Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2. DEFINIREA POSTURILOR
Postul reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica a firmei, ce poate fi definit ca ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor care, in mod regulat, revin spre exercitare unui salariat al firmei. De multe ori, termenii post,functie si serviciu sunt folositi unul in locul celuilalt, desi intre ele exista unele diferente. Definirea posturilor se realizeaza in contexul abordarii sistemice a managementului organizatiei. Aceasta abordare are ca referinta obiectivele organizatiei si semnifica un process complementar de analiza-sinteza. Plecand de la obiectivele globale ale organizatiei sunt derivate obiectivele particulare pentru fiecare nivel si subdiviziune organizatorica (departament, compartiment, serviciu, sectie, birou, atelier, post) ca apoi ansamblul obiectivelor sa fie reconsituit pana la obiectivele globale. In acest process fiecare componenta/subdiviziune organizatorica este caracterizata prin obiective specific astfel incat inte obiectivele ce revin diferitelor nivele ierarhice
subiective de pe nivelele inferioare sunt mijloace de realizare a obiectului de pe nivelul imediat superior. Acest process de analiza-sinteza, respectiv de constituire a sistemului de obiective a organizatiei continua pana la nivelul de baza a organizatiei cel al posturilor / locurilor individuale de munca. Definirea postului se refera la precizarea urmatoarelor elemente: - obiectivele - sarcinile de munca - responsabilitatile - competent - autoritatea - legaturile. Sarcina de munca concretizeaza atributile functionale ale postului, adica operatiunile pe care titularul trebuie sa le realizeze efectiv. Responsabilitatea concretizeaza latura atitudinala a postului reprezentand obligatia de a indeplini sarcinile prevazute in structura postului. Competenta concretizeaza latura formala a postului si reprezinta capacitatea titularului de a realize adecvat sarcinile revenite, avand doua aspecte: - competenta acordata, reglementata prin acte sau prin decizii interne ale organizatiei - competena intriseca respective cunostintele si experienta necesare titularului care deriva din specificul sarcinilor de munca precum si din nomenclatoarele de pregatire, calificare si stagiu. Autoritatea este dreptul de a lua decizii si de a da dispozitii, de a face sa se actioneze potrivit acestor decizii si dispozitii. Legaturile se refera la relatiile pe care postul respective le are cu alte posture de munca. Aceste relatii pot fi: de autoritate, de subordonare, de colaborare/cooperare, de comunicare/informationale sau de control.
calitatiile subiective ale ocupantilor. - Sa fie realizata in concordant cu viziunea asupra lantului logic mentionat: Obiective > Sarcini > Responsabilitati > Competente > Autoritati -> Legaturi Analiza posturilor se finalizeaza cu: 1. Descrierea postului 2. Specificarea postului 1. Descrierea postului consta in sistematizarea informatiilor relevante privind elementele ce caracterizeaza postul respectiv in scopul asigurarii bazei necesare pentru evaluarea sa ulterioara si pentru a-I oferi ocupantului cunostintele necesare despre cerintele postului si pentru a-I furniza superiorului ierarhic premisele pentru aprecierea performantelor si comportamentelor in munca a ocupantului. Descrierea postului trebuie sa fie clara si concise continand: - elementele de identificare a postului (denumirea, compartimentul, codul sau); - rolul si pozitia acestuia (decrierea globala a atributiilor postului, pozitionarea ierarhica, subordonarea); - sarcinile de munca prevazute si responsabilitatile revenite; - legaturile pe care trebuie sa le aiba in interiorul si in afara organizatiei. Descrierea postului se concretizeaza intr-un document denumit fisa postuluicare: defineste rolul si contributia postului la realizarea obiectivelor organizatiei si constituiebaza pentru incheierea contractului de munca. 2. Specificarea postului se determina pe baza descrierii postului si contine cerintele privind pregatirea, calificarea, experienta, trasaturile de personalitate, aptitudinile fizice si intelectuale indispensabile ocuparii locului respective. Specificarea postului deriva din: analiza postului si este centrata (sau focalizata) pe persoanele care urmeaza sa-l ocupe. Procesul de specificare a postului poate infrunta anumite dificultati: - riscul bazarii pe calitatile personale ale ocupantului anterior al postului; - riscul deformarii cerintelor de ocupare a postului in functie de calitatile candidatului la ocupare; - exces in detalierea calitatilor necesare pentru ocuparea postului; - lipsa de rigoare si formularile vagi in descrierea postului; - introducerea in descrierea cerintelor a unor conditii restrictive. Analiza posturilor cu cele 2 componente mentionate trebuie sa se focalizeze pe urmatoarele obiective: - simplificarea muncii - stabilirea standardelor de munca (in primul rand a normativelor de timp) - sustinerea celorlalte activitati component ale MRU. Exista mai multe tipuri de analiza a postului: - analiza postului concentrate asupra sarcinilor si indatoririlor si finalizata cu descrierea postului; 3
- analiza postului orientate spre persoanele care urmeaza sa-l ocupe finalizata cu specificarea postului; - analiza posturilor mixte - analiza posturilor strategic concentrate asupra dinamicii postului de evolutiile tehnologice, juridice, economice si sociale. Metodele de analiza a posturilor folosite cele mai frecvent sunt urmatoarele: - analiza legislatiei in vigoare; - analiza documentelor si reglementarilor interne ale organizatiei; - observarea; - studiul timpilor de munca; - chestionarul de analiza a pozitionarii constand dintr-un set de intrebari referitoare la cerintele postului; - metoda incidentelor critice care permite obitinerea informatiilor despre post in termini comportamentali; - tehnici de reprezentare grafica a fluxurilor informationale ce descriu activitatea unui post.
