Teorii și doctrine

economice

Suvac Silvia – lector universitar, doctor

 LITERATURA RECOMANDATĂ:
• 1. Gherasim Toader, Microeconomie – Volumul 1
şi 2 – Editura Economică 1994;
• 2. Erwin Hutira, Emil Dânga, Teorie economică
generală – Bucureşti, Editura Hiperion XXI –
1994;
• 3. Mihai Grosu, Economie politică – Chişinău ,
Evrica, 2001;
• 4. Moldovanu Dumitru. Economie politică. –
Chişinău, Editura ARC, 2001;
• 5. Moldovanu D. Сurs de teorie economică,
Chişinău, Editura ARC, 2006;
• 6. Zbârciog V., Zbârciog N., Microeconomie
aplicată - Chişinău, Evrica, 2001;
• 7. Zbârciog V., Zbârciog N. Сoordonata
microeconomică a vieţii umane, Chişinău, Ştiinţa
–2001;
• 8. Şarpe Daniela Ancuţa, l Gavrilă Emil,
Microeconomie: Teorie şi aplicaţii – Bucureştii
Editura Economică 2002;
• 9. Cristina Bălăceanu, Claudia Bentoiu.
Microeconomie – Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2007
 Teoria economică:
obiectul de studiu și
specificul metodologiei
 Subiectele temei:
• 1. Teoria economica ca stiinta. Evolutia obiectului de
studiu al stiintei economice.
• 2. Legile economice si categoriile economice. Economia
pozitiva si normativa.
• 3. Metodologia teoriei economice. Functiile
economicsului.
• 4. Economicsul оn sistemul stiintelor economice.
Nivelurile economiei.
1. Teoria economica ca stiinta.
Evolutia obiectului de studiu al
stiintei economice.
 Evoluţia ştiinţei economice:
I etapă – preştiinţifică- se extinde de la originile ei greco – romane şi asiatice
până la sfârşitul secolului al XVI-lea (Xenofon, Platon, Aristotel, D^Aquino, Mun,
Petty);
II etapă – de constituire propriu-zisă a ştiinţei economice - anii 1750 -1870,
curentul fiziocrat (Quesnay, Turgot) şi liberalismul economic (Smith, Ricardo,
Malthus, Mill, Say);
III etapă – anii 1870 – 1930, curentul marxist şi marginalist (Marx, Jevons,
Menger, Walras, Pareto, Marschall);
IV etapă – anii 1930-1970 e adâncire şi extindere a ştiinţei
economice: keynesismul (Keynes), neokeynesismul
(Harrod, Robinson, Galbraith), sinteza neoclasică
(Samuelson, Solow), socialismul (Marx, Enghels, Lenin);

V etapă – ştiinţa economică contemporană, sfârşitul anilor

1980 - până în prezent (curentele radical, socialiat,
neokeynesist, monetarist … )
Clasificarea ştiinţelor economice:

1. Ştiinţe economice fundamentale (microeconomia,

macroeconomia);
2. Ştiinţe economice funcţionale (statistica finanţele,
marketingul, managementul...);
3. Ştiinţe economice concrete (economia agrară,
economia comerţului, economia mediului…);
4. Ştiinţe economice istorice istoria economie naţionale,
istoria gândirii economice);
5. Ştiinţe economice de frontieră (geografia
economică,informatica, econometria …)
2. Obiectul de studiu al
teoriei economice
 Principalele
Nr curente şi şcoli de Obiectul de studiu
gândire economică
Mercantilismul,
Fiziocraţii,
1 Avuţia naţională
Economia politică
clasică
2 Marxismul Relaţiile de producţie
Economia naţională în
3 Şcoala istorică
ansamblu
Marginaliştii Comportamentul genţilor
(microeconomia) economici, căile şi
4
mijloacele atingerii
scopurilor urmărite
 Mecanismul funcţionării
Keynesismul
5. economiei naţionale ca
(macroeconomia)
un tot întreg

Curentul
Institutele şi schimbările
6. instituţional -
instituţionale
socialist
Avuţia naţională,
formele şi motivaţia
Teoria sintezei
7. comportamentului uman
neoclasice
în condiţiile resurselor
limitate
 Teoria economică poate fi studiată
la următoarele nivele:

