1.Teoria economic ca tiin: Teoria economic i sistemul tiinelor economice.

Iniial, tiina economic avea

denumirea de economie politic" i cuprindea ansamblul de cunotine cu privire la viaa economic. Treptat ns, de la economia
politic ncep a se desprinde anumite domenii ale acesteia, formnd tiine autonome, fiecare cu obiectul su de studiu i cu metoda sa
de cercetare. Astfel au aprut: contabilitatea, statistica, istoria gndirii economice, finanele, marketingul, managementul etc. Fiind
foarte numeroase (unii specialiti consider c exist peste o sut de tiine economice diferite), acestea se constituie cu timpul ntr-un
sistem aparte, numit sistemul tiinelor economice". n acest sistem, economia politic (numit mai apoi economics", teoria
economic", economica" sau pur i simplu economie") ocup un loc central. Oricum, ntre aceste dou noiuni: tiina economic"
i teoria economic" nu trebuie pus un semn de egalitate, deoarece desemneaz realiti diferite. Teoria economica este doar una din
tiinele economice, care, dup cum tim deja, snt foarte numeroase.
Clasificarea tiinelor economiceDesprinzndu-se treptat de
la trunchiul comun care era economia politic" n sensul ei iniial, tiinele economice formeaz astzi un sistem cu numeroase
componente, numit sistemul tiinelor economice". Acest sistem poate fi mprit n cinci categorii de tiine, i anume : 1) tiinele
economice fundamentale;2) tiinele economice funcionale (sau teo-retico-aplicative);3) tiinele economice concrete; 4) tiinele
economice istorice; 5) tiinele economice de frontier.
Din grupul de tiine economice fundamentale fac parte: economia politic (teoria economic sau, simplu, economia);
microeconomia; ma-croeconomia.
Stiinele economice funcionale au un obiect de studiu mai ngust, mai specializat, fiind totodat tiine teoretico-aplicative. Acestea
snt: statistica, contabilitatea, managementul, finanele i creditul, marketingul, relaiile economice internaionale, analiza activitii
economice, economia muncii, economia mediului etc.
tiinele economice concrete par a fi cele mai numeroase: economia industriei; economia agriculturii; economia nvmntului;
economia comerului; economia transportului. Vine apoi un nou grup de tiine economice, cum ar fi: contabilitatea industriei;
managementul personalului etc. Din aceast categorie fac parte i economia unitilor economice, finanele ntreprinderii,
contabilitatea firmei, managementul firmei etc.
Din grupul tiinelor economice istorice fac parte: doctrinele economice (sau istoria gndirii economice), istoria economiei
naionale, istoria economiei mondiale.
Grupul tiinelor economice de frontier include tiinele aprute la hotarul dintre economie i alte tiine naturale sau sociale:
geografia economic, econometria, cibernetica economic, matematica economic, psihologia economic, informatica economic,
sociologia economic etc.
Teoria economic - tiin fundamental i cluz n universul economieiSistemul tiinelor economice se afl n plin
dezvoltare. Apar noi tiine economice, se modific frontierele ntre tiinele deja existente. Oricum, n toate variantele, teoria
economic (economia politic) ocup locul central n acest sistem. Ea constituie baza teoretic i metodologic pentru celelalte tiine
economice, elaboreaz instrumentarul de cercetare economic, formuleaz categoriile, legile i tendinele principale n dezvoltarea
activitii economice. Anume aceast tiin servete drept temelie pentru elaborarea politicilor economice promovate de stat.i nc
ceva. Unul din obiectivele principale ale teoriei economice", n calitatea sa de component fundamental a tiinei economice, dar
mai ales n calitate de disciplin universitar, este de a-1 iniia, a-1 introduce pe student n universul tiinelor economice. Aceasta este
poarta" prin care se intr n lumea complex a economiei. Fr lumina" acestei discipline este imposibil de a vedea" i a nelege
profund acest univers. Obiectul de studiu al TE.Cercetarea comportamentului oamenilor in procesul de productie, repartitie,
schimb si consum a bunurilor materiale constituie obiectul de studiu al stiintei econimice. Diferite curente de gindire economica
trateaza in mod divers obiectul de studiu al stiintei econimice. Prima definitie i-a apartinut savantului antic Xenofon, care sustinea ca
obiectul de studiu al economiei il constituie studirea comportamentului omului, nu ca individ izolat, dar ca membru al unui grup
social-economic.Economistii clasici considerau ca obiectul de studiu il constituie avutia nationala. O definitie specifica ii aparine
lui Karl Marx, conform careia, economia studiaza relatiile de producere si legile economice care le guverneaza.Adeptii doctrinei
nationalismului economic, sustineau ca obiectul de studiu al teoriei economice trebuie sa fie economia nationala, adica economia unei
tari concrete, cu toate particulatitatile sale. Se neaga astfe existenta unor legi economice valabile pentru toate timpurile si
popoarele.Cea mai noua definitie ii apartine lui Samuelson, care este de parerea ca economia cerceteaza producerea bunurilor utilind
resursele limitate si distribuirea lor pe grupe de oameni.Sintetizind mai multe definitii putem afirma, ca obiectul de studiu al teoriei
econimice este cercetarea comportamentului si al relatiilor dintre oameni in procesul utilizarii resurselor limitate pentru a
produce bunuri materiale si servicii necesare. Teoria economic constituie baza teoretic i metodologic pentru celelalte tiine
economice, elaboreaz instrumentul de cercetare economic, formuleaza categoriile, legile i tendinele principale n dezvoltarea
activitii economice. Anume aceast tiin servete drept temelie pentru elaborarea politicii economice promovate de stat.Teoria
economica este compus din 2 compartemente de baz, doua pri organice a unui ntreg: Microeconomie(fondator A. Marshall)
studiaz:comportamentul producatorului i consumatorului, analiza pieii cu formele ei principale, procesul de formarea preurilor pe
diferite piei, procesul de repartiie a veniturilor ntre principalii actori n procesul de producie.Macroeconomie(fondator-M.
Keyness) studiaz economia naional ca un tot ntreg. Analizeaz caracterul i perspectivele dezvoltrii economice, fluctuaiile
economice, creterea economic, balana de pli. Celelalte 2 comportimente ale T.E. mai puin importante sunt: Mazoeconomiaanalizeaz compartimentele sistemelor economice naionale cum ar fi ramurile acesteia, sectoarele activitii economice,aspectul
regional al dezvoltrii economice.Mondoeconomia-studiaz interdependena dintre economiile naionale i economia
mondial.Metodele de cercetare ale tiinei economice.Metoda constituie totalitatea mijloacelor,instrumentelor folosite de o
stiin oarecare pentru a studia lumea nconjurtoare, a sistemetiza faptele i a le expune sub forma de categorii tiin ifice , legi,
tendine i modele. Principalele metode folosite n cercetarea fenomenelor economice sunt: Metoda abstraciei tiinifice- procedeu
prin care fenomenul cercetat este curat de fapte i trsturi mai puin importante, ajungindu-se astfel la nucleul acestuia. Metoda
dat scoate n relief trsturile caracteristice, dominante pentru fenomenul cercetat. Sunt definite aspectele eseniale ale vieii
economice, numite categorii economice(banii, profit, buget, marfa , capital).Metoda unitii dintre analiz i sintez- cu ajutorul
analizei fenomenul supus cercetrii e descompus n componentele sale, fiecare parte fiind analizat complex. Prin sintez, elementele
analizate separat sunt reunite, reconstituindu-se ntregul, cunoscndu-se deja elementul-cheie i schindu-se tendinele dominante n
evoluia fenomenului cercetat.Metoda istoric- pornete de la adevrul c fenomenul economic are evoluie istoric: apare, se
dezvolt, apoi dispare sau se transform n altceva.Metoda logic- fenomenul e reprodus doar prin ceea ce acesta are mai important,

mai esenial.Metoda analizei cantitative i calitative-evaluarea mrimilor economice n uniti naturale i n expresie bneasc, apoi
cutarea modalitii de transformare a cantitii n calitate.Metdelarea economico-matematic-reproducerea schematic a unui sistem
liniar, alctuit din mrimi variabile, care permite elaborarea unor scenarii de evoluie a acestora i alegerea variante optimale.Mai
exist metode ca: Metoda teoretic
Metoda anologiei
Experimentul economic.Funciile teoriei economice. Politici
economiceTeoria economic ndeplinete urmtoarele trei funcii.Prima funcia de cunoatere a fenomenelor i proceselor
economice. Teoria economic cerceteaz fenomenele economice reale si elaborarea masurilor e lichidare a dezichibrilor economice.A
doua funcia metodologic. Teoria economic constituie baza teoretic a celorlalte disciplini economice. Ea elaboreaz aparatul
categorial pentru toate disciplinele economice. Dup expresia Laureatului Premiului Nobel P.Samuelson teoria economic este regina
tiinelor economice, fiind tiina celor mai generale legi ale ntregii viei economice.Teoria economic i alte disciplini economice
luate n ansamblu formeaz sistemul tiinelor economice. Acest sistem cuprinde: tiinele economice fundamentale (teoria
economic, doctrinele economice, statistica, contabilitatea . a.); tiinele economice teoretico-aplicative (economia industriei,
economia agriculturii, transportului, finane i credit, relaii economice internaionale); tiinele economice de grani (geografia
economic, econometria, sociologia economic . a.).A treia funcia practic. Teoria economica da posibilitatea fiecarei tari sa
rezolve urmatoarele probleme. problema cresterii economice si ridicarea nivelului de trai a populatiei,ridicarii eficientei economice
ocuparii depline a fortei de munca si lupta in potriva
somajului. asigurarea stabilitatii preturilor si reducerea proceselor
inflationiste.,asigurarea si sustinerea materiala a paturilor furnerabile si in primul rind al copiilor si a celor in virsta.asigurarea unei
balante comerciale active si a unei balante de plati externe pozitive.Legile economice i categoriile economice, economia pozitiv
i normativStudiind fenomenele economice ne folosim de diferite categorii economice. Cu ajutorul acestor categorii se d explicaia
relaiilor i fenomenelor economice i se scoate n eviden legturile cauzale dintre diferite fenomene economice ce se repet
constant i snt tipice, care se numesc legi economice. Ele se clasific:

Legi generale, care acioneaz n toate etapele modului de producie (comunitatea primitiv, sclavie, feudalism, economie de pia):
legea productivitii muncii, legile consumului, legile creterii necesitilor umane.
Legi specifice, care apar n anumite etape ale modului de producie. Avem nevoie de condiii specifice. Legile economice nu depind
de voina omului, adic snt obiective.
ns n activitatea sa economic oamenii se folosesc de aciunea legilor economice, care acioneaz n dou moduri:

n mod contient, cnd sistemul relaiilor de producie este ndreptat spre aciunea liber a legilor.
n mod stihiinic, cnd sistemul relaiilor de producie mpiedic aciunea liber a legilor economice, i ele acioneaz n mod deformat.
Economia pozitiv i normativ.Economia pozitiv reflect fenomenele i procesele economice n modul cum au loc ele n
realitate.Economia normativ reflect fenomenele i procesele economice n modul cum ar trebui ele derulate. Economia pozitiv se
ocup de cunoaterea i prezentarea realitilor economice, oferind explicaii asupra a ceea ce este n fapt sau ceea ce se poate
ntmpla n economie dac se ntrunesc anumite condiii sau se produc anumite evenimente. Abordarea pozitiv se folosete de
instrumente i tehnici de analiz prin care faptele i realitile evidente din universul economic sunt identificate, descifrate i apoi
ordonate pentru a prevedea evenimentele i a gsi regulile desfurrii lor n timp i spaiu. n general, ipotezele i prediciile
economiei pozitive sunt verificabile (testabile) prin confruntarea lor cu faptele din lumea real. Economia normativ arat ceea ce
trebuie s fie n economie i cum ar trebui acionat ca activitatea economic s se ncadreze n anumite limite de normalitate.
Abordarea normativ opereaz astfel cu judeci de valori i aprecieri ce au la baz i alte criterii dect cele strict economice. De
aceea, afirmaiile normative nu sunt testabile i, ca urmare, dezacordurile asupra lor nu pot fi clarificate apelnd la observaii i
analize empirice. Coninnd o serie de valori i criterii (filozofice, etice, culturale, ecologice etc.) prin care faptele economice sunt
interpretate i apreciate, problemele i ntrebrile care privesc economia normativ se cer dezbtute i rezolvate n mod raional, dar
apelnd la alte instrumente dect cele care in de analiz pozitiv. Nivelele de cercetare ale teoriei economice. Activitatea de alocare
i utilizare a resurselor se realizeaz prin deciziile luate de ctre agenii economici - productori i consumatori, vnztori i
cumprtori, din cadrul sectorului privat, public i internaional. La nivelul agenilor economici, activitile sunt organizate, riguros,
fiecare agent fiind un centru de decizie i de aciune. Totodat, activitile economice de acelai fel se nsumeaz in cadrul procesului
de constituire a cererii i ofertei globale (totale), cunoscnd grade diferite de agregare i apariia unor noi centre de decizie, care
vizeaz, n special, strategiile i politicile de dezvoltare ale agenilor de grup, subramurilor i ramurilor economiei naionale. In
consecin, activitatea economic se poate structura (clasifica), dup subiectul deciziei i dup natura mrimilor economice care intr
n analiz (gradul de agregare) pe patru niveluri: microeconomia, mezoeconomia, macroeconomia i mondoecon Microeconomia.
Viziunea microeconomic de abordare i analiz a economiei, a fenomenelor acesteia s-a impus n teoria economic n ultima treime a
secolului XIX i nceputul secolului XX. Este evident c tiina economic a aprut fr s se fac o astfel de delimitare, iar
fenomenele economice erau abordate, de cele mai multe ori, din punctul! de vedere pe care astzi l numim macroeconomic. De
exemplu, analizele clasicilor referitoare la natura avuiei, la valoare, bani, profit, salariu, rent, capital -etc, se fceau n mod global.
Analiza microeconomic a pus accentul pe studiul categoriilor: pre, cerere i ofert, pia i concuren, urmrind s determine, n
acest cadru specific economiei de pia, comportamentul agentului economic productor i consumator, la nceput ca individ, iar
ulterior i ca firm care acioneaz n mod izolat n contextul menionat. Aceasta nu nseamn c abordarea microeconomic evit
problemele globale cum ar fi noiunea de cerere i ofert global, de pia global sau de echilibru economic general. Toate acestea
ns sunt interpretate ca sum a comportamentelor individuale i, n consecin, i activitatea economic de ansamblu apare ca sum a
prilor componente. Microeconomia, ca structur de baz a economiei, desemneaz ansamblul proceselor care se desfoar la
nivelul firmelor economice specializate, care produc bunuri materiale i servicii i acioneaz n sfera produciei sau circulaiei.
Interesele microagenilor economici sunt diferite i deseori opuse-, ceea c-e tace ca raporturile dintre ei s fie att de conlucrare ct i
de concuren. Microagenii sunt uniti elementare de producie i consum, n sensul c prin mrimea i dimensiunile fiecruia dintre
ei, nu pot influena semnificativ piaa, prin componentele sale, cererea i oferta. La nivel microeconomic, deciziile persoanelor sau
firmelor i interaciunea dintre ele precum i mrimile economice de analiz au caracter individual i concret (piee concrete, produse
concrete, etc). Teoria microeconomic a fundamentat instrumente utile n analiza fenomenului de pia i a comportamentului
agentului economic. Dar, odat cu apariia marilor dezechilibre din activitatea economic de ansamblu, care se manifest sub orm
do crize economice, i care afectau activitatea agenilor economici, analizele de comportament ale abordrii microeconomice s-au

dovedit insuficiente i ineficiente. S-a impus o nou abordare a fenomenului economic oare pleac de la viziunea de ansamblu a
fenomenului, ceea ce a cptat denumirea de viziune macroeconomic.Mezoeconomia. n aceast concepie realitatea economic este
interpretat ca un ansamblu, rezultat tot din activitatea agenilor economici, ns, nu ca sum .a unor indivizi i firme izolate. Agenii
economici au nu numai o structur eterogen ci i ierarhic. Astfel, alturi de micro-agenii economici funcioneaz i asociaii de
ntreprinderi, foarte complexe. Acestea se compun din mai multe uniti elementare (microageni din a cror integrare rezult
grupurile industriale, holding-urile (companie care deine cea mai mare parte sau totalitatea aciunilor a doua sau mai multe companii
subsidiare, filiale), trusturile, corporaiile .a. Totodat, se manifest tendina multor microageni economici de a forma organizaii ale
productorilor i consumatorilor, care au o mai mare stabilitate i capacitate de concuren. Aceste organizaii, deseori, se nasc la
nivel local, regional sau la nivel de ramur, sub form de federaii i confederaii. Agregarea (nsumarea) activitilor economice la
nivel zonal (regional) ale grupurilor de ntreprinderi (firme, gospodrii familiale, bnci, administraii, etc.) sau la nivel de ramuri i
subramuri ale economiei naionale, reprezint domeniul de analiz al mezoeconomiei. Macroeconomia. La acest nivel,
activitile economice i mrimile care intervin au caracter agregat (omaj, inflaie, pia n general, nivel mediu al preului etc).
Realitatea economic este interpretat ca un ansamblu n care agenii economici se gsesc ntr-o strns interaciune nscris ntr-un
circuit macroeconomic. ntreruperea acestui circuit se manifest prin crize economice, ceea ce afecteaz activitatea fiecrui agent
economic n parte. De aici apare i necesitatea interveniei n activitatea economic de ansamblu, n vederea prevenirii sau remedierii
dezechilibrelor grave care se manifest n economie. Macroeconomia cuprinde, deci, activitile economice privite prin prisma
efectelor lor la nivel naional-statal i. n funcie de acestea, ansamblul decizional de msuii intervenioniste ale puterii publice n
concordan cu obiectivele economice i sociale urmrite ntr-o anumit perioada.Fcnd abstracie de componenta de politic
economic a macroeconomiei, aceasta este identificat adesea cu economia naional.Mondoeconomia reprezint integrarea
nivelurilor economice. Ea cuprinde economiile naionale ale tuturor statelor lumii, interdependenele economice dintre state, generate
de diviziunea internaional a muncii, funcionarea pieei mondiale i a circuitului economic mondial.
2. Economia ca form a activitii umane. Nevoile umane i legea creterii continu a nevoilor.Clasificarea nevoilor
umane. Existena i dezvoltarea omuluui au presupus i presupun satisfacerea unor multiple nevoi. Ele apar sub form de dorine,
ateptri, Prin nevoi umane nelegem un ansamblu de cerine materiale, economice, sociale, spirituale de mediu ecologic ale vieii i
activitii oamenilor. Nevoile umane devin efective n funcie de condiiile de producie existente la momentul dat, precum i de
nivelul de cultur i civilizaie al popoarelor i indivizilor. Ele apar ca nevoi sociale, deoarece cerinele izvorsc n condiiile de via
ale oamenilor, respectiv din necesitile de consum ale acestora.
Economia politic are ca scop de a cerceta, n primul rnd, nevoile economice, iar pentru ca ele s devin economice, e necesar s se
respecte trei condiii:
s existe bunuri disponibile i accesibile;
bunurile s fie relav rare;
existena unei piee (de confruntare a cererii i ofertei).
Caracteristicile nevoilor economice:
1.
2.
3.
4.
5.

Multiplicitatea i diversitatea. Cantitatea lor este nelimitat. Expansiunea lor are drept condiie i cauz dezvoltarea economiei.
De regul, ele sunt reproductibile, adic satisfacerea uneia d natere altora.
Intensitatea i ierarhia. Nevoile nu au aceiai intensitate, ierarhia oscileaz de la un individ la altul i de la o perioad la alta la
acelai individ.
Stabilitatea sau limitarea n capacitate. Intensitatea unor cerine descrete pe msur ce sunt satisfcute (de exemplu cele
fiziologice), altele nu descresc (cele estetice literatura, muzica, etc.).
Interdependena nevoilor. Unele nevoi sunt complementare, adic evoluaz n sensuri identice, altele sunt substituibile, adic pot
fi nlocuite cu satisfacerea altora.
Stingerea prin satisfacere. Nevoile satisfcute pot s renasc din nou deoarece se fixeaz n obiceiuri i tradiii de consum.
Nevoile umane pot fi clasificate n urmtoarele grupe:

a) naturale sau fiziologice care sunt necesare oricrui individ (aer, ap, hran, mbrcminte);
b) sociale, de grup cele resimite de oameni, ca membri ai diferiter socio-grupuri i care pot fi satisfcute prin aciunea lor
comun;
c) raionale, spiritual-psihologice acestea in de trsturile oamenilor i devin deosebit de importante pe msura progresului,
preocupnd raionalitate, profesionalism, gndire elavat, educaie.
Nevoile umane se afl ntr-o legtur reciproc cu interesele economice, care reprezint o form de realizare a nevoilor umane. n
funcie de nivelul la care ele se manifest i de modul lor de exprimare, interesele economice pot fi clasificate n: personale, de grup,
private, publice, curente, de perspectiv, performante, etc.
Trstura principal a nevoilor este caracterul lor nelimitat. Numrul nevoilor creteodat cu dezvoltarea societii-legea creterii
nevoilor umaneResursele economice i caracterul lor limitat. Legea raritii resurselor.Clasificarea resurselor economice. Problema
economic fundamental.Resursele economice-totalitatea elementelor naturale, umane, financiare, informaionle i tehnologice atrase
i utilizate pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii nevoilor umane. Clasificarea resurselor:Resurse primare (create de
natur)

a) Res. umane-populaia din punct de vedere cantitativ, calitativ, structural: numr, calificare etc.
b )Res. naturale- fondul financiar, pdurile, apele, zcmintele minerale.
Resurse derivate (acumulate, create de om)
a)Res. materiale- capital tehnic sub form de maini, utilaje, construcii, sisteme de transport
b)Res. financiare- de care dispune populaia, statul i ntreprinderile.
c) Res. inovaionale- cunotine experien, tehnologii.
d) Res. informaionale-ce permit agenilor econ. s cunoasc realitatea,s ia decizii, s acioneze.

Trstura fundamental a resurselor economice const n caracteru lor limitat. Sunt limitate resursele de apa si de sol, resursele de
soare si aer etc. Devin tot mai rare resursele neregenerabile (zacamintele minerale, inclusiv gazele naturale, petrolul minereul de fier,
carbunele,etc.) iar intr-un viitor previzibil unele din ele ar putea sa dispara cu totul. Raritatea resurselor conditioneaza i raritatea
(altfel spus, caracterul limitat) bunurilor economice produse de societate. In asemenea conditii, apare o neconcordanta, o tensiune
intre nevoile care cresc intruna si resursele (bunnurile economice) care sunt limitate si rare.
Preocuparea dintotdeauna i de pretutindeni a oamenilor de a face opiuni economice oportune, de a alege ntre alternativele de
alocare a resurselor rare i de ierarhizare a folosirii lor spre o ct mai bun satisfacere a trebuinelor, constituie coninutul
problema fundamentala a economiei. Intr-u cit resurele sunt limitate, iar nevoile limitate si cresc pe zi ce trece, omenirea este
nevoita sa aleaga acea forma de activitate care ar permite utilizarea cit mai rationala si eficienta a resurselor disponibile. Deoarece
omenirea nu este capabila sa produca toate bunurile si serviciile, pe la care la doreste atit indivizii cit si intreprinderile si statul inaite
de a declansa a activitate economica sunt nevoiti sa raspunde la 3 intrebari: Ce? Cit? Pentru cine? n scopul satisfacerii nevoilor sale,
individul (ca, de altfel, i ntreaga societate) este obligat s desfoare n permanen diferite activiti economice, politice, religioase,
sociale i culturale. n procesul desfurrii acestor activiti, el trebuie s valorifice, s foloseasc anumite resurse. n cazul
activitilor economice, acestea snt resursele economice. Ce reprezint ele?Resursele economice constituie totalitatea elementelor
naturale, umane, financiare, informaionale i tehnologice atrase i utilizate pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii nevoilor
umane.Resursele economice snt folosite att de persoanele fizice, ct i de ntreprinderi i de administraiile publice locale i centrale.
O dat cu creterea nevoilor umane, n activitatea economic este atras o cantitate tot mai mare i mai divers de
resurse.Resursele economice constituie cea de a doua premis a oricrei activiti umane. Ele snt extrem de numeroase i de
variate. Unele snt luate direct de la natur (resurse primare), altele snt produse, acumulate i pstrate de oameni (resurse derivate
Legea raritii const n aceea c volumul, structura i calitatea resurselor economice i bunurilor se modific mai ncet dect
volumul, structurile i intensitatea nevoilor umane. Cu tot progresul omenirii n acest domeniu, se reproduce continuu un ecart ntre
dorinele nelimitate resimite de ctre oameni i bunurile economice care rmn virtual limitate. Legea raritii st la baza demersului
specific tiinei economice, cci, cum sustin unii analiti, n afara principiului raritii teoria economic nu i-ar avea sensul.
Frontiera posibilitilor deproducie. n analiza posibilitilor alternative de producie ale unei economii, se folosete un model
deosebit de sugestiv, numit curba sau frontiera posibilitilor de producie. Mai este cunoscut i prin termeni precum frontiera sau
limita posibilitilor de producie. Frontiera posibilitilor de producie (FPP) reflect ansamblul combinaiilor de bunuri care pot
fi produse de ctre o economie prin utilizarea integral i eficient a resurselor sale disponibile ntr-o anumit perioad de timp.
Pentru a permite reprezentarea FPP ntr-un spaiu bidimensional, se consider c ntr-o economie se produc numai dou categorii de
bunuri evideniate de cele dou axe ale graficului. Frontiera posibilitilor de producie reprezint un model simplu de analiz, dar
care permite desprinderea unor concluzii generale cu privire la problema raritii i a costului de oportunitate pe care l implic
alegerile (deciziile) luate n economie, dup cum urmeaz: a) Resursele economice disponibile sunt utilizate complet i eficient la
orice punct de pe FPP. Economia funcineaz la limita posibilitilor sale de producie, termenul de frontier evideniind faptul c
toate punctele (combinaiile) de pe curb sunt puncte de maxim n valorificarea resurselor economice; b) Cnd opereaz la limita
posibilitilor sale de producie, economia nu poate produce mai mult dintr-un bun dect dac produce mai puin din alt bun. c)
Economia funcioneaz sub limita posibilitilor sale de producie la orice punct din interiorul frontierei. Acesta indic o producie
total inferioar celei exprimat de combinaiile de pe curba FPP. O economie produce n interiorul FPP fie ca urmare a faptului ca
unele resurse disponibile rmn nefolosite, fie datorit faptului ca resursele sale sunt utilizate ineficient. Economia poate crete
producia oricruia dintre bunuri prin eliminarea cauzelor care conduc la subutilizarea resurselor sau la folosirea lor ineficient;d)
Orice punct din afara FPP este nerealizabil pentru economia respectiv. Ea nu poate n condiiile date sa creasc producia niciunuia
dintre bunuri peste nivelurile combinaiilor de pe frontier. Pe termen lung, economia poate s creasc producia ambelor bunuri
prin progres tehnologic, investiii, etc.Bunurile economice i caracteristicile lor. Din utilizarea si consumul resurselor rezulta
bunurile economice.Bunurile economice: un rezultat al aciunii umane, destinat s satisfac o nevoie economic dat prin
combinarea si consumul resurselor disponibile.Bunurile libere sunt acele bunuri care, n anumite condiii de loc i de timp, sunt
nelimitate n raport cu nevoile i, ca atare, consumarea lor nu necesit un anumit cost (efort). In categoria acestor bunuri
(daruri ale naturii) se pot include: acrul, lumina solar, cldura solar, apa, peisajele naturale .Bunuriile economice
reprezint ansamblul obiectelor materiale luate din natur, prelucrate sau produse ca i serviciilor de tot felul care pot satisface o
anumit trebuin uman. Sunt acele bunuri, rezultate ale unei activiti economice, a cror caracteristic dominant este raritatea,
adic insuficienta lor n raport cu nevoile. Aceste bunuri exist numai n msura n care sunt produse i ca atare, existena i
consumarea lor presupun anumite eforturi (costuri). Tocmai de aceea, aceste bunuri sunt produse n cantiti limitate. Unele bunuri
libere pot deveni bunuri economice n anumite condiii de loc i de timp, adic n msura n care consumarea lor necesit anumite
cheltuieli (ex. aerul de munte este un bun liber pentru locuitorii din ar l un bun economic pentru cei ca-re, ca turiti, doresc s
beneficieze de el, acetia trebuind s suporte cheltuieli cu deplasarea, cazarea a). Clasificarea bunurilor economice.
dup origine:
bunuri libere nu sunt rezultat al aciunii umane, nu au costuri de procurare
bunuri economice sunt rezultat al aciunii umane, au costuri de procurare
dup modul de circulaie:
bunuri marf trec de la productor la consumator prin pia
bunuri non-marf trec de la productor la consumator fr intermedierea pieei
conform naturii econimice a bunurilor:
bunuri de consum- haine, hrana
bunuri de capital- masine, uitlaj, strung etc.
dupa termenul de utilizare:
de folosinta curenta hrana
de folosinta indelungata TV, masini, cladiri
dup scopul consumului:
bunuri finale sunt destinate consumului final (bunuri de consum)
bunuri intermediare sunt destinate consumului productiv (bunuri de echipament sau de investiii)

dup sectorul economic n care sunt produse:

bunuri publice sunt destinate satisfacerii nevoilor economice publice (colective)
bunuri private sunt destinate satisfacerii nevoilor economice private (individuale)
dup forma pe care o imbraca:
bunuri sunt substaniale (tangibile) : momentul producerii lor difer de momentul consumului
servicii sunt non-substaniale : momentul producerii lor coincide cu momentul consumului
dupa sectorul din care provin:
bunuri primare
bunuri secundare
bunuri terte
alte:
normale- bunuri a caror cerere creste odata cu cresterea veniturilor
inferioare- bunuri la care cererrea se reduce odata cu crestrea veniturilo
substituibile- cele care pot fi subtituite
complementare- care nu se utilizeaza una fara alta (masina si motorina)
Trsturile bunurilor economice:
sunt rezultat al aciunii (activitii) umane
sunt utile
sunt disponibile (accesibile)
sunt rare
au cost oportun, care este valoarea cele mai bune dintre sansele sacrificate, la care se renunt atunci cind se cumpara ceva.
Raritatea: proprietatea unui bun (sau resurs economic) de a fi insuficient() n raport cu nevoia sau nevoile economice generatoare.
Raritatea este o relaie ntre nevoia economic i bunul (resursa) asociat(). Activitatea economic: faze i indicatori.Activitatea
economic:ansamblul de aciuni umane, individuale sau socializate, destinate s obin bunurile economice necesare satisfacerii
nevoilor economice Forme ale activitii economice:

dup forma de proprietate asupra bunurilor intermediare utilizate:

activiti economice private produc bunuri i servicii private (individuale)
activiti economice publice produc bunuri i servicii publice (colective)
dup gradul de prelucrare a bunurilor de consum:
sectorul primar: bunurile economice au un grad de prelucrare primar, incipient
sectorul secundar:
bunurile economice au un grad de prelucrare superior
sectorul teriar: bunurile economice apar exclusiv sub forma serviciilor
dup transparena n raport cu contabilitatea naional:
activiti economice oficiale: sunt contabilizabile de ctre autoritatea public
productoare de mrfuri: agenii economici propriu-zii
productoare de bunuri economice non-marf: economia casnic (gospodrii)
activiti economice subterane: scap contabilizrii autoritii publice
AE implica 4 faze: productia, schimbul, repartitia, consumul.
Productia constituie totalitatea eforturilor si operatiunilor umane de combinare a factorilor de productie in cadrul diferitelor unit i
de producie ( de ex.intreprinderi), in scopul obtinerii bunurilor materiale i a serviciilor. Schimbul (sau circulatia) este o alta faza
a activitaii economice, in cadrul creia bunurile produse sunt depozitate si pastrate, sunt schimbate cu alte bunuri, sau sunt trecute de
la o persoana la alta prin actul de vinzare-cumparare. Schimbul bunurilor se efectueaza prin intermediul unor servicii precum si cele
comerciale, de comunicaii i de telecomunicaii, de transport, de depozitare si de pstrare. Repartiia este o activitate prin
intermediul creia bunurile produse sunt distribuite participantilor la procesul de productie. In lumea modern, reparti ia se infptueste
sub forma distribuirii si redistribuirii veniturilor ( salarii, profituri, impozite, taxe) intre agentii economici si intre membrii
societii.Consumul care este scopul final al oricrei activiti economice, const in folosirea, utilizarea bunurilor i satisfacerea
nevoilor. Consumul poate fi intermediar (productive) sau final.
Indicarori ai activitatii economice sunt: rentabilitatea, lichiditatea, solvabilitatea.
Agenii economici: tipuri i funcii.In activitatea economica, productia si repartitia, schimbul si consumul bunurilor si serviciilor, in
calitate de agenti economici intervin peroane fizice si juridice., care intr-un anumit mod adopta niste decizii referitoare la organiarea,
guvernarea si finalizarea proceseol economice. Participanii la viata economica sau persoanele fizice sau juridice care indeplinesc
anumite functii speciale in activitatea economica se numesc agenti economici.
Agentii economici sunt grupati in 5 categorii si anume: menajele, intreprinderile, instituiile financiare, administra ia public,
restul lumii.
Orice activitate economica porneste de la menaje (numite si gospodrii) , care pot fi reprezentate de o persoan aparte sau o familie.
Funcia principal a acestora este consumul, dar menajele desfoar i opera iuni de productie casnica, nemarfar, mai cu seam in
rile cu un nivel de dezvoltare mai modest. Menajele ofer societ ii resursele necesare organizrii activit ii economice (for de
munc, capital, terenuri de pmint) i primesc in schimb venituri, pe care le folosesc pentru procurarea bunurilor de consum sau
pentru formarea de economii..
Intreprinderile ( firmele) au ca functie de baz producerea bunurilor materiale si a serviciilor marfare destinate schimbului sau
vinzrii-cumprrii. Scopul activitii intreprinderilor este obinerea profitului.
Instituiile financiare ( in principal bncile, dar si societile de asigurri) au ca activitate de baz colectarea economiilor i
transformarea acestora, prin intermediul creditelor, in investiii.

Administraiile publice (centrale si locale) indeplinesc 2 functii : redistribuirea veniturilor acumulate prin intermediul impozitelor
si taxelor i prestarea de servicii nemarfare, in folosul intregii societ i: ocrotirea snt ii, educa ia, construirea drumurilor, protejarea
mediului ambiant, dezvoltarea culturii s.a..
3. Relaiile instituionale i sistemele economice. Instituiile economice i tipurile lor Functiile institutiilor economiceStiinta
economica contemporana acorda o atentie tot mai mare institutiilor,care joaca unrol crescind in viata societetii. Institutiile
economicesunt niste fenomene cu caracter stabil,care impun oamenilor uncomportament oarecare obligatoriu.Institutiile au fost create
pt a stabili o anumitaordine in activitatea oamenilor.Institutiile pot fi formale(oficiale),de ex:constitutia unei tari,religia,legislatia;
sineformale(informale),de ex:traditiile,obiceiurile,instinctele.Uneori institutiile sunt confundate cu organizatiile.Daca organizatia
reprezinta uncolectiv,un ansamblu de indivizi,institutia constituie totalitatea legilor si regulilor caredetermina interactiunea intre
oameni.In general,toate institutiile modeleaza comportamentul uman in atingerea anumitorobiective. Institutiile formaleCele mai
cunoscute institutii formale sunt:statul,biserica,proprietatea,piata.Religia.Un cunoscut paradox spune ca intensificarea activitatii
religioase este insotita de odiminuare a performantelor economice:in acelasi timp tocmai religia se afla in origineacelor mai multe din
reusitele economice.Astfel,exceptionalele succese economiceobtinute de Europa Occidentala se datoreaza,in cea mai mare
parte,reformei religioasedin sec.XVI-lea de catre Luther si Calvin.Reforma a contribuit la incurajarea vesniceidorintei a omului de a
se pricopsi,de a aduna bogatii,astfel punind baza unei crestereeconomice fara precedent.Un filozof din Grecia Antica, a spus ca cea
mai placutaocupatia omului este Imbogatirea.Reformajustifica aceasta dorinta omului de a seimbogati.Astfel,avutia adunata de
unele personae alese de Cel de sus trebuie sacontribuie la prosperitatea societatii.Religia reformata spune ca numai o astfel deutilizare
a bogatiei este in cuviintata de Dumnezeu,care asigurindu-i omului de afacerisuccesul economic, ii da de inteles ca dupa moarte,va
nimeri direct in rai.Printr-o asemenea tamalcire a cartilor sfinte,biserica protestanta a incurajat uncomportament favorabil activitatii
economice, a stimulat dezvoltarea antreprenoriatului. Institutiile informaleInstitutiele informale sunt: instinctul paternitatii
curiozitatea
,necesitatea
deautoperfectiune.aceste
sunt
proprii
tuturor
tarilor
si
popoarelor.Altele,cum
ar
fitraditiile,obiceiurilor,limba,ritualurile cumunitare(nuntile,botezurile,inmormintarile,),sunt proprii doar unor popoare sau unui grup
depopoare inrudite.In economia de piata,forta motrice a activitatii economice este maximizareaprofitului.Dar,unul din mobilele
activitatii economice sunt si institutiile informale.Institutii proprii moldovenilor cum ar fi de a fi in rind cu lumea,de a nu se face
de risreglementeaza conduita omului si in viata economica, motivindu-l sa atinga un anumit standard,recunoscut de cei din jur .In
general,stiinta economica contemporana a reusit sa elaboreza mecanisme care facposibila masurarea aportului fiecarei institutii
informale si formale la cresterea sidezvoltarea economica. Proprietatea i pluralismul formelor sale. Din punct de vedere
economic,proprietatea reprezinta ansamblul relatiilor dintre oameni,in legatura cu insusire,posedarea resurselor utilizate in
activitatea economica si a rezultatelor acestei activitati. Sensul juridic al cuv.proprietate se reduce la drepturile de proprietate,adica
dreptul de a stapini bunul in interes propriu;dreptul de folosinta;dreptul de dispozitie,s.a. Intrucit sensurile economic si juridic ale
proprietatii merg mina-n mina,se constata ca: Proprietatea reprezinta totalitatea raporturilor dintre membrii societatii cu privire la
insusirea bunurilor existente in societate,raporturi reglementate de acte juridice sau norme sociale. Proprietatea se prezinta sub forma
unitatii si inter-conditionarii elementelor sale de baza:obiectul si subiectul proprietatii.Obiectul proprietatii il pot constitui bunurile
materiale si imateriale(ex:informatiile),atit sub forma resurselor economice cit si a rezultatelor economice(o cladire,un lot de
pamint,utilajul,automobile,s.a)Subiectii proprietatii sunt posesorii obiectelor prorietatii si ei pot fi:a)persoanele
fizice(indivizii,menajele),b)persoanele juridice.c)diferite organizatii(nationale sau internationale),d)statul
Tipurile formelor de proprietatea)proprietatea privata (particulara),care poate fi:individuala,individual-asociativa,private de
familie,privat-asociativa.Proprietatea privata poate fi bazata pe munca individuala sau pe cea salariata.b)proprietatea publica (de
stat),cunoasta asemenea forme ca:proprietatea administratiei centrale si proprietatea administratiei locale (proprietatea
municipala)c)proprietatea mixta. Acest tip de proprietata combina,in diferite proportii,proprietatea private cu cea publica,iar in unele
cazuri proprietatea nationala cu cea internationala.Proprietatea mixta poate fi:privat-publica nationala,privat-publica multinationala.
Pluralismul formelor de proprietate
Din cele mai vechi timpuri, omenirea a cunoscut mai multe tipuri i forme de proprietate. Pluralismul formelor de proprietate
este o trstur a oricrui sistem economic. Multiplele forme de proprietate snt compatibile i nu se exclud una pe alta. Ele se afl
ntr-un proces permanent de concuren.
n lumea contemporan, coexist trei tipuri de proprietate (privat, public i mixt), fiecrui tip revenindu-i mai multe forme.
(Aici trebuie remarcat c adeseori noiunile de tip" i form" snt folosite ca sinonime.) Iat deci care snt tipurile i formele de
proprietate n economia de pia:
1) Proprietatea privat (sau particular), care, n funcie de subiectul proprietii, poate fi: individual, individual-asociativ, privat de
familie, privat-asociativ. Proprietatea privat poate fi bazat pe munca individual sau pe munca salariat.
2) Proprietatea public (numit uneori de stat"), care cunoate asemenea forme ca: proprietatea administraiei centrale i
proprietatea administraiei locale (numit i proprietatea municipal"). n rile socialiste acesta este tipul de proprietate
preponderent.
3) Proprietatea mixt. Acest tip de proprietate combin, n diferite proporii, proprietatea privat cu cea public, iar n unele
cazuri proprietatea naional cu cea internaional. De aceea proprietatea mixt poate fi: privat-public naional, privat-public
multinaional.
Formele de organizare a economiei.Economia naional reprezint acel sistem economic prin care fiecare comunitate i satisface
trebuinele din producia proprie, deci avem de-a face cu un sistem nchis. Aceast form de organizare a economiei a fost specific n
comuna primitiv, sclavagism i feudalism. Cu toate acestea, chiar n comuna primitiv unele produse nu puteau fi obinute n propria
gospodrie, ci erau procurate prin schimb. n concluzie, economia de schimb a aprut cu mult naintea produciei de mrfuri, ns
nainte de prima diviziune social a muncii. Economia de schimb este acea form de organizare a economiei n care rolul
determinant l are viaa, confruntarea dintre cerere i ofert. Acest tip de economie a evoluat de la o economie de pia liber cu o
concuren pur, la o economie n care predomin concurena imperfect, respectiv se manifest puterea marilor corporaii
monopoliste i din ce n ce mai mult a statului.
Tipurile actuale de economie de schimb care exist n rile dezvoltate sunt:

