate, concluzionăm:

 Produsul C - se atestă o tendință pozitivă de creștere a veniturilor cu
14 860 lei, ca rezultat al creșterii prețului cu 22 de lei, fapt ce a
condus la creșterea venitului cu 23 760 lei. Un moment nefavorabil
poate fi considerat scăderea cantității cu 70 de bucăți, ceea ce a
condus la diminuarea veniturilor din vânzarea produsului C cu 8 890
lei. Majorarea se datorează influenței pozitive de creștere a prețului,
care a acoperit modificarea negativă a cantității vândute. Strategia de
producere și vânzare a produsului C a fost una corectă.

în rezultatul calculelor efectuate, concluzionăm:

 Produsul D – tendința de creștere a veniturilor cu 3 600 de lei se
datorează creșterii cantității cu 50 de bucăți, ceea ce a condus la
majorare cu 4 100 de lei. Momentul nefavorabil este considerat –
reducerea prețului cu 2 lei, care a condus la diminuarea venitului cu
500 lei. Dar, această reducere nesemnificativă nu a depășit influența
pozitivă a creșterii cantității. Astfel, strategia de producere și vânzare
a produsului D a fost una corectă.

2. Analiza cheltuielilor

Cheltuielile - diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în

cursul perioadei de gestiune, respectând principiile generale ale
contabilității.

Cheltuielilor se clasifică după destinații (funcții) pe următoarele grupe:

Cheltuieli ale activității operaționale
Cheltuieli ale altor activități
Cheltuieli privind impozitul pe venit

În practica economică, analiza evoluției și corelației

indicatorilor privind cheltuielile se manifestă în următoarele
situații de aplicare pentru:
determinarea tendințelor de modificare a cheltuielilor unei entități în
dinamică cu scopul elaborării programelor privind asigurarea acesteia cu
resursele necesare;
calculul necesității entității în factorul uman, stocuri, imobilizări ținând
cont de corelațiile optimale evidențiate în cheltuielile acestea;
evidențierea cauzelor de creștere a cheltuielilor entității și elaborării
măsurilor privind reducerea lor;
stabilirea nivelului de prețuri în corespundere cu nivelul cheltuielilor
înregistrate la entitatea analizată;
luarea deciziilor privind majorarea profitului entității și creșterea
eficienței
activității acesteia;
bugetarea cheltuielilor pentru perioadele viitoare ale activității entității
etc.

Analiza structurală, dinamică și factorială a cheltuielilor evidențiază modul

în care sunt utilizate resursele materiale, umane și financiare ale entității,
asigurând înțelegerea mecanismului de formare a rezultatelor în funcție de
volumul, structura și tendințele diferitelor categorii de cheltuieli.
Pentru analiza dinamicii cheltuielilor totale ale entității este necesar să se
calculeze modificările absolute și procentuale intervenite în
nivelul acestora.
În cadrul analizei structurale este necesar să se calculeze ponderea
fiecărei categorii de cheltuieli în cheltuielile totale, precum și modificarea
acestor ponderi.

În general, majorarea cheltuielilor se apreciază negativ. De aceea, orice

analiză a cheltuielilor, pe total sau pe categorii de activități, ar fi relevant
de efectuat în corelare cu categoriile de venituri la a căror realizare
concură.
2. Analiza cheltuielilor la 1 leu venituri din vânzări
Analiza cheltuielilor aferente vânzărilor are rolul de a evidenția evoluția
acestora, factorii care influențează nivelul lor, precum și identificarea
rezervelor interne, care pot fi puse în valorificare la reducerea lor sau la
menținerea în limitele de eficiență, care concură la performanță
financiară a entității.
Pentru urmărirea dinamicii cheltuielilor aferente vânzărilor se utilizează
indicatorul - rata cheltuielilor la 1 leu de venituri din vânzări (câți bănuți-
cheltuieli revin la 1 leu de venituri din vânzări).
Rata cheltuielilor la 1 leu de venituri din vânzări
= Cheltuieli (pe tipuri) / Venituri din vânzări *100%
3. Analiza cheltuielilor de distribuire
Studierea structurii, precum și a ponderii diferitor elemente, în suma
totală a cheltuielilor de distribuire, dă posibilitate de a trage concluzie,
dacă procesul de vânzare a mărfurilor, produselor finite, de prestare a
serviciilor, necesită un volum mai mare de astfel de cheltuieli.
Analiza cheltuielilor de distribuire se începe cu studierea structurii lor
pe elemente economice.

