Conspect AEF-2020 BA FF

Analiza situațiilor financiare, frecvența redusă. Titularul cursului, Bădicu Galina, dr., conf.univ.
Noțiuni introductive
Analiza reprezintă o metodă de cunoaștere bazată pe descompunerea fenomenului, a întregului, în
părțile sale componente, în elementele sale constitutive, după care se studiază fiecare parte componentă, se
stabilesc relațiile de cauzalitate, se determină factorii care le generează, se formulează concluziile cu privire
la mersul activității viitoare. Ea constituie un mijloc important pentru diagnoza, reglarea și optimizarea
activității economico- financiare la toate nivelele.
Astfel, analiza activității economico-financiară în baza situațiilor financiare se ocupă cu studierea
faptelor economice1 din punct de vedere cantitativ și/sau calitativ, static și/sau dinamic, identificând factorii
importanți, corelația dintre aceștia, cauzele și consecințele schimbării acestora și, pe această bază, realizează
diagnosticarea stării lor în vederea orientării deciziilor care privesc funcționarea eficientă a entității în context
competițional.
Analiza calitativă are ca scop stabilirea esenței faptelor economice, a însușirilor sale esențiale,
principalilor factori ce le determină.
Analiza cantitativă cercetează latura cantitativă a faptelor economice, exprimată prin determinări
cantitative, precum și prin modificări intervenite în structura acestora. Extinderea analizei cantitative
necesită folosirea metodelor matematicii moderne.
Analiza statică studiază faptele economice și legăturile de condiționare care determină starea sau nivelul
acestora la un moment dat. Acest tip de analiză permite cunoașterea fenomenelor sau rezultatelor economice,
precum și abaterile la momentul de referință ales. Întrucât faptele economice se află în continuă mișcare,
pentru adâncirea procesului cunoașterii este necesară studierea lor în dinamică.
Analiza dinamică abordează faptele economice în mișcarea și condiționarea lor reciprocă, evidențiind
poziția pe care o dețin și modificările survenite în diferite momente ale evoluției lor. Pe baza analizei
dinamice se stabilesc factorii care acționează asupra schimbării poziționale a faptelor economice, precum și
tendințele în evoluția viitoare.
Analiza statică și cea dinamică se îmbină în mod reciproc, ceea ce permite cunoașterea faptelor economice la un
moment dat, precum și evoluția lor într-o anumită perioadă de timp.
Analiza unei activități economice pornește de la rezultate, materializate sub forma unor indicatori
economico-financiari, după care se determină elementele procesului, factorii care l-au generat și i-au
influențat evoluția și relațiile dintre aceștia. Elemente - părți componente ale fenomenului analizat; Factorii –
forțe care provoacă sau determină o faptă economică; Cauze – fenomene (condiții, împrejurări etc) care provoacă
și explică apariția unei fapte economice.
Tema 1. Analiza veniturilor
1.1. Analiza componenței și evoluției veniturilor
1.2. Analiza structurală și factorială a veniturilor din vânzări
1. Analiza componenței și evoluției veniturilor

Veniturile - creșteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub
forma intrărilor de active sau majorării valorii acestora sau a diminuării datoriilor care au drept
rezultat creșteri ale capitalului propriu, cu excepția celor legate de contribuțiile proprietarilor (SNC Venituri, pct. 5).
Ca rezultat al desfășurării activității economice, entitatea poate obține:
1
Conform Legii Contabilității - Fapt economic reprezintă o tranzacție, operațiune, eveniment care au modificat sau pot modifica
activele, capitalul propriu, datoriile, veniturile, costurile și cheltuielile entității. În literatura de specialitate – fenomen economic.
1
 venituri din vânzări (611); Venituri din activitatea operațională
 alte venituri din activitatea operațională (612);
 venituri din operațiuni cu active imobilizate (621);
 venituri financiare (622); Venituri din alte activități
 venituri excepționale (623).

Analiza veniturilor oferă utilizatorilor posibilitatea aprecierii următoarelor aspecte:
 Care este mărimea și evoluția veniturilor în ultimii ani?
 Care sunt sursele principale de venituri, adică care este profilul real (tipul de activitate) al entității?
 Cât de diversificată este activitatea operațională a entității și cât de stabile sunt sursele de venituri?
 Care sunt cauzele principale ce au provocat modificarea veniturilor?
 Care sunt factorii ce au cauzat creșterea ori scăderea vânzărilor? Etc.
Aprecierea generală a mărimii și evoluției veniturilor are menirea de a examina dimensiunea lor
absolută și relativă în comparație cu: realizările anilor precedenți; obiectivele stabilite în Planul de afaceri.
Cercetarea veniturilor în dinamică permite evaluarea volumului activității economice și studierea
modificărilor apărute în acest volum, în ultimii ani. Această direcție de analiză se efectuează în baza datelor
Situației de profit și pierdere și Registrului de evidență analitică și sintetică la conturile de evidență a veniturilor.
În acest context, la analiza mărimii și evoluției veniturilor se determină abaterea absolută a acestora (față
de perioada precedentă și Planul de afaceri), ritmul creșterii, sporul creșterii, procentul îndeplinirii planului și
procentul abaterii de la plan.
Abaterea absolută a V ( V) = V1 – V0, unde: V0 poate fi: anul precedent, date planificate (cu cât s-a modificat valoric)
𝐕𝐚𝐜
Ritmul de creștere a V = 𝐕𝐚𝐩 × 𝟏𝟎𝟎%, unde: ac - anul curent; ap - anul precedent (abatere relativă: cu cât s-a modificat în %)
Sporul creșterii V = Ritmul de creștere a V - 100% (de câte ori)

𝐕𝐞𝐟
Procentul îndeplinirii planului a V = 𝐕𝐩𝐥 × 𝟏𝟎𝟎%, unde: Vef – venitul efectiv; Vpl – venitul planificat
Procentul abaterii de la plan a V ( %V) = Procentul îndeplinirii planului a V- 100%
Din punct de vedere al tehnicii de calcul al componenței sau structurii veniturilor se determină
ponderea fiecărui tip de venituri în suma totală a veniturilor. Datele cifrice la această etapă
de analiză pot fi expuse sub formă tabelară sau cu aplicarea metodelor grafice, ce permit
prezentarea mai clară într-o formă accesibilă a materialelor analitice.
Tabelul 1. Aprecierea evoluției și structurii veniturilor
Suma veniturilor, mii lei Abaterea Ritmul creșterii Ponderea, structura,%
Devierea
Tipuri de venituri anul absolută, mii față de anul anul
anul curent anul curent ponderii, %
precedent lei precedent, % precedent
3
1 2 3 4 = 3-2 5 = × 100 6 7 8 = 7-6
2
Venituri din vânzări 121 760,3 134 887,9 +13 127,6 110,78 99,59 99,02 -0,57
Alte venituri din
302,0 461,3 +159,3 152,75 0,25 0,34 +0,09
activitatea operațională
Venituri din operațiuni cu
15,1 37,9 +22,8 250,99 0,01 0,03 +0,02
active imobilizate
Venituri financiare 183,5 839,9 +656,4 457,70 0,15 0,61 +0,46
Venituri excepționale - - - - - - -
Total venituri 122 260,9 136 227,0 +13 966,1 111,42 100,00 100,00 X
2
Concluzie: în rezultatul calculelor efectuate, observăm o majorare a veniturilor totale cu 11,42% sau cu 13 966,1
mii lei. Aceasta ne demonstrează o tendință pozitivă de creștere a sumei totale a veniturilor. Majorarea respectivă a fost
determinată de evoluția veniturilor din ambele activități în cadrul entității: operațională și alte activități. Cea mai mare
creștere a înregistrat veniturile financiare cu 357,7%, urmate de veniturile din operațiuni cu active imobilizate –
150,99% și alte venituri operaționale cu 52,75%. Din tabel se atestă o creștere și a veniturile din vânzări cu 10,78%
sau 13 127,6 nii lei. Examinând structura veniturilor înregistrate de entitate, observăm că cota cea mai mare în suma
totală a veniturilor revine veniturilor din vânzări în ambele perioade, cu toate că în dinamică se observă o reducere
nesemnificativă de 0,57%. Celelalte tipuri de venituri ocupă o pondere nesemnificativă. Astfel, putem concluziona că
situația aferentă generării veniturilor este una pozitivă, iar o astfel de structură poate fi caracterizată ca fiind
corespunzătoare unei activități economice normale.
2. Analiza structurală și factorială a veniturilor din vânzări
Deoarece, cota cea mai mare în structura veniturilor revine veniturilor din vânzări în procesul analizei
se examinează mai detaliat structura acestora pe tipuri de activitate operațională. Analiza veniturilor din
vânzări pe tipuri de activități este esențială pentru înțelegerea strategiei entității și poziției acesteia pe piață.
De regulă, o entitate puternică, din punct de vedere concurențial, caută să dezvolte activități colaterale celei
de bază, ceea ce contribuie, pe de o parte, la îmbunătățirea activității principale, iar pe de altă parte, la
consolidarea imaginii sale în rândul clientelei.
Conform prevederilor naționale contabile în componența veniturilor din vânzări se includ:
 Venituri din vânzarea produselor
 Venituri din vânzarea mărfurilor
 Venituri din prestarea serviciilor
 Venituri din executarea lucrărilor
 Venituri din contracte de construcție
 Venituri din contracte de leasing operațional și financiar (arendă, locațiune)
 Venituri din contracte de micro finanțare
 Venituri din vânzarea produselor și mărfurilor – venituri din comercializarea bunurilor produse de
entitate sau cumpărate pentru a fi revândute, inclusiv terenurile și alte imobilizări deținute în scopuri
revânzării.
 Venituri din prestarea serviciilor și executarea lucrărilor – venituri din executarea de către entitate a
unor lucrări/servicii pe parcursul unei anumite perioade de timp (de exemplu, venituri din serviciile de transport,
reparație, intermediere, consultanță, instruire, agrement-sport, instalare a utilajului, telefonie, internet, turism etc.).
 Contract de construcție – contract încheiat între beneficiar și antreprenor pentru construirea,
reparația, modernizarea și reconstruirea unui activ sau a unui grup de active, care ca proiectare, tehnologie
și funcționare sau destinație sânt interconexate și interdependente. Venitul în cazul contractului de
construcție include: venitul inițial; venitul din modificările contractului; venitul din reclamații și venitul sub formă
de prime de stimulare.
 Contract de leasing (arenda, locațiunea, închirierea) - contract potrivit căruia locatorul cedează
locatarului, contra unei plăți sau serii de plăți, dreptul de utilizare a activului pentru o perioadă convenită
de timp – activitate de bază.
 Activitatea de micro finanțare este o activitate economică permanentă a entității de microfinanţare, ce
constă în prestarea următoarelor servicii de microfinanţare: acordarea și gestionarea împrumuturilor; acordarea
de garanții la împrumuturi și la credite bancare; efectuarea investițiilor, a participațiunilor.
3
Analiza structurală a veniturilor din vânzări permite stabilirea profilului real al activității
operaționale, adică specializarea entității în fabricarea produselor, comercializarea mărfurilor,
prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor de construcție etc. Acest profil, uneori, nu întru totul,
corespunde celui nominal, adică tipurilor de activitate menționate în documentele juridice (contract de
constituire, statut).
În procesul analizei structurale a veniturilor din vânzări este necesar a stabili dacă activitatea
operațională a entității este absolut specializată (se practică un singur tip de activitate) sau diversificată
(multilaterală). În cazul multilateral, se studiază dacă există genul principal (de bază, prevalent) de activitate cu o
cotă mai mare de 85% sau există diferite tipuri de activități care au cote aproximativ echivalente în suma totală
a vânzărilor. Fiecare din aceste variante are anumite avantaje. În particular, specializarea permite majorarea
eficienței activității operaționale datorită procurării utilajului special, angajării personalului calificat în
domeniu, acumulării experienței corespunzătoare etc. Totodată, majorarea gradului de diversificare asigură
o structură mai variată a veniturilor cu scopul diminuării riscurilor și reducerii condițiilor de incertitudine care
apar în domeniile de activitate practicată. Aceasta însemnă că, în cazul dificultăților de diferite tipuri într-un domeniu
de activitate, entitatea poate exista pe seama veniturilor provenite din alte tipuri de activități.
De asemenea, se examinează stabilitatea sau variabilitatea structurii veniturilor din vânzări pe tipuri de
activitate operațională în dinamică. Analiza structurală a vânzărilor pe tipuri de activitate operațională poate
fi detaliată până la nivelul grupelor sau felurilor de produse (mărfuri, servicii, lucrări), precum și pe forme de
achitare și în funcție de termenul de plată.
În calitate de sursă de informații pentru această etapă de analiză servesc datele contabile analitice la
contul 611 ,,Venituri din vânzări” și Balanța de verificare a conturilor sintetice de gradul II.
Tabelul 2. Evaluarea dinamicii și structurii veniturilor din vânzări
Venituri din vânzări,
Abaterea Ponderea, %
mii lei Ritmul de Devierea
Tipuri de venituri absolută,
anul creștere, % anul anul de ponderii, %
anul curent mii lei
precedent precedent gestiune
3
1 2 3 4 = 3-2 5 = × 100 6 7 8 = 7-6
2
Venituri din vânzarea
14 586,2 16 588,5 +2 002,3 113,73 11,98 12,30 +0,32
produselor
Venituri din vânzarea
104 889,4 115 713,5 +10 824,1 110,32 86,14 85,78 -0,36
mărfurilor
Venituri din prestarea
2 169,9 2 456,9 +287,0 113,23 1,78 1,82 +0,04
serviciilor
Venituri din contracte de
leasing operațional și 114,8 129,0 +14,2 112,37 0,10 0,10 0
financiar
Total venituri din vânzări 121760,3 134 887,9 13 127,6 110,78 100,00 100,00 X
Concluzie: Din tabel, se atestă o creștere a veniturilor din vânzări de 13 127,6 mii lei ceea ce constituie
10,78%. Evoluția respectivă a fost determinată de majorarea veniturilor din toate tipurile de activități
operaționale din cadrul entității. Examinând structura veniturilor din vânzări, observăm că în ambele
perioade, entitatea obține venituri din patru activități, iar cota cea mai mare în obținerea veniturilor din
vânzări revenindu-le veniturilor din vânzarea mărfurilor (85,78%, perioada curentă). Faptul că veniturilor
din vânzarea mărfurilor ocupă o pondere semnificativă, denotă că principalul gen de activitate este
comercializarea bunurilor, totodată, deducem că activitatea operațională a entității este diversificată.
4
Similar cu analiza structurală, veniturile din vânzări trebuie să fie analizate din punct de vedere
factorial, prin prisma stabilirii cauzelor ce au condiționat modificarea vânzărilor. Necesitatea
analizei factoriale rezultă din prevederile SNC-urilor, conform cărora este necesar de dezvăluit în Nota
explicativă indicatorii financiari principali, poziția și performanța financiară a entității şi analiza influenței
factorilor diverși asupra modificărilor acesteia, precum și pentru luarea deciziilor în cadrul entităților.
Analiza factorială a veniturilor din vânzări reprezintă o dezvoltare integrantă a analizei Situațiilor
financiare. Totodată, depistarea factorilor ce au cauzat creșterea ori scăderea vânzărilor nu poate fi
efectuată exclusiv în baza datelor Situațiilor financiare, ci impune aplicarea informațiilor din cadrul
contabilității analitice a entității. La efectuarea analizei factoriale a veniturilor din vânzări, este foarte important să
se ia în considerare tipul activității operaționale în rezultatul căreia au fost generate veniturile corespunzătoare.
Pentru determinarea influenței factorilor asupra veniturilor din vânzarea produselor este necesară
colectarea datelor inițiale. În calitate de surse informaționale pentru efectuarea analizei factoriale a vânzărilor servesc:
 Anexa la Situația de profit și pierdere;
 Raportul statistic 1-p „Producție";
 Planul de afaceri;
 Calculele speciale adiționale (de recalculare a volumului vânzărilor în preturi ale anului precedent) etc.
În sursele nominalizate veniturile din vânzarea produselor, volumul producției fabricate, stocurile
produselor finite pot fi evaluate, astfel:
 în prețuri curente ale anului respectiv (ale anului de gestiune);
 în prețuri medii ale anului precedent;
 în prețuri planificate.
La colectarea datelor alegerea tipului corespunzător de evaluare depinde de necesitatea analizei vânzărilor,
fie în comparație cu anul precedent (care cere aplicarea prețurilor comparabile), fie cu Planul de afaceri (pentru
care se folosesc prețurile prognozate). Indiferent de tipul prețurilor, analiza factorială a veniturilor din vânzarea
produselor rămâne aceeași.
Metodele analitice contemporane propun diferite metode factoriale pentru evidențierea cauzelor
modificării veniturilor din vânzări. Cel mai clasic model factorial, cantitativ-valoric, utilizat în mai multe
ramuri ale economiei naționale poate fi prezentat, astfel:
𝑛
𝑉𝑉𝑝 = ∑ 𝑄𝑖 × 𝑃𝑖
𝑖=1
unde, VVp - veniturile din vânzarea produselor;
Qi - cantitatea produsului vândut i;
Pi - prețul de vânzare a produsului i;
i = 1, 2, 3,..., n - tipurile de produse vândute.
Utilizarea acestui model permite determinarea separată a modificării volumului din vânzări în
rezultatul influenței a doi factori:
 cantitatea produselor vândute pe tipuri de produse. Este evident că, pentru a vinde mai mult,
entitatea trebuie, în primul rând, să producă mai mult. Și invers, cu condiții egale reducerea volumului
producției fabricate va determina scăderea veniturilor din vânzări. Majorarea sau diminuarea stocului de
produse poate fi condiționată de influența unui șir de factori detaliați, de exemplu: lipsa ambalajului; defectarea
utilajului de ambalare; lipsa mijloacelor de transport; scăderea (creșterea) cererii pentru produse; returnarea produselor
vândute anterior; modificarea datelor privind stocurile produselor în urma inventarierii etc.
5
 prețurile pentru produsele vândute. Acest factor exercită o influență duală asupra indicatorului
rezultativ. Astfel, majorarea prețurilor de vânzare influențează pozitiv la mărirea venitului din vânzări. Din
acest punct de vedere, există legătură directă între indicatorul rezultativ și factorul în cauză. Totodată,
creșterea prețurilor poate condiționa scăderea cererii și, în mod indirect, prin majorarea stocurilor de
produse, poate determina micșorarea vânzărilor. Este evident că această influență indirectă face parte din a
două grupă de factori detaliați. La rândul său, modificarea prețurilor de vânzare poate fi influențată de un
șir de factori, precum inflația (deflația) monedei naționale; creșterea (scăderea) cererii și ofertei pe piața de desfacere;
nivelul calității produselor în comparație cu calitatea produselor concurenților; aplicarea politicii de discont, de reducere
temporară a prețurilor etc. Din lista factorilor detaliați se observă că modificarea prețurilor de vânzare nu poate
fi considerată factor absolut independent de activitatea entității.
Ilustrarea practică a analizei volumului din vânzări cu ajutorul modelului factorial cantitativ-
valoric este prezentat în tabelul următor și se va efectua în comparație cu perioada precedentă.
Tabelul 3. Analiza factorială a venitului din vânzarea produselor
Prețul de vânzare Venitul din vânzări (VV), mii
Cantitatea (Q), buc Inclusiv din modificarea
(P), lei lei Abaterea
Produse Anul Anul Anul Anul Anul Recal- Anul absolută prețului de
cantității
precedent, curent, precedent, curent, precedent, culat, curent, (±), p.p. vânzare
q
Q0 Q1 P0 P1 VV0 VV rec VV1 p
1 2 3 4 5 6=2×4 7=3×4 8=3×5 9=8-6 10=7-6 11=8-7
A 2 000 2 200 230 250 460 506 550 +90 +46 +44
B 3 000 2 600 85 89 255 221 231,4 -23,6 -34 +10,4
137,1 160,9
C 1 150 1 080 127 149 146,05 +14,86 -8,89 +23,76
6 2
D 200 250 82 80 16,4 20,5 20,0 +3,6 +4,1 -0,5
etc. - - - - - - - - - -
Concluzie: în rezultatul calculelor efectuate, concluzionăm:
 Produsul A – se atestă o tendință pozitivă de creștere a veniturilor cu 90 mii lei, ca rezultat al influenței
favorabile a ambilor factori. Astfel, creșterea cantității cu 200 de bucăți și a prețului cu 20 de lei au condus la
sporirea veniturilor din vânzarea produsului A, respectiv cu 46 mii lei și cu 44 mii lei. Echipa managerială a luat o
decizie corectă cu referire la strategia de producere și vânzare a produsului A.
 Produsul B – se observă o reducere a veniturilor cu 23 600 lei. Cauza micșorării veniturilor fiind
diminuarea cantității cu 400 de bucăți. Un moment favorabil poate fi considerat creșterea prețului cu 4 lei, ceea ce
a condus la majorarea veniturilor cu 10 400 lei. Totuși, modificarea pozitivă a prețului nu a acoperit influența negativă
a cantității, fapt ce impune echipa managerială de a revizui strategia de producere și vânzare a produsului B.
 Produsul C - se atestă o tendință pozitivă de creștere a veniturilor cu 14 860 lei, ca rezultat al creșterii
prețului cu 22 de lei, fapt ce a condus la creșterea venitului cu 23 760 lei. Un moment nefavorabil poate fi considerat
scăderea cantității cu 70 de bucăți, ceea ce a condus la diminuarea veniturilor din vânzarea produsului C cu 8 890
lei. Majorarea se datorează influenței pozitive de creștere a prețului, care a acoperit modificarea negativă a
cantității vândute. Strategia de producere și vânzare a produsului C a fost una corectă.
 Produsul D – tendința de creștere a veniturilor cu 3 600 de lei se datorează creșterii cantității cu 50 de
bucăți, ceea ce a condus la majorare cu 4 100 de lei. Momentul nefavorabil este considerat – reducerea prețului cu
2 lei, care a condus la diminuarea venitului cu 500 lei. Dar, această reducere nesemnificativă nu a depășit influența
pozitivă a creșterii cantității. Astfel, strategia de producere și vânzare a produsului D a fost una corectă.
6
Tema 2. Analiza performanței2 pe baza rezultatelor financiare
1. Analiza dinamicii și structurii profitului (pierderii) până la impozitare
2. Analiza rezultatului financiar din activitatea operațională
3. Analiza factorială a profitului brut (pierderii brute)
1. Analiza dinamicii și structurii profitului până la impozitare

