Universitatea „Stefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Stiinte Economice

Specializare: Management II-A

MANAGEMENTUL IDEILOR
SI A INOVĂRII

Student: Dumitrescu Andrei - Constantin

1
 1.Managementul inovării

Managementul inovării constă în implementarea şi exploatarea economică a noilor

idei şi descoperiri.Ca orice altă activitate managerială, procesul de inovare trebuie să fie
planificat, organizat,dirijat şi controlat.Activităţile şi deciziile asupra inovării includ:
‫٭‬activităţi de studiu şi dirijare a realizării tuturor proiectelor de inovare ale firmei;
‫٭‬luarea deciziilor asupra oportunităţilor identificate,investiţiilor,planificării proiectelor de
inovare ce vor fi lansate şi a monitorizării acestora.
Definiţii.Managementul inovării a fost definit de Sandrine Fernez-Walch şi
François Romon (2009) ca fiind "ansamblul acţiunilor conduse de o întreprindere şi al
opţiunilor efectuate pentru a favoriza emergenţa proiectelor de inovare,a decide lansarea
lor şi a realiza comercializarea noilor produse sau implementarea de noi procese în
întreprindere, pentru creşterea competitivităţii".
O definiţie alternativă a managementului inovării detaliază scopul final al
procesului de inovare:" Prin managementul inovării se poate înţelege procesul orientat
spre organizarea şi alocarea resurselor disponibile,atât umane cât şi tehnice şi economice,
în scopul dobândirii de noi cunoştinţe, de generare a ideilor care permit obţinerea de noi
produse,procese şi servicii sau îmbunătăţirea celor existente şi al transferului celor mai
bune idei spre fazele de fabricare şi comercializare".(Nagîţ,Gheorghe,(2001)
Managementul inovării trebuie să fie tratat ca parte a strategiei de afaceri a
firmei.Contextul strategic cuprinde obiectivele afacerii,starea curentă şi viitoare a
firmei,implicarea managerilor,dinamica pieţelor,mediul competiţional,mediul economic şi
de reglementare.
Standardul britanic BS 7000-1:2008 este un ghid asupra managementului inovării,în
mod specific asupra proiectării şi dezvoltării produselor competitive.Principiile generale
de management al inovării,din acest standard,se aplică la organizaţii din industrii de
fabricaţie,de proces,servicii şi construcţii,precum şi în sectoare publice şi non-profit.Sunt
oferite indicaţii în domeniile:
‫٭‬inovarea,noutatea şi bazele managementului inovării;
‫٭‬managementul inovării la nivel organizaţional;
‫٭‬operarea în cadrul managementului inovării;
‫٭‬instrumente şi tehnici pentru managementul inovării.
Fazele procesului de management al inovării au fost formulate de Tidd,J.et al (2001):
1) explorarea şi investigarea semnalelor din mediu;2) selectarea strategică a
opţiunilor;3) asigurarea resurselor; 4) implementare.Opţional,se poate aplica faza a
cincea de reflecţie asupra fazelor precedente şi analiza succesului sau eşecului inovării.

2
Mark Turrell şi Yvonne Lindow (2003)[5][1] consideră că fazele procesului de inovare
sunt:
‫٭‬identificarea oportunităţilor.Sunt determinate domeniile de focalizare strategică şi
alocare a resurselor în procesul de inovare.Sunt identificate noi oportunităţi de piaţă sau
platforme tehnologice;
‫٭‬managementul ideilor include generarea, colectarea, dezvoltarea, evaluarea şi selectarea
ideilor de afaceri.Metodele de management includ: brainstorming, tehnici de creativitate,
focus-grupuri şi captura ideilor on line ;
‫٭‬managementul oportunităţilor implică dezvoltarea şi analiza conceptelor rezultate din
managementul ideilor precum şi a oportunităţilor de afaceri;
‫٭‬faza de proiectare,dezvoltare şi execuţie: firma aplică competenţele sale tradiţionale de
Managementul proiectelor şi resurselor.Pentru a facilita derularea proiectului sunt
necesare abilităţi de creativitate şi realizarea efectivă a procesului de inovare.