4. Analiza cheltuielilor administrative

Cheltuielile administrative reprezintă cheltuielile aferente organizării,
deservirii și gestionării entității în ansamblu. La prima etapă de analiză se
efectuează analiza componenței și structurii acestor cheltuieli în dinamică.
3. Analiza performanței pe baza rentabilității

Rentabilitatea reprezintă un indicator al eficienței care exprimă capacitatea

entității de a obține profit.
Eficiența - utilizarea resurselor disponibile, care asigură o creștere a
raportului efectului obținut către efortul depus de entitate, în perioada de
gestiune față de perioada precedentă. !!!! Nu poate fi vorba despre
eficiență, dacă mărimea indicatorilor relativi, prin care se măsoară
eficiența, este mai mică decât perioada precedentă.
Rentabilitatea se determină ca raportul dintre efectele obținute de entitate
și eforturile depuse pentru obținerea acestora.
Formula de bază a calculului rentabilității este:
R = EFECT / EFORT × 100

În practica economică, rentabilitatea poate căpăta diferite forme, după cum

se schimbă părțile componente ale formulei de bază. În calitate de efect la
calculul rentabilităţii, se utilizează profitul, dividendele etc., iar în calitate
de efort - costul vânzărilor, valoarea medie a activelor, valoarea medie a
capitalului propriu, prețul unitar, costul unitar etc.

În literatura de specialitate, indicatorii rentabilității

pot fi grupați în câteva grupe:
indicatorii rentabilității producției
indicatorii rentabilității activelor
indicatorii rentabilității capitalului

Sistemul de indicatori principali ai rentabilității se exprimă întotdeauna în

procente și reflectă eficiența diferitelor laturi ale activității economice ale
entității.

Analiza rentabilității oferă diferitelor categorii de utilizatori ai Situațiilor

financiare posibilitatea de a aprecia următoarele aspecte:
 Cât profit obține entitatea la un leu venituri din vânzări?
 Care este nivelul rentabilității pe produs?
 Ce profit obține entitatea la un leu active cu destinație de producție?
 Care este nivelul rentabilității activelor și capitalului?
 Care sunt cauzele principale ce au provocat devierea nivelului
rentabilității?
 Care sunt rezervele de majorare a nivelului rentabilității? Etc.

În procesul analizei economico- financiare a entității, o mare importanță i

se acordă studierii rentabilității veniturilor din vânzări, deoarece ea
reprezintă indicatorul principal de apreciere a performanței activității
operaționale a unei entități.

Rentabilitatea veniturilor din vânzări reflectă capacitatea entității de a

obține profit din comercializarea produselor, mărfurilor și prestarea
serviciilor etc., astfel demonstrând cât profit se obține la un leu
venituri din vânzări.

Indicatori ai rentabilității din vănânzări:

Formula generală de calcul a rentabilității veniturilor din vânzări este:
Rvv = Profit / Venitul din vânzări × 100

Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului brut

Rvv/PB = Profit brut / Venitul din vânzări × 100

Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului din

activitatea operațională
RvvAO = Profit din activitatea operațională / Venitul din vânzări × 100

Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului până la

impozitare
Rvv/PPI = Profit până la impozitare / Venitul din vânzări × 100

Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului net

Rvv/PN = Profit net / Venitul din vânzări × 100

În calculul Rentabilității veniturilor din vânzări se va utiliza, în calitate de

efect, și Pierderea obținută, în cazul unui rezultat financiar nefavorabil.

Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului brut

Această rată caracterizează cât profit brut (pierdere globală) a generat
entitatea la un leu venituri din vânzări, care poate fi îndreptat atât la
acoperirea cheltuielilor perioadei, cât și la formarea profitului din
activitatea operațională.

Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului din

activitatea operațională. Nivelul acestui indicator indică cât profit
(pierdere) din activitatea operațională a obținut entitatea la un leu venituri
din vânzări și permite aprecierea mai exactă a eficienței gestiunii
vânzărilor în urma activității de bază a entității.

Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului până la

impozitare. Această rată caracterizează corelația dintre mărimea profitului
până la impozitare și veniturile din vânzări, și confirmă cât profit
contabil a câștigat entitatea la un leu venituri din vânzări. În comparație cu
indicatorul precedent, nivelul acestuia se modifică sub influența nu numai
a veniturilor și cheltuielilor operaționale, dar și sub influența veniturilor și
cheltuielilor din alte activități: cu ieșirea activelor imobilizate, financiară și
chiar din evenimentele excepționale.

Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului net

Rentabilitatea veniturilor din vânzări reprezintă indicatorul final în
sistemul indicatorilor rentabilității calculată în baza profitului net
veniturilor din vânzări și atestă cât profit net a generat entitatea la un leu
venituri din vânzări.

Analiza rentabilității veniturilor din vânzări este importantă atât pentru

managerii financiari, cât și pentru conducerea entității, deoarece, analizând
nivelul acestui indicator, se poate determina:
 cât de eficient au fost promovate deciziile managementului financiar în
obținerea profitului la un leu venituri din vânzări;
 care este nivelul și evoluția rentabilității veniturilor din vânzări pe
parcursul mai multor perioade de activitate a entității;
 ce factori au contribuit la devierea rentabilității veniturilor din vânzări
față de nivelul anilor precedenți și/sau prevăzut în Planul de afaceri;
 ce măsuri trebuie întreprinse pentru creșterea nivelului rentabilității
veniturilor din vânzări.

Analiza structurii rentabilității veniturilor din vânzări

Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului brut, este
mai relevantă în analiza practică, deoarece, nivelul acestei rate, reflectă cât
de efectiv entitatea gestionează vânzările, costurile și prețurile de vânzare a
produselor, mărfurilor și serviciilor prestate. Analiza continuă cu
aprecierea structurii rentabilității veniturilor din vânzări în dinamică.
Deci, în urma analizei, putem constata că entitatea dispune de rezerve
interne de majorare a rentabilității veniturilor din vânzarea produselor și a
mărfurilor pe seama reducerii costului pe unitatea de produs vândut.

2. Analiza rentabilității pe produs

Sarcinile analizei rentabilității pe produs constă în aprecierea nivelului
rentabilității pe produsele vândute de entitate, calculul influenței
factorilor ce au determinat abaterea nivelului rentabilității pe produs și
în evidențierea rezervelor interne de majorare a rentabilității.

Analiza rentabilității pe produs este efectuată, de obicei, în timpul

elaborării Planului de afaceri și a determinării sortimentului pe produse.

Analiza rentabilității pe produs

Rentabilitatea pe produs reflectă:
• profitul obținut la un leu vânzări, când rentabilitatea este calculată în
funcție de prețul de vânzare. Formula de calcul a rentabilității pe
produs în acest caz este: Rp = Profitul pe produs / Prețul unitar × 100

sau
• profitul obținut la un leu costuri, când rentabilitatea este calculată în
funcție de costul pe unitate de produs. Formula de calcul este:
Rp = Profitul pe produs / Costul unitar × 100

Calculul influenței acestor doi factori se efectuează prin metoda

substituțiilor în lanț bazată pe recalcularea indicatorilor.
În calitate de sursă informațională servesc Calculația produsului și Datele
contabile privind vânzarea acestora.

Concluzie:
Calculele demonstrează că în comparație cu anul precedent, în anul curent
se observă o tendință pozitivă de creștere a rentabilității pentru pr. A
(+6,44) și pr. C (+27,53). Cel mai rentabil produs este C, care a crescut pe
baza ambilor indicatori. În acest context, echipa managerială trebuie să
mențină aceleași strategii la aceste 2 produse, dar să revadă strategiile de
elaborare a costului unitar, cât și cele de vânzare la produsele B și D .

Entitatea dispune de rezerve interne de majorare a rentabilității veniturilor

din vânzarea produselor pe seama reducerii costului pe unitatea de produs
vândut.

3. Analiza rentabilității activelor

Rentabilitatea activelor (ROA) reflectă nivelul profitului obținut la fiecare
leu al bunurilor economice investite în circulația entității indiferent de
sursa de finanțare a acestora. În cazul când entitatea obține pierderi, nivelul
acestui indicator va fi negativ și v-a reflecta valoarea pierderilor obținute la
fiecare leu de active.
Rentabilitatea activelor este utilizată în calitate de: indicator de estimare a
calității și eficienței de gestionare a entității; indicator de apreciere a
eficienței mijloacelor investite în afacere; metodă de prognozare a mării
profitului;
indicator de apreciere a surselor de finanțare împrumutate (credite).
Formula generală de calcul a rentabilității activelor este:
ROA = PPI / Ā × 100