Rezultatele financiare reprezintă expresia valorică a avantajelor (dezavantajelor) economice ale
întreprinzătorului pentru capitalul investit privind riscul activității desfășurate, exprimat prin diferența
dintre efectul obținut (venituri) și efortul depus (cheltuielile) în procesul activității sale.
Potrivit reglementărilor actuale, în sistemul contabil, rezultatul financiar (profitul sau pierderea), se
stabilește la finele perioadei de gestiune. Mecanismul formării rezultatului financiar până la impozitare se poate
examina în Situația de profit și pierdere. În funcție de natura operațiilor care le generează, rezultatele sunt
structurate în:
 Rezultatul din activitatea operațională – activitate de
bază determinată de statutul entității  Rezultatul până la
 Rezultatul net al
 Rezultatul din alte activități: ieșirea imobilizărilor, impozitare3
perioadei de gestiune4
financiară, excepțională
Cheltuieli privind impozitul pe profit (VEN 12, IVAO 15)
Analiza rezultatelor financiare oferă diferitelor categorii de utilizatori ai Situațiilor financiare
posibilitatea de a aprecia următoarele aspecte:
 Care este mărimea, structura și evoluția indicatorilor profitului (pierderii) în ultimii ani?
 Care sunt cauzele (factorii) principale, ce au condiționat schimbările, mai ales cele negative, ale
indicatorilor profitului?
 Care sunt principale surse de majorare a profitului?
Rezultatele analizei rezultatelor financiare sunt necesare atât pentru elaborarea strategiei de dezvoltare
și organizare a activității curente a entității, cât și pentru prognozarea mărimii acestora.
Analiza în dinamică a rezultatelor financiare permite evaluarea mărimii acestora în comparație cu
realizările anilor precedenți și/sau cu datele stabilite în Planul de afaceri și studierea modificărilor survenite
în mărimea lor în ultimii ani.
Analiza structurală a rezultatelor financiare permite aprecierea aportului fiecărui tip de activitate în
obținerea profitului până la impozitare și evidențiază contribuția fiecărui element contabil la obținerea
rezultatului financiar respectiv. Creșterea în dinamică a cotei profitului din activitatea operațională în suma
totală a PPI este apreciată pozitiv.
Analiza dinamicii și structurii rezultatelor financiare este efectuată în baza datelor din Situația de profit
și pierdere și Planului de afaceri.
Din punct de vedere al tehnicii de calcul, la analiza dinamicii și structurii rezultatelor financiare se
determină abaterea absolută (față de perioada precedentă și/sau de plan), ritmul creșterii, procentul îndeplinirii
planului și ponderea rezultatului financiar generat de fiecare tip de activitate în suma totală a mărimii PPI.
2 Performanța reprezintă utilizarea resurselor disponibile obținând o creștere a raportului efectului către efortul depus, asigurând satisfacerea
cerințelor diferitelor grupuri de persoane (clienți, salariați, acționari, manageri, creditori, investitori etc.) la nivelul stabilit sau în creștere față
de perioada precedentă.
3 Rezultatul din activitatea operațională + Rezultatul din alte activități
4 Rezultatul până la impozitare - Cheltuieli privind impozitul pe profit
7
Un aspect esențial al analizei Situației de profit și pierdere îl constituie analiza pe verticală a
rezultatului financiar pe o perioadă mai îndelungată. În acest context, se examinează
acoperirea rezultatelor financiare cu veniturile din vânzări, care permit aprecierea suficienței
acestuia în dinamică și pune în evidență raporturile în care se află fiecare element contabil față de veniturile
totale ale perioadei de gestiune.
Tabelul 1. Analiza verticală a Situației de profit și pierdere
Anul precedent Anul de gestiune
Indicatori suma, suma,
ponderea, % ponderea, %
mii lei mii lei
1 2 3 4 5
Venituri din vânzări 121 760,3 100,00 134 887,9 100,00
Costul vânzărilor 102 269,4 83,99 112 538,6 83,43
Profit brut (pierdere brută) 19 490,9 16,01 22 349,3 16,57
Alte venituri din activitatea operațională 302,0 0,25 461,2 0,34
Cheltuieli de distribuire 8 379,0 6,88 9 562,0 7,09
Cheltuieli administrative 7 095,0 5,82 8 856,5 6,56
Alte cheltuieli din activitatea operațională 2 361,3 1,94 2 738,6 2,03
Rezultatul din activitatea operațională 1 957,6 1,61 1 653,2 1,22
Rezultatul din alte activități (626,8) (0,51) (1 436,4) (1,06)
Profitul (pierderea) până la impozitare 1 330,8 1,09 216,8 0,16
Cheltuieli privind impozitul pe profit 160,7 0,13 30,01 0,02
Profit net (pierdere netă) 1 170,1 0,96 186,79 0,001
Concluzie: Datele din tabel reflectă insuficiența veniturilor din vânzări, generate de entitate în cursul anului
de gestiune, pentru acoperirea costurilor și cheltuielilor. Astfel, se observă parțial suficiența VV în ambii ani, deoarece
se remarcă doar creșterea ponderii profitului brut, ceea ce denotă majorarea veniturilor din vânzări într-un ritm mai
rapid decât costul vânzărilor (0,56 p.p.). Creșterea considerabilă a cheltuielilor din activitatea operațională în raport cu
mărimea veniturilor din vânzări se observă astfel, de la 98,63% (83,99+6,88+5,82+1,94) la 99,11%
(83,43+7,09+6,56+2,03). Acest fapt a condiționat reducerea cotei profitului din activitatea operațională în totalul
veniturilor din vânzări, de la 1,61 % la 1,22 %. Cu referire la celelalte rezultate financiare, observăm că cheltuielile au
crescut într-un ritm mai rapid decât veniturile, deoarece rezultatele financiare ca structură, sunt în descreștere.
Totodată, menționăm că cota tuturor tipurilor de rezultat financiar este foarte redusă. Ponderea principală în VV, în
ambii ani, îi revine CV, care s-a diminuat în anul curent față de cel precedent cu 0,56 p.p. (83,43-83,99).
Prin analiza structurii valorii elementelor contabile din Situația de profit și pierdere se pune în
evidență evoluțiile structurale ale performanței în comparație cu PPI.
Tabelul 2. Aprecierea dinamicii și structurii profitului (pierderii) până la impozitare
Anul precedent Anul de gestiune Abaterea în
Indicatori suma, suma, sumă,
ponderea, % ponderea, % ponderea, %
mii lei mii lei mii lei
1 2 3 4 5 6=4–2 7=5–3
Rezultatul din activitatea
1 957,6 147,1 1 653,3 762,59 -304,3 615,49
operațională
Rezultatul din alte activități (626,8) -47,1 (1 436,5) -662,59 -809,7 -615,49
8
Profitul (pierderea) până la
1 330,8 100,00 216,8 100,00 -1 114,0 X
impozitare
Concluzie: Din datele prezentate în tabelul 2 rezultă că entitatea a obținut un rezultat financiar pozitiv atât în
anul de gestiune, cât și în cel precedent. Calculele arată că PPI față de anul precedent s-a redus cu 1 114,0 mii lei.
Această diminuare a fost cauzată de micșorarea profitului din activitatea operațională cu 304,3 mii lei (necăutând la
faptul că profitul brut a crescut), iar pierderea obținută în rezultatul desfășurării altor activități au contribuit și ele la
diminuarea PPI cu 809,7 mii lei.
Examinând structura PPI observăm că cota cea mai mare în suma total a PPI revine rezultatului operațional,
fapt ce pozitiv influențează activitatea entității, cu toate că în mărime absolută s-a constatat reducerea acestui indicator.
2. Analiza factorială a rezultatului financiar din activitatea operațională
Activitate operațională - totalitatea operațiunilor economice aferente activităților principale ale

entității, precum și activitățile conexe acestora.
Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operațională presupune determinarea și
calculul influenței factorilor, care au contribuit la modificarea în dinamică a elementelor componente ale
rezultatului financiar din activitatea operațională. Din punct de vedere factorial, rezultatul din activitatea
operațională poate fi determinat conform formulei:
RFAO = PBVV-CV+AVAO612-CD712-CA713-ACAO714
unde:
RFAO - rezultatul financiar din activitatea operațională;
PB – profitul brut (pierderea brută);
AVAO – alte venituri din activitatea operațională;
CD – cheltuieli de distribuire;
CA – cheltuieli administrative;
Fiecare parte structurală a formulei factoriale influențează asupra profitului (pierderii) din activitatea
operațională a entității. Profitul brut (pierderea globală) și alte venituri operaționale au o acțiune directă, iar
cheltuielile perioadei - o acțiune inversă.
În calitate de sursă de informație pentru analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea
operațională servește Situația de profit și pierdere. Cea mai convenabilă metodă pentru analiza
factorială a profitului (pierderii) din activitatea operațională este metoda bilanțieră.
Tabelul 3. Analiza factorială a profitului ( pierderii) din activitatea operațională, mii lei
Rezultatul
Nr.crt. Indicatori Anul precedent Anul de gestiune Abaterea absolută
influenței
A 1 2 3 4=3–2 5
1. Profit brut (pierdere brută) 19 491,0 22 349,3 +2 858,3 +2858,3
Alte venituri din activitatea
2. 302,0 461,3 +159,3 +159,3
operațională
3. Cheltuieli de distribuire 8 379,0 9 562,1 +1 183,1 -1183,1
4. Cheltuieli administrative 7 095,0 8 856,5 +1 761,5 -1761,5
Alte cheltuieli din activitatea
5. 2 361,4 2 738,7 +377,3 -377,3
operațională
Rezultatul din activitatea
6. 1 957,6 1 653,3 -304,3 X
operațională (rd.1+rd.2–rd.3–rd.4–rd.5)
9
Verificare: +2858,3+159,3+1183,1-2761,5-377,3= -304,3 mii lei
Concluzie: Calculele arată că în comparație cu anul precedent, în anul curent se observă o tendință negativă de
reducere a RAO cu 304,3 mii lei. Această diminuare a fost cauzată de creșterea tuturor cheltuielilor. Sub influența
acestor factori, mărimea RAO s-a redus cu 3321,9 mii lei (1183,1+1761,5+377,3). Totodată, observăm că creșterea PB
a condus la majorarea PAO cu 2 858,3 mii lei. În vederea majorării PAO, echipa managerială trebuie să analizeze
minuțios cheltuielile procesului de vânzare, administrative și alte cheltuieli operaționale, în vederea reducerii lor. În
cazul în care ele ar rămâne la nivelul anului precedent, atunci PAO ar crește cu 3 321,9 mii lei (+1183,1+1761,5+377,3).
3. Analiza cauzală a profitului brut

