ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

FACULTATEA BUSINESS ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

DEPARTAMENTUL TEORIE ȘI POLITICI ECONOMICE

PORTOFOLIU
la disciplina ISTORIA GÂNDIRII ECONOMICE

Studentului gr. BA-182

cu fregvență redusa
Numele Prenumele

Coordonator:
IGNATIUC Diana,
Dr., conf.univ.

Chișinău, 2019

1
 CONCEPTE CHEIE

AVUŢIE NAŢIONALǍ Totalitatea bunurilor existente la un moment dat într-o anumitǎ ţarǎ
indiferent de forma de proprietate în care se aflǎ.
BALANŢǍ COMERCIALǍ Tablou statistico-economic în care se înscriu şi prin care se comparǎ
importul; şi exportul de mǎrfuri ale unei ţǎri, pe o perioadǎ de timp,
de regulǎ, un an.
Obs: din punct de vedere al rezultatelor relaţiior comerciale externe,
balanta comercialǎ poate fi:
Activa, pasivǎ şi echilibratǎ.
B.c. activǎ(excedentarǎ), daca exportul depǎşeşte exportul.
DIRIJÍSM 1)Concepție economică care susține intervenția largă a statului în
ansamblul vieții economice
2)sistem economic și politic care susține și practică o economie
dirijată
DOCTRINǍ ECONOMICǍ Acea parte a gândirii economice, componentǎ a ansamblului
reflectǎrilor teoretice asupra activitǎţilor economice ce pune accentul
selectiv pe anumite rezultate a acestor reflectǎri şi, corespunzǎtor, pe
anumite mǎsuri practice de gestionare a proceselor economice, de
ameliorare a lor.
DOCTRÍNĂ. 1 ) Sistem filozofic, politic, religios etc.
2. Totalitatea principiilor, a tezelor fundamentale ale unui anumit
domeniu
ECHLIBRU GENERAL, 1)situaţie a pieţelor interdependente caracterizată prin inexistenţa
excesului de cerere sau de ofertă.
2) Metodă de analiză a interdependenţelor existente între diferitele
entităţi (pieţe, sectoare,etc.) ale economiei naţionale. Această metodă
porneşte de la faptul că evenimentele care au loc într-o anumită
entitate pot determina modificări majore în restul economiei.

FIZIOCRATÍSM. Doctrină, apărută în sec. XVIII, care promova ideea că munca

agricolă este unica muncă productivă și unicul izvor al avuției
FEDERALISM concepţie şi acţiune politică şi juridică în vederea grupării mai
multor state într-o federaţie.

LIBER SCHIMB Doctrinǎ economicǎ care aplica tezele liberalismului economic la

schimburile economice internaționale. Pornind de la ideea ca liberul
schimb contribuie prin natura sa la crearea unei specializǎri
economice benefice pentru toate tǎrile , aceastǎ doctrinǎ vede în
protecţionism o sursǎ de ineficacitate economicǎ.
LIBERALÍSM 1 ) Doctrină care, opusă socialismului și dirijismului, proclamă
principiul nonintervenției statului în economie, în relațiile
economice existente între indivizi, grupuri sociale sau națiuni;
promovează ideea libertății economice, a liberului schimb, a liberei
concurențe
2 ) Doctrină politică și economică apărută în epoca de ascensiune a
burgheziei industriale, când aceasta lupta împotriva aristocrației

2
 feudale pentru cucerirea puterii, care tindea să lărgească dreptul de
vot și să admită în anumite limite libertăți democratice

MACROECONOMIA 1 )este un domeniu al ştiinţelor economice. Spre deosebire de

microeconomie, macroeconomia lucrează cu mărimi agregate,
cercetează comportamentul economiei în general, cum ar fi venitul
total sau gradul de ocupare al forţei de muncă, rata inflaţiei sau
oscilaţiile
2) ramură a științei economiei care studiază relațiile economice la
nivelul ansamblului economiei naționale
MÁRFĂ Produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-
cumpărării.
MARGINALÍSM curent de gândire potrivit căruia valoarea de schimb a unui produs
este determinată de ultima unitate disponibilă din acel produs
MARXÍSM 1) doctrină economică, filozofică şi politică întemeiată de
Marx și Engels, care studiază procesele istorice prin metode
dialectice și materialiste, în lumina luptei de clasă;
2) Sistem de idei filozofice, economice și social-politice de
orientare materialistă, care susține principiul luptei de clasă
în scopul instaurării orânduirii comuniste

MATERIALISM DIALECTIC știința despre raportul dintre materie și conștiință, despre legile cele
mai generale ale mișcării și dezvoltării naturii, societății și
cunoașterii, care este în același timp baza filozofică a marxism-
leninismului
MATERIALISM ISTORIC parte integrantă a filozofiei marxist-leniniste, al cărei obiect îl
constituie societatea în unitatea și interacțiunea laturilor ei, legile
generale și forțele motrice ale dezvoltării istorice
MERCANTILÍSM 1 ) Doctrină economică și politică practicată de o serie de țări
europene în sec. XV-XVIII, care considera că avuția socială rezidă
în acumularea de bani;
Doctrină economică, apărută la începutul dezvoltării capitalismului,
conform căreia avuția statului era identificată cu banii și cu metalele
prețioase, iar sursa principală a veniturilor era considerată circulația
mărfurilor.
MICROECONOMIA se ocupă cu studiul comportamentului economic al diferiţilor
consumatori (teoria bugetară), al firmei (teoria producţiei) si
problematica împărţirii bunurilor limitate si a venitului limitat
MICROECONOMÍE. Disciplină care studiază relațiile economice la nivelul fiecărei
întreprinderi
MODEL ECONOMIC reprezentare a realităţii economice, care oferă o imagine riguroasă
sub aspectul structurii logice asupra fenomenelor economice prin
identificarea caracteristicilor lor esenţiale. Modelul economic
serveşte ca instrument de cunoaştere ştiinţifică şi de rezolvare a unor
probleme practice.

