1.Teoria valorii si teoria evaluarii In conditiile economiei de piata, se produc numeroase schimbari ale numarului si structurii agentilor economici.

Acestia se afla intro permanenta competitive si prin urmare se pune problema compararilor, si acesta cu atat mai mult cand este vorba de operatii de crestere externa, participarea unui nou asociat sau actionar la capitalul firmei, in cazul stabilirii valorilor de asigurare sau a garantiilor pt creditele solicitate. Evalurea este operatiunea prin care se evalueaza valoare unui bun, a unei grupe de bunuri, a unei afaceri sau chiar a intregii firme. Evaluarea firmei reprezinta actul sau procesul prin care se ajunge la o opinie sau o estimare a valorii unei afaceri sau entitati sau a unei particularitati la aceasta. Evaluatorul este persoana care este calificata sa efectueze o evaluare a unei firme, participatii, actiuni si care poseda pregatire, instruire si experienta in domeniul evaluarii.In legatura cu evaluarea bunurilor, teoria economica a statuat teoria valorii care sa dezvoltat odata cu aparitia de noi curente de gandire economica.Acestea au precizat sursa valorii, marimea acesteia si metodele de masurare utilizate.Rezumand toate teoriile se poate concluziona ca valoarea bunurilor sau a proprietatilor apare doar in procesul schimbului ca expresie monetara a utilitatii acestora pt vanzatorii si cumparatorii lor. Valoarea nu este o caracteristica intrinseca a bunurilor, ci este determinate de actiunea urmatorilor factori ecenomici cere contribuie la crearea valorii: 1.utilitatea-capacitatea bunurilor de a satisface o anumita necessitate, nevoie, trebuinta sau dorinta 2.raritatea ca expresie a ofertei reuse in comparative cu cererea pt un anumit bun 3.dorinta-intensitatea satisfacerii pe care bunul sau serviciul o produce pt cel care nu il poseda dar care are nevoie de el 4.puterea de cumparare-posibilitatea in functie de venituri si economii a potentialilor cumparatori de a-si procura bunurile prin achitarea contravalorii acestora. Teoria evaluarii-isi are originile la sfarsitul secolului XIX.Fondatorul acestia fiind Alfred Marshall care a enuntat 3 puncte de vedere cu privire la valoarea unei proprietati: 1.comparatia direct ape piata-valoarea bunurilor prin anlogie, bunuri de acelasi fel 2.costul de inlocuire- cat ar costa sa producem bunul respectiv 3.capitalizarea venitului-toate metodele de capitalizare si actualizare In legatura cu ultima abordare, capitalizarea veniturilor, a fost dezvoltata de I.Fisher pt care valoarea capitalului investit este data de venitul viitor actualizat. Valoarea unei proprietati este data in general de valoarea veniturilor viitoare actualizate pe care le genereaza acea proprietate. Teoria evaluarii nu opereaza cu notiunea generic de valoare ci cu tipuri de valori specific unui anumit scop al evaluarii, determinate in anumite conditii si in conformitate cu standarde si principia de evaluare. Teoria evaluarii are un caracter dinamic si cunoaste dezvoltari de la o etapa la alta. In conformitate cu reglementarile ANEVAR, prin evaluare se stabileste valoarea unei intreprinderi care este determinate de beneficial pe care aceasta il adduce proprietarului.D.p.d.v teoretic vorbim de stabilirea valorii corecte a intreprinderii. Beneficiul poate fi atat de natura financiara, dar si nefinanciara in functie de interesul pur economic sau si de alta natura al celui care solicita evaluarea. Nu se paote vorbi de o valoare strict obiectiva atata timp cat beneficiile sunt diferite pt vanzator si comparator. Prin uramare, valoarea reprezinta o calitate conventionala a bunurilor atribuita in urma unor calcule sau a unor expertize. Valoarea are un caracter subiectiv fiind o opinie a evaluatorului. Daca avem in vadere si numarul mare al metodelor de evaluare vom observa ca nu este vorba doar de o singura valoare pt o proprietate, ci de valori mai mult sau mai putin realiste dar care incearca sa reflecte cat mai realist situatia proprietatii. Aceste valori vor reprezenta punctul de plecare in procesul de negociere a 2 valori rezultate din evaluari diferite. Cu cat rezultatul evaluarii se apropie mai mult de valoarea de piata, cu atat evaluarea este mai fidela si evaluatorul mai priceput. Priceperea evaluatorului reiese din acapacitatea acestuia de a selecta acele metode de evaluare cat mai apropiate de specificul proprietatii luand in considerare cat mai multi factori de influenta dar si tendintele viitoare ce se manifesta in mediul de activitate in care se incadreaza proprietatea.