Analiza începe cu aprecierea evoluției structurii profitului brut (pierderii brute) obținut pe tipuri de
activitate operațională, în mărime absolută. De regulă, mărimea profitului brut poate fi generat din vânzarea
produselor finite, comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor. Această direcție
de analiză se efectuează în baza datelor contabilității.
Tabelul 4. Aprecierea dinamicii și structurii profitului brut pe tipuri de activitate operațională
Anul precedent Anul de gestiune Abaterea
Nr.crt. Indicatori suma, ponde- suma, ponde- ponde-
sumă, mii lei
mii lei rea, % mii lei rea, % rea, %
A 1 2 3 4 5 6= 4-2 7=5-3
1. Rezultat financiar din vânzarea
998,6 5,12 2 515,8 11,26 +1517,2 +6,14
produselor
2. Rezultat financiar din vânzarea
18 203,0 93,4 19 157,4 85,72 +954,4 -7,68
mărfurilor
3. Venituri din prestarea serviciilor 186,2 0,96 592,1 2,65 +405,9 +1,69
4. Rezultat financiar din contracte de
103,2 0,52 84,0 0,37 -19,2 -0,15
leasing operațional și financiar
5. Profit brut (pierdere brută) (rd.1 +
19 491,0 100 22 349,3 100 +2 858,3 X
rd.2 + rd.3 + rd.4 + rd.5 + rd.6 +rd.7)
Concluzie: Calculele arată că în comparație cu anul precedent, în anul curent se observă o tendință de creștere a
profitului brut cu 2 858,3 mii lei. Această majorare a fost determinată de creșterea profitului din toate tipurile de activitate
operațională cu excepția ,,din contracte de leasing” care a înregistrat o diminuare de 19,2 mii lei sau cu 0,15 p.p. Examinând
structura PB, observăm că în ambele perioade, entitatea obține rezultate financiare din patru activități, iar cota cea mai mare
în obținerea PB revenindu-i PB din vânzarea mărfurilor (>85,0%), cu toate că în dinamică cota acestuia s-a diminuat de la
93,4% la 85,72%. Faptul că PB din vânzarea mărfurilor ocupă o pondere semnificativă, denotă că principalul gen de activitate
este comercializarea mărfurilor, totodată, deducem că activitatea operațională a entității este diversificată.
Pe lângă aprecierea evoluției și structurii, profitul brut (pierderea globală) poate fi analizat și din
punct de vedere factorial, examinând astfel cauzele ce au condiționat devierea mărimii acestuia. La
efectuarea analizei factoriale a profitului brut (pierderii globale), este important să se ia în considerare tipul
de activitate operațională în urma căruia a fost obținut profitul (pierderea), deoarece trăsăturile caracteristice
ale tipurilor de activitate operațională generează și particularitățile tehnicii de calcul al analizei factoriale a
profitului brut (pierderii globale) (modificarea cantității unui produs vândut; modificarea costului unitar al
produsului vândut; modificarea prețului mediu de vânzare al produsului etc.).
Tema 3. Analiza performanței pe baza rentabilității

1. Analiza rentabilității veniturilor din vânzări
10
2. Analiza rentabilității pe produs
3. Analiza pragului de rentabilitate
4. Analiza rentabilității activelor
5. Analiza rentabilității capitalului propriu
1. Analiza rentabilității veniturilor din vânzări
Rentabilitatea reprezintă un indicator al eficienței care exprimă capacitatea entității de a obține profit. În
practica economică, rentabilitatea poate căpăta diferite forme, astfel indicatorii rentabilității pot fi grupați în
3 grupe:
 indicatorii rentabilității producției
 indicatorii rentabilității activelor
 indicatorii rentabilității capitalului
Rentabilitatea veniturilor din vânzări face parte din prima grupă a indicatorilor rentabilității.
Rentabilitatea veniturilor din vânzări reflectă capacitatea entității de a obține profit din comercializarea
produselor, mărfurilor și prestarea serviciilor etc, astfel demonstrează cât profit obținem la un leu venituri din vânzări.
Formula generală de calcul a rentabilității veniturilor din vânzări este (se exprimă în %):
(Rata rentabilității comercială - ROS)
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡
Rvv /= 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
× 100
În funcție de mărimea cărui tip de profit se ia în calcul la determinarea nivelului rentabilității pot fi
calculați 4 indicatori ai rentabilității veniturilor din vânzări:
1. Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului brut demonstrează cât profit brut
obținem la 1 leu venituri din vânzări:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑏𝑟𝑢𝑡
Rvv/PB = 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖 × 100
2. Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului din activitatea operațională demonstrează
cât profit din activitatea operațională obținem la 1 leu venituri din vânzări:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑜𝑝𝑒𝑟𝑎ț𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙ă
Rvv/RAO = 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
× 100
3. Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului până la impozitare demonstrează cât profit
până la impozitare obținem la 1 leu venituri din vânzări:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑝â𝑛ă 𝑙𝑎 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑟𝑒
Rvv/PPI = 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
× 100
4. Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului net demonstrează cât profit net obținem
la 1 leu venituri din vânzări:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
Rvv/PN = 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖 × 100
Aprecierea generală în dinamică a rentabilității veniturilor din vânzări. Analiza începe cu

aprecierea generală a dinamicii nivelului rentabilității veniturilor din vânzări. În calitate de sursă
informațională servesc datele din Situația de profit și pierdere și/sau Planul de afaceri.
11
Tabelul 1. Aprecierea dinamicii rentabilității veniturilor din vânzări
Semne Abaterea
Indicatorii Anul precedent Anul curent
convenționale absolută
1 2 3 4=3–2
1. Venituri din vânzări, mii lei VV 121 760,3 134 887,9 +13 127,6
2. Profit brut, mii lei PB 19 491,0 22 349,3 +2 858,3
3. Profit din activitatea operațională, mii RAO 1 957,6 1 653,3 -304,3

lei
4. Profit până la impozitare, mii lei PPI 1 330,8 216,8 -1 114,0
5. Profit net (pierdere netă), mii lei PN 1 170,0 186,8 -983,2
6. Rentabilitatea veniturilor din vânzări

(%), calculată în baza:
Rvv/PB 16,01 16,57 +0,56
 profitului brut (rd.2 : rd.1  100)
 profitului din activitatea operațională
(rd.3 : rd.1  100) Rvv/RAO 1,61 1,23 -0,38
 profitului până la impozitare (rd.4 : Rvv/PPI 1,09 0,16 -0,93
rd.1  100)
 profitului net (pierderii nete) (rd.5 :
rd.1  100) Rvv/PN 0,96 0,14 -0,82
Concluzie: din calculele efectuate rezultă că față de anul precedent doar rentabilitatea veniturilor din vânzări
calculată în baza profitului brut a înregistrat o tendință pozitivă de creștere, pe când nivelurile celorlalți
indicatori de rentabilitate s-au redus. În particular, dacă în anul precedent de la 1 leu venit din vânzări
entitatea obținea 16 ,01 bani profit brut, apoi în anul curent a obținut 16,57 bani sau cu 0,56 bani mai mult.
Totodată observam, că de la 1 leu venit din vânzări în anul precedent entitatea a obținut 1,6l bani profit din
activitatea operațională și 1,09 bani profit până la impozitare, respectiv 0,96 bani profit net. În anul curent
acești indicatori s-au diminuat și a constituit: profit din activitatea operațională - 1,23 bani și profit până la
impozitare - 0,16 bani și profit net - 0,14 bani. Deci, putem menționa că, la entitatea analizată s-a creat o
situație nefavorabilă, care cere o analiză mai detaliată a cauzelor ce au determinat reducerea tuturor
indicatorilor de rentabilitate, cu excepția Rpb.
Analiza structurii rentabilității veniturilor din vânzări. Rentabilitatea veniturilor din vânzări
calculată în baza profitului brut, este mai relevantă în analiza practică, deoarece, nivelul acestei rate,
reflectă cât de efectiv entitatea gestionează vânzările, costurile și prețurile de vânzare a produselor,
mărfurilor și serviciilor prestate. Analiza continuă cu aprecierea structurii rentabilității veniturilor din vânzări
în dinamică.
Tabelul 2. Analiza structurii rentabilității veniturilor din vânzări
VV, mii lei CV, mii lei PB = VV – CV, mii lei ROS, %
Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul
Activități Anul
precedent, curent, precedent, curent, precedent, precedent, curent,
curent, Pb1
VV0 VV1 CV0 CV1 Pb0 ROS0 ROS1
Producție 14 586,2 16 588,5 13587,7 14072,7 998,5 2515,8 6,84 15,16
Mărfuri 104 889,4 115 713,5 86686,3 96556,1 18203,1 19157,4 17,35 16,55
12
Servicii 2 169,9 2 456,9 1983,6 1864,8 186,3 592,1 8,58 24,10
Leasing 114,8 129,0 11,6 45,0 103,2 84,0 89,90 65,12
Total 121760,3 134 887,9 102 269,2 112 538,6 19 491,1 22 349,3 16,01 16,57
Pb0 = VV0 - CV0 ; Pb1 = VV1 – CV1
Pb0 Pb1
ROS0 = × 100 ROS1 = × 100
VV0 VV1
Concluzie: În urma calculelor efectuate, observăm menținerea aceluiași nivel de rentabilitate a VV în

ambele perioade: 16%. În anul precedent, cea mai rentabilă activitate pentru entitate a fost prestarea
serviciilor de leasing, nivelul rentabilității fiind de 89,90%. În anul curent, situația nu se modifică, însă nivelul
rentabilității serviciilor de leasing se micșorează până la 65%. Concomitent se observă o creștere
semnificativă a nivelului rentabilității serviciilor: 24%, aceasta se datorează micșorării costurilor cu 6% și
majorării veniturilor cu 13%. Cu referire la producție și mărfuri, probabil echipa managerială ar trebui să fie
mai prudenți, deoarece capacitatea entității de a obține profit din comercializarea produselor, mărfurilor nu
este prea înaltă.
2. Analiza rentabilității pe produs

Analiza rentabilității pe produs este efectuată, de obicei, în timpul elaborării Planului de afaceri și a
determinării sortimentului pe produse. Rentabilitatea pe produs reflectă:
 profitul obținut la un leu vânzări, când rentabilitatea este calculată în funcție de prețul de vânzare.
Formula de calcul a rentabilității pe produs în acest caz este:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑝𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑠
Rp = 𝑃𝑟𝑒ț𝑢𝑙 𝑢𝑛𝑖𝑡𝑎𝑟
× 100
sau
 profitul obținut la un leu costuri, când rentabilitatea este calculată în funcție de costul pe unitate de
produs. Formula de calcul este:
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑝𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑠
 Rp = 𝐶𝑜𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑢𝑛𝑖𝑡𝑎𝑟
× 100
În acest context, rezultă că modificarea rentabilității pe produs poate fi influențată de următorii factori:
 Modificarea prețului de vânzare - P
 Modificarea costului vânzărilor unitar - C
Calculul influenței acestor factori se efectuează prin metoda substituțiilor în lanț bazată pe
recalcularea indicatorilor. În calitate de sursă informațională servește Calculația produsului.
Tabelul 3. Calculul influenței factorilor asupra modificării rentabilității pe produs
Costul vânzărilor Prețul de vânzare,
Rentabilitatea pe produs, % Abaterea Inclusiv din modificarea
unitar, lei lei
Produse absolută,
Anul Anul Anul Anul Anul Recal- Anul costului prețului de
p.p.
precedent curent precedent curent precedent culat curent vânzărilor vânzare
4−2 7= 8=
6= × 4−3 5−3
1 2 3 4 5 2 × × 9=8-6 10=7-6 11=8-7
100 3 3
100 100
A 194 200 230 250 18,56 15,00 25,00 +6,44 -3,56 +10,00
B 72 78 85 89 18,06 8,97 14,10 -3,96 -9,09 +5,13
C 115 108 127 149 10,43 17,59 37,96 +27,53 +7,16 +20,37
D 55 59 82 84 49,09 38,98 42,37 -6,72 -10,11 +3,39
Concluzie: Calculele demonstrează că în comparație cu anul precedent, în anul curent se observă o

tendință pozitivă de creștere a rentabilității pentru pr. A (+6,44) și pr. C (+27,53). Cel mai rentabil produs
13
este C, care a crescut pe baza ambilor indicatori. În acest context, echipa managerială trebuie să mențină
aceleași strategii la aceste 2 produse, dar să revadă strategiile de elaborare a costului unitar, cât și cele de
vânzare la produsele B și D . În particular:
= col. 9
 Pr. A - tendință pozitivă de creștere a rentabilității cu 6,44 p.p., se datorează creșterii prețului de vânzare
cu 10,0 p.p., dar nu și a costului vânzărilor, deoarece acesta s-a majorat cu 3,56 p.p. și a contribuit la diminuarea
rentabilității până la 6,44 p.p.
 Pr. B - tendință de descreștere a rentabilității cu 3,96 p.p., se datorează creșterii costului vânzărilor cu 9,09
p.p., cu un nivel mai mare decât creșterea prețului – 5,13 p.p.
 Pr. C - tendință pozitivă de creștere a rentabilității cu 27,53 p.p., se datorează creșterii prețului de vânzare
cu 20,37 p.p., și a diminuării costului vânzărilor cu 7,16 p.p.
 Pr. D - tendință de descreștere a rentabilității cu 6,72 p.p., se datorează creșterii costului vânzărilor cu
10,11 p.p., cu un nivel mai mare decât creșterea prețului – 3,39 p.p.
Modificarea prețului de vânzare - factor calitativ, care în mare măsură nu depinde de entitate, dar
de nivelul pieței de desfacere. În acest context, unica pârghie de redresare a prețului este calitatea
produselor.
3. Analiza pragului de rentabilitate
Prin pragul rentabilității se înțelege volumul din vânzări, la care entitatea nu are nici pierderi, nici
profit. În punctul critic, volumul din vânzări este egal cu suma totală a costurilor și cheltuielilor perioadei,
iar profitul operațional este egal cu zero. Scopul analizei pragului rentabilității constă în alegerea unui
asemenea volum al vânzărilor, care va asigura entității un rezultat financiar operațional nul5.
Cea mai oportună metodă de calcul al pragului rentabilității este considerată metoda contribuției
marginale, esența căreia constă în determinarea pragului rentabilității în baza formulelor și noțiunii de
contribuție marginală (corelația cost-volum-profit).
Costuri și cheltuieli
Contribuția marginală = Venitul din vânzări –
variabile
Contribuția marginală de producție nu poate fi echivalentă cu marja brută (profitul brut/pierderea brută),
întrucât marja brută este egală cu deferența dintre venituri din vânzări și costul vânzărilor. Contribuția
marginală de producție este destinată pentru acoperirea costurilor constante, după care, contribuie la
obținerea profitului brut. Odată ce costurile constante sunt complet acoperite, contribuția marginală rămasă
mărește profitul.
Costurile și cheltuielile variabile evoluează pe ansamblu astfel: ele cresc direct proporțional cu
creșterea volumului de producție sau de activitate, dar sunt constante per unitate de produs, atâta timp cât
prețul materialelor și serviciilor consumate rămâne neschimbat. Costurile variabile compun costul
produselor. Din categoria acestora cu caracter variabil, în funcție de volumul producției sau de activitate, fac
parte atât costurile directe (materii prime directe și repartizabile, salarii directe și repartizabile, contribuții asupra
retribuirii, valoarea aburului, apei, energiei electrice pentru procesele tehnologice etc.), precum și costurile indirecte
variabile (combustibilul și energia electrică pentru întreținerea și funcționarea utilajelor etc.).
Costurile și cheltuielile constante reacționează în sens invers. Ele rămân constante, indiferent de
creșterea volumului de producție sau de activitate, însă per unitate, scad o dată cu creșterea volumului de
producție. Deoarece costurile constante nu evoluează, cu cât se vor produce mai multe unități, cu atât mai
mici vor fi costurile constante unitare. Din categoria acestora, fac parte salariile calculate conducerii secțiilor
5
Pentru calculul și analiza pragului rentabilității se utilizează metodele: reprezentării grafice și contribuției marginale.
14
de producere și administrației, amortizarea, leasingul operațional etc. Costurile constante privesc, în
ansamblu, capacitatea entității de a produce și de a vinde, fiind relativ constante într-o perioadă de timp. Din
acest motiv, ele se programează și se urmăresc global sau în raport cu un număr redus de locuri de costuri
sau centre de responsabilitate și nu se includ în costul fiecărui produs, ci se deduc direct din rezultatul
financiar brut. În aceste condiții, nici stocurile de producție în curs de execuție și nici produsele finite
existente la sfârșitul perioadei de gestiune nu sunt afectate de costurile constante, fiind evaluate numai la
nivelul costurilor variabile.
În continuare, vom analiza contribuția marginală de producție. Instrumentul util pentru calcularea
contribuției marginale este contribuția marginală unitară.
Contribuția marginală
= Prețul de vânzare – Costul variabil unitar
unitară
Contribuția marginală poate fi apoi calculată astfel:
Contribuția Numărul de unități

Contribuția marginală = ×
marginală unitară vândute
Contribuția marginală poate fi exprimată în procente și confirmă contribuția marginală pe fiecare leu de
venituri. Indicatorul complementar al contribuției marginale procentuale este costul variabil procentual.
Contribuția marginală procentuală (numită și rata contribuție marginale) este egală cu raportul dintre
contribuția marginală unitară și prețul de vânzare. În acest context, contribuția marginală procentuală + costul
variabil procentual = 1.
Pentru fiecare produs în parte, se calculează contribuția marginală la profit, pentru a se cunoaște în ce
măsură au fost acoperite costurile variabile ocazionate de fabricarea și desfacerea produsului și ce contribuție
aduce, în continuare, la acoperirea costurilor constante pentru a obține profit. Conform metodei Variabil-cost,
mărimea profitului brut reflectat în Situația financiară de profit și pierdere depinde nemijlocit de volumul
vânzărilor, în timp ce, conform metodei tradiționale, mărimea profitului brut depinde atât de volumul vânzărilor
din cursul unei perioade de gestiune, cât și de volumul de producție din perioada respectivă.
Modelele manageriale, bazate pe studierea acestei corelații, sunt tratate ca analiza punctului
critic/pragului de rentabilitate, care reprezintă punctul în care costurile totale sunt egale cu veniturile
totale și din care entitatea începe să obțină profit.
Managerii sunt interesați de pragul de rentabilitate, deoarece vor să evite pierderile din activitatea sa.
Pragul de rentabilitate le spune ce cantitate minimă de produse trebuie să vândă pentru a nu înregistra
pierderi, iar în funcție de timp arată în ce perioadă se va întâmpla - numită perioadă critică. În punctul critic,
veniturile totale din vânzări sunt egale cu costurile totale ale entității, iar profitul brut este egal cu zero.
Punctul critic poate fi exprimat în unități naturale și monetare. Obiectivul analizei pragului de rentabilitate
este de a determina nivelul de activitate pentru care veniturile din vânzări sunt egale cu suma tuturor
costurilor variabile și constante.
Pentru exemplificarea modului de determinare a pragului de rentabilitate vom utiliza două metode:
metoda ecuației și metoda contribuției marginale.
Cea mai generală și ușor de reținut metodă de abordare a analizei CVP este metoda ecuației pentru
determinarea pragului de rentabilitate, iar Situația de profit și pierdere este exprimată sub forma
relației de calcul:
(PV × Q) - (CVU × Q) – CCh C = Ppi
PV = Prețul de vânzare
15
Q = Cantitatea de unități vândute
CVU = Costul variabil unitar
CChC = Costurile și cheltuielile constante
Ppi = profitul până la impozitate
Entitatea planifică să comercializeze mobilă în cursul unei expoziții cu vânzare de produse de trei zile,
la Moldexpo. Setul de mobilă va fi vândut la prețul unitar (fără TVA) de 12 000 de lei. Costul variabil
unitar constituie 8 000 de lei. Entitatea a achitat deja 20 000 de lei pentru închirierea standului pe timp
de trei zile. Se presupune că nu există alte cheltuieli. Ce profit va obține entitatea din vânzarea unor cantități
diferite de seturi de mobilă?
Rezolvare și analiză:
În baza datelor din exemplu, suma de 20 000 de lei, pentru închirierea standului pe timp de două zile,
este o cheltuială constantă, întrucât ea nu se va schimba, indiferent câte seturi de mobilă vinde entitatea. Dacă
entitate vinde 5 seturi de mobilă, atunci costurile variabile totale va fi de 40 000 de lei (8 000×5). Analiza Cost-
Volum-Profit ne permite să examinăm cum se modifică profitul ca rezultat al vânzării unor cantități diferite
de mobilă, tabelul 4.
Tabelul 4. Situația de profit și pierdere cu accent pe contribuția marginală pentru diferite cantități estimate a se vinde
Nr. Numărul estimat de seturi vândute
Indicatorii
crt. 0 1 3 5 7
1. Venituri din vânzări, 12 000 lei/setul 0 12 000 36 000 60 000 84 000
2. Costuri variabile, 8 000 lei/setul 0 8 000 24 000 40 000 56 000
3. Contribuția marginală, 4 000 lei/setul 0 4 000 12 000 20 000 28 000
4. Costuri și cheltuieli constante, lei 20 000 20 000 20 000 20 000 20 000
5. Profitul până la impozitare, lei
(20 000) (16 000) (8 000) 0 8 000
(rd.3-rd.4)
Explicație: Dacă entitatea nu vinde nici un set de mobilă, ea va plăti cheltuielile constante și va
înregistra o pierdere de 20 000 de lei. Dacă vinde un set de mobilă, entitatea va încasa venituri de 12 000 de
lei, va suporta costuri variabile de 8 000 de lei, va plăti aceleași cheltuielile constante și va înregistra o
pierdere de 16 000 de lei. Dacă vinde 3 seturi de mobilă, entitatea va încasa venituri de 36 000 de lei, suporta
costuri variabile de 24 000 de lei, va plăti aceleași cheltuielile constante și va înregistra o pierdere de 8 000 de
lei. Dacă entitatea vinde 5 seturi de mobilă, ea va încasa venituri de 60 000 de lei, suporta costuri variabile
de 40 000 de lei, va plăti aceleași cheltuielile constante și va obține un rezultat egal cu 0 lei. Doar în cazul
vânzării de 7 seturi, entitatea va obține un profit de 8 000 de lei, plătind aceleași cheltuielile constante,
încasând venituri de 84 000 de lei, suportând costuri variabile de 56 000 de lei.
Concluzie: Entitatea va atinge pragul de rentabilitate doar prin vânzarea a 5 seturi de mobilă. Începând cu al
6-lea set vândut, entitatea va obține profit. Acest prag de rentabilitate este exprimat în unități de produs. El poate fi
exprimat și în termeni de venituri: 60 000 de lei (5 seturi × 12 000 de lei).
Metoda contribuției marginale este o metodă ce reformulează ecuația primei metode. Astfel, pragul
de rentabilitate exprimat în număr de unități se va calcula prin relația:
Pragul de rentabilitate exprimat în Costuri Contribuția
= ÷
număr de unități constante marginală unitară
În exemplul nostru, costurile constante sunt de 20 000 de lei, iar contribuția marginală unitară este de
4 000 de lei (12 000 - 8 000). Prin urmare:
16
Pragul de rentabilitate exprimat în număr de unități = 20 000 ÷ 4 000 = 5 seturi
Pentru a calcula pragul de rentabilitate în termeni de venituri, determinăm mai întâi contribuția
marginală procentuală (raportul dintre contribuția marginală unitară și prețul de vânzare):
Contribuția marginală procentuală = 4 000 ÷ 12 000 = 0,33 sau 33%
Cu alte cuvinte, contribuția marginală procentuală reprezintă 33% din fiecare leu de venituri (adică 33 de
bănuți). Prin urmare, pentru a obține o contribuția marginală de 20 000 de lei (costurile constante), veniturile
trebuie se fie egale cu 60 000 de lei (20 000 lei ÷ 0,333333333333333).
Scopul principal al administrării unei afaceri nu este de a atinge pragul de rentabilitate, ci de a obține profit.
Analiza pragului de rentabilitate ajustată cu un coeficient al profitului poate fi folosită ca bază pentru estimarea
profitabilității unei afaceri și poate răspunde la unele întrebări, precum: ce s-ar întâmpla dacă numărul
unităților vândute va crește doar cu …? Ce efect va avea creșterea produselor vândute asupra profitului
estimat? Ce s-ar întâmpla dacă costurile constante s-ar diminua? etc.
Pentru a ilustra modul în care analiza pragului de rentabilitate poate fi aplicată în prognozarea profitului,
presupunem că managerul entității a stabilit un profit programat pentru cele trei zile de expoziție (aplicația
practică precedentă) în mărime de 32 000 lei. Dacă datele din aplicația precedentă rămân valabile, câte
seturi trebuie să vândă entitatea, pentru a obține profitul programat?
Rezolvare și analiză:
Folosind ecuația pragului de rentabilitate, determinăm (matematic) câte seturi trebuie vândute pentru a
obține un profit de 32 000 lei.
(12 000×y seturi - 8 000 × y seturi) - 20 000 = 32 000
12 000×y seturi - 8 000 × y seturi = 32 000 + 20 000
4 000 y = 52 000
𝟓𝟐 𝟎𝟎𝟎
y= 𝟒 𝟎𝟎𝟎
= 13 seturi
Tehnica determinării contribuției marginale poate fi aplicată și în cazul planificării profitului. În acest
scop, se adună profitul la numărătorul ecuației pragului de rentabilitate cu utilizarea contribuției marginale:
𝐂𝐨𝐬𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐟𝐢𝐱𝐞+𝐏𝐫𝐨𝐟𝐢𝐭 𝟐𝟎 𝟎𝟎𝟎+𝟑𝟐 𝟎𝟎𝟎
Vânzări programate în unități fizice = 𝐂𝐨𝐧𝐭𝐫𝐢𝐛𝐮ț𝐢𝐚 𝐦𝐚𝐫𝐠𝐢𝐧𝐚𝐥ă 𝐮𝐧𝐢𝐭𝐚𝐫ă = = 𝟒 𝟎𝟎𝟎
= 13 seturi
Pentru a verifica corectitudinea calculelor, introducem datele în ecuație și prezentăm sub forma Situației
de profit și pierdere cu accent pe contribuția marginală.
Tabelul 5. Situația de profit și pierdere cu accent pe contribuția marginală
Nr.
Indicatorii Modul de calcul Suma, lei
crt.
1. Venituri din vânzări 12 000×13 seturi 156 000
2. Costuri variabile 8 000×13 seturi 104 000
3. Contribuția marginală rd.1- rd.2 52 000
4. Costuri și cheltuieli constante Informații adiționale 20 000
5. Profitul până la impozitare rd.3-rd.4 32 000
Pentru a calcula vânzările programate în unități monetare, se împart costurile fixe plus profitul la
contribuția marginală procentuală (4000 ÷ 12 000×100 = 33,3333333333333%):
𝟐𝟎 𝟎𝟎𝟎+𝟑𝟐 𝟎𝟎𝟎
Vânzări programate în unități monetare = 𝟑𝟑,𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑𝟑%
= 156 000 lei
17
Concluzie: pentru a obține mărimea profitului prognozat de 32 000 de lei, entitatea trebuie să vândă 13 seturi de
mobilă, venitul din vânzări al cărora se egalează cu 156 000 de lei.
După cum s-a menționat, aproape toate tipurile de afaceri utilizează analiza Cost-Volum-Profit
pentru estimarea mediului de activitate și controlul operațiilor. Condițiile ce stau la baza analizei
Cost-Volum-Profit sunt:
1. Evoluția costurilor variabile și constante poate fi stabilită cu exactitate.
2. Costurile și veniturile au evoluții liniare aproximativ identice.
3. Eficiența și productivitatea sunt constante în intervalul relevant de producție.
4. Variabilele costurilor și prețurilor sunt de asemenea constante pe durata perioadei planificate.
5. Structura vânzărilor de produse nu se modifică pe parcursul perioadei planificate.
6. Volumul producției și al vânzărilor sunt aproximativ egale.
Dacă una sau mai multe din aceste condiții lipsesc, analiza Cost-Volum-Profit poate să dea rezultate
greșite.
4. Analiza rentabilității activelor
Rentabilitatea activelor (ROA) reflectă nivelul profitului obținut la fiecare leu al bunurilor economice
investite în circulația entității indiferent de sursa de finanțare a acestora. În cazul când entitatea obține
pierderi, nivelul acestui indicator va fi negativ și v-a reflecta valoarea pierderilor obținute la fiecare leu de
active. Rentabilitatea activelor este utilizată în calitate de: indicator de estimare a calității și eficienței de gestionare
a entității; indicator de apreciere a eficienței mijloacelor investite în afacere; metodă de prognozare a mării profitului;
indicator de apreciere a surselor de finanțare împrumutate (credite).
Formula generală de calcul a rentabilității activelor este:

𝑃𝑃𝐼
ROA = Ā
× 100
(Ā) Valoarea medie a activelor poate fi calculată folosind media aritmetică simplă în baza Bilanțului:
A înc. an+A sf. an
Ā=
2
Analiza începe cu aprecierea evoluției în timp a nivelului rentabilității activelor. Pentru acesta
sunt utilizate datele din Bilanț și Situația de profit și pierdere.
Tabelul 6. Aprecierea dinamicii rentabilității activelor
Nr.crt. Indicatori Anul precedent Anul curent Abaterea absolută
A 1 2 3 4=3-2
1. Profit (pierdere) până la impozitare, mii lei 1 330,8 216,8 -1 114,0
2. Valoarea medie a activelor, mii lei 50 250,6 58 944,0 +8 693,4

3. Rentabilitatea activelor, % (rd.1 : rd.2  100) 2,65 0,37 -2,28
40001,6+60499,6
Ā precedent (din Bilanț) = = 50 250,6
2
60499,6+57388,4
Ā curent (din Bilanț) = = 58 944,0
2
Concluzie: Calculele demonstrează că în comparație cu anul precedent, în anul curent se observă o diminuare cu 2,28 p.p.
a rentabilității. Astfel, în anul precedent, de la 1 leu investit în active, entitatea în medie a obținut 2,65 bani PPI. Iar în anul curent,
de la 1 leu investit în active, entitatea în medie a obținut 0,37 bani PPI sau cu 2,28 p.p. mai puțin. În acest context, concluzionăm
că în anul curent în comparație cu anul precedent, entitatea a utilizat ineficient activele sale ceea ce înseamnă că o parte din acestea
sunt înghețate sub formă de stocuri, creanțe curente (comerciale, ale bugetului) etc.
18
Nivelul rentabilității activelor poate crește sau reduce fie prin majorarea sau micșorarea rentabilității
veniturilor din vânzări fie pe seama accelerării ori încetinirii rotației activelor. De aici, rezultă că rentabilitatea
activelor depinde de influența următoarelor factori:
 Modificarea rentabilității vânzărilor (PPI) - Δ ROS

 Modificarea nr. de rotații a activelor - Δ nr. Rotații A
Formula factorială a nivelului ROA poate fi prezentată astfel:
𝑃𝑃𝐼 𝑉𝑉 𝑃𝑃𝐼 𝑉𝑉
ROA = Ā
× 100 × 𝑉𝑉 = 𝑉𝑉
× 100 × Ā
ROS Nr. de rotații a

activelor
Ambii factori au o acțiune directă asupra modificării nivelului rentabilității activelor.