MONETARÍSM. teorie și politică ce atribuie modificării masei banilor în circulație o

importanță centrală, chiar decisivă, în procesul activității economice
și în stabilirea nivelului prețurilor.
MUTUALISM, sistem de solidaritate şi de ajutor reciproc
NEOLIBERALISM, curent de gândire economică ce caută să reacţioneze şi să adapteze
teoria clasică a liberalismului economic la condiţiile din ţările

3
 dezvoltate din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Spre deosebire
de liberalismul tradiţional , neoliberalismul consideră că libera
concurenţă nu poate să-şi exprime favorabilităţile în mod automat,
aceasta nefiind o ordine ,,naturală’’. Neoliberalismul recomandă
intervenţia statului pentru a stabili cadrul juridic al concurenţei,baza
funcţionării armonioase a mecanismului preţurilor şi a stăvilirii
abuzurilor monopolurilor
- POLITICA ECONOMICĂ reprezintă ansamblul deciziilor adoptate de către autorităţile publice,
în vederea orientării activităţii economice într-un sens considerat
rezonabil pe teritoriul naţional.
PREŢUL PIEŢEI reprezintă preţul efectiv pe care îl plătesc consumatorii pentru
cumpărarea unei unităţi de produs. Acest preţ este mai mare decât
preţul factorilor, întrucât cuprinde şi impozite indirecte, taxe etc.
plătite de cumpărători. Preţul pieţei se formează în funcţie de
raportul dintre cerere şi ofertă, cu excepţia situaţiilor de monopol,
oligopol etc. şi a intervenţiei statului.

PLUSPRODÚS 1 ) Produs al muncii creat de lucrătorii din sfera producției materiale

peste ceea ce este necesar pentru reproducerea forței de muncă ((în
doctrina marxistă)
2) Produs creat de lucrătorii din sfera producției materiale peste
produsul necesar prin cheltuire de muncă suplimentară
PLUSVALOÁRE 1 ) Profit constituit de diferența dintre valoarea bunurilor produse și
suma salariilor plătite, însușit 2) de patroni (în doctrina marxistă)
2)Valoare nou creată de către muncitorii salariați în procesul de
producție peste echivalentul valorii forței lor de muncă și însușită
gratuit de către patroni.

PLUSVALOARE ABSOLUTĂ formă a plusvalorii obținută prin prelungirea zilei de muncă peste
timpul de muncă necesar sau prin intensificarea muncii
PLUSVALOARE RELATIVĂ formă a plusvalorii care rezultă prin reducerea timpului de muncă
necesar și mărirea corespunzătoare a timpului de supramuncă în
urma creșterii productivității muncii
POLITICA ECONOMICA Acțiunea conștienta a puterii publice , care presupune definirea
obiectivelor economice şi sociale ale statului pe o anumita perioadǎ
şi punerea în aplicare a acestor obiective, pornind de la condițiile
existente şi folosind mijloace şi tehnici adecvate.

PROTECŢIONISM Sistem și politicǎ economicǎ în care anumite ramuri ale economiei

unei ţǎri sunt protejate temporar, parțial sau total, de concurenţa
strǎinǎ, prim mǎsuri guvernamentale.

4
PRODUS SOCIAL TOTAL valoarea bunurilor materiale şi a serviciilor economice produse în
ramurile economiei dintr-o ţară, în decurs de un an. Sub aspect
material acesta constă din totalitatea mijloacelor de producţie şi a
bunurilor de consum produse (în sistemul producţiei materiale).

REPRODÚCȚIE 1 )Reînnoire, reluare neîntreruptă a procesului de producţie

2) concept macroeconomic specific teoriei marxiste, prin care se
exprimă procesul reluării continue a producţiei la scara economiei
naţionale, privită ca o unitate interdependentă a producţiei,
repartiţiei, schimbului şi consumului, considerate faze ale
reproducţiei.

SOCIALÍSM. Ansamblul doctrinelor social-politice care urmăresc reformarea

societăţilor umane prin desființarea proprietăţii private asupra
mijloacelor de producţie şi de schimb şi punerea acestora sub
controlul statului

SOCIALISM STIINTIFIC ansamblul concepțiilor marxist-leniniste privitoare la structura şi

dinamica proceselor trecerii omenirii de la orânduirea capitalistă la
orânduirea comunistă

SOCIALISM UTOPIC 1)ansamblul concepţiilor socialiste care concep instaurarea

orânduirii socialiste ca o cerinţă a raţiunii, ca o concretizare a unui
ideal moral.
2. --- orânduire socială bazată pe exercitarea puterii politice de către
clasa muncitoare aliată cu celelalte clase şi categorii sociale
muncitoare, pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producţie
şi pe realizarea retribuţiei potrivit principiului „de la fiecare după
capacităţi, fiecăruia după munca depusă”. (În teoria marxistă)
TERAPIE DE ŞOC metodă de tranziţie ce presupune introducerea imediată şi simultană
a tuturor reformelor. Argumentul principal în favoarea terapiei de
soc ar fi acela că introducerea parţială a reformelor, fară elementele
complementare, anulează efectele pozitive anticipate şi
dezorganizează economia. În practică terapia de şoc a subestimat
constrângerile,restricţiile politice ale tranziţiei şi costurile ei sociale.