4. PROIECTAREA POSTURILOR
Proiectarea posturilor este procesul de stabilire a tuturor elementelor care formeaza continutul specific al postului, metodele de munca folosite de titular precum si relatiile de munca cu alte posture din cadrul organizatiei sau din afara ei. Proiectarea postului trebuie sa asigure: - articularea echilibrata a elementelor tehnologice cu elementele psihosociale aferente postului; - evitarea specializarii excessive a postului in masura sa determine scaderea satisfactiei in munca; - imbunatatirea performantelor prin conceperea si organizarea adecvata a sarcinilor de munca; - stimularea dezvoltarii profesionale si personale a titularului. Procesul de proiectare a postului parcurge urmatoarele etape: - definirea detaliata si precisa a sarcinilor de munca individuale; - stabilirea procedeelor si metodelor de munca indicate pentru fiecare sarcina; - combinarea sarcinilor de munca individuale in posture si plasarea exacta a acestora in cadrul structuriiorganizatorice. Metodele utilizate in proiectarea postului sunt: 1. rotatia postului: trecerea angajatiilor de pe un post pe altul pentru acoperirea nevoilor de munca, pentru reducerea monotoniei si pentru impartasirea experientei; 2. largirea continutului muncii: care consta in combinarea unor sarcini specializate in sarcini mai complexe, in extinderea ariei de responsabilitati si in largirea sferei de competente a lucratoriilor. 4
3. imbogatirea cuntinutului muncii: avizeaza largirea autonomiei decizionale a lucratorului in ceea ce priveste posibilitatea de alegere a cailor de realizare a muncii, stabilirea ritmului de munca, corectarea propriilor erori, prticiparea la luarea deciziilor privind propria munca etc. 4. combinarea largirii si imbogatirii muncii; 5. formarea echipelor de munca autonome in ceea ce priveste planificarea si organizarea propriei activitati. 6. proiectarea posturilor de inalta performanta pentru care sarciniile de munca nu pot fi stabilite riguros dar care necesita cunoasterea si expertiza profesionala avansata.
5. EVALUAREA POSTURILOR
Evaluarea posturilor are ca scop determinarea complexitatii acestuia comparative cu alte posture si stabilirea pe aceasta baza a nivelului de salarizare. Evaluate postului se face cu ajutorul urmatoarelor criterii: 1. Calificarea ceruta 2. Responsabilitatile pe care le presupune 3. Efortul intellectual psihic si fizic necesar a fi depus 4. Conditiile de munca 5. Dificultatea tehnica a muncii 6. Gradul de creativitate necesara si capacitatea decizionala.
- Ce trebuie sa faca organizatia pentru a-si dezvolta RU in accord cu strategia de afaceri prevazuta? Cerintele planificarii rationale a RU la nivelul organizatiei sunt urmatoarele: 1. Implicarea in procesul de planificare a managerilor de la toate nivelele ierarhice si nu doar a compartimentului de RU. 2. Aplicarea unor tehnici de planificare riguroase si fundamentate stiintific. 3. Responsabilizarea intregului personal al organizatiei pentru furnizarea si colectarea datelor utilizate in procesul de planificare a RU. 4. Realizarea planificarii RU concomitant cu planificarea celorlalte activitati ale organizatiei si in stransa intercorelare cu acestea. 5. Detectarea problemelor de personal ale organizatiei intainte ca acestea sa se exteriorizeze. 6. Integrarea organic a planificarii RU in sistemul de planificare globala a organizatiei astfel incat cerintele strategiei globale sa fie surprinse si incorporate in strategia RU. 7. Asigurarea dezvoltarii profesionale a fiecarui angajat si amplificarea potentialului sau productiv. 8. Asigurarea unei organizari flexibile a personalului in masura sa faca fata unor cerinte dinamice si diversificate.