- multipolare (multitudinea i diversitatea centrelor de decizie economic); descentralizat: orice agent economic are autonomie de
opiune, de decizie i aciune;
- de ntreprindere: spaiul microeconomic este fundamental n activitile din economia naional;
-de calcul n expresie monetar;
- statul exercit o influen indirect i global;
- profitul reprezint mobilul central al unitii economice.
Treapta calitativ superioar a economiei de schimb o reprezint producia de mrfuri. Producia de mrfuri pentru a exista trebuie a
ntruni simultan 2 condiii: - autonomia (independena productorilor) - diviziunea social a muncii
Economia de comanda. Acest sistem economic a existat intre anii 1917-1991 in fosta URSS, iar dupa cel de al II razboi mondial intro serie de tari din Europa Centrala si din Asia, inclusiv si China, sub denumirea de socialism. Astazi socialismul ca sistem economic a
disparut cu totul. Economia de comanda insa, aub alte forme, ca un sector dominant in economia multor tari este atestata inca din
Antichitate. Economia de schimb (socialista sau planificata) are drept trasatura definitorie, ca statul, ca unic prorprietar al
principalelor resurse economice, gestioneaza de unul singur atit productia, cit si schimbul si repartitia de bunuri si servicii. In
economia de comanda lispseste libertatea de alegere a producatorului si consumatorului, precum si responsabilitatea personala pentru
activitatea desfasurata. In acest tip de economie, toate activitatile erau planificate conform planui, prevederile caruia erau obligatorii
pentru toti agentii economici. Preturile si salariile erau stabilite de catre instantele seperioare de stat. Scopul era simplu: indeplnirea
obiectivelor stabilite de catre organele de stat.Economia natural i economia de schimb.Economia naturala reprezinta o forma de
organizare a activitatii economice,in care bunurile produse sint destinate autoconsumului,nevoile fiind satisfacute fara a se apela
la schimb.Economia naturala este un sistem economic inchis.La un anumit nivel al dezvoltarii sale,economia naturala a devenit o
piedica in calea dezvoltarii economiei,asta ducind la transformarea ei intr-o economie producatoare de marfuri, numita economie de
schimb,in care chiar de la inceput sunt produse pt vinzare. Produsele muncii sunt destina strict necesitatilor de consum ale
producatorilor. Totodata, uneltele pe cate comunitatea nu le putea produce, erau procurare pe baza de schimb, dar nu predominau
aceste realtii de schimb. Trasarurile economiei naturale sunt:

scopul productiei in constituia autoconsmul

munca in economia naturala avea caracter social cuprind in limitele inguste ale unitatilor de productie. Formta de munca era lipsita
de mobilitate, deoarece juridic depindea de unitatea de productie.
Tehnologia era inapoiata, primitiva si se pune accentul de munca fizica
La baza economiei se afla agriculura si mestesugaritul.
Raspunsurile la intrebarile ce? Cum? Pentru cine? erau determinate de traditii transimise din genereatii in generatii
Conditiile care au generat trecerea treptata la economia de schimb:
1)diviziunea sociala a muncii(specializarea agentilor economici in crearea unor bunuri destinate vinzarii sau
schimbului,numitemarfa)
2)autonomia si independenta economica a agentilor economici,(bazata pe proprietatea private,adica poti folosi resursele disponibile
dupa bunul-plac
3)aparitia pietei ca loc de intilnire a producatorilor si vinzatorilor ca loc unde se face schimbul sau vinzarea-cumpararea
4)monetizarea economiei(aparitia si impunerea monedei in calitate de instrument de intermediere a sachimburilor economice si de
apreciere a pretului bunurilor destinate vinzarii-cumpararii).
In prezent, economia naturala mai exista ca un sector aparte doar in tarile cele mai slab dezvoltate din Africa,Asia, si America
Latina, dar si unele regiuni mumtoase sau izolate din Europa.
Economia de piata reprezinta o forma de organizare a activitatii economice ce se sprijina pe legitatile economice obiecive, in
cadrul careia corelatia dintre cerere si oferta determina principiile esentiale de utilizare si alocare a resurselor economice .
Trasaturile sistemului economic de piata:
1)preponderenta proprietatii private
2)economia este decentralizata(toate deciziile economico-financiare sunt luate in mod nemijlocit de catre agentii economici,care isi
asuma toate riscurile).
3)centrul activitatii economice si principiul regulator al acesteia este piata concurentiala(prin mecanismul cererii si ofertei,piata
determina asortimentul,calitatea si cantitatea produsului ce urmeaza sa fie produs.)
4)maximizarea profitului(profitul este forta motrice a activitatii economice.Marimea profitului ce poate fi obtinuta este
nelimitata,ceea ce-i tine pe intreprinzatori intr-o permanenta cautare,inovare,de lupta de concurenta)
5)preturile la marea majoritate a bunurilor materiale si serviciilor se formeaza liber(in urma negocierilor dintre vinzatori si
cumparatori)
6)agentii economici se afla intr-o stare de concurenta permanenta.
Banii: esena i funciile banilor.Pentru a rspunde la ntrebarea ce sunt banii, trebuie mai nti s analizm funciile acestora.
Mai mult, cunioscnd funciile ndeplinite de bani, putem determina uor rolul acestora n desfurarea activitii economice.
Iat care sunt principalele funcii ale banilor:
1) Banii ca unitate de msur (aceast funcie mai este numit etalon al preurilor" sau instrument de msurare a valorii").
Pentru a nelege mai bine esena acestei funcii, vom recurge la unele exemple (n acest caz, comparaii) din alte domenii. Astfel,
unitatea (sau instrumentul) de msur a greutii este kilogramul, a lungimii metrul, a energiei electrice consumate - kw/or etc.
Banii snt o unitate de msur a valorii diferitelor bunuri i servicii din cadrul economiei, o unitate de stabilire a preului
acestora.Banii ndeplinesc, n mod abstract, funcia de unitate de msur. Astfel, pentru a fixa preul unui automobil, nu este
neaprat necesar s inem la momentul respectiv banii n mn sau n buzunar.Pentru ndeplinirea funciei de msurare a valorii, se
stabilete un etalon monetar, care n trecut avea drept suport cantitatea de aur pe care o reprezenta fiecare unitate monetar; de

exemplu, din anul 1872 pn n 1934, 1$ SUA reprezenta 1,504 g de aur fin. ncepnd cu ultimele dou decenii ale secolului XX,
dup demonetizarea aurului, etalonul monetar este determinat de unitatea elementar de putere de cumprare a monedei
respective.
2) Banii ca mijloc de schimb sau mijloc de circulaie. Aceast funcie banii o ndeplinesc prin intermedierea schimbului,
eliminnd astfel trocul. n acest caz, formula schimbului devine: M-B-M. La prima faz, marfa este vndut pentru o sum de bani
oarecare, iar la cea de a doua, banii obinui se transform n bunurile de care are nevoie persoana respectiv. Fr bani ar fi
imposibile miliardele de tranzacii ce au loc anual n fiecare economie modern, precum i n relaiile dintre ri. Unii specialiti
socotesc, din acest considerent, c aceasta i este principala funcie a banilor.
3) A treia funcie important a banilor este cea de conservare a valorii, numit i funcia de tezaurizare" sau de mijloc de
economisire". n fine, acestei funcii i se mai spune funcia de rezerv a puterii de cumprare". Sub forma monedei de aur i de
argint, iar n prezent sub forma valutelor liber convertibile (dolarul, euro, lira sterlin etc.), care au o putere de cumprare mai mult
sau mai puin stabil, moneda poate fi pstrat fie n bnci, fie n safeuri speciale, fie la ciorap, ca apoi s fie folosit pentru
procurarea bunurilor necesare. Banii ndeplinesc aceast funcie deoarece ei snt o ntruchipare a oricrei avuii. Acum, cunoscnd
principalele funcii ale banilor, am putea formula i o definiie a acestora.
Aadar, banii reprezint un bun acceptat de toat lumea n calitate de mijloc de schimb, mijloc de tezaurizare i unitate de
msur.n economiile moderne, banii ndeplinesc i alte funcii. Astfel, ei au devenit un instrument important de gestiune strategic a
economici. Manevrnd cu masa monetar i cu rata dobnzii, guvernele contempo rane influeneaz n mod nemijlocit activitatea
economic. Banii pot servi drept instrument eficient de depire a crizelor economice, de ncurajare a exporturilor, de redistribuire
a venitului naional.Sistemul economic i formele lui. .Sistemul economic reprezinta o modalitate specifica de utilizare a resurselor
economice rare,de organizare a procesului de productie si de trecere a bunurilor create la consumator.Societatea umana in procesul de
dezvoltare al sau a trecut prin mai multe forme de organizare a activitatii economice, si anume:economie naturala,economie de
marfuri (de schimb),economie centralizata
Aceste forme de organizare a activitatii economice reflecta nivelul divers de dezvoltare al fortelor de productie, de diviziune a
muncii, de cooperera si socializare. Funcitonarea loc se realizeaza utilizind diferite subsisteme. Formele de activitate economica
functioneaza pe parcursul diverselor perioade de timp din instoria omenirii, ele includ diferite moduri de productie, care scot in
evidenta cerintele sociale.Sistemele economice se deosebesc dupa urmatoarele criterii:1)forma predominanta a proprietetii asupra
resurselor si rezultatelor actului de producere;2)scopul urmarit de cei care organizeaza o activitate economica oarecare;3)modul de
stabilire a relatiilor dintre participantii la activitatea economica;4)caracterul motivarii atingerii unor performante mai inalte. Sistemul
economia de pia Acest sistem presupune un nalt grad al diviziunii sociale a muncii, o economie de schimb dezvoltat (orientat
spre pia), personificarea i protejarea drepturilor de proprietate. Condiiile de baz care permit apariia, dezvoltarea i meninerea
economiei de pia I. Aprofundarea diviziunii sociale a muncii se refer la separarea diferitelor genuri de activitate i fixarea lor ca
domenii de sine stttoare. Ea reprezint totalitatea activitilor specializate existente concomitent n societate i se concretizeaz n
ramurile i subramurile economiei naionale. Diviziunea social a muncii reprezint un factor de progres n cazul n care specializarea
agenilor economiei se efectueaz pe baza costului de oportunitate, apropierii maximale de punctul avantajului economic comparativ,
la scara economiei naionale i n raport cu economia mondial. II. Schimbul: reprezint concluzia logic a specializrii i presupune
schimbul de activiti ntre agenii economici, ntr-un anumit raport de schimb. n economia de schimb (pia) bunurile i produsele
iau forma de marf. Marfa reprezint un bun economic, un produs al muncii, care, prin nsuirile sale, satisface anumite cerine i e
destinat schimbului prin intermediul actelor de vnzare-cumprare. III. Sporirea lichiditii monedei. Moneda (banii) este mijlocul de
intermediere a schimbului economic, datorit faptului c ea are cea mai mare lichiditate i cel mai mic cost de utilizare. Utilizarea
banilor, sub diferite forme, reprezint condiia indispensabil a desfurrii activitii economice. Dup aprecierea profesorului
american Paul Samuelson, ei sunt "sngele care irig sistemul economic".
Sistemul economic centralizat
Acest model s-a realizat n diferite ri, dar, ntr-o msur mai mare, s-a manifestat n economia sovietic. Principiile caracteristice
sistemului sunt: - predominarea formei obteti (de stat) de proprietate; - insuficiena, depersonalizarea, erodarea drepturilor de
proprietate; - dictatura statului, politicul predomin economicul; - activitatea e organizat centralizat (de stat) i coordonat prin
planurile de directiv cu caracter obligatoriu; - lipsa libertii alegerii economice i a responsabilitii personale; -dependena
administrativ a produciei i consumului; - relaiile marf-bani poart un caracter redus i deformat; - frnarea PT (progresului
tehnic i tiinific); - monopolizarea i birocratizarea economiei; - predomin militarizarea economiei;- obiectivul (scopul) activitii
economice ndeplinirea sarcinilor centralizate, planurilor, directivelor. Instituia principal de coordonare a activitii economice este
planul document ce include, n anumit succesiune, indicatorii de dezvoltare (ai rii, ai ramurii) ntr-o perioad de timp anumit.
Institutul care ia deciziile respective n sistemul centralizat este nomenclatura persoane cu funcii nalte de rspundere, numite n
post de partidul de guvernmnt.
Sistemul de economie mixt Economia real, ce reprezint combinarea elementelor din diferite modele, formeaz economia mixt.
Termenul "economie mixt" a fost propus de economistul american Chose () n anii 30 ai sec. XX. El afirma c noiunile de
"capitalism" i "socialism" reprezint abstracii pure. Pentru fiecare ar, modelul mixt, compus din diferite elemente i forme
economice, este specific i, practic, unic! Parametrii de baz ai economiei mixte sunt: ponderea sectorului de stat n producia PIB;
mrimea cotei de stat; caracterul soluionrii problemelor sociale.
Modele contemporane ale economiei mixte.
Sisteme economice pure nu exist.Atuni cnd se produce mbinarea diferitelor
forme de organizare a activitii economice i chiar a unor elemente din diferite sisteme,are loc apariia sistemelor mixte.Economia
mixt contemporan constituie o mbinare organic a sectorului privat cu sectorul de stat,a mecanismelor pieei cu reglementarea
proceselor economice de ctre stat,a micilor ntreprinderi cu marile corporaii,caracterizate prin tendine monopoliste i oligopoliste, o
mbinare a mecanismelor de difereniere social cu garaniile sociale.Cele mai cunoscute modele ale economiei mixte sunt: modelul

american,modelul german, modelul suedez,modelul francez i modelul japonez.Modelul american este un model liberal,cu un nivel
nalt al diferenierii sociale i cu o pondere redusa a sectorului de stat n economie.El se caracterizeaz prin crearea de ctre stat a
condiiilor optimale de dezvoltare a antreprenoriatului,de stimulare a iniiativei private.Modelul american se definete de asemenea
,printr-un amestec minimal al statului n activitatea economic.n politica economic statul acord prioritate susinerii sectorului
privat,ncurajrii concurenei,reglementrii proceselor economice prin mecanismul pieei.O trstur specific a acestui model este o
difereniere enorm a sqalariilor.Un conductor de firm poate aveau un salariu de 110 ori mai mare dect un simplu funcionar al
acesteia.Modelul german,intitulat de obicei economia social de pia, se caracterizeaz printr-o mbinare reuit ntre exigenele
pieei cu protecia social a populaiei,politica economic fiind plasat n spaiu ntre un liberalism tradiional i un dirijism statal
forat.Sectorul de stat n economie se ridic pn la 30 % .Totodat n modelul german ,spre deosebire de cel american ,asistena
medical i nvmntul snt gratuite.Un rol deosebit este acordat sistemului bancar,banca central beneficiind de o autonomie deplin
i servind drept mecanism de reglementare a activitii economice.n fine,n modelul german ntre salariul unui ef de firm i
funcionarii acesteia diferena de salariu este relativ mic ,doar pin la la 24 ori.Modelul suedez se definete prin accentul pus pe
politica sociala care urmrete scopul reducerii inegalitii de avere.Acest obiectiv se realizeaz printr-un mecanism special de
redistribuire a veniturilor n favoarea pturilor nevoiae.Stabilind o rat nalt a impozitelor,statul acvumuleaz n minele sale pn la
60-70 % din PIB,mai bine din jumtate care este folosit apoi n scopuri sociale.Sectorul de stat joac un rol important.Cea mai mare
parte a serviciilor(medicin,nvmnt..) sunt gratuite.Modelul francez,sau etatist,intermediar ntre modelul american i cel
german,se deosebete printr-o pronunat tent dirijist.Sectorul privat se mbin cu un puternic sector public,rezultat n cea mai mare
parte din mai multe naionalizri a ntreprindelor de stat.O alt trastur a acestui model este mbinarea mecanismelor pieei cu un
sistem special de planificare indicativ.Modelul japonez (paternist) s-a format dup cel de-al doilea rzboi mondial,n condiiile cnd
statul nipon ,avind nite cheltuieli militare nensemnate,n cuatarea cilor de valorificare a avantajelor sale corporative, a purces la
procurarea masiv a patentelor i licenelor noilor descoperiri i tehnologii americane i europene.Acest model se caracterizeaz
printr-un rol important jucat n viaa economic de marile coorporaii susinute de ctre stat i aflate ntr-o competiie puternic ntre
ele i un rol activ jucat de stat n programarea economic.O trstur deosebit a modelului japonez const n faptul c nivelul
salariului rmne mereu n urma creterii productivitii muncii.Acest fapt permite reducerea permanent a costurilor i ca urmare o
competitivitate sporit a mrfurilor japoneze pe pieele internaionale.Salariile efilor de corporaii japoneze sint doar de 17 ori mai
nalte dect salariile funcionarilor simpli.