UTILITATE ECONOMICǍ TOTALA Satisfacția resimțita de un individ în urma consumului unor cantitǎţi
succesive dintr-un bun sau din bunuri diferite într-o anumitǎ
perioadǎ datǎ

5
TERAPIE GRADUALĂ, metodă de tranziţie ce presupune introducerea reformelor în
economie în mod secvenţial. Gradualismul face reforma mai uşor de
iniţiat şi de implementat, deoarece îi conferă opţiunea de
reversibilitate imediată şi al costuri scăzute, după o decizie parţial
incertă.

UTILITATE ECONOMICǍ UNITARǍ Satisfacţia, intensitatea dorinţei , a nevoii pe care o aduce o

porţiune(dozǎ ) dintr-un bun consumat de cǎtre un individ

UTILITATE MARGINALA În gândirea neoclasica, ce reprezintǎ, preţuirea pe care un

consumator dat o acordǎ ultimei cantitǎti (unitǎţi) consumate dintr-
un bun economic

VALOARE DE ÎNTREBUINŢARE proprietate a unui lucru de a satisface o anumită necesitate a omului

sau a societăţii

VALOARE DE SCHIMB raport, proporţie în care o anumită cantitate de marfă de un anumit

fel se schimbă cu o cantitate de marfă de alt fel

Adevărat /Fals

1) Neoliberalísmul reprezinta o formă modernă a liberalismului, care sustine o

intervenţie limitată a statului pe plan juridic şi economic.

2) Neoliberalísmul reprezinta o formă modernă a liberalismului, care îngăduie o

intervenţie masiva a statului in economie.

3) Postulatul reprezinta un adevăr fundamental care apare ca evident şi care nu are

nevoie să fie demonstrat; principiu de bază, normă.

4) Postulatul reprezinta un adevăr fundamental care trebuie neaparat demonstrat.

5) Economía reprezinta ansamblul activităţilor umane desfăşurate în sfera producţiei,

distribuţiei şi consumului bunurilor materiale şi serviciilor.

6) Economía reprezinta numai activitatea din sfera producţiei.

6
7) Economia naţională reprezinta totalitatea activităţilor şi interdependenţelor economice
la nivel macro- şi microeconomic, coordonat pe plan naţional prin mecanisme proprii de
funcţionare.

8) Economia naţională reprezinta totalitatea activităţilor şi interdependenţelor economice

numai la nivel microeconomic, coordonat pe plan naţional prin mecanisme proprii de
funcţionare.

9) Economia de schimb reprezinta economia în cadrul căreia produsele muncii iau cu

precădere forma de mărfuri.

10) Economia de schimb reprezinta economia în cadrul căreia produsele muncii iau cu
precădere forma de bunuri libere.

11) Economia naturală reprezinta economia în care careia bunurile materiale se produc
direct pentru consum, fără intermediul schimbului.

12) Economia naturală reprezinta economia în care careia bunurile materiale se produc
direct pentru schimb.

13) Utopíe = nume dat teoriilor fanteziste, irealizabile, care preconizează crearea unei alte
ordini sociale, fără a ţine seama de condiţiile concret-istorice date şi de legile obiective
ale dezvoltării societăţii.

14) Utopia reprezinta o teorie care poate sa devina realitate, indiferent de conditiile
istorice date şi de legile obiective ale dezvoltării societăţii.
15) Marfa reprezinta un produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-
cumpărări.

16)Marfa reprezinta un produs al muncii destinat autoconsumului.

17) Marginalísmul este o teorie economică potrivit căreia valoarea de schimb a unui
produs este determinată de ultima unitate disponibilă din acel produs.

18) Marginalísmul este o teorie economică potrivit căreia valoarea de schimb a unui
produs este determinată de prima unitate disponibilă din acel produs.

19)Economia politică reprezinta ştiinţa administrării unor resurse şi mijloace limitate,

care studiază, analizează şi explică comportamentele umane legate de organizarea şi
utilizarea acestor resurse.

20) Economia politică reprezinta ştiinţa administrării unor resurse şi mijloace nelimitate,
care studiază, analizează şi explică comportamentele umane legate de organizarea şi
utilizarea acestor resurse.

21) Mutualísmul reprezinta sistemul de solidaritate şi de ajutor reciproc.

7
22) Mercantilísmul reprezinta o doctrină economică, apărută la începutul dezvoltării
capitalismului, conform căreia avuţia era identificată cu banii şi cu metalele preţioase, iar
sursa principală a veniturilor era considerată circulaţia mărfurilor.

23) Mercantilísmul reprezinta o doctrină economică şi politică practicată de o serie de

ţări europene în sec. XV-XVIII.

24) Mercantilísmul reprezinta o doctrină economică, apărută la începutul dezvoltării

capitalismului, conform căreia avuţia era identificată cu banii şi cu metalele preţioase, iar
sursa principală a veniturilor era considerată agricultura.

25) Dirijismul reprezinta o doctrină econonica care susţine intervenţia statului în dirijarea
proceselor economice.

26) Plusvalorea -în doctrina marxistă- reprezinta profitul constituit de diferenţa dintre
valoarea bunurilor produse şi suma salariilor plătite, însuşit de patroni.

27) ) Plusvalorea -în doctrina marxistă- reprezinta profitul constituit de diferenţa dintre
valoarea bunurilor produse şi suma salariilor plătite, însuşit de muncitori.

28) Socialismul reprezinta ansamblul doctrinelor social-politice care urmăresc reformarea

societăţilor umane prin desfiinţarea proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie şi
de schimb şi punerea acestora sub controlul statului.