Se disting 2 categorii mari de tehnici de planificare a RU: 1. Metode intuitive dintre care cele mai utilizate sunt: a) metoda estimarilor managerial. b) metoda Delphi care consta in consultarea repetata a unui grup de specialist si utilizarea sistematica a oponiilor acestora. 2. Metodele cantitative: a) tehnicile de extrapolare care consta in proiectarea in viitor a tendintelor trecute b) tehnici de analiza statistica corelatie - regresie c) metode de modelare si simulare care constau in construirea pe baza indentificarii relatiilor cauzale a modelului de pricipiu al sistemului, transpunerea acestuia model in sisteme de ecuatii si testarea diferitelor situatii posibile.
3. Teste vocationale concepute pentru a identifica masura in care candidatul prin competenta, calificarea si experienta sa profesionala este potrivit pentru post. Procesul de selectie se finalizeaza cu incheierea contractului de munca intre organizatie si candidatii alesi dupa care urmeaza intergrarea psiho-sociala profesionala a acestora in organizatie.
meserii si activitati, tendintele dominante in fluctuatia personalului (intrati si iesiri de personal) si cauzele lor, personalul promovabil in functii superioare si in categorii de calificare superioara. - determinarea numarului de cadre pe fiecare categorie de personal si pentru fiecare compartiment al organizatiei. - elaborarea programului de recrutare propriu-zis. - prospectarea surselor de recrutare.
profesionale potrivit cerintelor generate de progrese stiintifice, tehnologice si legislative. Cele 2 definitii pun in evident cateva aspect importante: - ambele activitati trebuie sa raspunda unor cerinte reale determinate de progresul stiintific, tehnologic si institutional legislativ. - in ambele procese este esentiala dorinta lucratorilor de a se autodezvolta cu implicatiile aceteia pe planul promovarii in cariera si remunerarii. - ambele procese trebuie sa fie permanente sau oricum sistematizate, respectiv sa asigure educarea profesionala continua a lucratorilor. - ambele activitati trebuie sa-o cuprinda pe toti angajatii organizatiei. - eficienta proceselor de formare si perfectionare creste substantial cand sunt implicate grupuri de persoane si nu persoane isolate din organizatii, ceea ce le ofera posibilitatea de a aplica impreuna corelat si synergic cunostintele si abilitatile insusite. - ambele procese sunt stimulate de existent unor factori de influenta (nevoia individuala de perfectionare, inovatia continua a metodelor si mijloacelor de munca, dorinta lucratorilor de a fi promovati, stadiul in care se gasesc acestia in cariera lor profesionala, modificarea reglementarilor etc) - cele mai favorabile moment pentru formare si perfectionare sunt: perioada imediat urmatoare a angajarii, perioadele de dezvoltare rapida a organizatiei si perioadele de promovare a unor schimbari organizationale importante (retehnologizari, investitii majore, restructurari, adoptarea unei strategii de afaceri noi etc.) - eficacitatea acestor procese se reflecta in volumul si calitatea cunostintelor si abilitatilor insusite in modificari comportamentale si atitudinale in ameliorarea climatului de munca si in cresterea productivitatii muncii, precum si a performantelor organizationale globale.