4. ntreprinderea n condiiile economiei de pia Antreprenorul i rolul lui economic.Antreprenoriatul reprezint o

activitate de sine stttoare a persoanelor fizice i a societii create cu rspundere material comun, scopul crora este primirea unui
beneficiu.Antreprenorul este persoana, care i asum riscul de antreprenoriat i caut mijloace pentru organizarea ntreprinderii. El
trebuie s cunoasc modul de efectuare al activitii de antreprenoriat, mediul n care se petrec aciunile practice, problemele cu care
se poate confrunta un businessman n activitatea sa i ansele pe care le are el pentru a le soluiona. Antreprenorul e dator s estimeze
la justa valoare conjuctura pieii i s decid corect. Rolul decisiv n apariia i dezvoltarea produciei capitaliste i aparine
antreprenorul, numit i businessman" sau om de afaceri". Dei formele concrete de organizare a afacerilor au evoluat n timp,
antreprenorul, fie acesta o persoan individual sau un colectiv, a fost i a rmas fora motrice a dezvoltrii societii. Antreprenorul
este o persoan sau un grup de persoane care are iniiativa organizrii i gestionrii unei ntreprinderi, asumrii riscurilor ce decurg
dintr-o asemenea activitate, n scopul obinerii unui profit ct mi mare posibil.Vocaia de antreprenor este o raritate. Potrivit
specialitilor, doar 7-11% din populaia unei ri posed caliti de antreprenor. Asumndu-i toate riscurile, antreprenorul organizeaz
o afacere i, combinnd munca, capitalul i resursele naturale, produce bunuri materiale sau presteaz diferite servicii. Avnd drept
obiectiv maximizarea profitului, el inoveaz n permanen, inventeaz tehnologii i forme noi de organizare a activitii economice,
aplic n practic ultimele realizri ale tiinei i tehnicii.La prima vedere, s-ar prea c antreprenorul, posednd un capital oarecare,
organiznd o afacere pe care o conduce n continuare, obinnd venituri importante i ducnd un mod de via mai mult sau mai puin
luxos, se plaseaz deasupra societii, pe care o domin prin banii si, prin puterea sa economic. n realitate ns anume el este
calul" care trage progresul economic nainte, riscndu-i adeseori averea, iar uneori i viaa. Iat de ce el pare a fi mai degrab un
servitor fidel i fanatic al ntregii societi dect un asupritor. Firete, exist i excepii.Oricum, innd cont de aportul incontestabil al
ntreprinztorului la prosperitatea economic, societatea este obligat s-i ierte anumite apucturi, considerate a fi nu tocmai civilizate,
cum ar fi: setea de avere i de dominaie, uneori cruzimea, alte cusururi omeneti. Aceasta nu nseamn c atunci cnd acesta ncalc
legea nu trebuie pedepsit.ntreprinderea: scopul i funciile sale.Intreprinderea - este o unitate economica productoare, care
combin factorii de productie in scopul obinerii unor bunuri sau servicii, care, fiind realizate pe pia , aduc proprietarului
intreprinderii un anumit profit.In economia de pia, intreprinderea dispune de o autonomie decizional, financiar, tehnic i
organizatoric. Ea are drept obiective de baz maximizarea profitului i cresterea pe termen lung.
Funciile economice ale intreprinderii :
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Intreprinderea este o unitate multifuncional, care ii desfoar activitatea intr-un mediu foarte complex, indeplinind mai multe
funcii de baz : funcia de cercetare-dezvoltare, care prevede: cercetarea i proiectarea produselor; elaborarea programelor de
investiii; perfecionarea sistemului informaional;
funcia de producie, care prevede: combinarea raional a factorilor de producie; producerea de bunuri i servicii; efectuarea
controlului calitii produselor fabricate i a serviciilor prestate; obinerea profitului;
funcia comercial, care prevede: aprovizionarea ntrepriderii cu materii prime i materiale; realizarea produselor fabricate;
activitatea de reclam i publicitate;
funcia financiar-contabil, care prevede: comensurarea cheltuielilor i a veniturilor ntreprinderii; exercitarea controlului
financiar; folosirea raional a resurselor financiare ale ntreprinderii;
funcia de personal, care prevede: angajarea i asigurarea cu for de munc calificat a subdiviziunilor ntreprinderii; selectarea
i promovarea n funcii de activitate a personalului de producie;
funcia de prelucrare a datelor i activitate juridic, care prevede: elaborarea informaiei statistice referitor la activitatea
ntreprinderii; argumentarea juridic a contractelor i deciziilor ntreprinderii;

7.

funcia strategic de previziune a pieei, care prevede: cercetarea tendinelor de evoluie a mecanismelor pieei (cererea, oferta,
preul); elaborarea programelor de implementare n pia a produselor noi ale ntreprinderii;
8. funcia strategic a activitii de marketing, care prevede: cercetarea nevoilor i cerinelor consumatorilor; cutarea noilor piee
de realizare a produselor fabricate; lansarea produsului pe pia, nsoit de informaie suplimentar i a unor servicii
consumatorului (mpachetarea, asigurarea cu transport); studierea gradului de satisfacere a cerinelor consumatorului.
Fiecare ntreprindere n procesul activitii sale economice, prin intermediul pieei, procur mijloace de producie, for de munc,
nfptuiete procesul de producie, realizeaz mrfurile fabricate. n urma acestei activiti ntreprinderea i rentoarce cheltuielile
bneti, ce sunt destinate recuperrii mijloacelor de producie consumate i remunerrii muncii. Acest proces se repet continuu i e
numit circuit al capitalului ntreprinderii.
Producerea este o alta funcie importanta a itreprinderii. Ea const in combinarea factorilor de produc ie (munca, capital
etc.) in scopul confectionrii unor bunuri i al prestrii unor servicii (ex. Domeniul inv mintului, ocrotirea snt ii,
activitatea hotelier i bancar).
Clasificarea ntreprinderilor
n economia de pia contemporan exist o mare diversitate tipologic de ntreprinderi, care pot fi grupate dup anumite criterii:
a) dup gradul de rspundere patrimonial ntreprinderile pot fi divizate n ntreprinderi persoane fizice i persoane juridice ; b) dup
obiectivul urmrit n activitatea lor, exist ntreprinderi cu scop lucrativ sau nonlucrativ; c) dup forma de proprietate se disting
ntreprinderi private, publice sau mixte; d) dup ramura de activitate exist ntreprinderi industriale, agrare, de transport etc.; e) dup
dimensiunea lor (numrul de personal, mrimea capitalului social i a cifrei de afaceri) se disting ntreprinderi mari, respectiv mici i
mijlocii; f) dup forma de asociere ntreprinderile pot fi divizate n societi pe aciuni, societi cu rspundere limitat, cooperative,
asociaii de ntreprinderi.
n dependen de condiiile social-economice n fiecare ar exist diferite forme de ntreprinderi. n Republica Moldova n
conformitate cu legislaia n vigoare exist urmtoarele forme organizatorico-juridice de ntreprinderi:
1. ntreprindere individual este ntreprinderea care aparine unei persoane, cu drept de proprietate privat, sau membrilor
familiei acestuia, cu drept de proprietate comun.
2. Societate n nume colectiv reprezint o ntreprindere, aflat n posesiunea a dou i mai multe persoane
3. Societate n comandit reprezint o ntreprindere aflat n posesiunea a dou sau mai multe persoane, care i-au asociat
bunurile n scopul desfurrii n comun a unei activiti de antreprenoriat sub aceeai firm n baza contractului de constituire
ncheiat ntre acestea.
4. Societate pe aciuni, societate cu rspundere limitat reprezint ntreprinderi aflate n posesiunea a dou i mai multe
persoane juridice i (sau) persoane fizice, care i-au asociat bunurile n scopul desfurrii n comun a unei activiti de antreprenoriat
sub aceeai firm, n baza contractului de constituire (de societate) i a statutului
5. Cooperativ de producie este o ntreprindere aflat n posesia a trei i mai muli ceteni, care i-au asociat bunurile n
scopul desfurrii n comun a unei activiti de antreprenoriat sub aceeai firm n baza statutului semnat de acetia.
6. ntreprindere de arend este ntreprinderea nfiinat de membrii colectivelor de munc ale ntreprinderilor de stat
(municipale) sau ale subdiviziunilor lor structurale ce se reorganizeaz n scopul desfurrii n comun a unei activiti de
antreprenoriat sub aceeai firm n baza statutului i contractului de arendare a bunurilor statului (municipiului
7. ntreprindere de stat i municipal. ntreprinderea de stat se nfiineaz i se doteaz cu bunuri de Guvern sau de
organul administraiei de stat mputernicit pentru acest lucru.
Integrarea economic a ntreprinderilor (firmelor) se manifest n urmtoarele forme:
integrare orizontal, care prevede gruparea ntreprinderilor din ramura respectiv ce produc acelai produs i vizeaz o
specializare pe plan tehnologic. Astfel de integrare are ca scop reducerea costurilor de producie i utilizarea raional a
capacitilor de producie;
integrare vertical, care prevede reunirea ntreprinderilor complementare (de ex., ntrunirea ntreprinderilor ce produc
legume cu fabricile de conserve);
integrare prin conglomerat prevede reunirea ntreprinderilor ale cror activiti nu sunt legate direct, n scopul cuceririi
noilor piee de desfacere, ameliorrii situaiei financiare i minimizrii riscurilor n afaceri. n ultimii ani n rile dezvoltate a
crescut numrul de conglomerate de tip companie de holding, care controleaz o gam larg de subuniti.
Concentrarea capitalului i integrarea ntreprinderilor duce la formarea ntreprinderilor mari (businessului mare). ntreprinderile mari,
n raport cu cele mici i mijlocii, au anumite avantaje: ele pot aborda cu succes rezultatele progresului tehnico-tiinific; primesc
credite privilegiate; dispun de capital voluminos necesar pentru investiiile capitale; au posibilitatea de a se aproviziona cu factori de
producie deficitari n condiii avantajoase; dispun de resurse financiare proprii i atrase . a. n acelai timp, ntreprinderile mari au i
unele dezavantaje: ele n unele cazuri contribuie la formarea monopolurilor; aceste ntreprinderi mai greu se acomodeaz la cererea
pieei; n ntreprinderile mari are loc restrngerea unor liberti i drepturi pe care ntreprinderile mici i mijlocii le exercit (n astfel
de ntreprinderi aceste liberti i drepturi sunt cedate ntreprinztorilor i managerilor). Businessul mic: avantaje i dezavantaje.
ntreprinderile mici constituie, ntr-un fel, nsui fundamentul economiei de pia. Mai mult, de regula, datorita cheltuielilor de
productie reduse (lipsa cheltuielilor pentru publicitate, gestiune etc.) si a capacitatii de manevra, aceste intreprinderi mentin mereu
aprinsa flacara spiritului de concurenta. Din aceste considerente, in tarile cu o economie dezvoltata, statul sprijina intreprinderile mici,
inclusiv prin elaborarea unei legislatii antimonopol. In intreaga lume predomina numeric intreprinderile mici. Astfel, in SUA, din cele
circa 20 de milioane de intreprinderi, 70% snt intreprinderi mici. n Franta ponderea intreprinderilor mici este i mai mare. n aceasta
tara circa 94% din numarul total de ntreprinderi angajeaza mai putin de 10 salariai. Mai mult, 60% din toate intreprinderile franceze
n general nu au nici un salariat. Predominarea numerica a ntreprinderilor foarte mici este o trasatura specifica a Frantei. n Germania,
din contra, este foarte insemnata ponderea intreprinderilor mijlocii. n RM, circa 90% din numarul total al intreprinderilor, in principal
din agricultura nu folosesc munca salariata sau o folosesc ocazional. n economia de pia actual crete rolul ntreprinderilor mici i
mijlocii (micul business) n asigurarea consumatorilor cu mrfuri i servicii necesare. Avantajele micului business: pentru formarea
micilor ntreprinderi se cere capital relativ mic; rotaia capitalului n astfel de ntreprinderi este accelerat; aparatul administrativ n
aceste ntreprinderi este redus; aceste ntreprinderi uor se adapteaz la modificrile cererii i ofertei pe pieele respective. Supleea
structurilor care le confer o capacitate ridicat de adaptare la fluctuaiile mediului economic; ntreprinderile mici se pot integra

relativ uor ntr-o reea industrial regional, ceea ce contribuie pe de o parte la dezvoltarea economic a regiunii respective, iar pe de
alt parte la reducerea omajului i creterea nivelului de trai, pentru c ofer locuri de munc; Dimensiunea lor redus, care
contribuie la evitarea birocraiei excesive i la evitarea dezumanizrii; permite cunoaterea mai bun a cererii i o flexibilitate mai
ridicat la modificrile care se pot manifesta pe pia. formeaz la nivelul individual un ansamblu mult mai uor de controlat/condus.
sunt organisme cu vocaie industrial sau comercial cu un centru de profit i cu o singur activitate. Fabric produse i presteaz
servicii n condiii de eficien Dezavantajele micului business: ntreprinderile mici, de regul, nu pot regenera n ntreprinderi mari;
aceste ntreprinderi adeseori nu pot concura cu ntreprinderile mari; ntreprinderile mici nu se bucur de faciliti n atragerea
creditelor pentru investiiile capitale. Dimensiunea redus: determin un potenial redus al ntreprinderii, conduce la limitarea cotei de
pia, determin imposibilitatea unor reduceri substaniale ale costurilor unitare i aduce ntreprinderea n situaia de a face fa unei
concurene puternice din partea ntreprinderilor mari. O cale de a evita aceast concuren pentru intreprinderile mici poate fi aceea de
a juca rolul de furnizor sau subcontractant pentru aceste nteprinderi mari. Specializarea: e determinat de dimensiunea lor
redus. Ponderea redus pe pia: prezint avantaje i dezavantaje. Dificulti la intrarea i ieirea de pe o pia: pentru
intreprinderile mici pe pia cea mai bun i convenabil e aceea cu bariere mai ridicate la intrare i mai reduse la ieire. Aceast pia
ofer obinerea unor ctiguri mai stabile insa cu riscuri mai ridicate din cauza concurentei puternice din partea intreprinderilor
puternice care pot elimina intreprinderile mici de pe piata
5. Piaa i mecanismul funcionrii ei. Piaa: apariie, esen, tipuri Piaa reprezint un sistem de autoreglare a tuturor fazelor de
reproducie (producie, repartiie, schimb i consum). ntlnim i astfel de abordare potrivit creia piaa reprezint sfera de schimb din
interiorul rii i dintre ri.
Apariia pieei1 este condiionat de urmtorii factori:
- diviziunea social a muncii i specializarea n domeniul de producie a bunurilor materiale i a serviciilor;
- autonomizarea economic a productorului de mrfuri i servicii n baza proprietii private;
- libertatea economic a productorului de a decide: Ce? Cum? Pentru cine de produs?
Cele mai generale trsturi care caracterizeaz coninutul pieei sunt: a) concurena liber dintre productorii de mrfuri
i proprietarii de resurse;
b) migrarea liber a forei de munc, a resurselor i a capitalului ntre ramuri i regiuni; c) realizarea
mrfurilor pe preuri de echilibru, care reflect real corelaia dintre cerere i ofert.
Principalele mecanisme ale pieei sunt: cererea, oferta, preul i concurena.
n calitate de subieci ai pieei se prezint: productorii de mrfuri i servicii, consumatorii (individuali i colectivi),
instituiile financiare, statul i organele de administrare public local.
n linii generale piaa exercit urmtoarele funcii:
1) ntreine relaia permanent dintre productorii de bunuri i servicii i consumatorii acestora; asigur alocarea i
utilizarea eficient a resurselor materiale, umane i financiare, determinnd deciziile agenilor economici cu privire la
producie, repartiie, schimb i consum;
2) autoregleaz economia naional, stabilete independent proporiile i echilibrul necesar propriei reproducii la nivel
micro i macroeconomic;
3) asigur echilibrul dintre cerere i ofert, realiznd interesele agenilor economici cu privire la utilizarea resurselor
disponibile;
4) contribuie la formarea preului de echilibru sub influena cererii i ofertei;
5) contribuie la asanarea economiei, deoarece piaa i susine pe ntreprinztorii rentabili i i pedepsete pe cei
necompetitivi.
Rolul economic al pieei const n urmtoarele realizri: ea asigur un schimb echivalent i reciproc avantajos pentru vnztori i
cumprtori; piaa contribuie la apropierea cheltuielilor individuale de cheltuielile de pia. Productorii de exercit cheltuieli
individuale mai mici primesc un supliment, i invers; piaa contribuie la accelerarea progresului tehnic, deoarece concurena impune
ntreprinderea s aplice tehnic i tehnologii noi; piaa contribuie la migrarea liber a factorilor de producie i utilizarea lor eficient
la nivel mezo, macro i mondoeconomic.
Tipurile pietei
1.Din punctul vedere al nivelului de maturitate,al modului de acces la piata,exista:
a)piata nedezvoltata,cu relatii accidentale si cu o pondere insemnata a relatiilor de barter(troc),adica de schimb dupa
shema:marfa-marfa;
b)piata libera(clasica),la care are acces orice vinzator si cumparator.Aceasta piata intruneste urmatoarele trasaturi:existenta unui
numar insemnat de participanti la relatiile de schimb,atit producatori cit si consumatori,mobilitatea absoluta a factorilor de
productie;stabilirea preturilor in mod spontan;lipsa monopolului si a altor forme de dominatie a vietii economice;
c)piata reglementara,caracteristica de regula economiilor mixte,unde statul intervine in scopul corijariiunor deficiente ale
pietei ,programind dezvoltarea economica si restibuind o parte importanta a produsului intern brut in conformitate cu anumite
obiective sociale,politice si economice.Accesul la o asemenea piata necesita detinerea unor autorizatii speciale ,eliberate de
autoritatile statului.
2.Din punctul de vedere al obiectului tanzactilor,pietele pot fi imparitite in:
*piata bunurilor de consum;
*piata capitalului;
*piata muncii;
*piata pamintului si a resurselor natural;
*piata hirtiilor de valoare si a valutei;
*piata resurselor informationale;
*piata produselor cultural-artistice;
*piata tehnologiilor si patentelor;

*piata monetara de credit;

3.Dupa criteriul extinderii geografice,piata poate fi:
*locala;
*regional(in cadrul unei tari sau unui grup de tari)
*nationala;
*mondiala.
4.Dupa masura in care se manifesta concurenta,piata se imparte in:
*piata cu concurenta perfecta si pura;
*piata de monopol;
*piata cu concurenta imperfect;
*piata mixt.
Structura i infrastructura pieei. Elementele infrastructurii pieeElementele de baza ale pietei sunt cerere si oferta, pretul si
concurenta. Interdependenta si interactiunea cererii, ofertei si pretului formeaza continutul mecanismului pietei. Atit cererea, cit si
oferta sint legate in modul ce mai direct de denamica si marimea pretului. In acelasi timp, cererea si oferta se influenteasa reciproc
fara incetare.In confrumtarea permanenta ditre cerere si oferta se stabileste pretul de echilibru concurenta, care este o forma de
rivalitate intre subuiectii relatiilor de piata cu privire la obtinerea unor conditii mai bune de producere, cumparare si vinzare a
marfurilor, influenteaza la rindul ei celelalte 3 elemente ale nucleului pietei.Infrastructura pieei constituie ansamblul de instituii,
servicii, intreprinderi specializate, generate de nsei relaiile de pia , care, la rindul lor, asigur o func ionare civilizat i eficient a
pieei. n lumea contempoaran, elementele-cheie ale infrastructurii pie ei sunt: - sistemul comercial (bursele de mrfuri i ale
hirtiilor de valoare, licitaiile i iarmaroacele, camerele de comer , complexale de expozi ii). - sistemul bancar (bncile comerciale i
sistemul de credit, bncile de emisie).- sistemul publicitar (agenii publicitare, centre informaionale). - sistemul de consulting i
audit (servicii ce acord consultaii in probleme economice i juridice, precum si serviciile care efectueaza controlul (revizia)
activitii financiar-economice a intreprinderii). - sistemul de asigurare (a riscurilor, a proprietii, a vieii.etc). - sistemul de
invmint economic (mediu i superior)(scoli de busuness si management, facultai de economie).
Cererea i factorii ce o determin. Legea cererii i excepiile ei Cererea reprezinta cantitatea dintr-un anumit bun pe care
consumatorul doreste si poate sa o cumpere intr-un anumit interval de timp,la un anumit nivel al pre ului.
Asemeni bunurilor care se impart in bunuri substituibile ,complementare sau derivate,cerea la rindul ei poate fi:
a)cerere pentru bunurile substituibile,adica cerea pentru bunuri care satisfac aceleasi nevoi.
b)cerere pentru bunuri complementare,cerere pentru bunuri care se folosesc impreuna.
c)cerere derivate(ex:cererea pentru faina este deeterminata de cerera pentru pine).
Cererea poate fi :
a)individuala (cantitatea dintr-un bun pe care un consummator este decis sa o cumpere,dispunind si de mijloacele banesti
corespunzatoare);
b)totala sau de piata(suma cererii tuturor cumparatorilor de pe piata bunuluui respectiv).
Marimea cererii este determinata de factorii:volumul cererii,pretul cererii,functia sau factorii cererii.
Legea cererii exprima raportul de interdependenta dintre modificarea pretului unitar al unui produs si schimbarea cantitatii
cerute.O data cu cresterea pretului la un bun ,cantitatea ceruta de consumator tinde sa scada,si invers, o scadere a pretului genereaza
tendinta de sporire a cantitatii cerute.Cu alte cuvinte , atunci cind preturile scad, cumparatorul tinde sa procure mai multe marfuri,iar
atunci cind preturile cresc,cererea scade.
Exceptii sunt: bunurile Giffen Bunurile Veblen
Factorii care influenteaza modificarea cererii:
1.Modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor;
2.Schimbarea preferintelor consumatorilor sub influienta modei sau a publicitatii;
3.Modificarea pretului la bunurile substituibile si la cele coplementare;
4.Schimbarea anticipatii;or consumatorilor privind evolutia pietei;
5.Modificarea numarului si a structurii consumatorilor .De exemplu reducerea natalitatii determina o reducere a cererii de
imbracaminte pentru copii,iar imbatrinirea populatiei sporeste cerea de medicamente si asistenta sociala.
Cel de al doilea factor important (dupa pret) care determina comportamentul cererii este venitul.Daca insa in raport cu cresterea
pretului cererea se afla in pozitie descrescatoare,atunci o data cu cresterea veniturilor se mareste si cererea.
Oferta i determinanii ei. Legea ofertei. Oferta reprezinta cantitatea de produse pe care vinzatori sint dispusi sa o vinda,
intr-o perioada de timp ,la un anumit nivel al pretului.
Cantitatea de bunuri vinduta este mai mica decit cantitatea de bunuri oferita pe piata.Spre deosebire de cerere ,dependent ofertei
de pret este directa ,altfel spus ,cu cit pretul este mai ridicat ,cu atit este mai mare cantitatea de bunuri oferita.
Interdependenta dintre schimbarea pretului si modificarea cantitatii de bunuri oferite constituie continutul legii ofertei.Cresterea
pretului conditioneaza crestera cantitatii oferitesi invers.
Oferta poate fi:
a) individuala(cantitatea de bunuri pe care un producator este dispus sa o vinda la un pret anumit)
b) totala sau de piata(totalitatea ofertelor individuale).
Factorul principal care determina schimbarea ofertei este pretul.Cu cit pretul creste ,cu atit cantitatea de bunuri oferita este mai
mare
Factorii de influenta:
1.pretul;