29) Socialismul reprezinta ansamblul doctrinelor social-politice care urmăresc reformarea

societăţilor umane prin desfiinţarea proprietăţii comune asupra mijloacelor de producţie
şi de schimb şi punerea acestora sub controlul statului.

30) Socialismul ştiinţific reprezinta ansamblul concepţiilor marxist-leniniste privitoare la

structura şi dinamica proceselor trecerii omenirii de la orânduirea capitalistă la orânduirea
comunistă.

31) . Socialsimul utopic reprezinta ansamblul concepţiilor socialiste care concep

instaurarea orânduirii socialiste ca o cerinţă a raţiunii, ca o concretizare a unui ideal
moral.

32) Marxísmul reprezinta o doctrină filozofică, politică şi economică întemeiată de Marx

şi Engels, care studiază procesele istorice prin metode dialectice şi materialiste, în lumina
luptei de clasă.

33) Neokeynesísmul reprezinta ansamblul de teorii economice care corectare a

keynesismului, în scopul transformării acestuia într-un instrument de combatere a crizelor
la nivel macroeconomic si mai ales a crizelor inflaţioniste.

8
 34) Neokeynesísmul reprezinta ansamblul de teorii economice care corectare a
keynesismului, în scopul transformării acestuia într-un instrument de combatere a crizelor
la nivel microeconomic si mai ales a crizelor inflaţioniste.

35) Falansterul reprezinta o asociaţie de producţie în care muncitorii trăiesc în comunitate

după sistemul lui Fourier.

36) Falansterul reprezinta o asociaţie de producţie în care muncitorii trăiesc în comunitate

după sistemul lui Smith.

37) Falansterul reprezinta ocelulă social-economică primară, care urma să funcţioneze ca

o asociaţie de producţie şi consum bazată îndeosebi pe îndeletniciri agricole, proiectată
de socialistul utopist francez Fourier, destinat viitoarei societăţi imaginate de el.

38) Fiziocratísmul reprezinta doctrina economica , apărută în sec. XVIII, care promova
ideea că munca agricolă este unica muncă productivă şi unicul izvor al avuţiei.

39) ) Fiziocratísmul reprezinta doctrina economica , apărută în sec. XVIII, care promova
ideea că activitatea comerciala este unica activitate productivă şi unicul izvor al avuţiei.

40) In viziunea lui M.Manoilescu ecomomia politica este o ,, stiinta de masa’’ ce trebuie
sa descopere legi economice si sa rezolve problemele specifice natiunii.

41) ,, Constanta lui Manoilescu’’ reprezinta o contributie semnificativa pentru gandirea

economica. Aceasta ,, constanta’’ se refera la ,, legea’’ dupa care tarile industrializate cu
o productivitate a muncii superioara ,, exploateaza’’ tarile agrare cu o productivitate a
muncii mai redusa.

42) Claca reprezinta forma caracteristică rentei feudale, constând din munca gratuită pe
care ţăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moşie .

43) Claca reprezinta forma caracteristică rentei feudale, constând din munca platita, pe
care ţăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moşie .

44) Robota reprezenta obligaţia în muncă a iobagilor şi jelerilor din Transilvania către
stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) ţăranii
săraci din ţările române în folosul boierilor.

45) Dijma= Dare care reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de
stăpânii feudali de la producătorii direcţi; (mai târziu) formă de rentă funciară feudală,
care consta în cedarea de către ţăran proprietarului funciar a unei părţi din producţia
obţinută de pe bucata de pământ primită de la acesta spre a fi lucrată.

46) Zeciuiala =Dare anuală reprezentând a zecea parte din recolta de cereale, de vite etc.;
dijmă. . A zecea parte din produsele obţinute (prin muncă), care se predă cuiva (sau pe
care o revendică sau o ia cu forţa cineva) ca răsplată, salariu.

9
47) PROTECŢIONÍSM =Politică economică a unui stat, care urmăreşte protejarea
temporară, parţială sau totală a industriei şi a agriculturii indigene prin aplicarea unui
regim vamal cu tarife ridicate la mărfurile de import, prin restricţii valutare.

48) PROTECŢIONÍSM =Politică vamală a unui stat care vizează protejarea economiei
naţionale contra concurenţei străine..

49) PROTECŢIONÍSM=. politică economică constând din impunerea de taxe vamale

mari la mărfurile de import, în scopul protejării industriei şi agriculturii naţionale şi
asigurării unei balanţe comerciale excedentare.

50) PLUSPRODUS =Produsul muncii pe care lucrătorii din sfera producţiei materiale
capitaliste îl produc peste ceea ce este necesar pentru reproducerea forţei de muncă.

51) Plusprodusul reprezinta produsul creat de lucrătorii din sfera producţiei materiale
peste cel necesar, prin cheltuirea de supramuncă.

52) Valoarea reprezinta insuşirea unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde
necesităţilor sociale şi idealurilor generate de acestea; suma calităţilor care dau preţ unui
obiect, unei fiinţe, unui fenomen.

53) Valoarea de întrebuinţare reprezinta proprietatea a unui lucru de a satisface o

anumită necesitate a omului sau a societăţii.

.54) Valoare de schimb -raport, proporţie în care o anumită cantitate de marfă de un

anumit fel se schimbă cu o cantitate de marfă de alt fel.

55) LIBERALÍSM.= Doctrină care, opusă socialismului şi dirijismului, proclamă

principiul nonintervenţiei statului în economie, în relaţiile economice existente între
indivizi, grupuri sociale sau naţiuni; promovează ideea libertăţii economice, a liberului
schimb, a liberei concurenţe .