Calculul influenței factorilor se efectuează prin metoda substituțiilor în lanț sau
varietăților ei în baza datelor din Bilanț și Situația de profit și pierdere.
Tabelul 7. Calculul influenței factorilor la devierea nivelului rentabilității activelor

Inclusiv din modificarea
Anul Anul de Abaterea
Indicatori rentabilității veniturilor numărului de rotații
precedent gestiune absolută
din vânzări a activelor
1 2 3 4=3–2 5 6
VV, mii lei 121 760,3 134 887,9 +13 127,6 x x
PPI, mii lei 1 330,8 216,8 -1 114,0 x x
Ā, mii lei 50 250,6 58 944,0 +8 693,4 x x
ROS,% 1,09 0,16 -0,93 x x
nr. Rotații A 2,42 2,28 -0,14 x x
ROA,% 2,65 0,37 -2,28 -2,25 -0,03
Influența ROS Δ ROA = Δ ROS ×nr. Rotații0 =(-0,93)×2,42= -2,25
Influența nr. rotații Δ ROA = ROS1 × Δ nr. Rotații A = 0,16×(-0,14)=-0,03

Concluzie: În urma calculelor efectuate, remarcăm o diminuare a rentabilității în dinamică cu 2,28%. Această micșorare a
fost determinată de influența negativă a ambilor factori. Astfel, scăderea ROS cu 0,93% a contribuit la diminuarea nivelului ROA
cu 2,25%. Dacă în anul precedent VV au reînnoit activele de 2,42 ori, apoi în anul curent doar de 2,28 ori. Ca urmare a reducerii
nr. de rotații a activelor cu 0,14 rotații, nivelul ROA s-a diminuat cu 0,03 p.p. Pe viitor, în vederea sporirii ROA se recomandă de
a lua măsuri în vederea creșterii nivelului ROS și a nr. rotații a activelor, prin depistarea activelor înghețate.
4. Analiza rentabilității capitalului propriu
Rentabilitatea financiară (rentabilitatea capitalului propriu) ROE - caracterizează eficiența utilizării

capitalului propriu în procesul activității economice a entității, adică evaluează mărimea profitului pentru
fiecare leu investit în capitalul propriu. O creștere a acestui indicator evidențiază o activitate eficientă din punct
de vedere al fructificării capitalului propriu. Tocmai de nivelul acestui indicator ține cont acționarul potențial
când selectează pe piața valorilor imobiliare cea mai convenabilă variantă de procurare a acțiunilor (acțiunile
unei entități sunt solicitate atunci când rentabilitatea financiară este superioară ratei medii a dobânzii, asigurând în
acest fel creșterea cursului bursier). Formula de calcul a rentabilității capitalului propriu este:
19
𝑃𝑁 Ā 𝑃𝑁 Ā
ROE = 𝐶𝑃
× 100 × 𝐴 = Ā
× 100 × 𝐶𝑃
ROA
Indicatorii de profit pot fi: atât PN, cât și PPI Pârghia
financiară
Analiza începe cu aprecierea în dinamică a indicatorului ROE.
Tabelul 8. Analiza dinamicii rentabilității capitalului propriu

Indicatori Anul Anul de Abaterea
Nr.crt.
precedent gestiune absolută
A 1 2 3 4=3-2
1. Profitul până la impozitare, mii lei 1 330,8 216,8 -1 114,0
2. Valoarea medie a capitalului propriu, mii lei 22 439,5 26 321,5 +3 882,0
3. Rentabilitatea capitalului propriu, % (rd.1 : rd.2  100) 5,93 0,82 -5,11
18174,9+26704,1
CP precedent (din Bilanț) = = 22 439,5
2
26704,1+25938,8
CP curent (din Bilanț) = = 26 321,5
2
Concluzie: Calculele demonstrează că în comparație cu anul precedent, în anul curent se observă o tendință negativă de
reducere cu 5,11 p.p. a rentabilității capitalului propriu. Astfel, în anul precedent, de la 1 leu surse proprii, în medie, proprietarii
au câștigat 5,93 bani PPI. Iar în anul curent, de la același leu surse proprii, entitatea în medie a obținut doar 0,82 bani PPI. În acest
context, concluzionăm că în anul curent în comparație cu anul precedent, sursele proprii au fost utilizate ineficient.
În procesul analizei de mai departe sunt examinați factorii care au contribuit la devierea nivelului
rentabilității capitalului propriu:
𝑃𝑁
 Modificarea rentabilității activelor, calculată în baza PN: ROA =
Ā
× 100; (ΔROA ×Pf0)
Ā
 Modificarea pârghiei financiare: Pf = CP; (ΔPf×ROA1)
unde:
Pârghia financiara reflectă structura surselor de finanțare a activelor, spre exemplu: Pf = 120%, indică că
activele sunt finanțate la nivel de 100% din surse proprii, iar 20% din surse împrumutate.
Tabelul 9. Calculul influenței factorilor asupra rentabilității capitalului propriu
inclusiv din modificarea

Anul Anul de Abaterea rentabilității
Nr.crt. Indicatori pârghiei
precedent gestiune absolută activelor financiare
1. PPI, mii lei 1 330,8 216,8 -1 114,0 X X
2. Valoarea medie a activelor,
50 250,6 58 944,0 +8 693,4 X X
mii lei
3. Valoarea medie a capitalului
22 439,5 26 321,5 +3 882,0 X X
propriu, mii lei
4. ROA,% 2,65 0,37 -2,28 X X
5. Pârghia financiară 2,24 2,24 0 X X
6. ROE, % 5,93 0,82 -5,1 -5,11 0
20
Concluzie: Calculele demonstrează că în comparație cu anul precedent, în anul curent se observă o tendință negativă de
reducere cu 5,11 p.p. a rentabilității capitalului propriu, micșorare determinată doar de influența negativă a ROA. În anul ambele
perioade, activele au fost finanțate 100% din surse proprii și 124% din surse împrumutate. Ca urmare aceasta a condus la
micșorarea rentabilității financiare cu 5,11 p.p. Trebuie de menționat că nivelul rentabilității CP este foarte redus și în comparație
cu rata medie a dobânzilor la creditele acordate și depozitele atrase pe sectorul bancar (8-10%). În acest context, entitatea analizată
nu reprezintă o variantă relevantă de procurare a acțiunilor, de aceea în vederea creșterii nivelului ROE se recomandă de a lua
măsuri în vederea majorării ROA (rezerve sunt: diminuarea creanțelor comerciale și ale bugetului).
Tema 4. Analiza activelor disponibile

1. Aprecierea generală a mărimii și evoluției activelor disponibile și analiza structurală
2. Analiza activelor nete
3. Analiza ratelor de rotație a activelor
1. Aprecierea generală a mărimii și evoluției activelor disponibile și analiza structurală

Activele - resurse economice identificabile și controlabile de către entitate ce provin din fapte economice trecute
din a căror utilizare se așteaptă obținerea unor beneficii economice.
Clasificarea activelor în funcție de gradul de lichiditate
Active imobilizate Active circulante

se caracterizează printr-o sunt activele cu termenul de
perioadă îndelungată de participare la circuitul utilizare de până la un an, consumându-se într-
economic (mai mare de 1 an). un singur circuit economic.
Analiza activelor disponibile (patrimoniului) oferă utilizatorilor Situațiilor financiare posibilitatea de a

aprecia următoarele aspecte:
 Care este mărimea totală a activelor controlate de entitate?
 Crește ori descrește în dinamică patrimoniul aflat la dispoziția entității?
 Care este componența patrimoniului entității?
 Care este durata de folosire a activelor în circuitul economic al entității?
 Aparțin ori nu entității cu drept de proprietate activele disponibile?
 Care este gradul lichidității activelor, controlate de entitate? etc.
În vederea aprecierii situației patrimoniale se studiază mărimea și evoluția bunurilor economice,
reflectate în activul Bilanțului. La această etapă inițială de analiză, pot fi calculate atât abaterile absolute, cât
și indicii relativi, adică ritmul sau sporul creșterii activelor disponibile față de perioada precedentă.
Aprecierea informației obținute în urma calculelor se efectuează pornind de la următoarele considerente. În mod
normal, în urma desfășurării normale a activității economico-financiare crește mărimea activelor, controlate de
entitate. Acest fapt reflectă extinderea activității de întreprinzător și majorarea potențialului economico-financiar
(reînnoirea și dezvoltarea parcului de utilaje, mărirea stocurilor de mărfuri și materiale, efectuarea investițiilor
financiare etc). Creșterea activelor disponibile poate fi obținută pe diferite căi: efectuarea aporturilor suplimentare în
capitalul social din partea proprietarilor, procurarea și crearea activelor pe seama profitului obținut (reinvestirea
profitului), împrumutarea patrimoniului (procurarea și crearea activelor din contul creditelor și împrumuturilor,
locațiunea activelor etc).
Reducerea potențialului economico-financiar al entității semnifică incapacitatea de a continua activitatea
de întreprinzător la același nivel. Diminuarea patrimoniului disponibil semnalează existența tendințelor
21
negative în activitatea entității: restrângerea activității din lipsa comenzilor și din alte motive, acumularea pierderilor,
rambursarea surselor împrumutate atrase peste limita de siguranță etc.
Analiza în dinamică a activelor presupune: determinarea modificărilor valorii activelor pe fiecare
compartiment în parte cu identificarea cauzelor generatoare, astfel:
• IA >100 reprezintă o creștere a valorii activelor de la an la an (achiziționarea imobilizărilor, activelor
circulante, diversificarea activității, extinderea activității etc.).
• IA =100 menținerea în timp a acelorași valori.
 IA <100 reprezintă o diminuare a valorii activelor de la an la an (amortizarea, vânzarea sau casarea
imobilizărilor, diminuarea ritmului de dezvoltarea a activității, diminuarea volumului fizic al vânzărilor etc.).
Pentru aprecierea situației patrimoniale este rațională, de asemenea, examinarea evoluției activelor
disponibile în concordanță cu dinamica volumului activității entității. Compararea evoluției activelor
disponibile în concordanță cu dinamica veniturilor profitului brut permite aprecierea eficienței folosirii
patrimoniului existent. Se apreciază pozitiv situația în care ritmul (sporul) creșterii veniturilor depășește
indicatorul similar al modificării activelor. În asemenea condiții devine evidentă gestiunea reușită a
patrimoniului din partea managerilor entității.
Analiza dinamicii activelor în corelare cu dinamica volumului din vânzări:
• IA >IVV situația reflectă o diminuare a gradului de utilizare a activelor. O astfel de corelație, poate însemna
o diminuare a eficienței activelor utilizate de entitate, reducerea vitezei de rotație, scăderea nivelului de eficiență
a activelor etc.
• IA = IVV situația reflectă generarea beneficiilor economice în același ritm.
• IA < IVV situația reflectă faptul că activele generează beneficii economice viitoare într-un ritm superior
dotării de care dispune, rezultând o creștere a gradului de utilizare a activelor. O astfel de corelație, poate
însemna o sporire a eficienței activelor utilizate de entitate, accelerarea vitezei de rotație a activelor, scăderea
necesarului relativ a activelor etc.
Tabelul 1. Analiza mărimii și evoluției activelor entității
Indicatori Anul Anul de Ritmul de creștere,
Nr.crt.
precedent gestiune %
3
A 1 2 3 4 = × 100
2
1. Valoarea totală a activelor, mii lei 60 499,6 57 388,3
94,86
2. Venitul din vânzări, mii lei 121 760,3 134 887,9
110,78
3. Profitul până la impozitare 1 330,8 216,8
16,29
Concluzie: Din datele tabelului 1 rezultă că în dinamică se evidențiază o tendință negativă de micșorare
a patrimoniul aflat la dispoziția entității. Dacă la începutul anului de gestiune activele controlate de entitate
au constituit 60 499,6 mii lei, atunci la sfârșitul anului acestea au diminuat cu 5,14 % și au alcătuit 57 388,3
mii lei. Din datele tabelului se atestă o gestiunea reușită a patrimoniului, deoarece o dată cu micșorarea
activelor (5,14%) controlate de entitate, are loc creșterea considerabilă a veniturilor obținute (10,78%) în
urma utilizării acestora în activitate de întreprinzător. Dar acest ritm de creștere n-a fost în stare de a acoperii
cheltuielile totale și avem o diminuare semnificativă a profitului până la impozitare (+83%). Chiar dacă se
evidențiază o tendință negativă, aceasta atestă faptul că patrimoniul disponibil la entitate este utilizat eficient,
deoarece ritmul de creștere a veniturilor depășește pe cel al activelor.
Pentru a examina corelațiile existente între diferite elemente patrimoniale reflectate în activul
Bilanțului se analizează structura patrimoniului disponibil.
Tabelul 2. Analiza structurii activului patrimonial al entității
Anul precedent Anul de gestiune Abaterea
Nr.crt. Indicatori suma, ponde- suma, ponde- ponde-
sumă, mii lei
mii lei rea, % mii lei rea, % rea, %
22
A 1 2 3 4 5 6= 4-2 7=5-3
1. Imobilizate necorporale, mii lei 444,8 0,73 438,7 0,76 -6,1 +0,03
2. Terenuri, mii lei 7 800,8 12,89 7 800,8 13,59 0 +0,7
3. Mijloace fixe, mii lei 4 153,4 6,87 4 468,8 7,79 +315,4 +0,92
4. Materiale, mii lei 2 534,9 4,19 3 102,4 5,41 +567,5 +1,22
5. Produse, mii lei 358,8 0,59 286,1 0,50 -72,7 -0,09
6. Mărfuri, mii lei 18 458,9 30,51 16 848,6 29,38 -1 610,3 -1,13
7. Creanțe, mii lei 21 992,6 36,35 23 004,6 40,08 +1 012 +3,73
8. Numerar, mii lei 4160,0 6,88 945,7 1,64 -3 214,3 -5,24
9. Alte active, mii lei 595, 4 0,99 492,6 0,85 -102,8 -0,14
10. Total active, mii lei 60 499, 6 100 57 388,3 100 -3 111,3 X
Concluzie: Informația conținută în tabelul 2 atestă faptul că în structura patrimoniului entității
prevalează creanțele și mărfurile. Totodată, în dinamică se observă reducerea absolută și relativă a mărfurilor
și creșterea creanțelor. Dacă la începutul perioadei de gestiune creanțele au constituit 36,35 la sută din totalul
patrimoniului disponibil, atunci la sfârșit cota creanțelor a alcătuit 40,08 %, adică cu 3,73 % mai mult. Practic
celelalte elemente componente s-au menținut la același nivel absolut și relativ. Se observă micșorarea
absolută și relativă a numerarului. Restul modificărilor survenite în structura patrimoniului nu au fost atât
de însemnate.
2. Analiza activelor nete (AN)

AN reflectă mărimea patrimoniului format doar pe seama surselor proprii de finanțare a bunurilor economice.
Patrimoniul entității poate fi analizat nu numai la valoarea contabilă, dar și la valoarea netă a acestuia. In
ultimul caz, se folosește noțiunea patrimoniului net (activelor nete). În practica economică internațională,
patrimoniul net se definește ca valoare a activelor, diminuată cu mărimea datoriilor (pe termen lung și scurt).
In conformitate cu această modalitate, valoarea patrimoniului net se calculează în felul următor:
Patrimoniul net = Total active - Datorii pe termen lung - Datorii pe termen scurt
Din formulă se observă că rezultatul calculului efectuat în baza datelor Bilanțului va fi egal cu valoarea
capitalului propriu.
În legislația națională contabilă, capital propriu reprezintă sursele proprii de finanțare a bunurilor
economice. Capitalul propriu cuprinde totalitatea surselor de finanțare ale acesteia, formate din: capital
social și suplimentar (conform noilor modificări SNC se numesc prime de capital), rezerve, profitul
nerepartizat/pierderea neacoperită, alte elemente de capital.
În mod normal mărimea patrimoniului net crește în dinamică în urma desfășurării activității economico-
financiare eficiente. Tendința de scădere a activelor nete semnalează existența aspectelor dificile în
dezvoltarea entității. Situația financiară în acest caz se caracterizează ca instabilă. Apariția valorii negative a
patrimoniului net confirmă o stare de criză, când entitatea nu dispune de active formate pe seama surselor proprii și
activitatea pe deplin se finanțează datorită surselor împrumutate. Deci, se constată dependența financiară absolută a
entității de creditorii acesteia.
Tabelul 3. Calculul şi analiza factorială a patrimoniului net
23
Concluzie:
Pentru o apreciere mai completă a utilizării AN se impune o analiză comparativă între indicii AN, VV
cel a PPI (ritmul de creștere). Analiză comparativă între indicii AN, VV cel a PPI (ritmul de creștere) prevede:
RAN >RVV >RPPI
 ,,-” se apreciază nefavorabilă și ineficientă utilizarea AN;
RAN =RVV =RPPI

 situația se apreciază ca fiind normală, se înscrie în obiectivele stabilite pentru perioada respectivă;
RAN <RVV <RPPI