2.costul de productie,care ,de exemplu, poate fi redus in urma utilizarii unor noi tehnologii.El poate sa creasca din cauza sporirii
pretului la resursele limitate.Daca costul de productie se va reduce, atunci oferta pentru bunurile respective se va mari. Si invers, cind
costul de productie va creste , oferta se va reduce.
3.Numarul de ofertanti, adica numarul firmelor care produc acelasi bun.Iesirea pe piata a noilor firme va contribui la cresterea
ofertei,indiferent de prt.
4.Schimbarea pretului la alte bunuri, fapt care va conditiona trecerea resurselor la alte domenii de activitate prin plecarea unor
firme din ramura data , ceea ce va contribui la reducerea ofertei.
5.Politica fiscal si subsidiile.Majoritatea impozitului pe profit si a altor taxe provoaca o reducere a ofertei si invers,micsorarea
lor contibuie la sporirea ofertei.In cazul in care statul acorda unor firme si industrii anumite subsidii ,acestea incurajeaza cresterea
ofertei.
6.Calamitatile natural si social-politice.Calamitatile natural, cum arfi inundatiile ,seceta, cutremurele de pamint, ingheturile etc.,
conditioneaza de obicei ,reducerea ofertei.Conditiile social-politice pot fi favorabile cresterii ofertei(stabilitate politica, de exemplu)
sau defavorabile (schimbarea frecventa a guvernelor si a regulior de joc)
7. Anticiparea preturilor
Interaciunea dintre cerere i ofert i echilibrul pieii.Analizind cererea si oferta, precum si pretul, care este factorul principal care
le determina pe ambele, observam faptul ca ele toate se afla intr-o interdependenta. Atit cererea, cit si oferta determina marimea
pretului, ba chiar mai mult: Pretul de piata se stabileste in urma confruntarii dintre cerere si oferta.Pe piata se inregistreaza ba un
exces de cerere, ba exces de oferta. Insa in urma sugestiilor cumparatorilor si vinzatorilor cu privire la pretul unui bun, si in urma
contrapunerii cererei si a ofertei precum si a pretului dorit se stabileste un pret de echilibru, sau i se mai spune pretul de piata, ce
urmeaza a-i satisface pe cumparatori si vinzatori.Pretul de echilibru se stabileste atunci cind cantitatea ceruta dintr-un bun este
egala cu cantitatea oferita. Mai sunt si alti factori care participa la formarea pretului de piata,cum ar fi:concurenta,politica
economica a statului.Funciile i tipurile de prePreul exprim cantitatea de moned (suma de bani) ce trebuie platit la
un moment dat, pe o anumit pia, pentru achizitionarea unei uniti din bunul respectiv. El reprezint cea mai general form de
msurare economic, denumit i monetar; sintagma preului fiind, n prezent, una dintre cele mai complexe categorii din teoria
economic. Tipurile de preuri:
a)
b)
c)

preturi libere.
Preturi administrate.
Preturi mixte.
Preturile libere sunt acelea care se stabilesc in conditiile apropiate unei concurente perfecte , fr vreo influenta din partea
statului sau altor factori de constringere, cum ar fi monopolurile. Ele se numesc libere deoarece se formeaza si se modifica doar sub
influenta jocului liber al cererii si ofertei.Preturile administrate (reglementate) se stabilesc in conditiile concurentei imperfecte,
sub influenta statului sau a marilor intreprinderi care domin piata (pret de monopol, pret de monopson, pret de oligopol). Aceste
preturi de obicei, nu reactioneaza la modificarile care au loc in raportul crere-ofert sau reactioneaz foarte putin. Preturile mixte
caracteristice economiilor cantemporane, sunt formate sub actiunea tuturor factorilor interni si externi enumerati mai sus.
Preurile se afl sub influena permanent a variabilelor de intrare i ieire a sistemului economic, constituindu-se n principal
mesaj de semnalizare a strii acestuia i de anticipare a evoluiei sale. Rolul esenial al preurilor n cadrul mecanismului economiei
de pia este reliefat prin funciile acestora.
Funcia de calcul i msurare a cheltuielilor i rezultatelor; const n aceea c prin intermediul preurilor, o mare diversitate a
consumurilor de resurse economice, veniturile, fluxuriile i tranzaciile care se deruleaz la toate nivelurile i toi subiecii activitii
economice, sunt uniformizate sub form monetar. Cea mai generalizatoare form de msurare economic cea monetar se
realizeaz astfel prin mijlocirea preurilor. De aceea, realizarea acestei funcii este condiionat de existena unor preuri corecte,
care s ilustreze ct mai fidel faptele economice, starea i sensurile de micare ale economiei.
Funcia de informare a agenilor economici asupra cerinelor pieei. Preurile constituie reeaua de informaii a sistemului
economic, ele semnalnd tuturor agenilor economici schimbrile intervenite n condiiile produciei i ale cererii i, prin aceasta,
despre noile alternative i oportuniti ce le au la dispoziie. Preul are o puternic ncrctur informaional, ntr-o form simpl,
rapid i ieftin transmisibil; o enorm cantitate de informaii din economie este astfel distilat prin reeaua de preuri care la
rndul lor cluzesc alegerile i aciunile agenilor economici.
Funcia de distibuire a veniturilor se refer la faptul c prin intermediul preurilor are loc renumerarea serviciilor factorilor de
producie, precum i recuperarea costurilor de producie i obinerea unui anumit profit de ctre ntreprinzator. Procesul de formare
i distribuire a veniturilor este mijlocit, astfel, de preurile factorilor de producie i de preurile produselor care arbitreaz
accesul persoanelor i categoriilor de persoane la bunurile economice.
Funcia de stimulare. Prin locul lor n reeaua de informaii i prin influena direct asupra veniturilor i cheltuielilor agenilor
economici, preurile constitue componenta motivaional principal a aciunilor productorilor i cumprtorilor. n acest cadru,
preurile reprezint elementul central al opiunilor agenilor economici, stimulndu-i n atragerea i utilizarea eficient a resurselor
economice, n adaptarea permanent a nivelului i structurii produciei la cerinele reale ale pieei etc.

6. Elasticitatea cererii i ofertei. Elasticitatea cererii Cererea pentru diferite bunuri poate fi mai mult sau mai putin sensibila
fata de modificarea pretului sau a altor factori care o determina. Modificarea relativa a cererii sub inlfuenta unui anumit factor al
cererii, sau gradul de sensibilitate al cererii fata de modificarile preturilor sau al altor factori se numeste elasticitatea cererii.
Elasticitatea cererii poate fi in functie de modificarea pretului sau a venitului. Astfel, in functie de pret, elasticitatea se calculeaza dupa
formula

 C
100
C
C
C
Ecp= P
=
,
(dupa
pret)
Ec
=
v
P
V
100
P
unde C= modificarea cererii
C=cererea initiala
P=modificarea pretului
P=pretul initial

C
100
C
= V
100
V

, (dupa venituri)

unde C=modificarea cererii

C=cererea initiala
V=modificarea veniturilor
V=venitul initial

Gradul de sensibilitate al ofertei fata de modificarile pretului sau al altor factori se numeste elasticitatea ofertei. Modificarile

ofertei se calculeaza in dependenta de pret, ca si la cerere. Formula de calcul:

O
100
O
O
Eop= P = P
100
P

, unde

O=modificafea ofertei O=oferta initiala P=modificarea pretului P=pretul initial

Elasticitatea cererii n funcie de pre i formele sale. Modificarea relative a cantitatii cerute in functie de influienta unui anumit
factor al cererii sau,altfel spus,gradul de sensibilitate al cererii fata de modificarea pretului sau a altor factori,se numeste elasticitatea
cererii.Elasticitatea cererii se clasifica in:elasticitatea la pret elasticitatea la venit elasticitatea incrucisata
Elasticitatea cererii fata de pret ,de exemplu,se masoara prin raportul modificarii procentuale a cantitatii cerute dintr-un bun ca
raspuns la modificarea procentuala a pretului acestuia.Elasticitatea cererii masoara sensibilitatea cererii consumatorilor ,in sensul
maririi sau micsorarii cantitatii de bunuri cumparate fata de variatiile pretului la produsul respective sau fata de alte conditii ale
cererii.
n funcie de gradul de elasticitate a cererii la pre, formele cererii sunt urmtoarele:
-cerere elastic, cnd modificarea procentual a cantitii cerute este mai mare dect modificarea procentual a preului, respectiv
cnd coeficientul de elasticitate este mai mare ca unu (Ecp > 1, 0);
-cerere inelastic, atunci cnd modificarea procentual a cantitii achiziionate este mai mic dect modificarea procentual a
preului, respectiv cnd coeficientul de elasticitate este mai mic ca unu (Ecp < 1, 0);
-cerere cu elasticitate unitar (egal cu unitatea), cnd modificarea procentual a cantitii cerute este egal cu modificarea
procentual a preului, respectiv cnd coeficientul de elasticitate a cererii este egal cu unu (Ecp = 1, 0).
Elasticitatea cererii dup de venit i formele sale. Modificarea relative a cantitatii cerute in functie de influienta unui anumit factor
al cererii sau,altfel spus,gradul de sensibilitate al cererii fata de modificarea pretului sau a altor factori,se numeste elasticitatea
cererii.Elasticitatea cererii se clasifica in:1)elasticitatea la pret2)elasticitatea la venit3)elasticitatea incrucisata
Elasticitatea cererii fata de pret ,de exemplu,se masoara prin raportul modificarii procentuale a cantitatii cerute dintr-un bun ca
raspuns la modificarea procentuala a pretului acestuia.Elasticitatea cererii masoara sensibilitatea cererii consumatorilor ,in sensul
maririi sau micsorarii cantitatii de bunuri cumparate fata de variatiile pretului la produsul respective sau fata de alte conditii ale
cererii.In functie de masura sensibilitatii fata de modificarea pretului,cererea poate fi :a)elastic, b)inelastica(rigida) c) cu elasticitatea
unitarad)perfect elasticae) perfect inelasticaCererea elastica exista atunci cind modificarea pretului conditioneaza modificarea
cererii.De exemplu ,daca pretul unui bun creste cu 20%, cantitatea ceruta poate sa scada cu 30% sau cu 20%.In cazul cererii rigide
sau inelastice insa(lucru ce se intimpla de obicei,cu bunurile de prima necessitate,cum ar fi piinea ,chibriturile ,vesela ,sarea),o data cu
cresterea sau micsorarea pretului,cerea la aceste bunuri ramine aproximativ acceasi, rigida.Cerea cu elasticitate unitara exista atunci
cind pretul si cantitatea ceruta se modifica cu acelasi procent. Elasticitatea ofertei si tipurile ei.Elasticitatea ofertei reprezinta
sensibilitatea ofertei marfii la variatiile diferitor factori , mai ales la variatiile pretului. Ea se masoara prin coeficientul elasticitatii
ofertei (E )Elasticitatea ofertei este de mai multe tipuri:
unitara-cind oferta se modifica (creste) in aceasi masura cu modificarea
(cresterea) pretului.
elastica-cind sporirea ofertei o depaseste pe cea a pretului.inelastica-oferta bunului creste intr-o masura
mai mica decit sporirea pretului lui. Perfect inelastica
Factorii care determina elasticitatea sunt:
costul productiei- cind costul creste, scade elasticitatea ofertei, si invers.
gradul de substituire- daca gradul de substituire este mare, atunci creste elasticitatea ofertei.
posibilitatile de stocare a bunurilor- elasticitatea creste daca posibilitatile de stocare sunt mari.
perioada de timp de la modificarea pretului.
Elasticitatea ofertei n funcie de pre i formele sale. Oferta este o functie cresctoare de pret; ea se afl n raportdirect
proportional fat de pret, adic oferta crete cnd preturile cresci se micoreaz cnd preturile scad. n practic exist i exceptii de
lalegea general a ofertei, denumite paradoxul ofertei (de exemplu, la produse perisabile legume fructe, sau situatia n care unii
productori agricoli sunt nevoiti s-i vnd produsele chiar i la preturi n scdere, pentru a-i plti impozitele sau pentru a
rambursacreditele).Elasticitatea ofertei n raport de pret reprezint reactia ofertei lamodificrile pretului. Ea se msoar prin
coeficientul de elasticitate aofertei, calculat prin raportarea modificrii cantittilor oferite lamodificarea pretului de vnzare. n functie
de modul n care ofertareactioneaz la modificrile de preturi, se disting: a) oferta elastic(variatia ofertei este mai mare dect variatia
pretului); b) ofert cuelasticitate unitar (variatia ofertei este egal cu variatia pretului);c) ofert perfect elastic (la un nivel dat al
pretului, cantitatea oferitcrete continuu); d) oferta inelastic (modificarea ofertei este mai micdect modificarea pretului); e) oferta

perfect inelastic (la oricevariatie a pretului, oferta nu se modific).Echilibrul pietei reflect situatia n care cantittile oferite i
celecerute sunt egale, la pretul pietei. Se poate deci spune c piata este nechilibru la pretul care permite egalitatea cantittii cerute
deconsumatori cu cea oferit de productori. Atunci cnd se ia n calculo singur piat a unui produs, vorbim despre un echilibru
partial, iar cnd sunt luate n calcul toate pietele, innd seama de interdependentalor, vorbim despre echilibru general.
Factorii de influen ai elasticitii ofertei n funcie de pre. 1pretul;2.costul de productie,care ,de exemplu, poate fi redus in urma
utilizarii unor noitehnologii.El poate sa creasca din cauza sporirii pretului la resursele limitate.Dacacostul de productie se va
reduce, atunci oferta pentru bunurile respective se va mari. Siinvers, cind costul de productie va creste , oferta se va reduce.3.Numarul
de ofertanti, adica numarul firmelor care produc acelasi bun.Iesirea pe piata anoilor firme va contribui la cresterea ofertei,indiferent de
prt.4.Schimbarea pretului la alte bunuri, fapt care va conditiona trecerea resurselor la altedomenii de activitate prin plecarea unor
firme din ramura data , ceea ce va contribui lareducerea ofertei.5.Politica fiscal si subsidiile.Majoritatea impozitului pe profit si a
altor taxe provoaca oreducere a ofertei si invers,micsorarea lor contibuie la sporirea ofertei.In cazul in carestatul acorda unor firme si
industrii anumite subsidii ,acestea incurajeaza crestereaofertei.6.Calamitatile natural si social-politice.Calamitatile natural, cum arfi
inundatiile ,seceta,cutremurele de pamint, ingheturile etc., conditioneaza de obicei ,reducereaofertei.Conditiile social-politice pot fi
favorabile cresterii ofertei(stabilitate politica, deexemplu) sau defavorabile 7. Anticiparea preturilor

7.Teoria comportamentului consumatorului Preferinele consumatorului i utilitatea economic.Tipurile i teoriile

utilitii. In sensul cel mai larg comportamentul consumatorului constituie totalitatea actiunilor, atitudinilor si deciziile
individului cu privire la utilizarea veniturilor sale pentru procurarea bunurilor materiale si a serviciilor de care are nevoie.
Factorii care modeleaz comportamentul consumatorului:
Mrimea veniturilor de care dispune (bugetul consumatorului)
Nivelul preurilor
Tradiiile
Gusturile i preferinele
Mediul economico-social
Nevoile consumatorului sunt nelimitate, pe cnd resursele bneti sunt limitate, de aceea el este obligat s aleag , sa procure acele
bunuri i n asemenea combinaii care i-ar aduce o satisfacie maximal. Consumatorul msoar indirect utilitatea fiecrui bun, prin
prioritatea ce o acord unui sau altui bun. El clasific bunurile n ordinea preferinelor sale. Datorita constrngerii bugetare i a
nivelului preurilor, consumatorul are posibilitatea s stabileasc o anumit ordine de preferin a bunurilor ce urmeaz s le procure,
precum i un mod anumit de combinare i substituire a acestora.
Utilitatea economic.
Utilitatea este plcerea sau satisfacia obtinut de individ in urma consumului (sau anticiprii consumului) unui bun oarecare. In
alti termeni, utiitatea reprezint capacitatea unui bun de a satisface o anumita dorinta uman.
Msurarea utilitii in tiinta economica exista 2 teorii cu privire la msurare a utilit ii : numite abordarea cardinal si
abordarea ordinal.
Fondatorii doctrinei marginaliste in anii 70 ai sec.XIX presupuneau ca individul este capabil sa msoare cantitativ utilitatea unui bun
de consumat, printr-un numr precis cardinal.de uniti psihologice de utilitate, acordat unui bun sau unei unit i dintr-un bun. De ex.:
1, 7, 23, 79 etc.
In viziunea economistului italian Vilfredo Pareto, consumatorul nici nu are nevoie sa msoare utilitatea unui bun, pentru el fiind
mult mai importante stabilirea unei ordini de preferinta a bunurilor, o ierrarhizare, o ordonare a acestora, cum ar fi de ex: primul, al
doilea, al treilea, al patrulea etc. Potrivit abordrii ordinale , utilit ile ce le-ar procura bunurile sunt puse intro ordine descrescnd, in
sensul c primul bun poate aduce o satisfactie mai mare (are o utilitate mai mare) dect al doilea, al treilea etc.
Tipurile de utilitate.
Utilitatea unei uniti suplimentare dintrun bun, obinut in urma sporirii cu o unitate a consumului din bunul respectiv ,se numeste :
utilitate marginal. Utilitatea marginal a unei uniti de bun consumate scade pe msur ce crete cantitatea consumat.
In ceea ce priveste utilitatea total ea creste pe msur ce se consum cantiti suplimentare din bunul X, dar aceast utilitate
crete cu o rat tot mai mic i mai mic. In cazul in care s-ar consuma doar un singur mr ,atunci utilitatea total ar coincide ca
mrime cu utilitatea individual si cea marginal. in cazul in care se consuma mai multe unitati de produs, utilitatea total se va
constitui din suma utilitilor marginale (U1+U2+U3+U4).
Din punct de vedere teoretic, utilitatea marginal a unui bun, atingnd un anumit nivel de saturare a consumatorului, poate fi nul i
chiar negativ. Adica consumul unei uniti suplimentare dintr-un bun, la un moment dat, nu mai aduce nici o satisfactie
consumatorului, ci poate provoca chiar anumite incomoditi si chiar suferinte.
Legea utilitii marginale descrescndeConceptul de lege a utilitii marginale descrescnde a fost introdus n limbajuleconomic,
fundamentat i explicat de neoclasicii tiinei economice (S. Walras, W. St. Jevons,C. Menger). n opinia lor, manifestarea acestei legi
este legat de distincia dintre utilitatea total i utilitatea marginal, ea reflectnd de fapt legtura specific dintre gradul de
satisfacerea nevoilor i cantitatea consumat dintr-un bun.Formula de calcul a utilitii marginale este:Umg=UT/Q
Umg = valoarea utilitii marginaleUt = variaia absolut a utilitii totaleQ = variaia absolut a cantitii consumate
n perioada actual, teoria utilitii marginale i s-au adus o serie de critici, unele dintre ele justificate. Astfel, utilitatea purtnd
amprenta subiectivitii, nu poate fi msurat i, deasemenea, cnd oamenii decid s achiziioneze diverse bunuri nu fac attea calcule
i nici nuaplic regula maximizrii utilitii. Cu toate acestea, ei se ghideaz dup un anumit mod degndire economic, pe baza
cruia se compar previziunile modelului teoretic cu alegerile deconsum zilnic. Aplicabilitatea teoriei utilitii marginale se gsete n
testarea prediciilor acesteiteorii cu ajutorul unor aplicaii, dintre care, un rol deosebit revine programelor de consum.
Curba de indiferen (de izoutilitate). Trsturile i tipurile curbelor de indiferen.Instrumentul cu ajutorul cruia se
analizeaza de obicei preferinele (alegerea) consumatorului este curba de indiferen sa (de izoutilitate). Curba de indiferen
constituie o reprezentare grafic a ansamblului de combinaii de bunuri i servicii de la care consumatorul ateapt s obin aceeai
utilitate total, adic acelai nivel de satisfacie. Aceasta reprezint mulimea combinaiilor a dou bunuri pe care consumatorul le

consider echivalente, deoarece i aduce aceeai satisfacie, adic aceeai utilitate.