56) LIBERALÍSM= Doctrină politică şi economică apărută în epoca de ascensiune a

burgheziei industriale, când aceasta lupta împotriva aristocraţiei feudale pentru cucerirea
puterii, care tindea să lărgească dreptul de vot şi să admită în anumite limite libertăţi
democratice.

57) William Petty a pus bazele teoriei valorii bazate pe muncă şi a plusvalorii.

8) Preţul pieţei reprezintă preţul efectiv pe care îl plătesc consumatorii pentru

cumpărarea unei unităţi de produs.

10
59) Avuţie naţională, totalitatea bunurilor existente la un moment dat într-o anumită ţară,
indiferent de forma de proprietate în care se află.

60) Economie normativă, tip de analiză economică costând dintr-un ansamblu de teorii,
doctrine şi, mai ales, judecăţi de valoare despre cum gândesc oamenii şi cum acţionează
ei în economie.

61) Produs social total, (în sistemul producţiei materiale) valoarea bunurilor materiale şi a
serviciilor economice produse în ramurile economiei dintr-o ţară, în decurs de un an. Sub
aspect material acesta constă din totalitatea mijloacelor de producţie şi a bunurilor de
consum produse.

62) Reproducţie, concept macroeconomic specific teoriei marxiste, prin care se exprimă
procesul reluării continue a producţiei la scara economiei naţionale, privită ca o unitate
interdependentă a producţiei, repartiţiei, schimbului şi consumului, considerate faze ale
reproducţiei.

65) Utilitate marginală, concept cheie în gândirea neoclasică, ce semnifică satisfacţia,

preţuirea pe care un consummator dat o acordă ultimei cantităţi (doze, lot, unităţi)
consummate dintr-un bun economic; sporul utillităţii totale resimţite prin consumarea
unei unităţi suplimentare dintr-un bun economic.

66) Echlibru general, situaţie a pieţelor interdependente caracterizată prin inexistenţa

excesului de cerere sau de ofertă.
67) Model economic, reprezentare izomorfă a realităţii economice, care oferă o imagine
riguroasă sub aspectul structurii logice asupra fenomenelor economice prin identificarea
caracteristicilor lor esenţiale.Modelul economic serveşte ca instrument de cunoaştere
ştiinţifică şi de rezolvare a unor probleme practice.
68) Economie de piaţă, sistem economic, mod specific de fundamentare şi asigurare a
coerenţei deciziilor privind problematica economică fundamentală şi a rarităţii. Economia
de piaţă reprezintă un sistem economic în care mecanismele pieţei sunt singurele care

11
tind să asigure echilibrul dintre cerere şi ofertă, şi alocarea resurselor cu excluderea
oricărei intervenţii a statului şi monopolurilor. Sistem de organizare şi funcţionare a
economiei, în care raportul dintre cerere şi ofertă determină priorităţile în producerea
bunurilor, metodele de organizare şi combinare a factorilor de producţie, iar persoanele şi
categoriille de personae au acces la bunurile produse prin intermediul nivelului şi
dinamicii preţurilor.
69) Neokeynesism, curent de gândire economică ce încearcă să se adapateze şi să
dezvolte teoria şi principiile de politică economică fundamentate de J.M. Keynes la
cerinţele şi exigenţele economice din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

TESTE GRILĂ
1) Primele reflecţii economice se găsesc consemnate în:
a) lucrările lui Keynes;
b) opera lui David Hume;
c) lucrările lui K.Marx;
d) codul lui Hammurabi;
e) scrierile lui Confucius.

2)Gândirea economică se periodizează astfel:

a) gândirea economică din antichitate (II –I î.e.n.);
b) gândirea economică din evul mediu (I – II e.n.);
c) gândirea economică din epoca modernă (sec. XIV – XIX);
d) gândirea economică din epoca contemporană (sec. XX).
A(b, c, d ) B(a, c, d) C(a, b, c, d) D(d, c, b, a)

3) Gândirea economică din antichitate are în raport cu alte ştiinţe un caracter:

a) primar;
b) secundar;
c) terţiar;
d) nu există nici o legătură.

4.Gânditorii antici şi-au intensificat cercetările în domeniul economic când:

a) a apărut şi dezvoltat schimbul;

b) s-a dezvolat comerţul;
c) a apărut creditul şi s-a dezvoltat cămătăria.

12
5.Cei mai importanţi reprezentanţi ai antichităţii sunt:
a) A. Smith;
b) David Ricardo;
c) John Locke;
d) Platon;
e) Aristotel.

6.Lucrările representative ale lui Platon:

a) Republica;
b) Teoria mâinii invizibile;
c) Tabloul economic;
d) Legile;
e) Capitalul.

7. Lucrările reprezentative ale lui Aristotel:

a) ,,Teoria pieţelor sau a debuşeelor’’;
b) ,,Avuţia naţiunilor’’;
c) ,,Politica’’;
d) ,,CONSTITUTIA ATENIANA’’;

8. În perioada medievală gândirea economică:

a) a cunoscut o dezvoltare fără precedent;
b) a cunoscut o dezvoltare moderată;
c) s-a dezvoltat puţin.

9. Mercantilismul poate fi considerat :

a) a doua reflectare teoretică a economiei de piaţă;
b) prima reflectare teoretică a economiei de piaţă;
c) a treia reflectare teoretică a economiei de piaţă.

10. Mercantilismul a cunoscut în Europa mai multe forme:

a) colbertismul;
b) bullionismul;
c) comercialismul. ( intrebare faculativa)

11. Mercantilismul susţine dezvoltarea:

a) agriculturii;
b) producţiei;
c) culturii;
d) informaţiei;
e) comerţului exterior.