1. Microeconomie – este acea ramură a ştiinţei

economice, care studiază unităţile economice
individuale, structurile şi comportamentele lor
(gospodării familiale, întreprinderi, bănci,
administraţii) precum şi interrelaţiile dintre aceste
unităţi elementare;
2. Macroeconomia – studiază mărimile
globale dintr-o economie, numite
agregate, interdependenţele dintre
variabilele globale ale economiei şi
sistemul economic în totalitatea sa.
Economia naţională a unei ţări poate fi
divizată în patru sectoare de activitate:
-sectorul primar, care cuprinde
agricultura, silvicultura, pescuitul şi
industria extractivă;
-sectorul secundar, care cuprinde
ramurile prelucrătoare ale industriei şi
construcţiile;
-sectorul terţiar, care
cuprinde transporturile,
telecomunicaţiile, comerţul,
turismul, finanţele etc.;
-sectorul cuaternar, care
include cercetările ştiinţifice,
dezvoltarea tehnologiilor,
dezvoltarea ştiinţei.
3. Mezoeconomie, care priveşte
activitatea economică integrată la
nivelul subramurilor, ramurilor şi
regiunilor din interiorul unei
economii naţionale. La acest nivel
activitatea economică se
concentrează în sectoare relativ
omogene, fie din punct de vedere al
rezultatelor, fie al zonelor
administrativ – teritoriale în care se
desfăşoară;
4.Mondoeconomie–cuprinde
economiile naţionale în unitatea
şi interdependenţele lor multiple,
împreună cu toţi agenţii economici
internaţionali şi transnaţionali, cu
fluxurile tehnico – ştiinţifice,
economice, financiar – valutare,
social – culturale şi ecologice pe
care diviziunea mondială le impune.
Din punctul de vedere al
modului de a trata viaţa
economică se evidenţiază :

- Economia pozitivă;

- Economia normativă.
Economia pozitivă – studiază
viaţa reală aşa cum ea este,
folosind în acest scop faptele
concrete adunate, care apoi se
sistematizează şi se analizează.
Toate acestea servesc drept temei
pentru formularea unor ipoteze,
legităţi şi tendinţe în evoluţia
economiei.
Economia normativă arată ce
ar trebui să se întreprindă ca
această situaţie să fie mai bună. Cu
ajutorul ei sunt trasate direcţiile şi
modalităţile de dezvoltare pentru a
obţine rezultate mai bune. Economia
normativă se materializează în
elaborarea programelor de
dezvoltare social economică prin
formularea recomandărilor de
politică economică.
Principiile şi funcţiile teoriei
economice
 Activitatea economică
se desfăşoară în conformitate cu anumite principii,
care au fost formulate în secolul al XIX-lea de către
D. Ricardo, D. S. Mill, A. Marshall, aşa ca:
1.Principul alegerii;
2.Luarea deciziilor necesită compararea costurilor şi
a profiturilor diferitor alternative;
3. Modificarea comportamentului este ghidat de
schimbarea costurilor şi a veniturilor
4. Pieţele sunt cea mai bună formă
de organizare a activităţii economice;
5. Specializarea, schimbul şi comerţul
îi pot îmbogăţi pe toţi,
6. Guvernele pot contribui la
funcţionarea eficientă a pieţelor;
7. Preţurile cresc odată cu sporirea
cantităţii de bani expuşi în circulaţie.
 Funcţiile teoriei economice:

- cognitivă, de studiere a realităţii economice, de

colectare a faptelor şi fenomenelor economice, de
sintetizare şi explicare a acestora;
- metodologică, elaborează modalităţi şi instrumente
de analiză a fenomenelor şi faptelor economice,
formulează principalele categorii, legităţi şi tendinţe
în evoluţia activităţii economice;
- normativă (practică), elaborează
strategii şi programe de organizare mai eficientă a
activităţii economice;
- utilitaristă, indică decidentului alternativele cele mai
eficiente de utilizare a resurselor;
- instructiv – educativă, constă în formarea unei
mentalităţi economice, în familiarizarea cu modul de
formare şi funcţionare a economiei contemporane
Vă mulţumesc pentru
atenţie !