ex ( s presupunem ca consumatorul isi va limita alegerea la 2 bunuri- merele (X) si portocale (Y), in functie de preferintele sale ,
consumatorul poate efectua un numr nelimitat de combinatii posibile ale bunurilor X i Y. De ex aceea i satisfactie i-ar aduce
consumatorului combinaiile: 12 mere+ 7 portocale; sau 10 mere+ 8 portocale; sau 7 mere+ 10 portocale. Fiecare din aceasta
combinatie reprezint un cos sau un program de consum.).
Totalitatea curbelor de indiferen care pot exista pentru un consumator i care descriu preferinele acestuia pentru anumite couri
de consum constituie harta de indiferen. Fiecarui individ ii corespunde o harta a curbelor de indiferenta proprie.Linia bugetar i
alegerea optim a consumatorului Dorinele i preferinele consumatorului sunt limitate de urmtorii factori:
Venitul disponibil, destinat consumului
Evoluia preurilor bunurilor i serviciilor
Restriciile economice impuse alegerii consumatorului de ctre mrimea venitului su, precum i de nivelul preurilor, reprezint
constrngerea bugetar.
Linia bugetului reprezint totalitatea combinaiilor posibile de alegere ale consumatorului n limita bugetului disponibil (cantitatea
maximal de bunuri care poate fi cumprat cu venitul disponibil i la preurile existente).
xPx+yPy=I
Panta liniei bugetului reflect raportul de substituie a bunurilor n funcie de preurile lor.
Abordarea ordinalist a evalurii utilitii:
1. Axioma ierarhizrii capacitatea consumatorului de a ordona preferinele sale (A>B)
2. Axioma tranzitivitii capacitatea consumatorului de a transfera preferinele de la un bun la altul.(A>B>C, A>C)
3. Axioma nonsaietii consumatorii prefer o cantitate mai mare de bunuri unei cantiti mai mici.
Echilibrul consumatorului
Consumatorul va tinde s ating curba de indiferen cea mai ridicat posibil. Din cauza constrngerii bugetare, el nu poate atinge
acest obiectiv. Echilibrul consumatorului este echilibrul dintre venitul acestuia i combinaia optim, care se stabilete n punctul n
care curba de indiferen este tangent cu dreapta bugetar.
MRS = Px/Py ecuaia echilibrului consumatorului n abordarea ordinalist, MRS panta curbei de indiferen, Px/Py panta
liniei bugetului.
Efectul venitului i efectul substituiei. Curba Venit consum i curba Pre consum. Efectul de venit msoar
variaia cererii pentru un anumit bun, provocat de modificarea venitului real sau utilitii, ca urmare a variaiei preului unui bun,
n condiiile meninerii neschimbate a preurilor celorlalte bunuri i a venitului nominal.De aceast dat se menine neschimbat
venitul nominal. Cnd bunul X se ieftinete, adic P x se diminueaz, puterea de cumprare sau venitul real al individului crete. Cu
acest venit nominal, consumatorul va putea mri cantitatea cumprat din bunul X, nu prin substituirea lui Y (cnd i-ar fi meninut
neschimbat nivelul utilitii, rmnnd pe aceeai curb de indiferen), ci pentru c, bunul X devenind mai ieftin, cu acelai venit
nominal poate cumpra mai multe uniti din acest bun. Astfel individul i mrete nivelul satisfaciei obinute cu acelai venit
nominal, deplasndu-se pe o curb de indiferen situat la dreapta, mai ridicat. Invers, dac P x se majoreaz, cu acelai venit
nominal, individul i va putea procura o cantitate mai mic din bunul X, adic puterea de cumprare sau venitul su real se
diminueaz, determinnd plasarea consumatorului pe o curb de indiferen situat mai la stnga, cu un nivel de utilitate mai sczut.
Curba de consum-venit este definit de traiectoria parcurs de punctul optimal cnd venitul se modific . Curbele de consum-venit
se mai numesc i curbele lui Engel i ilustreaz legtura dintre cantitatea cerut i venitul consumatorului, ele reprezentnd locul
geometric al cantitilor optimale cerute dintr-un bun, la diferite nivele de venit i n condiiile pstrrii unor preuri constante. n
cazul bunurilor perfect substituibile i dac p1 < p2 atunci creterea venitului va antrena o cretere a cantitii din bunul unu, iar curba
lui Engel va fi o dreapt cu panta p1.Efectul de substituie (numit i efect de pre) msoar variaia din cererea pentru un bun
provocat de schimbarea preului su relativ, n condiiile meninerii constante a venitului real, adic a nivelului de utilitate oferit de
noile combinaii de bunuri.Efectul acesta va fi mereu negativ, deoarece variaia preului relativ al unui bun n raport cu alte bunuri
substituibile va antrena ntotdeauna o variaie n sens invers a consumului su. Astfel, o cretere a preului unui bun X n raport cu
preul unui bun Y va incita ntotdeauna pe consumatorul raional s diminueze consumul lui X, pentru a-l substitui cu Y, care, dei nu
i-a modificat preul propriu, a devenit mai ieftin ca urmare a scumpirii lui X. Invers, o reducere a lui P x va antrena substituirea
bunului Y de ctre bunul X. Pentru a construi o curb a cererii determinat strict de efectul de pre, care se numete curb de cerere
compensat, trebuie s se elimine variaiile de consum determinate de modificarea puterii de cumprare sau a venitului real, deci
efectul venit.Curba cererii compensate exprim relaia de dependen ntre preul unui bun i cantitatea cerut din el, n condiiile
meninerii constante a preurilor celorlalte bunuri i a utilitii sau a venitului real.Traiectoria parcurs de punctul optimal reprezint
curba de consum-pre. Ea reprezint cantitile cerute din cele dou bunuri n momentul cnd se modific preul unui bun.

8. Teoria produciei. .Conceptul de producie. Factorii de producie i combinarea lor.Punctul de plecare a studierii factorilor
de productie il constituie resursele economice. Resursele economice reprezinta totalitatea elementelor si premiselor folosite de om in
procesul activitii economice. Pe parcursul secolelor a avut loc multiplicarea si diversificarea factorilor de productie. Insa in pofida
acestui fapt ei ramin clasificati in 4 categorii de factori: munca , natura , capitalul , si informatia. Munca si natura sunt denumite
factori primari. Capitalul este un factor derivat, iar resursele informationale sunt un nefactor. Factorii de producie tradiionali (parial
substituibili i complementari):
- Pmnt N cel mai limitat i durabil factor de producie

- Munca L cel mai activ i costisitor factor de producie....(munca este activitatea umana constienta, un efort fizic si
intelectual, prin care oamenii, actionind asupra naturii, obtin bunurile de care au nevoie. Munca este factorul determinant al oricarei
activitati economice.)
- Capitalul K cel mai eterogen factor de producie....( capitalul constituie ansamblul bunurilorfolosite pentru confectionarea
altor bunuri, destinate vinzarii in scopul obtinerii unui profit.)
Capital fix se utilizeaz pe un timp ndelungat i se uzeaz; Cap.real:financiar;economic;
Capital circulant se utilizeaz ntr-un singur ciclu de producie.
- Resursele informaionale noile tehnologii, informatia, inveniile i inovaiile etc.
Combinarea factorilor de producie reprezint un anumit mod de unire, de corelare a acestora, att sub aspect cantitativ, ct i
structural-calitativ, n scopul producerii de bunuri i servicii.Piaa factorilor de producie este piaa pe care se vnd i se cumpr
factorii de producie ( munca , pmintul, resursele naturale etc.) i unde, in urma confruntrii cererii i ofertei, se stabile te pre ul
acestora.
Funcia de producie i proprietile ei.Funcia de producie reflect relaia dintre cantitatea de bunuri produs i combinarea, n
diferite proporii, a factorilor necesari pentru obinerea acestei producii. Funcia de producie indic nivelul maxim de producie care
poate fi obinut n urma diferitelor combinrii ale factorilor de producie.Functia de productie poate fi reprezentata in felul urmtor:Q
= f (X1,X2...x11) unde Q cantitatea de bunuri produsa, iar X1,X2 factorii de productie.Sau Q = f (K,L) unde K capitalul; Lmunca. Izocuanta: tipuri i trsturi. Pe termen lung toti factorii de productie pot deveni variabili, adica pot fi modificati. In acest
caz, poate avea loc atit combinarea, cit si inlocuirea unui factor cu altul. Acest lucru se intimpla din cauza ca, sub influenta noilor
tehnologii, tehnici si a evolutiei preturilor, intreprinzatorul schimba mereu raportul dintre factorii de productie si inlocuieste un factor
de productie cu altul, mai productive, mai ieftin, mai modern.Substituirea este un fenomen de inlocuire a unei cantitati dintr-un factor
de productie printr-o cantitate din alt factor de productie. Ea poate avea loc intre factorul munca si capital (10 muncitori inlocuiti de o
masina, care face integral lucrul acestora); intre factor. natura si capital sau intre diferite elemente componente ale aceluiasi factor de
productie(inlocuirea unui utilaj cu altul etc). pentru a obtine acelasi nivel de productie, producatorul poate combina si substitui factorii
de productie in proportii diferite.Combinatia a doi factori de productie capitalul si munca care asigura acelasi nivel de productie se
numeste izocuanta.
Izocuanta este o reprezentare grafica a unui ansamblu de substituiri ale factor. de prod., la un nivel dat al tehnicii cu obtinerea unei
cantitati constante de bunuri.Caracteristicile acestei izocuante sint:
- Multitudinea variantelor de consum a factor. de productie determina existenta multitudinii izocuantelor care formeaza harta
izocuantelor.
- Izocuantele plasate la dreapta semnifica o cantitate mai mare a factor. de productie utilizati si prin urare un volum mai mare de
productie.
- Izocuantele nu se intersecteaza.
- Panta izocuantelor este negativa.
- Panta izocuantelor reflecta raportul de schimb al factor. de productie, acest raport se numeste rata marginala de substitutie
tehnologica.
Izocuanta este analogica curbei de indiferenta din teoria comportamentului consumatorului. Izoc reprez curba de indif a
producatorului. Este o curba care arata toate combinatiile posibile dintre diferiti factori de productie si care permit sa obtinem aceeasi
cantitate de productie. Un set de izocuante formeaza harta. Capital + munca = unitati de productie; Multitudinea variantelor de
consum a factorilor de productie determina existenta multitudinii izocuantelor care formeaza harta izocuantelor. Izocuantele plasate la
dreapta semnifica o cantitate m mare a factor. de productie utilizati si prin urmare un volum m mare de productie. Izocuantele nu se
intersecteaza. Panta iz-lor e negativa. Panta izocuantelor reflecta raportul de schimb al factor. de productie, acest raport se numeste
rata marginala de substitutie tehnologica. Deci. n scopul meninerii produciei constante, cele doua tipuri de resurse se pot substitui
reciproc.Alegerea productorului n perioada scurt de timp. Legea productivitii marginale randamentelor neproporionale.
Perioadele procesului de producie:
Perioada scurt un factor este variabil, ceilali sunt constani (expresia pe termen scurt este utilizat atunci cind intreprinzatorul
modifica un singur factor , ceilalti raminind constanti. De ex un numar diferit de lucratori..factorul munca fiind cel mai usor de
modificat.).
Perioada lung ambii factori sunt variabili adica toi factorii de productie pot fi modificai.
Indicatorii produciei pe termen scurt:
1)Produsul total (TPL) cantitatea de bunuri produs ntr-o perioad de timp
2)Produsul marginal (MPL) cantitatea suplimentar de bunuri produs de o unitate suplimentar a factorului muncii
(MPL=TPL/L)
3)Produsul mediu (APL) cantitatea de bunuri ce revine unei uniti din factorul muncii (APL=TPL/L)
Legea randamentelor neproporionale stipuleaz c dac vom mri progresiv utilizarea unui factor oarecare, n timp ce alii vor
rmne constani, produsul marginal al factorului variabil va fi neproporional la nceput va crete, apoi va atinge un punct de
stabilitate, dup care va descrete.
Concluzii:
1)Pe termen scurt volumul de producie este limitat n cretere
2)Limita creterii volumului de producie este determinat de aciunea legii randamentului descresctor. Dac un factor de producie
crete, iar cellalt rmne stabil, produsul marginal i mediu de la un anumit moment ncep s scad.
3)Produsul mediu este maximal cnd se egaleaz cu produsul marginal.
Legea randamentelor neproporionale n viata reala, pe termen scurt, intreprinzatorul modifica, de obicei, un singur factor de
productie. Unui factor fix (de exemplu constructiile, echipamentul, plantatiile multianuale) i se asociaza un factor variabil (de
enemplu un numar diferit de lucratori). In legatura cu aceste modjficari inevitabile in componenta factorilor de producitie utilizati, in
teoria economica sint folosite expresile ,,pe termen scurt i pe termen lung. In acest caz, nu se are in vedere o anumita perioada de
timp, mai mare sau mai mica. In teoria producatorului, expresia pe termen jcurt este utilizata atunci cind intreprinzatorul modifica

un singur factor, ceilalti raminind constanti; altfel spus, cind doar un singur factor de productie este variabil. ,,Pe termen lung - toti
factorii de productie pot fi modificati.
Alegerea productorului n perioada lung de timp. Pe termen lung toti factorii de producfie pot deveni variabili, adica pot fi
modificati. In acest caz, poate avea loc atit combinarea, cit i inlocuirea unui factor cu altul. Acest lucru se intimpla din cauza ca, sub
influenta noilor tehnici si tehnologii si a evolutiei preturilor, intreprinzatorul schimba mereu raportul dintre factorii de producie si
inlocuieste un factor de productie cu un altul, mai productiv, mai ieftin, mai modern.Pentru a obtine acelasi nivel de productie,
producatorul poate combina si substitui factorii de productie in proportii diferite.
Ansamblul combinatiilor de capital (K) si munca (L) in urma carora se obtine acelasi volum de productie (adica aceeasi cantitate de
bunuri) se numeste curba de izoproductie sau izocuanta.Izocuanta este o reprezentare grafica a unui ansamblu de substituiri ale
factorilor de productie, la un nivel dat al tehnicii, cu obtinerea unei cantitati constante de bunuri.
9. Teoria costurilor de producie n analiza microeconomic. Costul de producie i structura lui.Clasificarea osturilor
de producie. Costul de productie- totalitatea cheltuielilor in expresie monetara, pe care producatorul le efectueaza p/u fabricarea si
vinzarea bunurilor economice. Este expresia baneasca a factor. de productie necesari p/u producerea si comercializarea acestor bunuri
si servicii. Costul de productie este egal cu cu cheltuielile de productie Din punct de vedere al modului de calcul, costurile se impart in
cost contabil si economic. Costul contabil- cheltuielile pe care le face intreprinderea p/u achizitioanarea factor. de productie de la alti
agenti economici, adica costurile explicite, precum si amortizarea, care face parte din costurile implicite.Costul economic- cuprinde
costul explicit si cheltuielile factorilor proprii (costurile implicite), dar care nu sint reflectate in evidenta contabila, cum ar fi pamintul
si cladirile care apartin intreprinderii date, consumul de munca al proprietarului, dobinzile ce se cuvin p/u folosirea capitalului
propriu.Linia izocost este cantitatea maximala de factori de productie ce poate fi cumparata in limita anumitor cheltuieli.
(L*Pl+K*Pk=TC)Panta liniei izocost reflecta raportul de substitutie a factor. de productie reiesind din preturile la ele. E-este punctul
de echilibru a productorului.Acest punct reflectegalitatea posibilitilor tehnologice i economice ale producerii bunurilor.Acest
punct de pe linia izocost devine tangent cu una din izocoante.
n consumul de factori de producie se disting 2 categ de costuri:
I) Cost global;
II) Cost mediu sau pe unitate.
I. Costul global - determin costul global care este cantitatea total a costurilor factorilor consumai pentru un volum de producie.
El este format din:
- cost fix - reprezint toate cheltuielile pe care le efectuiaz ntreprinztorul i el nu depinde de Q de bunuri produse, se atrn:
ntreinerea cldirilor administrative, salarii pe administraie, % p/u credit, ntoarcerea creditului, impozit pe imobil,.a.
- cost variabil - direct proporional cu Q de bunuri produse: salariile muncitorilor, costul factorilor utilizai, impozit pe venit,
energie, ap.
- cost total - cost fix + cost variabil.
II. Cost mediu sau unitar - exprim costul pe unitate de bun economice i este raportul dintre cost fix global la Q de produse.
- cost mediu fix: Cmf=CF/Q
- cost variabil mediu: Cvm=CV/Q
- cost total mediu: Ctm=(CV+CF)/Q
III. Cost marginal - cost suplimentar care asigur majorarea produciei cu o unitate, Cmr=CT/Q.
Izocostul i echilibrul productorului. Dreapta izocostului ilustreaza toate contitatile de factori de productie de capital si munca
ce pot fi cumparate cu o suma de bani data. Ea uneste toate combinatiile de factori cu acelasi cost. Dreapta izocost ne permite sa
identificam combinatiile de factori cu un cost minim, pe care o firma o utilizeaza pentru marirea profitului la un volum dat de
productie.Petru reducerea costurilor de productie, producatorul va urmari mereu ca drepta izocost sa fie mereu tangenta (tg) la drepta
de izoprodus.Conditia de echilibru a producatorului

Mpl
Mpk

Pl = Pk , unde MPL=Q L si MPK=Q K

FC=PK*K si VC=PL*L (TC=FC+VC)

Costurile de producie n perioada scurt de timp. Perioada scurta se defineste ca intervalul de timp in
care sunt utilizate aceleasi capacitai de productie, la acelasi nivel tehnic, modificinduse doar cantita ile de munca si /sau de materie
prim.Costul global (CG) este totalitatea cheltuielilor suportate de intreprindere pentru fabricarea si desfacerea unui anumit volum
de bunuri. In structura costului global deosebim costurile fixe, variabile si totale.Costul total (TC) sint cheltuielile suportate in
vederea producerea unei cantitati date de bunuri. Acest cost cuprinde costul fix si variabil. Fluctuatiile costului total reproduc evolutia
costului variabil: TC= TFC+TVC. Pe termen scurt, TC se schimba in functie de de modificarea costului variabil TC= TFC+
f(Q).Costul mediu (AC) - sint cheltuielile suportate pentru producerea unui singur bun. AC=TC/Q. El poate fi fix sau variabil. Costul
mediu difera de la o perioada la alta in functie de mai multi factori, dar in primul rind in functie de dimensiunile intreprinderii. In
evolutia sa costul fix mediu se reduce pe masura ce volumul productiei fizice creste. Costul mediu variabil insa pe masura ce volumul
productiei creste, scade treptat, pina la un anumit nivel, apoi incepe sa creasca. Aceasta evolutie a costurilor medii variabile este
conditionata de actiunea legii randamentelor neproportionale.Costul marginal (MC) - sint cheluielile suplimentare in vederea
producerii unui bun suplimentar. El se determina prin raportul dintre cresterea costului total si cresterea productiei. MC= TC/ Q.
Costul marginal depinde doar de costul variabil, intrucit costul fix ramine acelasi. Pe termen scurt , costul marginal cunoaste in
evolutia sa, o scurta perioada de reducere, dupa care creste intruna.