2.Relatia dintre valoare si pret Valoarea este suma determinate de un evaluator printro evaluare fondata pe ipoteze reliste preluate prin algoritmi si metode specific. Pretul este suma efectiv platita ce apare ca un rezultat al negocierii dintre vanzator si comparator. Valoarea reprezinta punctual de placare in determinarea pretului, ira pretul este rezultatul negocierii valorilor. Valoarea are un character subiectiv, in timp ce pretul are un character obiectiv. Prin actiunea de valuare a activului si a capacitatii beneficiare a proprietatii, in optica vanazatorului se stabileste valoarea corecta sau valoarea intreprinderii ca atare. Acesta este pretul minim pe care doreste sa-l obtina vanzatorul, dar valoarea proprietatii poate fi mai mare in cazul in care se identifica atat de vanzator cat si de cumparator anumite oportunitati pe care ambii le accepta. De asemenea tinand cont de unele motivatii subiective, psihologice, afective cat si de unele influente generate de includerea proprietatii in cadrul altor afaceri ale cumparatorului, acesta ar putea accepta o valoare si mai mare pt proprietate ceea ce reprezinta pretul maxim pe care ar fi dispus sa-l plateasca. Intre aceste doua limite este cuprinsa marja de negociere in care se va incadra pretul neutru la care se va incheia vanzarea-cumpararea intre cele 2 parti. Abaterea pretului de la valoarea proprietatii stabilita prin evaluare depinde de anumite criterii subiective si obiective care influenteaza dorinta de vanzare sau cumparare. Criteriile subiective-sunt fondate pe notiunea de utilitate respectiv pe intensitatea dorintei de a vinde sau a cumpara. Din acest punct de vedere trebuie luate in considerare motivatiile celor 2 parti, cu interese contrare. Cumparatorul va incerca sa plateasca pretul cel mai mic posibil, iar vanzatorul sa obtina pretul cel mai mare posibil. Prin negociere pretul de schimb se va situa intre cele 2 limite. Criteriile subiective care influenteaza dorinta de cumparare pot fi grupate in 2 categorii: elemente psihologice si elemente economice. In categoria elem psihologice cel mai des intalnit este notoritatea respectiv prestigiul pe care ti-l da achizitia unei proprietati de renume ce se remarca prin diverse calitati (calitatea produselor sau a serviciilor). Insa acest element inglobeaza si un aspect economic in sensul ca pt comparator se stabileste o legatura intre notoritate si perenitate in sensul ca notoritatea trebuie sa se mentina in timp cel putin la acelasi nivel, la un nivel ridicat. De asemenea reputatia buna si recomandarile favorabile din partea partenerilor sau a publicului sunt alte elemente care ridica dorinta de cumparare a cumparatorului. In acelasi timp pretul de adjudecare este influentat de varsta persoanei cheie in afaceri. S-a observat ca, persoanele in varsta care detin afaceri, vand, in general, mai scump pt ca se lipsesc mai greu de afacerea care pt ei a reprezentat afacerea principala si de responsabilitatea cu care s-a obisnuit de-a lungul timpului. In categoria elementelor economice, cel mai important element este raritatea respectiv cat de mare este cererea pt un anumit bun in comparartie cu oferta dintr-un sector de activitate sau domeniu. Daca este vorba de o afacere aflata in situatie de monopol, pretul platit va fi mai mare pt ca si cumparatorul intuieste pozitia sa dominanta pe piata. El isi va putea stabili in viitor politicile de vanzare si preturile ceea ce ii permite sa isi recupereze investitia. De asmenea, cresterea dorintei de cumparare, respectiv a dispozitiei de a plati un pret mai mare este influentata si de rolul si efectele pe care le are achizitia in strategia globala a cumparatorului. Daca este vorba de o firma concurenta, prin achizitia ei, cumparatorul isi mareste piata. Daca este vorba de integrarea furnizorilor sau clientilor atunci cumparatorul isi diminueaza costurile de aprovizionare respectiv desfacere. Diferenta intre pretul pe care este dispus s ail plateasca cumparatorul si valoarea corecta a intreprinderii este determinata si de pozitia pe care o va ocupa cumaratorul in viitor pt influentarea gestiunii sau administrarea firmei. Daca scopul cumpararii este doar plasamentul de bani fara a influenta gestiunea si administrarea firmei, atunci in opinia cumparatorului valoarea intreprinderii este mai mica. Daca insa cumparatorului i se da posibiltatea prin achizitie sa influenteze gestiunea sau sa administreze afacerea in mod direct sau indirect, atunci el va plati un pret mai ridicat. b)Criteriile obiective tin de metodele de calcul care permit determinarea valorii corecte, juste a firmei. Pt aceasta valoare, trebuie sa se aiba in vedere in primul rand activul net corectat prin luarea in calcul a activelor imobilizate, stocurilor, creantelor, valorilor mobiliare si datoriile firmei cu eventualele corectii in ceea ce priveste imobilizarile ce nu se mai afla in stare de functionare, stocurile fara miscare sau dezasortate, productia neterminata sistata precum si stocurile de produse finite fara desfacere sau creantele neincasate datorita

incapacitatii de plata a clientilor. In al doilea rand trebuie sa se aiba in vedere fondul comercial, inchirierile si alte active necorporale care majoreaza valoarea afacerii. 3. Necesitatea evaluarii firmei Necesitatea evaluarii firmelor este determinate in primul rand, de cerinta corectaii distorsiunilor care apar intre bilantul contabil, impus de cadrul juridic de desfasurare a activitatilor economice si bilantul economic, impus de pretentiile unei analize economic financiare aprofundata si pertinenta a firmei care sa o prezinte intr-o situatie mai reala actionarilor, creditorilor si salariatilor acesteia, distorsiuni determinate de insasi caracteristicile economiei concurentiale si in special a actiunii urmatorilor factori: