MICROECONOMIE

TEME TO DO I

1. Principalele etape de evoluție a științei economice includ:

a. Mercantilismul (secolul al XVI-lea - secolul al XVIII-lea): accent pe acumularea de resurse,
menținerea unui excedent comercial și creșterea puterii statale prin politici protecționiste.
b. Fiziocratia (secolul al XVIII-lea): teoria bazată pe ideea că bogăția unei națiuni derivă din
productivitatea agriculturii și că există o "lege naturală" a economiei.
c. Clasicismul (sfârșitul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea): contribuții
semnificative ale gânditorilor precum Adam Smith, David Ricardo și John Stuart Mill, cu accent
pe liberul schimb și teoria valorii muncii.
d. Marxismul (secolul al XIX-lea): dezvoltarea teoriilor lui Karl Marx privind relațiile de clasă și
conflictul social, cu accent pe criticarea capitalismului.
e. Neoclasicismul (sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea): concentrare pe
teoria utilității marginale și a piețelor competitive, cu un accent sporit pe subiectivitatea valorii.
f. Keynesianismul (începutul secolului al XX-lea): dezvoltarea teoriei economice a lui John
Maynard Keynes, care a pus accent pe intervenția guvernamentală în economie pentru a gestiona
cererea agregată și a combate șomajul.
2. Doctrina mercantilistă promova ideea că bogăția unei națiuni constă în acumularea de
metale prețioase și se baza pe idei protecționiste și intervenționiste ale statului. Pe de altă
parte, fiziocratii susțineau că bogăția națiunii derivă în principal din agricultură și că
există o "lege naturală" care guvernează economia, susținând liberul schimb și o abordare
mai hands-off a guvernului în economie.
3. Liberalismul economic reprezintă o abordare a gândirii economice care susține liberul
schimb, concurența pe piețe deschise, proprietatea privată și limitarea intervenției
guvernamentale în economie. Principiile fundamentale ale liberalismului economic
includ autonomia individului în luarea deciziilor economice și credința în eficiența
piețelor libere.
4. Știința economică a fost definită de-a lungul istoriei în funcție de factori precum
schimbările sociale, tehnologice și instituționale. De asemenea, evoluția economică a
contribuit la dezvoltarea și schimbarea paradigmelor economice.
5. Sistemul științelor economice cuprinde discipline precum economie politică, economie de
piață, economie de comandă, economie mixtă, economie agricolă, economie industrială și
altele.
6. Legile economice sunt principii și relații constante care guvernează comportamentul
economic. Acestea pot fi observate empiric și pot fi utilizate pentru a explica și prezice
fenomenele economice.
7. Metoda deductivă implică derivarea unor concluzii specifice din principii generale, în
timp ce metoda inductivă implică extragerea unor principii generale din observații
specifice.
 MICROECONOMIE
TEME TO DO I

8. Macroeconomia se ocupă de analiza agregată a economiei, inclusiv a variabilelor precum

PIB, inflația și șomajul, în timp ce mondializarea economică sau mondoeconomia
examinează interdependențele economice la nivel global.
9. Opinia citată sugerează necesitatea unei a treia revoluții în gândirea economică, pentru a
depăși dilema dintre economia dezechilibrului și cea a echilibrului stabil.
10. Principalele elemente ale activității economice includ resursele, producția, schimbul,
consumul și distribuția.
11. Activitatea economică are o importanță majoră în societate, contribuind la producerea
bunurilor și serviciilor necesare, generarea de venituri, crearea de locuri de muncă și
stabilirea nivelului de trai.
12. Nevoile umane reprezintă motivația din spatele activității economice, iar resursele
economice sunt mijloacele disponibile pentru a satisface aceste nevoi.
13. Latura calitativă a muncii se referă la calitățile individuale ale forței de muncă, cum ar fi
abilitățile, educația și experiența, care influențează productivitatea și calitatea produselor
și serviciilor.
14. Capitalul fix constă în bunuri durabile utilizate pe termen lung în procesul de producție,
în timp ce capitalul circulant se referă la bunuri care sunt utilizate în mod repetat și se
consumă într-un ciclu de producție.
15. Raritatea resurselor conduce la costul de oportunitate, reprezentând valoarea cea mai
mare renunțată atunci când se ia o decizie economică.
16. Curba posibilităților de producție ilustrează combinațiile posibile ale bunurilor și
serviciilor pe care o economie le poate produce, subliniind necesitatea alegerii și
costurilor de oportunitate.
17. Riscurile economice pot include riscuri financiare, de piață, operaționale, politice și
sociale, care pot perturba activitatea economică a unei societăți.
18. Economia națională se referă la totalitatea activităților economice desfășurate în cadrul
unei țări, iar etapele evoluției sale includ economia primitivă, economia sclavagistă,
economia feudală, economia capitalistă și economia socialistă.
19. Premisele economico-istorice ale formării economiilor naționale includ schimbările
tehnologice, dezvoltarea comerțului, apariția proprietății private și evoluția instituțiilor.
20. Structura economiei naționale include sectoare precum agricultură, industrie și servicii,
iar tipurile de structuri cunoscute pot fi economii de piață, economii socialiste și
economii mixte.
21. Structura materială a economiei naționale se referă la distribuția resurselor între
sectoarele economice și influențează producția și dezvoltarea economică.
 MICROECONOMIE
TEME TO DO I

22. Structura de proprietate a economiei naționale include proprietatea privată, publică și

mixtă asupra resurselor și întreprinderilor.
23. Întreprinderea este o unitate economică care combină resursele pentru a produce bunuri și
servicii, iar dimensiunile sale pot fi mici, mijlocii sau mari.
24. Întreprinderile pot fi clasificate în funcție de forma de proprietate, cum ar fi întreprinderi
private, publice sau mixte.
25. Întreprinderile pot fi caracterizate funcție de dimensiunea lor, cum ar fi întreprinderi mici
și mijlocii sau mari corporații.
26. Întreprinderile din spațiul economic românesc pot varia în funcție de industrie,
dimensiune, proprietate și alti factori.
27. Întreprinderile pot fi caracterizate în funcție de modul de organizare și luare a deciziilor,
cum ar fi întreprinderile centralizate sau descentralizate.
28. Rolul întreprinzătorului în cadrul societății include asumarea riscurilor, inovația și
coordonarea factorilor de producție pentru a obține profit.
29. Cifra de afaceri reprezintă totalul veniturilor generate de o întreprindere prin vânzarea
bunurilor sau serviciilor sale, iar profitul este diferența dintre venituri și cheltuieli.
30. Economia naturală se referă la modul de organizare economică în care bunurile și
serviciile sunt produse și consumate în principal în cadrul comunității, fără schimburi
extinse cu alte comunități. Autoconsumul este practica consumului direct al bunurilor
produse, fără implicarea unei piețe extinse.

Intrebarile:

1. Care sunt principalele etape de evoluţie a ştiinţei economice?

2. Explicaţi diferenţa între doctrina mercantilistă şi cea fiziocrată.
3. Ce reprezintă liberalismul economic?
4. În funcţie de ce factori a fost definită ştiinţa economică de-a lungul istoriei?
5. Ce elemente cuprinde sistemul ştiinţelor economice?
6. Ce reprezintă legile economice?
7. Care este diferenţa dintre metoda deductivă şi cea inductivă în studiul economic?
8. În ce constă diferenţa dintre macroeconomie şi mondoeconomie?
 MICROECONOMIE
TEME TO DO I

9. Comentaţi următoarea opinie: „Profesiunea de economist de azi îşi pierde credibilitatea, dat
fiind
faptul că activează într-o Casă a Ştiinţei divizată sau dezbinată: Economia modernă a
dezechilibrului, Economia clasică a echilibrului stabil. Nici un progres de durată nu este posibil –
în teorie sau în practică – până ce această interpretare eronată, sau dilemă metodologică,
moştenită din trecut, nu va fi soluţionată adecvat. A venit, deci, momentul unei a treia revoluţii în
gândirea economică. Aşa cum scria Victor Hugo: “Există ceva mai puternic decât toate armele
din lume, şi aceasta este o idee căreia i-a venit timpul.”
Anghel Rugină: “Principia Aeconomica”, Editura Academiei Române, Bucureşti 1993
10. Care sunt principalele elemente ale activităţii economice?
11. Care este importanţa activităţii economice în societate?
12. Stabiliţi legătura între nevoi umane şi resurse economice.
13. Arătaţi importanţa laturii calitative a factorului de producţie muncă.
14. Evidenţiaţi diferenţele existente între capitalul fix şi cel circulant.
15. Comentaţi legătura existentă între raritatea resurselor şi costul de oportunitate.
16. Evidenţiaţi importanţa curbei posibilităţilor de producţie, arătând totodată care sunt factorii
care
determină deplasarea acesteia.
17. Care sunt categoriile de riscuri ce pot perturba activitatea economică a unei societăţi.
18. Definiţi economia naţională şi etapele evoluţiei sale.
19. Care sunt premisele economico-istorice de formare a economiei naţionale?
20. Definiţi structura economiei naţionale şi enumeraţi tipurile de structuri cunoscute.
21. Comentaţi structura materială a economiei naţionale.
22. Comentaţi structura de proprietate a economiei naţionale.
23. Definiţi întreprinderea şi apreciaţi principalele dimensiuni ale acesteia.
24. Clasificaţi întreprinderile după forma de proprietate.
25. Definiţi întreprinderile funcţie de criteriul dimensional.
26. Caracterizaţi întreprinderile din spaţiul economic românesc.
27. Caracterizaţi întreprinderea după criteriul organizării şi luării deciziilor.
 MICROECONOMIE
TEME TO DO I

28. Rolul întreprinzătorului în cadrul societăţii.

29. Realizaţi legătura existentă între cifra de afaceri şi profitul întreprinderii.
30. Definiţi economia naturală şi autoconsumul.