 ,,+” favorabilă, reflectă o utilizare eficientă a AN, asigurând efecte superioare efortului financiar susținut de
entitate.
Tabelul 4. Analiza mărimii și evoluției patrimoniului net (AN)
Anul precedent, mii Anul curent, mii
Nr.crt. Indicatori Ritmul de creștere,%
lei lei
3
A 1 2 3 4 = × 100
2
1. Active nete 26 704,1 25 938,8 97,13
2. Venituri din vânzări 121 760,3 134 887,9 110,78
3. Profitul până la impozitare 1 330,8 216,8 16,29
Concluzie: 97,13<110,78>16,29, putem considera o situație favorabilă de dezvoltare a entității, în condițiile
analizei diminuării activelor în corelare cu ritmul de creștere a VV, însă acest ritm de creștere nu asigură toate
cheltuielile entității, de aceea avem un ritm foarte scăzut a PPI <100%.
Valoarea AN se folosește la efectuarea multiplelor operații economice:
 la evaluarea patrimoniului în scopul acționării, privatizării, vânzării, moștenirii;
 la depunerea entității în gaj;
 asigurarea bunurilor contra unor riscuri;
 reorganizarea entității;
 la evaluarea pachetelor de acțiuni pentru răscumpărare, depunerea în gaj etc.
3. Analiza ratelor de rotație a activelor

Pentru a-și desfășura normal activitatea de întreprinzător, entitatea trebuie să dispună de numerarul
necesar procurării bunurilor, organizării procesului de producție și comercializării produselor. De regulă, în
24
urma comercializării produselor, entitatea trebuie să obțină o sumă mai mare de numerar decât cea inițial
investită la începutul ciclului operațional cu mărimea profitului obținut din afaceri. Reținerea numerarului
la orice fază de circulație a activelor duce la încetinirea rotației acestora, la atragerea suplimentară a
numerarului în circuit, și, ca rezultat, la agravarea considerabilă a situației financiare a entității.
Ratele de rotație a activelor măsoară viteza de transformare a activelor entității în lichidități.
Reducerea duratei ciclului de producție și a fazelor de circulație a activelor contribuie la accelerarea rotației
activelor, efectul căreia se exprimă prin majorarea volumului producerii și vânzărilor fără atragerea
suplimentară a numerarului. Pe lângă aceasta, pe seama accelerării rotației activelor, se majorează și profitul,
deoarece, în mod normal, capitalul trebuie să revină în forma sa inițială bănească cu o anumită creștere. Dacă
în urma activității sale, entitatea înregistrează pierderi, atunci accelerarea rotației activelor cauzează
înrăutățirea (agravarea) rezultatelor financiare și diminuarea capitalului.
Astfel, rezultă că entitatea trebuie, pe de o parte, să utilizeze eficient activele sale, majorând suma
profitului obținut, în medie la un leu activ, iar, pe de altă parte, - să le folosească mai intensiv, accelerând
rotația acestora în toate fazele de circulație a activelor.
În teoria și practica economică sunt utilizate trei modalități de apreciere a ratelor generalizatoare de
rotație a activelor prin determinarea: numărului de rotații, ratei înzestrării veniturilor din vânzări cu active, duratei
de rotație.
 Numărului de rotații. Numărul de rotații ale activelor sau recuperabilitatea activelor caracterizează
eficiența cu care sunt utilizate mijloacele de care dispune entitatea, sau de câte ori vânzările au reînnoit activele
într-o perioadă. Analiza acestui indicator se efectuează în dinamică. În literatura de specialitate, se recomandă,
ca numărul de rotații ale activelor la entitățile industriale să fie mai mare de 2,5 ori. Un nivel mai mic decât
nivelul recomandat, semnifică faptul că entitatea nu comercializează suficiente produse față de activele pe
care le utilizează. O astfel de situație poate fi cauzată de gestionarea proastă a stocurilor. În mod normal,
veniturile din vânzări6 trebuie să crească, iar activele care nu aduc nici un profit ar trebui scoase din circuitul economic
al entității.
Numărul de rotații ale activelor (NRA) (recuperabilitatea activelor) se determină astfel:
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
NRA = 𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒𝑙𝑜𝑟
 Mărimea inversă a numărului de rotații se numește rata înzestrării veniturilor din vânzări cu active.
Această rată caracterizează de câte active are nevoie entitatea pentru generarea veniturilor din vânzări în valoare de un
leu.
Rata înzestrării veniturilor din vânzări cu active (RîVVa) se determină astfel:
𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒𝑙𝑜𝑟
RîVVa = 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
 Durata de rotație arată în câte zile are loc o rotație a activelor, adică perioada de timp (numărul de
zile) în care veniturile din vânzări reînnoiesc activele entității. Ultima modalitate de calcul ale ratelor de
rotație a activelor - după durata de rotație - este cea mai evidentă, fiindcă în ea este reflectată perioada de
timp în care se analizează rotația (an - 360 zile, trimestru - 90 zile, lună - 30 zile).
6
Veniturile din vânzări, luate în calculul numărului de rotații ale activelor, reprezintă veniturile obținute de entitate din
operațiuni comerciale într-o perioadă dată de timp. Ele includ în sine componentele valorice necesare pentru acoperirea costurilor
de producție, reînnoirea stocurilor de materiale, plata salariilor, rambursarea creditelor și acoperirea altor nevoi de dezvoltare și
stimulare a personalului și acționarilor. Rezultă că, într-o perioadă de timp, prin componența valorică a veniturilor din vânzări, fiecare element
de activ va fi reînnoit, iar fiecare datorie va fi achitată.
25
La utilizarea altor modalități de calcul ale ratelor de rotație a activelor apare necesitatea de a menționa pentru ce
perioadă de timp sunt efectuate calculele, pentru că numărul de rotații ale activelor într-un trimestru, oricând va fi mai
mic decât numărul de rotații într-un an, iar suma activelor la un leu venituri din vânzări, invers, pentru un trimestru
va fi mai mare, decât pentru un an.
Durata (viteza) de rotație a activelor (DrA) poate fi determinată ca:
𝑁𝑟 𝑑𝑒 𝑧𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑒𝑛𝑑𝑎𝑟𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐𝑒 𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑎 𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒𝑙𝑜𝑟 × 𝑁𝑟. 𝑑𝑒 𝑧𝑖𝑙𝑒
î𝑛 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑎 𝑎𝑛𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡ă 𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑐𝑎𝑙𝑒𝑛𝑑𝑎𝑟𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐𝑒 î𝑛 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑎 𝑎𝑛𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡ă
DrA = 𝑁𝑟. 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑡𝑎ț𝑖𝑖 𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒𝑙𝑜𝑟
× 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖÷𝑁𝑟 𝑑𝑒 𝑧𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑒𝑛𝑑𝑎𝑟𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐𝑒 × 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧𝑎𝑟𝑖
î𝑛 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑎 𝑎𝑛𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡ă
Analiza indicatorilor generalizatori de rotație a activelor poate fi efectuată prin compararea ratelor de
rotație a activelor în anul de gestiune cu cele din perioadele precedente și/sau prevăzute în Planul de afaceri.
În mod normal, numărul de rotații trebuie să crească, iar durata de rotație să se micșoreze.
În baza datelor situațiilor financiare, vom aprecia evoluția ratelor generalizatoare de rotație a
activelor în comparație cu realizările anului precedent.
Tabelul 5. Analiza ratelor generalizatoare de rotație a activelor
Nr. Abaterea
Indicatorii Anul precedent Anul curent
crt. absolută
A 1 2 3 4 = 3-2
1. Venitul din vânzări, mii lei 121 760,3 134 887,9 +13 127,6
2. Valoarea medie a activelor, mii lei 50 250,6 58 943,9 +8 693,3
3. Numărul de rotații ale activelor (rd.1÷rd.2) 2,42 2,29 -0,13
4. Rata înzestrării veniturilor din vânzări(rd.2÷rd.1),
0,41 0,43 +0,02
lei
5. Durata de rotație a activelor, zile (360÷rd.3) 149 157 +8
Concluzie: Datele tabelului 4 arată că la entitatea analizată, în perioada de gestiune, s-a redus numărul de rotații
ale activelor cu 0,13 ori față de cel precedent, corespunzător s-a majorat rata înzestrării veniturilor din vânzări cu active
de la 0,41 bani la 0,43 bani, ceea ce înseamnă că pentru a genera venituri din vânzări în valoare de un leu entitatea a
avut nevoie cu 0,02 bani de active mai multe decât în anul precedent. De menționat că, în perioada analizată, s-a
încetinit rotația activelor cu 8 zile. Astfel, putem constata că, la entitatea analizată, a scăzut eficiența utilizării activelor
totale.
Tema 5. Analiza surselor de finanțare

1. Analiza structurii surselor de finanțare
2. Analiza capitalului propriu
3. Analiza nivelului de îndatorare
1. Analiza structurii surselor de finanțare

În vederea procurării bunurilor economice, o entitate folosește finanțarea proprie (făcută de proprietar,
ce-și aduce contribuția personală) și finanțarea străină (asigurată de terțe persoane ce împrumută averea sa sub forma
creditelor bancare, achitărilor ulterioare pentru bunurilor procurate și serviciile primite etc.). Componența surselor
de finanțare a activelor, predominarea anumitor componente asupra altora, evoluția structurii pasivelor, în
mod direct, determină stabilitatea și independența financiară a entității.
26
Analiza pasivelor pornește de la aprecierea generală a structurii, prin calcularea și examinarea unor
rate/coeficienți7 ai structurii capitalului, independenței financiare, de solvabilitate, de îndatorare sau
capacitate de plată.
Unul dintre cei mai frecvent folosiți coeficienți/rate ai structurii surselor de finanțare este coeficientul/rata de
autonomie (de autofinanțare, de concentrare a capitalului propriu). Anume acest indicator se aplică, de obicei, în
sistemul bancar al Moldovei în procesul aprecierii credibilității clientului.
Rata autonomiei financiare globale (RAG) sau cota activelor finanțate din sursele proprii
(solvabilitate patrimonială) reflectă gradul în care CP asigură autofinanțarea activității. Autonomia financiară
exprimă aptitudinea entității de a face faţă angajamentelor financiare, măsurându-se cu ajutorul unor rate care exprimă
gradul de lichiditate – solvabilitate şi gradul de îndatorare. Se calculează prin relația:
𝑪𝑷
RAG = × 𝟏𝟎𝟎
𝑨
Semnificația ratei autonomiei financiare globale: caracterizează ponderea CP în totalul pasivelor.
Specialiștii din domeniu recomandă ca satisfăcătoare - rata mai mare de 33%. Însă, stabilirea unor rate de referință este
dificila datorita diversității de condiții in care activează entitatea. Premisa autonomiei financiare a entității o reprezintă
existenta unui capital propriu egal sau mai mare cu o treime din totalul bilanțier. Cu cât indicatorul ia valori mai mici
decât mărimea amintită, cu atât entitatea se expune riscului de insolvabilitate ca urmare a dependenţei prea mare de
creditori. Din punct de vedere al creditorului, nivelul de siguranță al acestui coeficient, după părerea preponderentă a
specialiștilor, alcătuiește cel puțin 0,5'. În acest caz, riscul creditorului este minim, pentru că patrimoniul entității, care
este format din surse proprii, servește drept garanție pentru achitarea tuturor datoriilor față de creditori. Dacă rata
autonomiei financiare nu atinge nivelul de siguranță, atunci conducerii îi va fi greu de obținut creditele necesare fără
mărirea prealabilă a capitalului propriu, în particular, a celui social. Sau creditorii vor acorda credit cu condiții mult
mai dure (gajul, garanția terților etc.)
Rata de îndatorare globală (RDG) indică nivelul de îndatorare al entității și oscilează în limitele: 0-0,5.
Cu cât coeficientul respectiv este mai mic, cu atât securitatea financiară a entității este mai stabilă. Diminuarea
în dinamică se apreciază pozitiv.
𝑫
RDG8 = 𝑨 × 𝟏𝟎𝟎 sau 100 – RAG
Semnificația ratei de îndatorare: caracterizează dependența financiară a entității și gradul de risc al
politicilor financiare curente și previzionale. În condiții normale de activitate gradul de îndatorare trebuie să se situeze
în jur de 50% (extensia mai mare de 50% înseamnă pierderea controlului asupra entității). O limită sub 30% indică o
rezervă în apelarea la credite și împrumuturi, iar peste 80% o dependență de credite, situație alarmantă. Cu cât valoarea
acestui indicator este mai îndepărtată de 0,5, cu atât crește autonomia financiară a entității, riscul de insolvabilitate este
mic, iar entitatea dispune încă de capacitate de îndatorare.
Rata pârghiei financiare RPF (rata îndatorării globale, coeficientul corelării dintre sursele proprii și
împrumutate, rata levierului financiar) reprezintă unul din indicatorii ce caracterizează stabilitatea financiară a
entității. Evoluția ascendentă a acesteia este apreciată negativ, deoarece generează reducerea stabilității
financiare. Limita superioară general acceptată - 200%. Dacă entitatea va înregistra o valoare mai mare de
peste 200%, solvabilitatea financiară a acesteia va fi afectată.
𝑫 𝐑𝐝
RPF = 𝑪𝑷 × 𝟏𝟎𝟎 sau RPF = 𝑹𝒂𝒈 × 𝟏𝟎𝟎
7 Dacă raportul se va înmulți cu 100, atunci va fi rată, în cazul în care nu înmulțim cu 100 va fi coeficient.
8
În practica financiară este des calculat acest indicator, luând în considerare, la numitor, capitalul propriu, exprimând îndatorarea
totală (pe termen scurt, mediu și lung) a entității în raport cu sursele de finanțare proprii (levier financiar).
27
Semnificația ratei pârghiei financiare: prezintă un interes special pentru acționari și reprezintă un aspect
fundamental al riscului financiar. De acea, la calcularea RPF trebuie luate în calcul doar datoriile financiare pe termen
lung (411, 412) și datoriile financiare pe termen scurt (511,512), cele ce generează cheltuieli cu dobânzile.
Rata solvabilității generale RSG exprimă gradul de acoperire a surselor împrumutate cu activele totale
de care dispune entitatea. Mărimea acestui indicator trebui să fie > 2 și se calculează prin relația:
𝑨 𝟏𝟎𝟎
RSG = 𝑫 × 𝟏𝟎𝟎 sau RSG = 𝑹𝑫
Semnificația ratei solvabilității generale: indică posibilitatea acoperirii datoriilor totale cu active și arată cu cât
activul depășește sursele împrumutate, iar majorarea acestui indicator în dinamică se apreciază pozitiv. Astfel, acest
indicator măsoară securitatea de care se bucura entitatea față de bancă și de creditori. Se consideră o situație normală
atunci când activele totale sunt de două ori mai mari decât datoriile totale.
Rata dependenței financiare (rata generală de acoperire a capitalului propriu) este inversă ratei autonomiei
globale RAG, care arată că la primele 100%, activele entității sunt finanțate din contul surselor proprii, iar
valoarea ce depășește 100%, denotă activele finanțate din contul surselor împrumutate.
𝑨 𝟏𝟎𝟎
RDF = 𝑪𝑷 × 𝟏𝟎𝟎 sau RDF = 𝑹𝑨𝑮
Semnificația ratei dependenței financiare: arată de câte ori activul depășește capitalul propriu. Astfel, dacă
valoarea acesteia este de 100%, înseamnă că toate activele sunt formate doar din contul CP.
Tabelul 1. Analiza ratelor structurii surselor de finanțare a activelor

Anul Anul
precedent, curent,
Nr.crt. Indicatori Concluzie Anul curent
modul de modul de
calcul calcul
1. Rata autonomiei financiare 26704,1 Entitatea tinde spre o politică agresivă9 de
25938,8
60499,6
= =
globale RAG 57388,4
finanțare a activelor, deci 45,20% din
44,13 45,20 active sunt finanțate din surse proprii
2. Rata de îndatorare = 100 - 54,80% din active sunt finanțate din surse
55,87 54,80
RAG împrumutate
3. Rata pârghiei financiare Pentru fiecare leu investit în capitalul
126,60 121,24 propriu, entității îi revine 1,21 lei de
datorii
4. Rata solvabilității generale Se observă că activele depășesc datoriile
178,99 182,48
de 1,82 ori
5. Rata dependenței financiare Activele în cadrul entității sunt formate
mai mult din surse împrumutate: astfel, la
226,60 221,24 primele 100%, activele sunt finanțate din
surse proprii, iar celelalte 121% prin
atragerea surselor împrumutate.
Concluzie: Datele tabelului 1 atestă nivelul scăzut al independenței financiare de sursele împrumutate atrase.
Această concluzie rezultă din faptul că în structura pasivelor prevalează sursele împrumutate de finanțare. Astfel, la
începutul anului de gestiune capitalul propriu a constituit 44 % și la sfârșitul anului - 45 % din totalul surselor de
finanțare a patrimoniului. Cu toate că în dinamică se observă modificarea proporției în direcția micșorării cotei surselor
9
Politică agresivă – rata autonomiei globale se încadrează în intervalul de 33-50% (50-70%=echilibrată; >85% politică conservativă)
28
împrumutate, ambele rezultate ale autonomiei sunt sub nivelul de siguranță (50 %). Aceeași concluzie se desprinde și
din analiza restului indicatorilor prezentați în tabelul 1.
2. Analiza capitalului propriu