13
12. Doctrina economică mercantilistă s-a întemeiat pe mai multe idei caracteristice:
a) forma ideală a bogăţiei sunt banii, respectiv metalele preţioase din care sunt
confecţionaţi;
b) mobilul oricărei activităţi lucrative îl reprezintă profitul;
c) cel mai rentabil domeniu de activitate îl reprezintă agricultura;
d) comerţul exterior este activitatea economică cea mai eficientă.

13. Reprezentanţii mercantilismului au susţinut:

a) ideea intervenţiei active a statului în economie;
b) intervenţia statului în economie numai în calitate de agent economic;
c) intervenţia statului în economie numai în calitate de sprijinitor al agenţilor
economici particulari.

14. Curentul mercantilist prezintă anumite merite, printre care:

a) exagerarea rolul circulaţiei mărfurilor în raport cu rolul producţiei;
b) preocuparea redusă pentru elaborarea de concepte şi teze;
c) iluzia armoniei dintre interesele statului şi cele ale agenţilor economic;
d) receptivitatea şi interesul elementelor noi de perspectivă ale economiei.

15. Primul curent de gândire economică modernă :

a) Fiziocratismul;
b) Marxismul;
c) Neoclasicismul;
d) Mercantilismul

16. Trăsăturile liberalismului economic clasic:

a. libera iniţiativă a agenţilor economici;
b. proprietatea privată;
c. piaţa nu este dominată de concurenţă;
d. existenta ,,ordinii naturale’’ în economie.

17. Hedonismul, este principiul conform căruia agentul economic urmăreşte:

a) obţinerea unui minimum de avantaje cu eforturi maxime;
b) obţinerea unui maximum de avantaje cu maximum de cheltuieli;
c) obţinerea unui maximum de avantaje cu minimum de eforturi.

18“ Părintele’’ economiei politice poate fi considerat ( în viziunea lui Karl Marx):
a) Th. Maltus;
b) Th .Mun;
c) Platon;
d) Smith
e) William Petty.

14
19. Principalele lucrări ale lui William Petty:
a) ‘’Avuţia naţiunilor’’;
b) ‘’Capitalul’’;
c) ‘’Aritmetica politică’’;
d) ‘’Tratat asupra impozitelor şi contribuţiilor’’;
e) ‘’Câte ceva despre bani’’.

20. W. Petty defineşte mai multe categorii de preţuri:

a) preţul politic;
b) preţul natural;
c) pretul curent;
d) preţul de echilibru.

21. ‘’ Părintele economiei politice’’ a emis câteva concepte în legătură cu preţurile:

a) izvorul preţului natural îl reprezintă factorii de producţe;
b) mărimea valorii depinde de cantitatea de muncă folosită pentru producerea
mărfii;
c) izvorul preţului natural îl reprezintă munca.
A(a, b) B( b, c) C(a, b, c)

22. În concepţia lui W. Petty plusprodusul reprezintă:

a) totalitatea cheltuielilor cu producerea mărfii;
b) surplusul de valoare peste cheltuielile făcute cu obţinerea mărfii;
c) cumulul de cheltuieli şi de venituri;
d) totalitatea veniturilor obţinute în urma vânzării mărfii.

23. Fiziocraţii au fost un grup de economişti:

a) englezi;
b) spanioli;
c) americani;
d) francezi cu vederi liberale care au criticat mercantilismul

24.Fiziocraţii nu sunt adepţii:

a) intervenţiei statului în economie;
b) protecţionismului vamal;
c) liberalismului;
d) ,,ordinii naturale’’ în economie.
A( b, c, d) B(a, c, d) C(a, b, c) D(a, b)

25. Conform opiniei fiziocraţilor averea se obţine prin intermediul:

a) comerţului exterior;
b) agriculturii;
c) transporturilor

15
26. În concepţia fiziocraţilor în societate există mai multe clase sociale:
a) clasa proprietarilor;
b) fermierii;
c) clasa sterilă

27. Lucrarea fiziocratului Fr Quesnay:

a) ‘’Avuţia naţiunilor’’;
b) ‘’Câte ceva despre bani’’;
c) ‘’Tabloul economic’’;
d) ‘’Capitalul’’.

28. Meritele lucrării lui Fr Quesnay:

a) demonstrează că mobilul producţiei este crearea de ‘’produs net’’;
b) consideră că lucrătorii din industrie sunt neproductivi;
c) constituie primul model macroeconomic care reflectă producţia nu ca pe un
act izolat, ci în fluxul ei continuu;
d) ignoră avansurile initiale de capital ale clasei sterile;
e) demonstrează că circulaţia mărfurilor şi a banilor reprezintă o latură a
producţiei sociale.
A(a, b, c) B(a, c, e) C(b, c, e) D(a, b, d, e) E(a, b, c, d, e)

29. A. Smith s-a făcut remarcat prin lucrarea :

a) ‘’Republica’’;
b) ‘’Aritmetica politică’’;
c) ‘’Câte ceva despre bani’’;
d) ‘’Avuţia naţiunilor (BIBLIA liberalismului clasic)
e) ‘’Capitalul’’.

30. David Ricardo s-a impus prin lucrarea:

a) ‘’Tabloul economic’’;
b) ‘’Memoriu asupra proprietăţii’’;
c) ‘’Despre capacitatea clasei muncitoare’’;
d) ‘’Despre principiile economiei politice şi impunerii’’;

31. În concepţia lui A. Smith creşterea bogăţiei depinde de:

raportul dintre numărul indivizilor folosiţi într-o muncă productivă şi numărul celor
folosiţi într-o muncă neproductivă;
priceperea şi chibzuinţa cu care se desfăşoară munca;
numărul factorilor de producţie folosiţi.