- in perioada ulterioara incheierii programului cand are in vedere masurarea efectelor positive generate de program. 5. Evaluate eficientei activitatii de formare si perfectionare. Criteriile de evaluare pot fi aplicate personalului de executie, specialistilor sau managerilor din organizatie, insa aceste criterii vor varia in functie de specificul cunostintelor si abilitatilor ce trebuie dezvoltate si/sau in funtie de efectele scontate. Procesele de formare si perfectionare se realizeaza prin programe adaptate desfasurate in locuri diverse folosind forme si metode variate. Principalele locuri de desfasurare a programelor de acest gen sunt: 1. In organizatie, la locul de munca prin folosirea de cursuri, vizite de studii, stagii de specializare, instruirea si calificarea la locul de munca, rotatia pe posture, consilierea sefului direct, inlocuirea temporara a sefului direct etc. Aceste programe implica cheltuieli mai scazut, asigura conectarea mai stransa la nevoile reale ale organizatiei, permit corelarea continutului si metodelor de perfectionare si formare cu exigentele strategiei organizationale, permit utilizarea formatorilor exterior, dar si pregatirea propriilor formatori. 2. In universitati, prin utilizarea de cursuri, stagii de specializare, pregatirea de masterat si de doctorat. Aceste programe prezinta urmatoarele avantaje: - cheltuielile relative scazute - formarea si perfectionarea avansata a personalului in accord cu perspectivele strategice a organizatiei. - consolideaza relatia industrie-universitati.
doar acelor din drept a R.U. d) influenteaza in mod semnificativ celelalte activitati din cadrul MRU: - remunerarea angajatilor - recrutarea si selectia - stabilirea nevoilor de formare si perfectionare profesionala - perspectivele de promovare - reproiectarea posturilor si structurilor organizatorice - optimizarea schemelor de incadrare a personalului.
evaluati, sau raman la latitudinea evaluatorilor. - evaluate periodica sau aleatorie Procesul de evaluare a performantelor parcurge urmatoarele etape: - stabilirea precisa a obiectivelor activitatii de evaluare - elaborarea politicilor specific activitatii de evaluare prin care sunt definite urmatoarele aspecte: - orientarile majore ale activitatii de evaluare a performantelor (gradul de exigent, raportarea la standardele organizatiilor lider, utilizarea experientei anterioare, raportarea la obiectivele strategice ale organizatiei etc.) - momentele efectuarii evaluarilor de performanta - periodicitatea evaluarilor - persoanele cu responsabilitati de evaluare. - difuzarea in randurile engajatilor a procedurilor de evaluare si a criteriilor de evaluare a performantelor - delimitarea obiectului evaluarii (potentialul angajatilor, comportamentul acestora, rez. obt. in munca) - stabilirea tehnicilor de evaluare a performantelor. - aplicarea procedurilor de evaluare. - prelucrarea datelor obtinute, sintetizarea si analiza lor, formularea concluziilor. - comunicarea concluziilor catre angajatii evaluate consemnandu-se contastatiile, nemultumirile sau reactiile adverse si preintampinandu-se eventualele resentimente sau conflicte. - discutarea concluziilor cu persoanele evaluate in scopul identificarii cailor de imbunatatire a potentialului, comportamentului si performantelor. - sprijinirea angajatilor cu performante mai slabe in vederea imbunatatirii acestora.
- elaborarea unor procedure de contestare si de analiza obiectiva a contestatiilor. - stabilirea responsabilitatilor evaluatorilor astfel incat acestia sa nu dispuna de autoritatea absoluta sau discretionara asupra celor evaluate. - transmiterea in scris obligatorie a tuturor deciziilor de personal catre angajatii vizati si asigurarea transparentei acestor decizii in intreaga organizatie. Principalele categorii de metode folosite in procesele de evaluare a performantei sunt: 1. Scalele de evaluare. 2. Metodele comparative de evaluare. 3. Tehnica incidentelor critice. 4. Eseul scris. 5. Testele de aptitudine, de performanta sau de personalitate.
- Asigurarea n permanen prin dezvoltarea carierelor a avantajelor i utilitilor maxime pentru organizaie i pentru fiecare angajat al acesteia. Avnd aceste obiective, managementul carierelor presupune desfurarea a trei activiti interdependente funcional: - planificarea carierelor la nivel organizaional; - planificarea carierelor la nivel individual; - dezvoltarea carierelor.
salariul de baz - ce se acord n raport cu rezultatele obinute, cu condiiile n care se desfoar munca i cu vechimea n munc. Sistemul de salarizare pe baza cruia se fixeaz salariile individuale se stabilete potrivit reglementarilor legislative - n raport cu forma de organizare a unitii, modul de finanare i caracterul activitii. Cu excepia personalului unitilor bugetare a conductorilor societilor i companiilor naionale i ai societilor comerciale cu capital majoritar de stat (ale cror salarii se stabilesc de persoanele mputernicite s le numeasc), salariile se stabilesc prin negocieri colective sau, dup caz, individuale, ntre persoanele juridice sau fizice care angajeaz, pe de o parte, i salariai sau reprezentani ai acestora, pe de alt parte, n funcie de posibilitile financiare ale angajatorului.
16