Termeni fundamentali în evaluare

Termeni fundamentali în evaluare

Teoria şi practica evaluării operează, în mod

uzual, cu următoarele concepte de bază:
• proprietate/active
• piaţă
• cost
• preţ
• valoare
Termeni fundamentali în evaluare

a) Proprietatea este un concept juridic care se referă la toate

avantajele, drepturile și beneficiile legate de deținerea acesteia.
Înțelegerea corectă a acestui concept este esențială pentru evaluarea
întreprinderii sau a altor proprietăți, ca urmare a faptului că obiectul
evaluării îl reprezintă în fapt drepturi de proprietate (de ex: acțiuni ce
reprezintă un procent din capitalul propriu al firmei).
În sens limitat, proprietatea poate fi:
▫ Proprietate reală, care constă în drepturile personale de posesiune
asupra unei proprietăți imobiliare;
▫ Proprietate personală, care constă în drepturile personale de
posesiune asupra obiectelor fizice altele decât cele care formează
proprietatea imobiliară.
Pentru conceptul de proprietate se mai utilizează termenul de activ. În
evaluarea unei întreprinderi, obiectul evaluării îl constituie activele
corporale, necorporale, financiare aflate în proprietatea sau controlate
de aceasta, iar evaluarea se poate face fie individual, fie în totalitatea
acestora.
Termeni fundamentali în evaluare

b) Piața este un sistem de relații între cumpărători și vânzători, în care se schimbă obiecte ale
proprietății prin mecanismul prețului. Conceptul de piață implică relații specifice ale
participanților pe piață la modificarea raporturilor dintre cerere și ofertă, la schimbarea altor
factori care influențează prețurile. Piața poate fi locală, națională și internațională, dar trebuie
observat că majoritatea piețelor (inclusiv cea a capitalului) tind să devină globale.
Rareori, piețele asigură echilibrul dintre cerere și ofertă. Imperfecțiunile uzuale ale piețelor sunt legate
de:
▫ Asimetria informațiilor între vânzător și cumpărărtor;
▫ Creșterea sau descreșterea bruscă și neașteptată a cererii;
▫ Dispariția temporară, dar bruscă a ofertei.
Legat de piața întreprinderilor, componenta de piață a întreprinderilor necotate, dominantă în
realizarea tranzacțiilor de acțiuni în țara noastră, se caracterizează prin mai multe elemente de
transparență insuficientă, refritoare la:
▫ Disponibilitatea insuficientă a informațiilor asupra prețurilor tranzacțiilor anterior efectuate și
condițiilor de tranzacționare;
▫ Limitarea contactării numărului potențialilor cumpărărtori;
▫ Condițiile de negociere a prețului se caracterizează prin lipsa informațiilor asupra prețurilor
oferite de alți potențiali cumpărători.
Aceste caracteristici impun necesitatea unor analize și judecăți aprofundate și abordări multiple ale
evaluării din partea evaluatorilor profesioniști.
Termeni fundamentali în evaluare

c) Costul este suma necesară pentru a crea sau a produce un

bun sau serviciu. Atunci când acel bun sau serviciu s-a
realizat, costul devine un fapt istoric. Preţul este legat de
cost în măsura în care preţul plătit pentru bunuri sau
servicii devine un cost pentru cumpărător. Costul
proprietăţii/activului reprezintă suma necesară pentru a
crea sau a produce un activ (corporal sau necorporal) sau a
realiza un serviciu, prin însumarea cheltuielilor cumulate
ale procesului de producţie, distribuţie şi vânzare a unui
bun economic, putând fi agregat în mai multe categorii
(costuri fixe, variabile, de producţie, distribuţie, costuri
directe, indirecte, etc). În evaluare se utilizează noţiunile
de cost de achiziţie, cost de înlocuire (brut şi net), cost de
reproducţie (brut şi net), cost istoric, etc
Termeni fundamentali în evaluare

d) Prețul este suma cerută, oferită sau plătită

pentru un bun sau serviciu. Prețul poate avea
sau nu legătura cu valoarea. Conform
Standardelor Internaționale de Evaluare ”prețul
constituie o indicație asupra valorii relative
date bunurilor și serviciilor de către un
cumpărător și/sau vânzător, în anumite
situații particulare”.
Prețul ar putea fi numai un indicator general
al valorii de piață a proprietăților tranzacționate,
neconfundându-se cu aceasta (există diferențe
între prețul plătit și valoare de piață).
Termeni fundamentali în evaluare

e) Valoarea este un concept economic care se referă la:

 Valoarea de schimb, adică un preț ipotetic și probabil
pentru bunuri și servicii, într-o tranzacție echilibrată între
vânzător și cumpărător în care fiecare parte acționează în
mod rațional,
sau
 Valoare de utilizare, adică măsura beneficiului economic
adus de bunuri și servicii, pentru un cumpărător sau
actualul proprietar, din deținerea lor.
Conceptul economic de valoare reflectă, în fapt,
imaginea pe care o are piața, în general sau un anumit
investitor, în particular, despre beneficiile viitoare, care îi
revin celui care posedă/ar poseda proprietatea la data
efectivă a evaluării.
Termeni fundamentali în evaluare

Din punct de vedere conceptual, valoarea este creată și

susținută de interacțiunea complexă a patru factori:
 utilitatea, respectiv capacitatea unui bun economic de a
satisface o anumită nevoie, trebuinţă sau dorinţă;
 raritatea, care exprimă oferta prezentă sau anticipată a unui
bun economic raportată la cererea pentru acel bun;
 dorinţa (preferinţa), exprimată de intensitatea satisfacţiei pe
care un bun economic o produce celui care nu-l posedă, dar care
are nevoie de acesta;
 puterea de cumpărare, exprimată de capacitatea unui individ
sau grup de indivizi - participanţi pe piaţă, de a cumpăra
bunurile oferite prin plata în numerar sau în echivalente de
numerar.
Primii doi factori reprezintă factori ai ofertei, iar ultimii
doi factori sunt consideraţi factori ai cererii.
Termeni fundamentali în evaluare

Valoarea și prețul sunt două categorii economice distincte, ușor

confundabile: valoarea este un concept ce nu poate fi disociat de calităţile sau
însușirile fizice ale unui bun, iar preţul reprezintă expresia bănească a valorii.
Criteriile de diferenţiere a celor două categorii economice sunt:
• Natura mărimilor: preţul este o mărime concretă, tangibilă, pe când valoarea
este o mărime convenţională. Valoarea este o opinie care arată cât prețuiesc
bunurile și serviciile la un moment dat.;
• Exprimarea mărimilor: preţul în orice tranzacţie este un număr unic, pe
când valorile sunt multiple, iar expertului evaluator i se pretinde prin regulile
de bună practică să nu se oprească la mai puţin de trei valori;
• Locul de formare: preţul se formează pe piaţă ca punct de întâlnire între doi
actori - un vânzător si un cumpărător şi el este rezultatul artei de a negocia -
diferită de arta de a evalua; valoarea este rezultatul artei de a evalua, ea se
stabileşte folosind mintea si imaginaţia evaluatorului si se găseşte pe hârtie.
Este firesc ca o valoare preluată de actorii negocierii să devină sau nu preţ;
• Caracter: preţul este o mărime obiectivă în raport cu evaluatorul şi subiectivă
în raport cu părţile negociatoare reflectând actul lor de voinţă; valoarea este o
mărime obiectivă în raport cu actorii negocierii şi subiectivă în raport cu
evaluatorul, fiind creaţia sa.
Termeni fundamentali în evaluare
Termeni fundamentali în evaluare

Observație:
Valoarea este rezultatul aplicării unei metodologii de calcul şi are un caracter
obiectiv, neutru şi independent faţă de părţile implicate în tranzacţie, de
raportul de forţe de pe piaţă şi de situaţia pieţei la un moment dat.
Diferenţa dintre valoare şi preţul efectiv plătit este determinată de contextul
tranzacţiei, respectiv starea de sănătate a întreprinderii, motivaţia părţilor,
raportul dintre forţe pe piaţă, priceperea şi experienţa negociatorilor, scopul
evaluării.
Trebuie precizat că procesul de evaluare a unei firme nu are drept scop
precizarea sau impunerea preţului tranzacţiei, ci de a oferi un interval de
valoare care ar putea atenua poziţiile divergente ale vânzătorilor şi
cumpărătorilor.
Strategia de negociere este cea care determină prețul unei tranzacții, cu toate
că punctul de pornire l-a constituit una sau mai multe valori estimate de un
expert evaluator. Altfel spus, valorile determinate de evaluator sunt pur
orientative pentru alţi profesionişti - negociatorii, logică ce poate fi urmărită
în schema de mai jos în care obiectul tranzacţiei îl constituie acţiunile unei
societăţi.
Termeni fundamentali în evaluare
Termeni fundamentali în evaluare

Rezultatul procesului de evaluare va fi diferit, în

funcţie de natura efectelor pe care achiziţia le are asupra
cumpărătorului. De exemplu, dacă o companie absoarbe o
altă firmă, pentru ea efectul se poate concretiza în creşterea
capacităţii de producţie, asimilarea unui nou produs, a unei
noi activităţi sau creşterea fluxului de disponibilităţi, dacă
se decide vânzarea activelor obţinute prin dezmembrare. În
fiecare ipostază, procesul de evaluare va conduce la valori
diferite pentru firma cumpărată.