Ca obiect al analizei, în primul rând, se examinează mărimea absolută și evoluția capitalului propriu
în dinamică. În mod normal, entitatea reușește să crească valoarea capitalului propriu în urma desfășurării
activității economice. Și invers, descreșterea capitalului propriu, mai ales apariția valorii negative a acestuia,
indică existența tendințelor nefavorabile în dezvoltarea entității. Aplicarea metodei de analiză pe orizontală
la acest stadiu de apreciere a situației financiare presupune compararea indicatorilor relativi de modificare a
capitalului propriu, datoriilor existente și patrimoniului disponibil.
Tabelul 2. Analiza mărimii și evoluției capitalului propriu
Anul precedent, mii Anul curent, mii

lei lei
3
A 1 2 3 4 = × 100
2
1. Capital propriu 26 704,12 25 938,78 97,13
2. Total datorii 33 795,48 31 449,58 93,05
3. Total pasive 60 499,60 57 388,3694,85
Concluzie: Informațiile conținute în tabelul demonstrează că entitatea analizată dispune de o mărime pozitivă a
capitalului propriu care la sfârșitul perioadei de gestiune constituie 25 938 mii lei. În dinamică se evidențiază tendința
negativă de reducere a surselor proprii de finanțare a patrimoniului: în cursul anului de gestiune acestea s-au micșorat
cu 2,87%. Se observă că evoluția capitalului propriu nu contravine dinamicii activelor disponibile și datoriilor existente
care s-au micșorat în aceeași perioadă cu 6,95% și 5,15 % respectiv.
În continuare se studiază modificările survenite în componența capitalului propriu, pentru că nu
întotdeauna, odată cu creșterea valorii acestuia, are loc și îmbunătățirea „calității" din punct de vedere
structural. Analiza structurală a capitalului propriu presupune examinarea corelației dintre elementele
componente ale acestuia. În calitate de instrument de lucru, în acest scop, poate servi metoda de analiză pe
verticală.
Tabelul 3. Analiza structurii capitalului propriu
Anul precedent Anul de gestiune
Nr.crt. Indicatori
suma, mii lei cota, % suma, mii lei cota, %
A 1 2 3 4 5
1. Capital social 500,4 1,87 500,4 1,93
2. Rezerve 21 346, 74 79,94 21 346, 74 82,30
3. Profit nerepartizat (pierdere
4 856, 98 18,19 4 091,64 15,77
neacoperită) + profit 333
4. Total capital propriu 26 704, 12 100,00 25 938, 78 100,00
Concluzie: Datele tabelului atestă faptul că în componența capitalului propriu al entității analizate predomină
rezervele, care constituie 79,94% din totalul capitalului propriu, la începutul perioadei de gestiune. Mărimea acestui
component este stabilă, însă ca pondere a crescut, astfel la sfârșitul perioadei de gestiune a constituit 21 346,74 mii lei
sau 82,30% din totalul capitalului propriu. În cursul perioadei de gestiune a crescut și ponderea capitalului social în
structura capitalului propriu: de la 1,87 % la începutul anului la 1,93 % la sfârșitul perioadei. De menționat că mărirea
cotelor capitalului social și rezervelor nu a fost condiționată de modificarea valorii acestor componente, ci se datorează
29
reducerii considerabile (cu 2,42 puncte procentuale) a profitului nerepartizat aflat la dispoziția entității. În ansamblu,
structura capitalului propriu a entității analizate are un caracter stabil.
Analiza corelației dintre activele nete și capitalul social este importantă pentru aprecierea situației
financiare a societăților pe acțiuni. Necesitatea reiese din următoarea condiție a legislației în vigoare:
valoarea activelor nete ale societății pe acțiuni nu poate fi mai mică decât mărimea capitalului ei social. În acest context,
se determină și se apreciază rata corelației dintre activele nete și capitalul social. Nivelul supraunitar al
raportului nominalizat indică respectarea cerințelor legislative. Dacă coeficientul în cauză este subunitar,
SA nu are dreptul să plătească dividende, să emită acțiuni. Adunarea generală a acționarilor este obligată să
ia decizia cu privire la reducerea capitalului social și/sau depunerea aporturilor suplimentare de către
acționari pentru majorarea activelor nete sau la lichidarea societății.
3. Analiza nivelului de îndatorare

În procesul activității economico-financiare entitatea, pe lângă folosirea capitalului propriu, apelează
și la surse împrumutate de finanțare. În consecință se formează totalitatea datoriilor entității.
Datorii - obligații actuale ale entității ce decurg din fapte economice anterioare și prin stingerea (decontarea)
cărora se așteaptă să rezulte o ieșire (diminuare) de resurse care încorporează beneficii economice.
Schematic, în funcție de criteriile existente, clasificarea datoriilor se poate prezenta astfel:
Noile modificări în legislația contabilă din 01.01.2020 !!!!!! Provizioanele reprezintă datorii cu exigibilitate sau
valoare incertă (nesigură). În această categorie, se includ:
a) provizioane pentru beneficiile angajaților, care se constituie pentru datoriile entității față de personal privind
concediile de odihnă, pensiile, recompensele pentru rezultatele activității anuale și alte plăți rezultate din contractele
colective și individuale de muncă;
b) provizioane pentru garanții acordate cumpărătorilor/clienților, care se constituie pentru acoperirea
cheltuielilor de reparații și deservirii în cursul perioadei de garanție a activelor vândute, pentru returnările și reducerile
de preț la bunurile vândute și pentru alte garanții, care rezultă din contractele încheiate cu cumpărătorii/clienții.
c) provizioane pentru impozite, care se constituie pentru diferențele de impozite rezultate din operațiunile de
control nefinalizate, impozite pentru care entitatea are deschise procese în instanțele judecătorești, precum și în alte
situații, care pot genera datorii aferente impozitelor și taxelor;
30
d) alte provizioane, care se constituie pentru acoperirea cheltuielilor ce țin de litigii, de protecția mediului, de
ieșirea imobilizărilor corporale, de restructurarea entității și în alte scopuri stabilite de legislație și/sau de conducerea
entității.
La primă etapă, se studiază mărimea absolută și evoluția datoriilor entității, reflectate în pasivul
Bilanțului. În acest scop, se folosește analiza pe orizontală care implică calculul indicatorilor relativi de
modificare a datoriilor față de perioada precedentă, în comparație cu modificarea volumului vânzărilor și
totalului pasivelor.
Tabelul 4. Analiza mărimii și evoluției datoriilor entității
La începutul anului, La sfârșitul

mii lei anului, mii lei
3
A 1 2 3 4 = × 100
2
1. Total datorii 33 795,48 31 449,58 93,05
2. Total pasive 60 499,60 57 388,36 94,85
3. Venituri din vânzări 121 760,3 134 887,9 110,78
Concluzie: După cum se observă din datele tabelului 4, la finele anului de gestiune totalitatea datoriilor entității
analizate față de alte persoane juridice și fizice a alcătuit 31 449 mii lei. Evoluția surselor împrumutate de finanțare are
un caracter descrescător: în cursul anului valoarea lor s-a diminuat cu 2 345,9 mii lei sau cu 6,95 %. Ritmul creșterii
datoriilor entității nu depășește indicii aferenți totalității surselor de finanțare și veniturilor din vânzări. Acest fenomen
semnifică un grad de îndatorare a entității constant și nu în creștere.
În continuare, se examinează structura datoriilor entității, în dependență de natura lor, adică
conținutul economic al componentelor surselor împrumutate de finanțare reflectate pe
posturile distincte din pasivul Bilanțului. Cea mai ușoară metodă pentru efectuarea acestei etape
de analiză este analiza pe verticală.
Tabelul 5. Analiza mărimii și evoluției datoriilor entității
La începutul anului La sfârșitul anului Devierea cotei
Nr.crt. Indicatori
suma, mii lei cota, % suma, mii lei cota, % ±, %
A 1 2 3 4 5 6 = 5-3
1. Credite bancare pe TL 21 213,14 62,77 2 195,92 6,98 -55,79
2. Împrumuturi pe TL 13,79 0,04 0 0 -0,04
3. Credite bancare pe TS 1 154,0 3,41 18 154,0 57,72 +54,31
4. Împrumuturi pe TS 0 0 518,02 1,65 +1,65
5. Datorii comerciale (470+480) 8 656,0 25,61 8 930,0 28,40 +2,79
6. Datorii față de personal (500+510) 251,42 0,74 263,12 0,83 +0,09
7. Datorii față de buget 180,75 0,53 50,0 0,16 -0,37
8. Datorii față de proprietari 6,83 0,02 7,40 0,02 0
9. Alte datorii curente 2 319,55 6,88 1 332,05 4,24 -2,64
10. Total datorii 33 795,48 100,00 31 449,58 100,00 X
Verificare:
Concluzie: Din datele prezentate în tabelul 5 se observă că componența surselor împrumutate la entitatea
analizată este foarte variată și neomogenă: totalitatea datoriilor entității cuprinde diferite elemente componente, care se
deosebesc considerabil, atât după conținutul economic, cât și după cota lor în totalul datoriilor. Atragem atenție și la
instabilitatea structurii datoriilor. Dacă la începutul anului de gestiune o cota preponderentă (62,77 %) au avut
datoriile financiare pe termen lung (creditele), atunci la sfârșitul anului ponderea cea mai mare revine, tot datoriilor
31
financiare, numai că creditelor bancare pe termen scurt (57,72%). Printre modificări esențiale se evidențiază, de
asemenea, rambursarea creditelor bancare pe termen lung, contractarea altor credite pe termen scurt și împrumuturilor
TS, creșterea cotei datoriilor comerciale (de la 25,61% până la 28,40 %).
Examinarea mai profundă a datoriilor entității necesită clasificarea calitativă a acestora după
numeroase criterii (prezentate mai sus). Primul criteriu de grupare a datoriilor - după termenul de
atragere/de achitare: datorii pe termen lung și datorii curente. În acest context, se calculează și se
interpretează doi coeficienți:
 Rata datoriilor pe termen lung. Acest raport reflectă cota surselor împrumutate, cu durata mai mare
de un an, în suma totală a datoriilor entității. Creșterea în dinamică a acestui coeficient contribuie la
majorarea capitalului permanent, pe seama căruia se finanțează activele pe termen lung. Practic, aceasta
înseamnă că entitatea cu rata ridicată de atragere pe termen lung a mijloacelor împrumutate are posibilități
mai mari pentru efectuarea investițiilor capitale, adică pentru dezvoltarea potențialului de producție
(reînnoirea utilajului, modernizarea tehnologiei etc).
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑙𝑢𝑛𝑔
Rata datoriilor pe termen lung = 𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖
 În mod similar poate fi calculată și interpretată rata datoriilor curente, care este complementară celei
precedente, adică:
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
Rata datoriilor curente = = 1 – Rata datoriilor pe TL
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖
O mare însemnătate pentru stabilitatea financiară a entității are structura surselor împrumutate
după proveniența acestora. La aplicarea acestui criteriu de analiză datoriile, indiferent de termenul
acestora, se unesc în grupe în funcție de categoria partenerilor de afaceri cărora entitatea le este datoare. În
așa mod, se formează grupa datoriilor față de băncile comerciale (credite bancare pe termen lung și scurt), față
de buget, față de furnizori, personal etc. Din punctul de vedere al riscului de a nimeri sub influența externă
sau riscului de faliment, cele mai periculoase sunt datoriile față de băncile comerciale și buget. De aceea, în
cursul analizei, cu o atenție deosebită se examinează următorul coeficient de structură a datoriilor financiare:
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒 𝑏𝑎𝑛𝑐𝑎𝑟𝑒
Rata creditelor bancare =
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖
Dacă coeficientul în cauză crește stabil în dinamică, devine strictă necesară aprecierea raționalității atragerii surselor
împrumutate.
După realizarea analizei structurale a surselor împrumutate, mai ales după divizarea lor în funcție de
termenul de achitare, la următoarea etapă de analiză a datoriilor entității poate fi efectuată aprecierea
stabilității surselor de finanțare. În aceste scopuri, se aplică rata stabilității financiare (rata capitalului
permanent ori rata capitalizării):
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢+ 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑙𝑢𝑛𝑔
Rata stabilității financiare =
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑎𝑠𝑖𝑣𝑒
Coeficientul în cauza exprimă cota surselor de finanțare care entitatea poate să utilizeze pentru
finanțarea activității economice într-o perioadă îndelungată. Se apreciază pozitiv creșterea acestui coeficient
în dinamică, ceea ce reflectă întărirea stabilității financiare a entității.
Coeficientul de levier (rata de îndatorare pe termen lung față de capitalul propriu,) care reprezintă un
caz particular al stabilității. Bineînțeles, prin prisma interesului creditorilor se apreciază negativ nivelul
supraunitar al acestui coeficient. Totodată, este de menționat faptul că un grad ridicat al coeficientului în
cauză (ca și al altor coeficienți de îndatorare) permite proprietarilor să beneficieze de surse împrumutate, cât
timp rentabilitatea investițiilor în activitatea entității depășește rata dobânzii.
32
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑙𝑢𝑛𝑔
Coeficientul de levier = 𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢
În baza datelor Bilanțului, vom analiza stabilitatea surselor de finanțare și gradul de îndatorare
pe termen lung a entității analizate.
Tabelul 6. Analiza stabilității surselor de finanțare și gradului de îndatorare
Nr.crt. Indicatorii La începutul anului La sfârșitul anului
21 226,9 2 195,9
1. Rata datoriilor pe termen lung = 0,62 = 0,069
33 795,48 31 449,58
2. Rata datoriilor curente 1 – 0,62 = 0,38 1 – 0,069 = 0,931
22 380,9 20 867,9
3. Rata creditelor bancare = 0,66 = 0,66
33 795,48 31 449,58
47 931,0 28 134,7
4. Rata stabilității financiare = 79,22 = 0,49
60 499,60 57 388,36
21 226,9 2 195,9
5. Coeficientul de levier = 0,79 = 0, 08
26 704,1 25 938,7
Concluzie: Din informațiile prezentate în tabelul 6 rezultă că sursele de finanțare a entității analizate se
caracterizează prin gradul redus al stabilității: capitalul permanent alcătuiește 62 % din totalul pasivelor la începutul
perioadei, care considerabil se diminuează la sfârșitul perioadei – 6%. Aceasta înseamnă că entitatea, cu rata scăzută de
atragere pe termen lung a mijloacelor împrumutate, n-are posibilități mari pentru efectuarea investițiilor capitale, adică
pentru dezvoltarea potențialului de producție. Faptul reeșalonării datoriilor curente atestă incapacitatea entității de a
achita în mod normal obligațiile curente. Examinarea ratei creditelor bancare ne permite să constatăm o stabilitate -
66%. Despre stabilitatea financiară ne avertizează următorul indicator, care s-a micșorat, drastic, de la 79% la nici un
procent. Coeficientul în cauza exprimă cota surselor de finanțare, care entitatea poate să le utilizeze pentru finanțarea
activității într-o perioadă îndelungată.
Tema 7. Analiza lichidității