Analiza rentabilității activelor

Nivelul rentabilității activelor poate crește sau reduce fie prin majorarea
sau micșorarea rentabilității veniturilor din vânzări fie pe seama accelerării
ori încetinirii rotației activelor. De aici, rezultă că rentabilitatea activelor
depinde de influența factorilor:
Modificarea rentabilității vânzărilor (PPI) - Δ ROS
Modificarea nr. de rotații a activelor - Δ nr. Rotații A
4. Analiza rentabilității capitalului propriu
Rentabilitatea financiară (rentabilitatea capitalului propriu) ROE -
caracterizează eficiența utilizării capitalului propriu în procesul
activității economice a entității, adică evaluează mărimea profitului
pentru fiecare leu investit în capitalul propriu.
O creștere a acestui indicator evidențiază o activitate eficientă din
punct de vedere al fructificării capitalului propriu (acțiunile unei entități
sunt solicitate atunci când rentabilitatea financiară este superioară ratei
medii a dobânzii, asigurând în acest fel creșterea cursului bursier).
Acționarul potențial, când selectează pe piața valorilor imobiliare
cea mai convenabilă variantă de procurare a acțiunilor ține cont de
nivelul acestui indicator.

4. Analiza performanței pe baza rezultatelor financiare

Performanța reprezintă utilizarea resurselor disponibile obținând o creștere

a raportului efectului către efortul depus, asigurând satisfacerea cerințelor
diferitelor grupuri de persoane (clienți, salariați, acționari, manageri,
creditori, investitori etc.) la nivelul stabilit sau în creștere față de perioada
precedentă.
Rezultatele financiare reprezintă expresia valorică a avantajelor
(dezavantajelor) economice ale întreprinzătorului pentru capitalul investit
privind riscul activității desfășurate, exprimat prin diferența dintre
efectul obținut (venituri) și efortul depus (cheltuielile) în procesul
activității sale.

În funcție de natura operațiilor care le generează, rezultatele sunt

structurate în:
Rezultatul din activitatea operațională – activitate de bază determinată de
statutul entității= Venituri operaționale – Cheltuieli operaționale

Rezultatul din alte activități: ieșirea imobilizărilor, financiară, excepțională

Venituri din alte activități operaționale – Cheltuieli din alte activități
operaționale

Rezultatul până la impozitare = Rezultatul din activitatea operațională +

Rezultatul din alte activități

Rezultatul net al perioadei de gestiune= Rezultatul până la impozitare –

Cheltuieli privind impozitul pe profit

Analiza rezultatelor financiare oferă diferitelor categorii de utilizatori

ai Situațiilor financiare posibilitatea de a aprecia următoarele aspecte:
Care este mărimea, structura și evoluția indicatorilor profitului (pierderii)
în ultimii ani?
Care sunt cauzele (factorii) principale, ce au condiționat schimbările, mai
ales cele negative, ale indicatorilor profitului?
Care sunt principale surse de majorare a profitului? Etc.

Un aspect esențial al analizei Situației de profit și pierdere îl constituie

analiza pe verticală a rezultatului financiar pe o perioadă mai îndelungată.
În acest context, se examinează acoperirea rezultatelor financiare cu
veniturile din vânzări, care permit aprecierea suficienței acestuia în
dinamică și pune în evidență raporturile în care se află fiecare element
contabil față de veniturile totale ale perioadei de gestiune.
Prin analiza structurii valorii elementelor contabile din Situația de profit și
pierdere se pune în evidență evoluțiile structurale ale performanței în
comparație cu PPI.

2. Analiza rezultatului financiar din activitatea

operațională
Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operațională
presupune determinarea și calculul influenței factorilor, care au
contribuit la modificarea în dinamică a elementelor componente ale
rezultatului financiar din activitatea operațională.
Din punct de vedere factorial, rezultatul din activitatea operațională
poate fi determinat conform formulei:
RFAO = PB VV-CV +AVAO 612 -CD 712 -CA 713 -ACAO 714
Analiza cauzală a profitului brut
Analiza începe cu aprecierea evoluției structurii profitului brut
(pierderii brute) obținut pe tipuri de activitate operațională, în
mărime absolută.
De regulă, mărimea profitului brut poate fi generat din vânzarea
produselor finite, comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor sau
executarea lucrărilor.