Funcia costurilor pe termen lung. Economiile i deseconomiile de scar. Funciile costului

Fiind un indicator economic de o mare importanta, costul indeplineste mai multe funcii:
1) funcia de masurare a cheltuielilor necesare pentru obtinerea unui bun oarecare. In acest caz, in scopul reducerii costului,
intreprinzatorul poate substitui un factor de productie cu altul. Substituirea factorilor se intreprinde si atunci cind pretul unuia din
factori creste

2) functia de indicatorul principal pentru stabilirea pretului la bunurile oferite pentru vinzare. El indica limita de jos, acceptabila,
in cazul negocierii pretului de vinzare.
3) functia de control si de reglare a activitatii economice. Marimea costului permite a determina cit de eficient sunt utilizate
resursele economice
4) marimea costului permite determinarea nivelului eficientei economice a intreprinderii: in cazul in care pretul este cunoscut,
marimea profitului depinde de marimea costului. Acest fapt incurajeaza intreprinderile sa aplice ultimele realizari ale progresului
ethnic, sa combinesi sa subsrituie factorii de productie in modul cel mai eficient, sa moderrnizeze formele de organizare si gestionare
a afacerilor, pentru ca sa ajunga in acest fel la reducerea costului
Pe termen lung toti factori de productie sunt variabili. In acest caz intreprinzatorul urmeaza sa faca fata unor noi probleme:
a) determinarea unor proportii optime in combinarea factorilor de productie
b) gasirea dimensiunii optimale a intreprinderii
c)neadmiterea cresterea costului unitar fde productie.
Aceasta precautie e ganerata de faptul ca pe termen lung evolutia costurilor e supusa:
a)efectului economiilor de scara
b)efectului dezeconomiilor de scara.
Economii de scara reflecta o situatie de scadere a costului mediu pe termen lung in urma cresterii dimensiunilor intreprinderii si/sau a
volumului de productie.Economiile de scara se obtin in urma productiei la scara mare conditionata de modificarea taliei intreprinderii
si/sau de folosirea unor noi utilaje si tehnologii de fabricatie. Economiile de scara sunt posibile doar in cadrul unor intreprinderi ce
dispun de capacitati de productie mari si foarte mari. Economiile de scara sint rezultatul unui sir intreg de factori, de o natura
deopotriva tehnica si financiara. Astfel, in cazul sporirii volumului productiei, are loc aprofundarea a specializarii, fapt ce contribuie
la cresterea indeminarii muncitorilor, precum si la cresterea posibilitatilor de folosire a unor utilaje mai moderne si mai productive. In
cazul intreprinderilor mari, se procura cantitati insemnate de materie prima, combustibil si echipament si are loc o reducere a
preturilor de achizitie, fapt care deasemenea influenteaza nivelul costurilor. Mai mult, marile intreprinderi pot obtine de la bencile
comerciale credite cu o dobinda mai mica, reducind si pe aceaste cale nivelul costurilor. Economiile de scara se obtin la nivelul
intreprinderii nu insa si la nivelul ramurii sau a economiei nationale. Oricum ele nu pot fi obtinute printr-o sporirea fara limita a
productiei. La un moment dat, odata cu cresterea volumului productiei, costurile incep a creste mai repede decit cantitatile produse.
Locul economiilor de scara il ocupa dezeconomiile de scara.Dezeconomiile de scara, ce exprima o situatie in care costul mediu pe
termen lung creste pe masura cresterii productiei, sint si ele generate de mai multi factori. Inainte de toate, atunci cind dimensiunile
intrepeinderii depasesc anumite limite, apar dificultati manageriale, intreprinderea fiind gestionata tot mai ineficient. Un personal
administrativ numeros trebuie in permanenta supus controalelor fapt ce mareste cheltuielele legate de munca. Pe de alta parte, o
intreprindere mare se adapteaza mult mai greu la schimbarile pietei si se reprofileaza odata cu modificarea cererii. Aceasta
imprejurare genereza o majorare a riscurilor si a pierderilor, ceea ce contribuie la marirea costului mediu si la reducerea capacitatii
competitive a intreprinderii. Pentru depasirea unor asemenea situatii, satiinta economica a lansat notiunea de dimensiunea optimala a
intreprinerii, criteriul de baza de identificare a acestor dimendiuni fiind dinamica costului unitar.Metode de reducere a
costurilorCosturile de productie sunt influenate factori interni, dependeni de activitatea productorului, i de factori externi,
independeni de activitatea acestuia. Printre factorii externi care inf1uenteaz costurile sunt: preurile de cumprare ale factorilor de
producie si preurile vnzare ale mrfurilor.Activitatea productorului trebuie s se concentreze asupra urmtoarelor ci de reducere a
costurilor:
Metode clasice sau hard

reducerea consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibil i ap

cresterea productivitatii muncii

folosirea deplin a capacitilor de producie i a spaiilor de producie

retehnologizare

dimensionarea optim a cheltuielilor de dezvoltare

reducerea costurilor calitii

reducerea costului prin proiectare (design)

renegocierea contractelor cu furnizorii si distribuitorii

reducerea cheltuielilor administrativ-gospodreti

micorarea preurilor de desfacere

dimensionarea optim a cheltuielilor cu reclama

reducerea cheltuielilor salariale pe unitatea de produs

Profitul i formele lui Profitul, este in cel mai restrins sens, venitul pe care il obtin agentii economici, ca produs al utilizarii
capitalului. in sensul cel mai larg, profitul este cistigul pe care-l obtin agentii economici, ca surplus peste costul de productie. De aici,
rezulta ca profitul este avantajul realizat in forma baneasca dintr-o actiune, operatie sau activitate economica. Prin urmare orice agent
economic nu poate progresa, nu se poate dezvolta daca nu obtine profit.Privit ca diferenta intre pretul de vinzare si costul de productie
profitul, mai precis profitul total are doua componente: profitul normal si profitul supranormal sau economic.Profitul normal
reprezinta acea parte a profitului pe care o realizeaza si insuseste intreprinzatorul (agentul economic) in calitatea sa de proprietar al
factorilor de productie. Ca venit al proprietarului care este si intreprinzator, profitul normal nu se include in costul de productie.
Acesta corespunde venitului care ar reveni intreprinzatorului daca el ar inchiria capitalul sau altui intreprinzator, sau daca ar lucra ca
salariat la acesta. Prin urmare, profitul normal reprezinta minimum de profit pe care o firma trebuie sa-l obtina pentru a functiona in
continuare. in acest caz, nielul venitului total incasat se identifica cu cel al costurilor de oportunitate, ceea ce inseamna ca pe baza
incasarilor se poate asigura continuarea activitatilor la aceiasi parametrii functionali.Partea de profit ce se obtine ca venit peste costul
de productie indiferent daca acest venit este produs al unor factori de productie inchiriati sau ca urmare a jocului concurentei pe piata,
reprezinta profitul supranormal sau economic. in timp ce, profitul contabil reprezinta excedentul de venit net peste costul contabil,
profitul economic reprezinta diferenta dintre venitul total al firmei si costurile de oportunitate ale tuturor intrarilor (factorilor) utilizate
de aceasta intr-o perioada de timp. Adesea, teoria generala a profitului are in vedere acest tip de profit.

Formele profituluiProfitul se determin potrivit unei metodologii oficiale, care este reglementat n mod diferit de la o ar la alta. n
acest sens, n teorie i practic, putem ntlni mai multe forme ale profit:
-Profit legitim (normal sau legal) - este cel realizat n coninutul respectrii prevederilor legale
-Profitul nelegitim (nelegal) - se realizeaz ca urmare a nclcrii n mod deliberat sau nu, a legalitii sustragerii de la plata
impozitelor
-Profitul admis - reflect punctul de vedere oficial cu privire la mrimea i dinamica profitului pe ramuri i subramuri, pe categorii
de mrime a firmelor
-Profitul de monopol (cunoscut sub denumirea de supraprofit de monopol) - este obinut, de regul, de ctre firmele care ctig i
i menin o poziie de monopol pe pia, profit care este mult mai mare dect cel obinuit (legitim)
-Profit neateptat - apare ca un ctig neateptat, datorat unor conjuncturi economice i politice favorabile.
Maximizarea profitului i pragul de rentabilitate al firmei. Profitul constituie diferenta ce apare in cazul in care incasarile totale
sint mai mari deict costul total. Profitul, este, astfel un cistig obtinut de persoanele care organizeeaza si desfasoara o activitate
economica, adica o activitate de producere si comercialiyare a bunurilor si serviciilor.
Profitul se poate determina in felul urmator: Pr = V- C unde:
Pr-profit; V-venitul total al firmeii sau incasari totale; C-costul total.

10. Comportamentul firmei pe piaa cu concuren perfect Concurena i formele sale.Concurenta-o rivalitate, o
lupta, o confruntare permanenta dinre agentii economici pentru atragerea de partea lor a clientilor si obtinerea, pe aceasta cale, a unui
profit cit mai mare posibil. Concurenta reprezinta un tip, un model deosebit de comportament al agentilor economici. Fiind o lupta, o
competitie, o intrecere intre participantii la procesul de productie, ea ii imparte pe acestea in nvingatori si invinsi, impunindu-i pe toti
sa lupte pentru a obtine acces la cele mai avantjoase conditii de producere si desfacere a marfurilor. In acest sens concurenta este
motorul dezvoltarii economice, motorul progresului.

Metode
In functie de principalele instrumente folosite concurenta se poate realiza prin:
1)pret
2)produs
3)calitate
4)forme de vinzare si servicii prestate dupa vinzare.
Tipuri
In functie de instrumentele folosite de respectarea legislatiei si a normelor morale concurenta poate fi:
Concurenta loiala(sau corecta)-se desfasoara intr-un cadru, egal, deschis, in conformitate cu legislatia in vigoare si in acord cu
normele morale acceptate de societate.
Concurenta neloiala(sau incorecta)-atunci se incalca legislatia in vigoare sau normele morle ale societatii.
In functie de factorii cum ar fi: numarul si puterea economica a vinzatorilor si a cumparatorilor participanti la shimb; gradul de
mobilitate al factorilor de productie si transparenta a pietei; nivelul general de dezvoltare a tarii; precum si functionalitate a pietei,
exista 2 tipuri de concurenta:
a) concurenta perfecta(pura);
b)concurenta imperfeta
In functie de forma concurentei se desting 2 piete concurentiale:
a)piata cu concurenta perfecta
b)piata cu concurenta imperfecta
Piata cu concurenta imperfecta care corespunde cel mai mult realitailor economice , se prezinta sub urmatoarele forme:monopolistica,
de oligopol, de oligopson, de monopol absolut, de monopson:
FUNCTIILE CONCURENTEI 1Stimuleaza progresul social in 2 directii:a)stimuleaza si furnizeaza pe acei agenti economici
care lucreaza bine, eficient, cu productivitate mare, costuri mici si calitati buneb)ii pedepseste si ii elimina pe cei care lucreaza prost,
ineficient, generand in acest caz falimente, risipa de munca sociala, ascutirea contradictiilor si conflicte 2Regleaza piata prin libertatea
preturilor 3Determina reducerea preturilor de vanzare 4Are functia de executant al cerintelor altor legi obiective: legea productivitatii,
legea cererii si ofertei, legea profitului 5Face posibila ca prin macanismele preturilor, societatea sa produca doar ceea ce e necesar si
dorit, si cerut de consummator, intervenind astfel in repartizarea si alocarea resurselor 6Transforma interesele individuale in interese
sociale si actiunile indivizilor in necesitati reale ale societatii
Concurenta trebuie tratata ca un mit, adica ca pe un instrument-minune, care ar rezolva toate problemele sociale, ca o notiune cu
dubla determinare, ce creeaza si progress dar si efecte negative, contradictorii asupra dezvoltarii societatii
Modelul concurenei perfecte.Concurena perfect denumita si pur, exista pe o pia care reunete simultan urmtoarele 5 trsturi :
Atomicitatea pietei-existenta unui nr mare de vinzatori si cumparatori pe piata astfel incit nici unul din ei in mod individual, nu
dispune de puterea de a exercita o oarecare influenta asupra pretului.
Omogenitatea bunurilor-intreprinderea livreaza produse pe care cumparatorii le considera relativ identice si substituibile. In acest
caz, cumparatorul nu e motivat sa prefere acelasi produs de la un alt vinzator.

Libera intrare pe piata-piata e libere si oricine poate sa intre si sa iasa de pe ea fara nici un fel de restrictii, fie acestea producatori sau
cumparatori.
Mobilitatea factorilor de productie-posibilitatea acestor de a se deplasa liber si in orice moment de pe piata unui produs pe piata
altuia, iar producatorii pot gasi liber si nelimitat capital si forta de munca pentru a efectua aceasta trecere.
Transparenta pietei-atit producatorii cit si consumatorii dispun de toata informatia cu privire la cerere, oferta si preturi. Numai in
asemenea caz cumparatorul poate obtine cel mai bun produs la cel mai bun pret.
Piata cu o concurenta perfecta are o sumedenie de prioritati. Ea asigura in permanenta o reducere a preturilor si o sporire a calitatii
produselor. Anume din aceste considerente pietele cu concurenta perfecta sunt pretutindeni in lume aparate de catre stat. Insa in ciuda
acestui fapt in realitate domina concurenta imperfecta, cea perfecta fiind doar un model teoretic, mai mult intilnit in carti.

11. Comportamentul firmei pe piaa cu concuren imperfect. Concurena imperfect i formele ei.In viata reala
domina concurenta imperfecta. Ea exista atunci cind actiitatea antreprenorile ii sunt sunt impuse anumite restrictii si limite. Pentru
concurenta imperfecta ii este caracteristica un numar redus de firme. Piaa cu concuren imperfect se manifest n situaiile n care
agenii economici vnztori i cumprtori pot s influeneze, prin aciunile lor unilaterale, raportul dintre cererea i oferta de
mrfuri i, deci, nivelul preului, cu intenia de a obine avantaje mari i stabile. Piaa cu concuren imperfect este cea mai
aproape de realitate, deoarece concurena perfect rmne doar ca model ideal, folosit n analizeze teoretice.
Caracteristicile pieei cu concuren imperfect sunt:
1. existena unor vnztori puternici, dar puini la numr i a unor cumprtori numeroi (oligopolul) sau a unor cumprtori
puini i a multor vnzri (oligopsonul);
2. unii ageni economici (puini la numr) pot influena sau controla preul;
3. produsele sunt difereniate real sau imaginar;
4. exist restricii n calea celor care doresc s ptrund pe pia sau ntr-o ramur;
5. informarea agenilor economici privind situaia pieei este deficitar;
6. exist o mobilitate redus a unor factori de producie;
7. exist rivaliti vizibile n relaia cu publicul, frustrarea consumatorului.
Piaa cu concuren imperfect se prezint n numeroase forme, ele difereniindu-se n primul rnd, n funcie de numrul i fora
economic a agenilor economici productori i consumatori, astfel:
- pia cu concuren monopolist;
- pia cu concuren de monopol;
- pia cu concuren de oligopol;
- pia cu concuren de oligopson (monopson).
Piaa cu concuren monopolistic reprezint acea stare a pieei n cadrul creia vnztorii i cumprtorii, prin aciunile
ntreprinse pot influena ntr-o oarecare msur cererea, oferta i preul. Piaa cu concurena monopolistic caracterizeaz piaa
care pstreaz trsturile concurenei perfect astfel: 1. produsele sunt difereniate att prin calitate, ct i prin serviciile prestate
cumprtorului acelui produs; 2. concurena se manifest nu numai prin cantitate, pre i substituibilitatea produselor diversificate, ci
i prin: reclam, design, servicii la vnzare i post-vnzare etc.; 3. atomicitatea cererii i ofertei; 4. se accentueaz diferenierea
produselor; 5. exist rigiditi n mobilitatea factorilor de producie; 6. transparena pieei este parial.
Pe aceast baz formarea liber a preurilor este mpiedicat de puterea de concuren a monopolurilor i oligopolurilor, a
corporaiilor multinaionale i transnaionale, care i stabilesc propriile preuri, astfel nct, cu ct este mai mare o corporaie, cu att
ea are o putere mai mare asupra preurilor. Preurile marilor corporaii devin preuri lider (leadership-price), la ele aliniindu-se
celelalte firme din cadrul ramurii. Au aprut astfel preurile administrate, ca urmare a unor nelegeri tacite ntre marile firme, care
se sustrag, pe o perioad mai lung, fluctuaiilor forelor reale ale pieei. Preul de echilibru al concurenei monopolistice este mai
mare dect preul de echilibru al concurenei perfecte i mai mare dect costul marginal (Gilbert Abraham-Frois). Cu ct
numrul concurenilor este mai mic, iar puterea acestora de a influena forele pieei este mai mare, cu att mecanismul preurilor se
apropie i se aseamn celui de monopol. Dac numrul concurenilor sporete continuu, iar capacitatea fiecrei firme de a influena
piaa produsului se divizeaz, cu att mecanismul preurilor se apropie de cel caracteristic concurenei perfecte. Piaa cu
concuren de monopol reprezint piaa dominat de un singur productor deoarece produce i vinde un bun economic pentru care
nu exist substitueni, firma impunnd cantitatea, calitatea i preul produsului.
Piaa cu concuren de monopol se caracterizeaz prin:
oferta pentru un produs este dat de un singur productor care poate controla piaa i poate stabili nivelul preului;
preul de monopol este mai mare dect cel practicat pe pieele cu concuren monopolistic i de oligopol;
libera concuren este eliminat, piaa fiind dominat de ofertant;
grad sczut de satisfacere a cererii.
Condiiile care definesc monopolul productorului sunt: 1. unicitate i gigantism piaa este influenat prin impunerea unor
condiii de vnzare; 2. diferenierea produselor (condiii de vnzare, design, servicii la vnzare i post-vnzare); 3. existea unor