1. Analiza creanțelor și datoriilor curente
2. Analiza ratelor de lichiditate
1. Analiza creanțelor și datoriilor curente
În procesul activității economico-financiare a oricărei entități apare necesitatea efectuării decontărilor
cu partenerii de afacere. Deoarece momentul achitării nu coincide, de obicei, cu momentul apariției acestora,
entitatea generează atât creanțe, în componența activelor, cât și datorii, care se reflectă în componența
pasivelor. Mărimea, componența, structura și viteza de rotație a creanțelor și datoriilor determină necesitățile
entității în fondul de rulment (depășirea Activelor circulante peste Datoriile curente), un șir de indicatori
financiari și, în final, profitul entității. Întrucât entitatea poate modifica modul de efectuare a decontărilor și
condițiile contractelor, o importanță deosebită are controlul permanent al stării creanțelor și datoriilor și
gestionarea acestora.
Creanțe curente drepturi ale entității ce decurg din tranzacții sau evenimente trecute și din stingerea
cărora se așteaptă intrări (majorări) de resurse care încorporează beneficii economice: creanțe comerciale,
avansuri acordate, creanțe ale bugetul, creanțe ale personalului, creanțe privind veniturile calculate, creanțe privind
asigurările, alte creanțe curente etc. (SURSE PROPRII SUSTRASE DIN CIRCULAȚIE ȘI FOLOSIREA LOR DE CĂTRE ALTE
ENTITĂȚI). Analiza și gestionarea creanțelor sunt necesare pentru prevenirea creșterii excesive a acestora, care duce la
micșorarea încasărilor și apariția creanțelor dubioase, ce pot contrabalansa în întregime profitul entității.
Datorii curente - obligații actuale ale entității ce decurg din fapte economice anterioare și prin stingerea
(decontarea) cărora se așteaptă să rezulte o ieșire (diminuare) de resurse care încorporează beneficii
economice: datorii financiare, datorii comerciale, datorii calculate, alte datorii curente. (SURSELE ALTOR ENTITĂȚI
33
ATRASE ÎN CIRCUITUL ENTITĂȚII DATE). Mărimea, componența și evoluția datoriilor determină în mod direct stabilitatea
situației financiare și dependența entității de partenerii de afaceri.
Etapele analizei sunt:
Analiza modificării absolute și Analiza creanțelor și datoriilor

Analiza structurii creanțelor și
relative a creanțelor și curente în funcție de termenul
datoriilor curente în dinamică
datoriilor curente în dinamică de achitare, de deservire etc.
Analiza modificării absolute și relative a creanțelor și datoriilor curente în dinamică. În acest scop
se folosește analiza pe orizontală care implică calculul indicatorilor relativi de modificare a creanțelor și
datoriilor față de perioada precedentă în comparație cu modificarea volumului vânzărilor și totalului
surselor de finanțare. În acest scop se calculează rata de creștere a creanțelor și datoriilor curente.
360×𝐶𝑟𝑒𝑎𝑛ț𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
Durata de achitarea a creanțelor = - Indicatorul arata în câte zile se încasează, in medie, o
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
factura fiscală emisa. O valoare mare sau în creștere a indicatorului arata o politică de credit comercial relaxată sau
dificultăți în activitatea de colectare, iar o valoare mică arata o politica comerciala mai strictă și colectare eficientă.
360×𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
Durata de achitarea a datoriilor = 𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
- Indicatorul exprimă numărul mediu de zile în care se
onorează obligațiile de plată către furnizori și alți creditori comerciali. Interesul acționarilor ar fi ca rotația furnizorilor
sa fie cât mai lunga cu condiția de a nu presupune costuri prea mari, însă o valoare mare a acestui indicator poate fi un
semnal pentru neplata furnizorilor, ceea ce reprezintă un risc de stricare a relațiilor cu aceștia, sau chiar de insolvență.
Tabelul 1. Evoluția generală a dinamicii creanțelor și datoriilor curente
Anul precedent, Anul curent, Abaterea Ritmul de
Nr.crt. Indicatori
mii lei mii lei absolută creștere,%
3
A 1 2 3 4 = 3-2 5 = × 100
2
1. Creanțe curente, inclusiv: 21 992,6 23 004,6 +1 012,0 104,60
Creanțe comerciale 19 135,8 20 090,7 954,9 105,00
2. Durata de achitarea a creanțelor 65,02 61,40 -3,62 X
3. Datorii curente, inclusiv: 12 568,5 29 253,7 +16 685,2 232,75
Datorii comerciale 8 478,3 8 443,4 -34,9 99,59
4. Durata de achitarea a datoriilor 37,16 78,07 +40,91 X
5. Venituri din vânzări 121 760,3 134 887,9 +13 127,6 110,78
6. Total surse de finanțare 60 499,6 57 388,4 -3 111,2 94,86
Concluzie: Din calculele efectuate se observă o tendință negativă de creștere atât a creanțelor, cât și a datoriilor:
cu 1 012 mii lei sau 4,6%, respectiv cu 16 865,2 mii lei sau cu 132,75%. Evoluția creanțelor are un caracter descrescător:
în cursul anului valoarea lor s-a mărit cu 954,9 mii lei sau cu 4,60 %. Creșterea creanțelor o putem considera ca
justificativă, deoarece rata de creștere este mai mică decât rata veniturilor din vânzări, însă nu și a surselor de
finanțare. Ca rezultat al acestui fapt, durata unei rotații a creanțelor în perioada curentă a constituit 5,86 ori (134
887,9÷23 004,6), iar în perioada precedentă 5,53 ori (121 760,3÷21 992,6). Ca rezultat al acestui fapt, durata medie de
achitare a creanțelor s-a micșorat cu 3,62 zile de la 65,02 zile până la 61,40 zile, ce este un moment favorabil pentru
situația financiară a entității.
După cum s-a menționat anterior, creșterea relativă a datoriilor are un impact dublu asupra activității entității.
Dintr-un punct de vedere, acest fenomen este benefic, deoarece entitatea obține surse suplimentare de finanțare. Din alt
punct de vedere, creșterea excesivă a datoriilor este extrem de periculoasă, deoarece sporește riscul unui eventual
34
faliment. Atragem atenție faptul că ritmul creșterii datoriilor entității considerabil depășește indicii aferenți totalității
surselor de finanțare și veniturilor din vânzări. Ca rezultat al acestui fapt, durata unei rotații a datoriilor în perioada
curentă a constituit 4,61 ori (134887,9÷29 253,7), iar în perioada precedentă 9,68 ori (121 760,3÷12 568,5). Ca rezultat
al acestui fapt, durata medie de achitare a datoriilor s-a majorat cu 40,91 zile de la 37,16 zile până la 78,07 zile, ce este
un moment nefavorabil pentru situația financiară a entității. Acest fenomen semnifică creșterea gradului de îndatorare
a entității.
Analiza structurii creanțelor și datoriilor curente în dinamică. În acest scop se calculează cota
creanțelor și datoriilor curente în totalul bilanțului.
Tabelul 2. Analiza ponderii creanțelor și datoriilor curente în patrimoniul entității
Indicatori Anul precedent Anul curent Abaterea absolută
A 1 2 3=2-1
Active=Pasive, mii lei 60 499,6 57 388,4 -3 111,2
Active circulante, mii lei 48 100,6 44 680,1 -3 420,5
Datorii totale, mii lei 33 795,5 31 449,6 -2 345,9
Creanțe curente, mii lei 21 992,6 23 004,6 +1 012,0
Datorii curente, mii lei 12 568,5 29 253,7 +16 685,2
Creanțe curente
× 100 45,72 51,49 +5,77
Active circulante
Creanțe curente
× 100 36,35 40,09 +3,74
Total Active
Datorii curente
× 100 37,19 93,02 +55,83
Total datorii
Datorii curente
× 100 20,77 50,97 +30,20
Pasive totale
Concluzie: Din datele și calculele prezentate în tabelul 2 se observă că ponderea datoriilor și creanțelor curente
în patrimoniul entității se deosebește considerabil după cota lor în totalul datoriilor, pasivelor, respectiv active circulante
și active totale. Absolut toți indicatorii de structură au o tendință de creștere.
Datele din bilanț ne permit să constatăm: dacă la începutul anului de gestiune o cota preponderentă (67,46 %)
au avut datoriile comerciale, atunci la sfârșitul anului ponderea cea mai mare revine creditelor bancare pe termen scurt
(62,06 %). Printre modificări esențiale se evidențiază, de asemenea, creșterea cotei împrumuturilor (de la 0% până la
1,77 %). Cu referire la creanțe curente menționăm: dacă la începutul anului de gestiune o cota preponderentă (96,43
%) au avut creanțele comerciale, atunci la sfârșitul anului tot creanțelor, numai că în descreștere (94,7 %). Printre
modificări esențiale se evidențiază, de asemenea, creșterea cotei altor creanțe curente (de la 0,8% până la 300,47 %).
2. Analiza ratelor de lichiditate

Lichiditate reprezintă capacitatea entității de a-și onora datoriile. Importanța deosebită a lichidității decurge
din natura economică a acestui indice. În cadrul echilibrului financiar capacitatea de plată (lichiditatea
Bilanțului), proprietatea activelor de a se transforma în bani (lichiditatea activelor) și capacitatea entității de a-
și onora obligațiile pe o perioadă mai îndelungată (solvabilitatea) caracterizează una din cele mai importante
condiții de existență a entității pe piață - posibilitatea de a-și onora obligațiile de plată la termenele scadente.
35
Cea mai des utilizată metodă de evaluare a lichidității constă în faptul că calcularea coeficienților se
efectuează sub aspect static și exclusiv în baza datelor Situațiilor financiare. Conform acestui sistem se
calculează și se interpretează 3 coeficienți de lichiditate. Caracteristica fiecărui coeficient include următoarele
aspecte:
 denumire (variante de denumiri): lichiditate curentă, intermediară, absolută;
 formulă (modul) de calcul;
 semnificație (sensul economic);
 parametri de apreciere (intervalul optim, recomandat, cerut, nivelul teoretic suficient, de siguranță);
 cauze și consecințe ale neîncadrării în intervalul optim.
Tabelul 3. Calculul coeficienților de lichiditate în cadrul analizei
Denumirea
Modul de calcul Semnificația coeficientului Intervalul de apreciere
coeficienților
Lichiditate 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑖𝑟𝑐𝑢𝑙𝑎𝑛𝑡𝑒 <2 insuficiență de AC
curentă 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒 Arată dacă entitatea dispune de active circulante 2,0-2,5 – optim
suficiente pentru achitarea datoriilor curente în
suma deplină.
=3 – AC utilizate
ineficient
Lichiditate 𝑁𝑢𝑚𝑒𝑟𝑎𝑟 + 𝐼𝑛𝑣𝑒𝑠𝑡𝑖ț𝑖𝑖 + 𝐶𝑟𝑒𝑎𝑛ț𝑒 Reflectă cota datoriilor curente care entitatea
intermediară 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒 este capabilă să achite prin mobilizarea
mijloacelor bănești, investițiilor și creanțelor
0,7-1,0 - optim
curente.
Lichiditate 𝑁𝑢𝑚𝑒𝑟𝑎𝑟 <2 insuficiență de
absolută 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒 Caracterizează cota datoriilor curente care numerar
entitatea este capabilă să achite imediat utilizând 0,2-0,25– optim
numai mijloacele bănești disponibile la moment. >0,25 – excedent de
numerar
Ca un factor pozitiv se apreciază creșterea lichidității, dar până la nivelul maximal recomandat. Cu alte
cuvinte, creșterea excesivă a coeficienților nu este binevenită. Depășirea nivelului maximal recomandat
reflectă o structură irațională a activelor entității, când o parte de mijloace sunt ,,înghețate” în stocuri
anormale și nejustificate, care nu aduc venit.
Tabelul 4. Analiza lichidității
Denumirea coeficienților Anul precedent Anul curent Abaterea Intervalul optim
A 1 2 3=2-1 4
Lichiditate curentă 3,82 1,53 -2,29 2,0-2,5
Lichiditate intermediară 2,810 0,81 11 -1,99 0,7-1,0
Lichiditate absolută 0,3312 0,0313 -0,30 0,2-0,25
Concluzie: Din calculele efectuate în tabelul 9 rezultă că la entitate în decursul anului de gestiune s-a menținut
tendință negativă de scădere a coeficienților lichidității. În particular, lichiditatea curentă care la începutul anului
curent se încadra în intervalul utilizării ineficiente a AC (>3) spre finele anului de gestiune a scăzut până la 1,53. Acest
fenomen negativ se explică prin faptul că ritmul creșterii datoriilor curente depășește considerabil ritmul creșterii
activelor curente.
10
4 159,97+0+21 992,6
11 945,73+0+23 004,6
12
4 159,97
13
945,73
36
Din cauza micșorării sumei mijloacelor bănești și creanțelor în condițiile creșterii datoriilor curente a scăzut
semnificativ și lichiditatea intermediară. Dacă la începutul anului de gestiune acest coeficient prevala cu mult intervalul
optim (2,8), atunci în decursul anului lichiditatea intermediară s-a micșorat până la 0,84, încadrare în intervalul optim.
La cel mai scăzut nivel, în comparație cu interval optim, se situează coeficientul lichidității absolute. Este de
menționat că acest coeficient nu corespunde cerințelor atât la începutul (0,33), cât și la sfârșitul anului de gestiune
(0,03) demonstrând evoluția negativă în urma reducerii sumei mijloacelor bănești disponibile în condițiile creșterii
datoriilor curente.
Concluzie generală: entitatea dispune de stocuri și creanțe supra normă, atât în lichiditatea curentă, cât și
intermediară, iar nivelul lichidității absolute demonstrează insuficiența acută de numerar.
Urmează.
37

Conspect AEF-2020 BA FF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Conspect AEF-2020 BA FF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza situațiilor financiare, frecvența redusă. Titularul cursului, Bădicu Galina, dr., conf.univ.

1. Analiza componenței și evoluției veniturilor

 venituri excepționale (623).

Sporul creșterii V = Ritmul de creștere a V - 100% (de câte ori)

Procentul abaterii de la plan a V ( %V) = Procentul îndeplinirii planului a V- 100%

1. Analiza dinamicii și structurii profitului până la impozitare

4 Rezultatul până la impozitare - Cheltuieli privind impozitul pe profit

2. Analiza factorială a rezultatului financiar din activitatea operațională

Activitate operațională - totalitatea operațiunilor economice aferente activităților principale ale

3. Analiza cauzală a profitului brut

Tema 3. Analiza performanței pe baza rentabilității

Aprecierea generală în dinamică a rentabilității veniturilor din vânzări. Analiza începe cu

2. Profit brut, mii lei PB 19 491,0 22 349,3 +2 858,3

3. Profit din activitatea operațională, mii RAO 1 957,6 1 653,3 -304,3

5. Profit net (pierdere netă), mii lei PN 1 170,0 186,8 -983,2

6. Rentabilitatea veniturilor din vânzări

Concluzie: În urma calculelor efectuate, observăm menținerea aceluiași nivel de rentabilitate a VV în

2. Analiza rentabilității pe produs

Concluzie: Calculele demonstrează că în comparație cu anul precedent, în anul curent se observă o

Contribuția Numărul de unități

Pragul de rentabilitate exprimat în număr de unități = 20 000 ÷ 4 000 = 5 seturi

Contribuția marginală procentuală = 4 000 ÷ 12 000 = 0,33 sau 33%

Formula generală de calcul a rentabilității activelor este:

2. Valoarea medie a activelor, mii lei 50 250,6 58 944,0 +8 693,4

 Modificarea rentabilității vânzărilor (PPI) - Δ ROS

ROS Nr. de rotații a

Ambii factori au o acțiune directă asupra modificării nivelului rentabilității activelor.

Tabelul 7. Calculul influenței factorilor la devierea nivelului rentabilității activelor

Influența nr. rotații Δ ROA = ROS1 × Δ nr. Rotații A = 0,16×(-0,14)=-0,03

4. Analiza rentabilității capitalului propriu

Rentabilitatea financiară (rentabilitatea capitalului propriu) ROE - caracterizează eficiența utilizării

Tabelul 8. Analiza dinamicii rentabilității capitalului propriu

Tabelul 9. Calculul influenței factorilor asupra rentabilității capitalului propriu

inclusiv din modificarea

Tema 4. Analiza activelor disponibile

1. Aprecierea generală a mărimii și evoluției activelor disponibile și analiza structurală

Clasificarea activelor în funcție de gradul de lichiditate

Active imobilizate Active circulante

Analiza activelor disponibile (patrimoniului) oferă utilizatorilor Situațiilor financiare posibilitatea de a

2. Analiza activelor nete (AN)

RAN =RVV =RPPI

RAN <RVV <RPPI

3. Analiza ratelor de rotație a activelor

Tema 5. Analiza surselor de finanțare

1. Analiza structurii surselor de finanțare

Tabelul 1. Analiza ratelor structurii surselor de finanțare a activelor

2. Analiza capitalului propriu

Tabelul 2. Analiza mărimii și evoluției capitalului propriu

Anul precedent, mii Anul curent, mii

3. Analiza nivelului de îndatorare

Tabelul 4. Analiza mărimii și evoluției datoriilor entității

La începutul anului, La sfârșitul

Tema 7. Analiza lichidității

Analiza modificării absolute și Analiza creanțelor și datoriilor

2. Analiza ratelor de lichiditate

S-ar putea să vă placă și