32. Munca productivă, în concepţia lui A. Smith prezintă următoarele caracteristici:

a) este plătită din capital;
b) are ca finalitate obţinerea de bunuri materiale;
c) generează profit.

16
33. În urma revoluţiilor burgheze se constată:
a) încetinirea ritmului de dezvoltare economică;
b) creştere economică egală cu zero;
c) accelerarea ritmului dezvoltării economice.

34. Siguranţa oamenilor de afaceri în perioada imediat următoare revoluţiilor burgheze se

datorează:
a) creşterii producţiei;
b) sporirii productivităţii şi rentabilităţii;
c) creşterea veniturilor întreprinzătorilor;
d) scăderea veniturilor claselor sociale;
e) mărirea dimensiunilor întreprinderilor.

35. Reacţiile la adresa liberalismului economic clasic sunt datorate:

a) creşterii nemulţumirilor salariaţilor;
b) adâncirii contradicţiilor dintre clasele sociale;
c) disfuncţionalităţilor economice din această perioadă;
d) bunăstării economice a populaţiei.

36. Eficienţa redusă de care a dat dovadă liberalismul economic clasic a condus la:
a) prosperitate economică pentru toate clasele sociale;
b) apariţia unor curente care au susţinut liberalismul economic clasic;
c) apariţia unor curente de gândire economică care promovau înlocuirea
proprietăţii private cu proprietatea comună;
d) echilibru economic.

37. ‘’Utopiile’’ au apărut:

a) în antichitate;
b) în societatea contemporană;
c) la graniţa dintre evul mediu şi epoca modernă.

38. ‘’Utopiile’’ apărute la graniţa dintre evul mediu şi epoca modernă promovează:
a) modelul de societate în care să existe inegalităţi sociale;
b) societatea în care exploatarea maselor să fie posibilă;
c) societatea ideală în care cei mulţi să trăiască mai bine.

39.Th. Morus şi T. Campanella au fost susţinătorii unor idei precum:

a) societate cu clase sociale;
b) societate fără clase sociale;
c) persoanele apte de muncă să depună o muncă în folosul comunităţii; (întrebare
facultativǎ)

40. Socialismul utopic se transformă în:

a) socialism contemporan;
b) socialism modern;
c) socialism medieval;

17
41. Formele socialismului modern sunt:
a) socialism productivist;
b) socialism asociaţionist;
c) socialism neproductivist;
d) socialism episodic;
e) socialism idealist- laic.

42. Criticile aduse liberalismului vizau:

a) caracterul de universalitate al legilor şi conceptelor economice;
b) politica liberului schimb;
c) metoda abstractizării şi deducţiei.

43. În perioada socialismului modern biserica, mai ales cea catolică, a criticat:
a) proprietatea privată;
b) abuzurile derivate din propriatatea privată;
c) egalitatea socială;
d) inegalitatea socială.
A(a, b, d) B(a, b, c) C( b, c, d)

44. Socialismul productivist a fost reprezentat de:

a) Aristotel;
b) David Hume;
c) Saint Simon;
d) Nicolae Bălcescu;
e) David Ricardo.

45. Marxismul a reprezentat:

a) prima mare tendintă în gândirea economică;
b) a doua mare tendinţă în gândirea economică;
c) a treia mare tendinţă în gândirea economică.

46. K. Marx a fost:

a) economist;
b) muncitor;
c) om politic;
d) ziarist.

47.opera lui K. Marx a fost inspirată din mai multe izvoare teoretice:
a) filosofia antică;
b) filosofia clasică germană;
c) economia politică burgheză;
d) izvorele gândirii economice româneşti;
e) socialismul utopic francez.

18
 48.Lucrarea reprezentativă a lui K. Marx:
a) ,,Republica’’;
b) ,,Despre principiile economiei politice şi impunerii’’;
c) ,,Capitalul’’;
d) ,,Tabloul economic’’;
e) ,,Avuţia naţiunilor’’.

49.Lucrarea ,, Contribuţii la critica economiei politice’’ (,,Capitalul’’;

aparţine) lui:
a) Aristotel;
b) J. Keynes;
c) Virgil Madgearu;
d) K. Marx;
e) M. Manoilescu.

50.Metodele propuse de K. Marx:

a) inducţia;
b) deducţia;
c) comparaţia;
d) ipoteza;
e) analiza;
f) sinteza;
g) modelarea matematică.

51. Problemele economice pe care K. Marx nu le tratează în opera sa:

a) profitul;
b) piaţa mondială;
c) mediul natural;
d) plusvaloarea;
e) raritatea resurselor.
A(a, b, c) B( b, c, d) C( c, d) D(c, e) E(a, b, c, d, e)

52. K. Marx consideră economia politică:

a) ştiintă exactă;
b) ştiintă fundamentală;
c) ştiintă prin excelenţă socială capabilă să ofere răspunsul la complicatele
probleme economice.

53. În legătură cu plusvaloarea, K. Marx arată că izvorul acesteia este:

a) munca plătită angajăţilor;
b) munca comercianţilor;
c) munca neplătită a muncitorilor.

19
54. Plusvaloarea este însuşită de :
a) agricultori;
b) intelectuali;
c) capitalişti;
d) muncitori.

55. Sistemul de categorii economice are la bază (în opinia lui K. Marx):
a) bunurile economice;
b) bunurile libere;
c) marfa;
d) serviciile.