1.1 Model matricial al managementului inovării

Vincent Boly şi François Romon (1999) au propus un model matricial al

managementului inovării (3MI) care indică fazele pe care le parcurge întreprinderea în
managementul inovării,precum şi resursele care trebuie mobilizate în aceste faze.In
modelul matricial propus, fazele managementului inovării sunt:
‫٭‬emergenţa ideilor inovative;
‫٭‬fezabilitatea proiectelor inovative potenţiale;
‫٭‬definirea proiectelor inovative;
‫٭‬realizarea proiectelor inovative.
Prima fază este consacrată căutării informaţiilor şi creativităţii.Ideile inovative pot
rezulta din lucrări programate ale personalului întreprinderii din Departamentele
Cercetare-Dezvoltare şi Marketing.Ideile pot reprezenta,de asemenea, soluţii adoptate de
personalul din sectorul Producţie pentru rezolvarea unor probleme de funcţionare a
proceselor.
A doua fază cuprinde selectarea proiectelor de inovare potenţiale din toate ideile
generate în faza precedentă,verificarea valabilităţii lor în raport cu necesităţile pieţei şi cu
obiectivele strategice ale întreprinderii (fezabilitatea economică) precum şi evaluarea
fezabilităţii lor tehnice.
A treia fază include, în esenţă,activităţi de organizare pentru a realiza proiectul.In
cadrul acestor activităţi se defineşte rezultatul ce se doreşte să se obţină,durata şi bugetul
proiectului,alocarea mijloacelor necesare pentru derularea proiectului: constituirea
echipei proiectului,alocarea resurselor umane,tehnice şi financiare.
A patra fază corespunde realizării efective a proiectului de inovare. Această fază
constă în dirijarea activităţilor de proiectare şi dezvoltare pentru rezolvarea problemelor.
Abordarea pe faze a managementului proiectelor de inovare este foarte asemănătoare cu
cea concepută de Tidd,J.et al(2001),menţionată mai înainte.

1.2 Marketingul inovaţiei tehnologice

3
 Marketingul are un rol important în cadrul procesului de inovare
tehnologică.Fernez-Walch,S. şi Romon F.(2006) consideră că marketingul are ca funcţie
majoră valorificarea produsului sau serviciului provenit din inovare,după ce au fost
cercetate diferitele aplicaţii posibile,pornind de la o tehnologie.
Chailan,C. şi Braun,P.(2008) apreciază că obiectivul major al marketingului
proiectelor tehnologice foarte inovatoare,în faza iniţială, este de a valorifica inovaţia
tehnologică,prin definirea şi aplicarea modului de intrare pe piaţă a inovaţiei.Intrarea pe
piaţă a inovaţiei se poate face în trei moduri: a) dezvoltare internă a inovaţiei; b) alianţă
(asociere prin parteneriat cu alte întreprinderi); c) vânzarea tehnologiei inovatoare.
Modelul marketingului "modal" defineşte modul de valorificare cel mai potrivit al
proiectelor tehnologice inovatoare în funcţie de anumiţi indicatori esenţiali: atractivitatea
proiectului,validarea fezabilităţii acestuia, durabilitatea şi sustenabilitatea inovaţiei
tehnologice.
Opţiunile de valorificare a proiectului de inovare,în scopul intrării pe piaţă pot fi:
‫٭‬definitivarea inovaţiei în laboratorul de cercetare sau în Departamentul de Cercetare-
Dezvoltare în vederea unei eventuale valorificări;
‫٭‬alianţe cu alte întreprinderi în vederea unor dezvoltări în colaborare pentru a obţine
valoare adăugată tehnologică în faza de dezvoltare;
‫٭‬valorificare prin vânzarea tehnologiei,pentru punerea rapidă la dispoziţie a inovaţiei pe
piaţă.Acest mod de intrare pe piaţă trebuie să fie preferat, atunci când alte tehnologii
concurente ar putea modifica structura pieţei considerate.
‫٭‬valorificarea autonomă constă în crearea unui start-up (companie formată recent) sau
dezvoltarea proiectului inovativ în cadrul unui incubator de afaceri.

4
 2.INOVAREA, CA ŞI PROCES

2.1. Procesul inovaţiei

Există diferenţă între "este" şi "trebuie să fie", între "real" şi "ideal".
Procesele de inovaţie pot fi reduse, în esenţă, la rezolvări de probleme. Drumul
intre problemă şi rezolvare are ca punct de pornire la bază o piedică, un obstacol.
Problema este dată de o tensiune, o diferenţă între "a fi" şi "trebuie să fie", între "real" şi
"!ideal" şi între "adevăr" şi "dorinţă imaginară".

Aspecte obiective şi personale ale problemelor

Când vorbim despre factorii obiectivi de influenţă, stabilirea scopului se face în

mod clar - după criterii economice. Parcurgem următoarele etape: căutarea scopului
(problemei -obiectivului), rezolvării şi alegerea fazelor ştiinţifice ale căii de rezolvare.
La factorii de influenţă de ordin personal, vorbim despre factorii care aduc
mulţumirea persoanelor sau grupurilor participante la procesul de rezolvare a problemei.

2.1.1. Aspecte tehnico-economice

Aspectele tehnico-economice ale proceselor inovative rezultă din

circumstanţele obiective ale formulării problemei şi vor fi marcate în mod puternic de
felul inovaţiei (a produsului, procesului, a structurii sau inovaţiei sociale).

5
 2.1.2. Aspecte socio-psihologice

Este utilă prezentarea de bilanţuri personale la prezentarea planurilor de inovare

de către managerul de proiect.

Comunicare şi cooperare
Sarcinile unei grupe sunt reprezentate în două planuri: în planul muncii
este importantă rezolvarea problemei în sine, iar în planul emoţional trebuie realizat un
climat comunicaţional optim. Pentru a atinge un nivel comunicaţional optim e necesar ca
fiecare membru al grupului să aducă mult din personalitatea sa în cadrul grupului, fără
însă a se descoperi complet.
O atenţie deosebită se acordă relaţiei între individ şi grupă, precum şi
schimbărilor care intervin în timpul evoluţiei grupului.
Succesul apare doar când există un schimb de informaţii în dublu sens, iar
partenerii nu impun restricţii în schimbul de informaţii.
Situaţii conflictuale posibile
Situaţii:
· Două declaraţii/afirmaţii contradictorii
· Ambele sunt adevărate
· La fiecare dintre cele două declaraţii aderă persoane
· Persoanele sunt dependente unele de altele

Posibilităţi de rezolvare a conflictului

6
 Roluri principale în procesul inovării
Scopul în descrierea tipurilor de persoane care pot intra în diferite procese
de inovare. Identificarea lor în cadrul domeniilor de inovare relevante conferă un aspect
în clarificarea inovaţiilor şi în gândirea planului de inovare, personalitatea fiecărui
purtător de rol exercitând o influenţă puternică asupra desfăşurării procesului de inovare.
Modelul promotorilor (după Witte), a căror numire în funcţie se face pe
baza poziţiei lor în ierarhie (autoritatea pe care o exercită) - promotor ierarhic sau pe
baza cunoştinţelor de specialitate - promotor de specialitate. Ambii îşi exercită rolul pe
lângă sarcinile curente.

Modelul tetradimensional al rolurilor

Roluri în procesul inovării

Inovarea este realizată de către angajaţi, intreprinzători şi raţionali

pasionaţi. Încurajarea lor este mai puţin ancorată în organizaţie, ţinând mai mult de filozofia
firmei.
Există "campioni ai inovării", cum ar fi:
· Campionul produselor. Este un entuziast din colectiv care luptă din toate puterile şi
toate capacităţile pentru produsul său; nu aderă la curentele de gândire predominante,
ci are ideile lui proprii. Deseori merge singur pe drumul lui.