56. În opera lui K. Marx capitalul este prezentat în diferite forme:

a) fix şi circulant;
b) constant şi variabil;
c) fix şi constant;
d) circulant şi variabil;
e) real şi fictiv.

57. În concepţie marxistă ,, plusvaloarea’’ se poate mării prin:

a) reducerea numărului orelor de muncă;
b) prelungirea zilei de muncă;
c) creşterea timpului de instruire.
A(a, b, c) B( b, c) C( a, c) D(a, b)

58. Profitul îmbracă mai multe forme:

a) profit social;
b) profit industrial;
c) profit comercial;
d) profit bancar.

59. Fondatorii neoclasicismului:

a) Aristotel şi Platon;
b) Th. Morus şi T. Campanela;
c) W. S. Jevons, C. Menger şi L. Walras;
d) David Ricardo şi David Hume;
e) J.M. Keynes şi P. Samuelson.

60. Metoda de cercetare neoclasică se bazează pe:

a) individualism;
b) abundenţă;
c) psihologie;
d) calcul marginal;
e) raritate.

20
61. Neoclasicii înlocuiesc noţiunea de ,,mărfuri’’ cu:
a) bun;
b) produs;
c) servicii.

62. Valoarea unui bun este dată de :

a) importanţa pe care individul o acordă bunului respectiv;
b) importanţa pe care o acordă societatea acelui bun;
c) importanţa pe care o acordă un grup social unui anumit bun.

63. Utilitatea unui bun economic este:

a) aceeaşi pentru toţi indivizii;
b) diferită pentru fiecare individ;
c) asemănătoare în cadrul unei ţǎri.

64.Marimea valorii este dată de utilitatea:

a) economică;
b) totală;
c) generală;
d) marginală.

65.Meritele teoriei utilităţii marginale se regăsesc în:

a) importanţa analizei rarităţii bunurilor economice;
b) importanţa analizei cererii si a comportamentului consumatorilor;
c) aprecierea subiectivă şi a utilizării calcului marginal în domeniul cercetării;

66.În categoria veniturilor primare intră:

a) salariu;
b) venitul naţional;
c) profitul;
d) renta;
e) dobânda;
f) capitalul.

67.În concepţia neoclasicilor ,,producţia’’ şi ,,repartiţia’’ sunt:

a) faze separate ale reproducţiei;
b) faze unificate ale reproducţiei;
c) faze care într-un anumit moment se întrepătrund.

68. E. Böhm – Bawerk este reprezentantul:

a) Liberalismului;
b) Socialismului;
c) Neoclasicismului;
d) Marxismului.

21
69.În legătură cu ,, capitalul’’ E. Böhm – Bawerk consideră că:
a) este un factor originar;
b) este un factor activ şi determinant;
c) este un factor derivat din cei originari.

70. Schimbările politice şi economice după 1918 au generat:

a) simplificarea mecanismelor de funcţionare a economiei de piaţă;
b) diversificarea condiţiilor economice, politice şi sociale;
c) revenirea la economia naturală;

71. După primul război mondial în ţările industrializate se constată:

a) creşterea puterii de cumpărare a maselor;
b) societate lipsită de şomaj;
c) populaţie mulţumită de starea economiei;
d) scăderea puterii de cumpărare a populaţiei.

72.În perioada interbelică în cadrul economiilor naţionale se observă:

a) lipsa intervenţiei statului în economie;
b),, ordine naturală” în economie;
c) lipsa contradicţiilor economico-sociale;
d)intervenţia statului în economie.

73. În Rusia socialistă intervenţia statului în economie s-a concretizat în:

a) împroprietărirea ţăranilor;
b) naţionalizări fără despăgubiri;
c) colectivizarea agriculturii;
d) deportări;
e) creşterea gradului de satisfacere a cererii.

74. Intervenţia statului în economie în ţările occidentale s-a realizat sub o anumită formă,
denumită:
a) planificare socialistă;
b) planificare comunistă;
c) planificare marxistă;
d) dirijism.

75. Criza economică mondială a avut loc în perioada:

a) 1914 – 1918;
b) 1848 – 1859;
c) 1980 -1984;
d) 1929 – 1933.

22
76. Criza economică mondială a condus la:
a) creşterea nivelului de trai;
b) creşterea şomajului;
c) creşterea venitului naţional;
d) creşterea ofertei;
e) scăderea venitului naţional.

77. Lucrarea prin care J.M. Keynes s-a făcut remarcat:

a) ,,Tabloul economic’’;
b) ,,Câte ceva despre bani’’;
c) ,,Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor’’;
d) ,,Capitalul’’;
e) ,,Avuţia naţiunilor’’.

78. J.M. Keynes a elaborat o metodă care se caracterizează prin trăsături specifice:
a) este adeptul ,, ordinii naturale’’ în ecomomie;
b) este un susţinător al intevenţie statului în economie;
c) deplasează cercetarea economică de la microanaliză spre macroanaliză;
d) respinge ideea existenţei unor legi naturale obiective;
e) consideră teoria economică neoclasică un caz general, al teoriei economiei
generale.

79. Teoria elaborată de J.M.Keynes prezintă anumite limite:

a) supraaprecierea dinamicii economice;
b) ignoră rolul structurilor tehnice şi economice;
c) nu ia în calcul dinamica fenomenelor economice;
d) nu realizează nici o corelaţie între repartiţia venitului naţional şi momentele de
criză economică.

80. Modelul economico- matematic elaborat de J. M. Keynes cuprinde:

a) relaţiile dintre variabile;
b) multiplicatorul investiţiilor;
c) variabile;
d) constante;
e) elemente de probabilitate

23