7
· Campionul conducător. Înainte a fost şi el un "campion al produsului" şi introduce
noile idei în organizaţiile formale. Înlătură obstacolele din calea "campionului
produselor", eventual îl sfătuieşte şi îi face "spaţiu de manevră".
· Naşul. Este conducătorul matur din managementul superior care încorporează modelul
campionului. Este înconjurat de un nimb care este foarte important pentru credibilitatea
sistemului campionilor. Dă curaj tinerilor specialişti să vină cu idei noi, pentru că
asemenea comportamente au avut un rol foarte important în istoria organizaţiei.

2.2. Managementul barierelor inovaţiei

În aproape toate cazurile capacităţile inovării sunt supraestimate de către indivizi,

firme şi societate. Procesele inovative pot fi considerabil întârziate, uneori chiar oprite de
apariţia unor piedici. O analiză exactă asupra posibilelor bariere ale inovării este
indispensabilă pentru succesul unei idei de inovare.
2.2.1. Tipuri de bariere

Bariere tehnice. Dotări tehnice insuficiente, lipsă de know-how, dificultăţi în

aplicarea inovaţiei în anumite domenii.
Bariere economice. Capital insuficient, incertitudini în dezvoltarea
programului de producţie (în special datorită perioadelor lungi de amortizare).
Bariere juridice. Diverse regulamente juridice, timpul necesar pentru
adaptarea la diverse norme şi legi şi pentru îndeplinirea diverselor obligaţii, clauze, condiţii
obligatorii.
Bariere organizatorice. Lipsa unor elemente organizatorice
(managementul de proiect), ierarhie stufoasă cu orientare accentuată spre birocraţie, un
grad înalt de formalism în ceea ce priveşte metodele, relaţiile printr-un set de norme
rigide.
Bariere socio-psihologice. Frica de schimbare, deficitele motivaţionale
aferente, lipsa disponibilităţii pentru comunicare şi cooperare, lipsa mecanismelor de
rezolvare rapidă a conflictelor.
2.2.2. Depăşirea barierelor socio-psihologice
Cultura organizaţională şi climatul inovaţional
Caracteristici ale culturii organizaţionale. Aceasta:
· oferă categorii diferenţiate pentru percepţie (la ce trebuie avut grijă?);
· oferă semnificaţii pentru însemne şi simboluri (ce înseamnă fiecare lucru?);
· îngrădeşte posibilităţile de comportament (ce este interzis?);
· măreşte probabilitatea anumitor comportamente (ce este recomandat?);
· defineşte piaţa şi valoarea de piaţă pentru atitudini (ce primesc dacă fac asta?).

8
Există trei nivele în cultura organizaţională.

Climatul inovaţional
În scopul unui climat inovaţional pozitiv sunt necesare următoarele:
· posibilitatea de experimentare şi permisiunea de a eşua din când în când;
· dreptul de a pune la îndoială status quo-ul prezent;
· comunicaţia deschisă cu clienţii şi partenerii tehnologici interni şi externi;
· munca în echipă, flexibilitatea şi credinţa că munca susţinută duce la succes.
Managementul conflictului

9
 Evitarea demotivării:

Pentru probleme deosebite se apelează la consilierea de către expertul, managerul,

consilierul de specialitate, consilierul de specialitate orientat spre proces, consilierul în
originalitate şi proprietate intelectuală - în conformitate cu competenţele, răspunderile,
interfaţa acestora cu problemele clienţilor lor.

10
 Cuprins

1.Managementul inovării…………………………………...pag 2
1.1.Model matricial al managementului inovării……………………………….…pag 3
1.2 Marketingul inovaţiei tehnologice……………………………………………...pag 3
2.INOVAREA, CA ŞI PROCES............................................pag 5
2.1.Procesul inovaţiei..................................................................................................pag 5
2.1.1. Aspecte tehnico-economice..............................................................................pag 5
2.1.2. Aspecte socio-psihologice.................................................................................pag 6
2.2. Managementul barierelor inovaţiei....................................................................pag 8
2.2.1. Tipuri de bariere...............................................................................................pag 8
2.2.2. Depăşirea barierelor socio-psihologice...........................................................pag 8

11
Bibliografie:

1. http://ro.wikipedia.org
2. http://www.studentie.ro/Referate
3. http://www.scritube.com/
4. http://www.agir.ro/

12