piedici la intrarea n ramur n special de natur tehnic, comercial, financiar; 4. lipsa de transparen a pieei piaa fiind
supus riscurilor i incertitudinii; 5. imobilitatea factorilor de producie care prezint fenomenul de friciune i inerie n procesul
de fluidizare a cererii, ofertei i preurilor.
Monopolul contract (limitat) reprezint situaia de pia n care exist un singur ofertant i nu numr mic de cumprtori.
Monopolul bilateral reflect acea situaie de pia pe care se ntlnesc, negociaz i se confrunt un singur vnztor i un singur
cumprtor. Monopsonul sau monopolul productorului reprezint acea situaie de pia pe care se ntlnete un cumprtor unic,
care fixeaz volumul produciei i preul de vnzare, i un numr mare de productori. Monopolul pur este situaia de pia,
inexistent n fapt, n care un productor nu are concuren pe piaa intern i extern, producnd un bun fr nlocuitor. Monopolul
de marc situaia de pia n care o firm produce un anumit produs care este nregistrat sub marc proprie, concurena aprnd nu
la marc, ci la produse de caliti asemntoare. Monopolul temporar situaia de pia n care o ntreprindere scoate la vnzare un
produs nou dispunnd de o poziie privilegiat, pn n momentul n care produsul este realizat i comercializat i de alte firme.
Monopolul discriminatoriu situaia n care monopolistul vinde acelai produs la preuri diferite, acest lucru fiind posibil atunci
cnd produsul este vndut pe piee diferite, care nu au o comunicare real ntre ele.
Oligopolul reprezint o form a concureni imperfecte, care reflect o pia dominat de civa productori-vnztori de talie
mare i un numr mare de cumprtori mici i rzlei. Oligopolul bilateral este o form a concurenei imperfecte care reflect o pia
dominat de un numr redus de vnztori i cumprtori.
Caracteristicile pieei cu concuren de oligopol sunt: 1. interdependena aciunilor diferiilor vnztori preurile
produselor, cantitatea vndut i profitul unui productor depind de reaciile celorlali productori; 2. gradul nalt de concentrare a
capitalului i produciei poate fi analizat att la nivelul fiecrei ri ct i la nivel mondial; 3. diversificarea produselor,
activitilor, a mrcilor i submrcilor de fabricaie.
Trsturile pieei cu concuren de oligopol: 1. interdependena i incertitudinea preurile sunt rigide fiind fixate de marile
ntreprinderi; 2. cucerirea i mprirea pieei produsului; 3. obstrucionarea ptrunderii pe pia a noilor concureni; 4. diferenierea
bunurilor i concurena n afara preului (publicitate, fiabilitatea produsului etc.); 5. maximizarea profiturilor i interdependena
deciziilor i a politicilor firmelor participante.
Oligopolurile pot fi: a) oligopoluri antagoniste: o oligopolul bilateral; b) oligopolurile concertate, cu dou tipuri de acorduri: o
explicite sau exprese: cartelul, trustul, holdingul; o neoficiale sau tacite.
Pieele oligopoliste sunt pieele pe care se concureaz un numr mic de productori: - dac sunt doi productori principali
situaia de pia se numete duopol; - dac sunt mai mult de doi productori situaia de pia se va numi oligopol.
Duopulul reprezint piaa dominat de doi vnztori care ofer produse similare unui numr larg de cumprtori care au o putere
economic aproximativ egal. Exist trei situaii de pia: 1. Duopolul simetric (Cournot) sau ipoteza dublei dependene este
situaia de pia n care exist doi vnztori care nu ncearc s domine piaa: produsul vndut este omogen; preul la care l
comercializeaz cei doi este identic; singura variabil de ajustare este cantitatea ct mai mare pe care o poate vinde pentru a obine
profit maxim. Unul dintre vnztori deine pe pia monopolul de ofert. Dac cellalt vnztor dorete s intre pe pia cu acelai tip
de bun, oferta sa trebuie s fie att de mare nct s-i permit maximizarea profitului, primul vnztor i va ajusta oferta proprie
imediat, s obin la rndul su profit maxim. Procesul de ajustare va continua pn n punctul de echilibru n care nici unul dintre cei
doi vnztori nu mai recurge la modificarea ofertei. 2. Duopol asimetric (Stackelberg) reprezint situaia n care pe pia exist doi
vnztori: unul care domin piaa, care este contient i anticipeaz tot timpul micrile celui de-al doilea vnztor; cellalt care nu
poate face altceva dect s se adapteze n permanen la condiiile pe care le impune primul, fr a putea atinge ns volumul de
producie al acestuia. 3. Duopolul dominant (Bowley) sau ipoteza dublei dominaii, apare atunci cnd cei doi vnztori de pe pia
doresc simultan s o domine, fiecare dintre ei considerndu-l pe cellalt satelit. Cei doi vnztori nu vor mai lupta pe pia prin
ajustarea produciei ca n cazul duopolului simetric, ci prin intermediul preurilor. Lupta prin preuri poate duce la falimentul unuia
dintre cei doi i la controlarea sa de ctre cellalt, fie la o alian ntre vnztori. Conform ipotezei dublei dominaii, pe pia, nu
poate exista nici un punct de echilibru. Firma n condiiile monopolului. Formele monopolului Discriminarea prin
pre..Piata de monopol- este o piata la nivelul unei ramuri (subramuri) sau chiar al unui singur produs pe care oferta unui bun este
asigurata de un singur producator.Monopolul este contrariu concurentei. Piata poate fi dominata atit de producator cit si de
cumparator.Cind domina oferta unei intreprinderi, atunci ea se afla in situatie de monopol, iar cind domina cererea- de monopson.
Monopolul absolut exista acolo unde avem un producator si un consumator.In cazul pietei de monopol intreprinderea-monopolist are
posibilitatea de a modifica: volumul si pretul productiei pe piata. In urma fixarii pretului de piata care in cazul acestui tip de piata este
mai inalt, permite obtinerea unui profit mai mare, numit profit de monopol.
Exista urmatoarele forme de monopol:
1.Monopolul natural- prevede exploatarea resurselor naturale:petrolul,apele minerale etc.
2.Monopolul inovatorului- prevede producerea si comercializarea unui produs nou, de calitate inalta. Este un monopol temporar
care sfirseste la aparitia pe piata a aceluiasi produs de alt producator.

3.Monopolul bazat pe realizarea economiilor de scara- prevede utilizarea unor factori temporari care permit producerea si
comercializarea bunului dat la un pret mai mic.
4.Monopolul prin alianta- prevede anumita intelegeri, deobicei tainice, intre unele intreprinderi
preturilor,la impartirea pietelor de desfacere. Este socotit ilegal.

cu privire la marinea

5.Monopolul legal- prevede acordarea de catre stat a unor drepturi exclusive de a produce si comercializa un anumit bun.
Factorii ce limiteaza puterea monopolul:

Legislatia antimonopolului.
Marimea cererii
Liberalizarea comertului exterior
Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile
Discriminarea prin pre - este o situaie in care intreprinderea-monopolist vinde aceleasi produse la pre uri diferite i in care
diferenta de pre nu este justificata de diferena de cost.Exista mai multe situa ii in care firma-monopolist poate practica discriminarea
prin pre. Acestea pot fi:a)situaii de ordin geografic cind comunicarea intre diferite piee regionale sau internaionale este
complicata. In acest caz intreprinderea-monopolist poate vinde acelasi produs cu diferite pre uri in ri diferite, in functie de puterea
de cumprare a populatiei.b)Situaii de ordin social-economic - cind intreprinderea-monopolist vinde bilete de avion sau tren la
preuri diferite pentru diferite categorii sociale, cum ar fi studen ii, elevii sau pensionarii, sau pentru participarea la anumite forme de
manifestaii, cum ar fi de ex congresele intl, olimpiadele sau campionatele lumii la diferite probe sportive. c)Situaii temporare,
sezoniere cind preul serviciilor hoteliere sau al biletelor de avion difer in functie de perioada anului (vara de ex sunt mai ridicate
decit iarna etc.)
Alegerea productorului n condiiile concurenei monopolistice.Piata cu concurenta monopolistica- este o piata in care se
inregistreaza un numar mare de intreprinderi, dar care prin diferentierea produselor oferite, isi creaza o clientela fidela. Acest tip de
piata se refera mai mult la ramuri ca: producerea automobilelor, incaltamintei, imbracamintei, electronicii.
Trasaturile de baza ale pietei monopolistice:

1.
2.
3.

Prezenta pe piata a mai multor agenti economici care activeaza independent unul de altul.
Lipsa barierelor de acces pe piata
Bunurile produse de diferite intreprinderi sunt diferentiate si deci fiecare intreprindere isi stabileste singura pretul bunului
sau.
Oligopolul: comportamentul strategic al firmelor i formele sale.Oligopolul- este o situatie ce exista pe piata unei ramuri sau
subramuri, in care un numar redus de intreprinderi controleaza producerea si comercializarea unui bun oarecare. O piata este
considerata oligopolista daca in ea activeaza mai mult de 2 intreprinderi si mai putin de 20.Oligopolul exista in ramurlei: siderurgia,
chimia de baza,producerea de avioane,calculatoare etc.
Trasaturile pietei oligopoliste:*Concurenta redusa *Interdependenta
deciziilor luate de intreprinderi, adica orice decizie influienteaza si pe celelalte intreprinderi.
Pe piata oligopolista intrprinderile incerca sa evite modificare preturilor, deoarece concurentii vor face acelasi lucru pentru a nu-si
pierde clientii si aria de influienta. Astfel intreprinderile concurrente trebuie sa aleaga intre a se confrunta cu rivalii , a-i domina, sau a
coopera cu ei.
Particularitile pieei cu concuren de oligopol sunt urmtoarele:

existena unui nr mic de concureni . astfel pe o pia de oligopol, doua, trei sau patru intreprinderi pot asigura 50-90% din volumul
vinzrilor pe aceast pia.
Interdependena deciziilor luate de intreprinderile care activeaz pe aceast pia, in sensul ca decizia unei intreprinderi-monopolist va
influenta in mod direct activitatea altor intreprinderi de pe piata respectiva.
Comportamentul intermediar al oligopolului, plasat intre cel al monopolului, care asigur 100% din vinzri, si cel al unei intreprinderi
de pe o piaa cu concuren perfect, cu o pondere neinsemnata in totalul vinzarilor.
Trstura definitorie a pieei oligopoliste const in existenta unei insemnate interdependene intre actiunile diferi ilor
productori cu privire la mrimea pretului si la volumul productiei oferite.

12. Piaa factorilor de producie i formarea veniturilor factoriale. Particularitile pieei factorilor de
producie.Piaa factorilor de productie este piaa pe care se vind i se cumpr factorii de produc ie (munca, pmintul, capitalul,
resursele naturale etc.) i unde, in urma confruntrii cererii si ofertei, se stabileste pretul acestora.Fiecare factor da nastere unui venit
specific. Acestea sunt:
1. Salariul - care constituie pretul muncii si revine posesorului fortei de munc.
2. Renta - care revine factorului pmint si altor resurse naturale sau economice rare.
3. Dobinda venit pe care il obtin proprietarii capitalului financiar.
4. Profitul venitul obtinut de proprietarul capitalului real si de intreprinzator.

Particularitile cererii de factori de producie:

1. cererea de factori de productie este o cerere derivat, intrucit ea depinde si variaza in functie de marimea cererii bunurilor (si
serviciilor) la a cror productie particip.
2. cererea pentru un factor de productie este influentat nu numai de cererea de bunuri si servicii de consum, ci i de pretul
factorului respectiv, precum si de nivelul randamentului acestuia.
Piaa resurselor naturale i renta.Renta - este venitul pe care il obtine posesorul unui factor de productie disponibil in cantitti
limitate si a crui ofert este rigid. Ea este plata pentru utilizarea temporaraa factorilor de productie deosebiti, cu insusiri speciale.
Renta constituie astfel, un surplus, un excedent peste venitul normal. Renta exista sub mai mute forme:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

1.
2.
3.
4.
5.

renta funciara sau renta pmintului, care ramine si in prezent principala forma de renta.
renta de abilitate aceasta forma de renta revine unui individ care poseda niste aptutudinni (calitati) rare, deosebite. Astfel
renta de abilitate poate fi obtinut de un jucator celebru de fotbal. Un savant, un cntaret, un actor etc.
renta minier se intilneste in industria extractiva si revine proprietarilor unor mine aflate fie mai la suprafata pmintului,
fie mai bogate in continut, adica cu o pondere mai ridicat a elementului exploatat.
renta de constructii aceasta forma de renta se insuete de catre posesorii unor constructii asezate fie mai aproape de
centrul unei localitati, fie intro zon unde este mai dezvoltata infrastructura sau se afla in vecinatatea unui lac celebru sau a unei zone
de agrement.
renta vinzatorului este obtinuta in cazul in care marfa este vinduta la un pret mai ridicat decit pretul de piata si deci mai
ridicat decit asteptarile vinzatorului.
renta cumprtorului constituie un surplus de venit ce revine individului care procur un bun oarecare la un pret mai mic
decit cel estimat initial si pe care ar fi dispus sa-l plteasca.
renta de marca este obtinuta de ctre detintorul unor produse de marc ce se bucura de o popularitate deosebita printre
cumpratori.
Ca orice factori de productie, pmintul se vinde si se cumpr pe o piata speciala, numita piata funciara.Pretul pmintului
constituie suma de bani pltit de ctre cumprator vinzatorului acestuia pentru obtinerea dreptului de proprietate asupra pmintului
respectiv. Asupra formrii pretului pmintului influenteaza mai multi factori dintre care cei mai importanti sunt:
mrimea si evolutia rentei adica a venitului ce poate fi obtinut prin exploatarea terenului respectiv.
rata dobinzii bancare rata care influenteaza invers proportional pretul pmintului. Adica atunci cnd rata dobinzii creste,
pretul pmintului tinde sa scada, deoarece potentialii cumpratori prefera sa depuna banii la banca si sa obtina in acest caz un venit
mai ridicat decit cel pe care lar obtine sub forma de renta.
cererea si oferta de pmint deoarece oferta de pmint eate limitat, pretul va fi influentat de cererea acestuia.
cererea si oferta de produse agricole este un factor cu actiune indirecta asupra pretului pmintului. Oricum cresterea cererii
pentru produsele agricole influenteaza pretul pmintului in sensul mririi acestuia si invers.
posibilitatile de folosire alternativa a pmintului daca terenul de pmint poate fi folosit nu doar pentru cultivarea
produselor agricole, ci si in alte scopuri (in constructii, in industria miniera ...), pretul pmintului respectiv va fi mai ridicat.
Exista si o formul speciala care s efoloseste in cazul determinarii pretului pmintului:
Pp = R / d x 100% ,
unde Pp
pretul pmintului; R mrimea rentei anuale (sau marimea arendei); d rata anual a dobinzii, la depuneri.
Piaa capitalului i dobnda.In sens ingust dobinda este un venit pe care il insuete proprietarul capiatlului bnesc ca recompensa
pentru suma de bani imprumutat. Ea constituie pretul capitalului-moned dat in folosin temporar,In sens larg dobinda constituie
un venit ce revine priprietarului pricrui capital antrenat in activitatea economica indiferent daca aceasta este imprumutat sau apartine
intreprinzatorului respectiv.
Mrimea si dinamica dobinzii sunt determinate cu ajutorul a doi indicatori a) masa dobinzii ( sau suma absoluta a dobinzii si b) rata
dobinzii..
Rata dobinzii se calculeaz ca raportul procentual dintre masa dobinzii anuale si capitalul imprumutat. Mrimea rate dobinzii se
stabileste in functie de mai multi factori cel mai important fiind raportul dintre oferta si cererea de capital. Oferta de capitaleste
determinat de catre banii temporar disponibili care se transform in lichiditati active. Astfel sursele capitalului de impumut sunt:

1.
2.
3.
4.

sumele de bani temporar disponibile, conditionate de insusi caracterului circuitului capitalului industrial si comercial.
economiile menajelor.
banii proprietarilor capitalului de imprumut bancherii si capitalistii=rentieri.
economiile guvernului, ce se formeaza in cazurile in care veniturile bugetare sunt mai mari decit cheltuielile..
cererea de capital de imprumut exprim nevoia de bani si vine din partea urmtorilor actori ai vietii economice :

1.

intreprinderile care au nevoie de imprumuturi pentru a face investi ii destinate reutilrii, modernizrii sau lrgirii aparatului
productiv, pentru plata salariilor (mai cu seama in agricultura etc.).
menajele care recurg la imprumuturi in fond pentru a procura obiecte de folosinta indelungata, case de locuit, automobile,
tv,mobil.etc.
instituiile administratiei publice care sunt nevoite sa recurga la imprumuturi de bani in conditiile in care veniturile publice
sunt inferioare cheltuielilor.
Rata dobinzii este influentata de un sir intreg de factori, cei mai importanti fiind:

2.
3.

a)
b)
c)
d)
e)
f)

raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut.

Rata inflatiei,
Rata profitului.
Mrimea riscului.
Perioada de timp pentru care se imprumut suma de bani.
Politica economica a statului.
Rata dobinzii se determina ca un raport procentual dintre marimea dobinzii anuale si suma de bani imprumutata dup formula: d
= ( D / S ) x 100%,
unde: d rata dobinzii; D mrimea absoluta a dobinzii (masa dobinzii); S suma de bani imprumutata
sau (creditul)Piaa muncii i salariul. Formele de salarizare.Piaa muncii reprezint locul abstract (sau spaiul economic) in care se
intilnesc cererea de munca (de locuri de munc) cu oferta de munc. Pe aceast pia au loc negocierile intre cumprtorul si
vinztorul forei de munc.Piaa muncii are un ir de particulariti cele mai importate di care sunt urmtoarele:
1) piaa muncii are un grad ridicat de rigiditate.
2) piaa muncii este o pia cu concuren imperfect.
3) pe pia muncii, asupra formrii pretului (salariului) o influen deosebit au (pe ling raportul cerer-ofert i nivelul productivit ii
muncii) negocierile intre salariai i patronat, precum si politica economica a statului in acest domeniu.
4) piaa muncii este mai organizat i mai reglementat decit alte piee
Salariul. Din punct de vedere al angajatului , salariul se prezint sub 2 forme: salariul nominal si real.
Salariul nominal reprezint suma de bani pe care o primeste salariatul pentru munca depusa. Mrimea salariului nominal , care are
o tendinta general de crestere, este influentat de mai multi factori, cum ar fi: gradul de dezvoltare economica a rii, care determina
atit nivelul productivitii muncii, cit si mrimea cheltuielilor pentru formarea fortei de munca; raportul dintre cererea si oferta de
munca; monilitatea fortei de munca etc.
Salariul real reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumprata la un moment dat cu salariul nominal. Cu alte
cuvinte, salariul real exprim puterea de cumprare a salariului nominal. Mrimea salariului real este determinat in fond de mrimea
salariului nominal si de nivelul preturilor.
Deci SR = SN/IP, unde SR salariul real; SN salariul nominal; IP indicele preturilor.
Mrimea salariului real depinde de asemenea de nivelul impozitelor precum si de puterea de cumparare a banilor.

13. Iniiere n macroeconomie. Macroeconomia: obiect de studiu i scopuri.Dupa cum se stie deja, teoria economica are 2
directii de baza: microeconomia si macroeconomia, care analizeaza modalitatile de functionare a economiei in ansamblu.
Macroeconomia opereaza cu marimi cu marimi globale, numite agregate, cum ar fi: PIB, PNB, VN, Masa monetara, cererea si
oferta agregata, nivelul mediu al preturilor si rata inflatie, rata somajului, consumul total, investitii totale.
La inceputurile sale, adica in sec.XVII, economia politica a avut ca obiectiv de studia analiza economiei nationale cu un tot intreg.
Fondatorii liberalismului, A.Smith si D.Ricardo, precum si intemeietorul doctrinei socialiste K.Max, au pus in centru preocuparilor
lor stiintifice astfel de probleme economice cum sunt: avutia nationala, investitiile si consumul, banii si somajul, crizele economice.
Insa, in pofida acestui fapt, termenul de macroeconomie, este introdus in circuitul stiintific abia in 1933 de catre economistul englez
Ragner Frish. Totusi, parintele sau fondatorul macroeconomiei a fost John. M. Keynes. Anume el in lucrarea sa Teorii generale a
miini de lucru, a dobinzii si a banilor, contureaza aria si problemele macroeconomiei. In centrul preocuparilor celor mai mari
economisti din toate timpurile a fost stabilirea si mentinerea echilibrului dintre cererea si oferta agregata, reducerea somajului si a
inflatiei, asigurarea unei cresteri economice stabile si cu ritmuri inalte.
Deoarece mecanismul pietii sa dovedit incapabil sa rezolve in mod automat problemele cu care se confrunta dezvoltarea economica,
in special cele legate de crizele economice, somajul si inflatia, macroeconomie porneste de la justificarea teoretica a inteventiei
statului in economie.
Pricipalele scopuri ale macroeconomiei sunt:

Stabilirea echilibrului general, prin elaborarea mecanismelor si intrumentelor de stabilitate. Descoperind cauzele
dezechilibrului care afecteaza negativ dezvoltarea economica, macroeconomia ofera statului propuneri stiintific argumentate
de depasire a acestora
Cel de-al doilea mare scop al macroeconomiei este elaborarea mecanismelor de asigurare a ocuparii depline a bratelor de
munca si eliminarea situatiilor de somaj.
Preintimpinarea inflatiei, care este determinat de marimea si structura masei monetare care ar corespunde necesitatilor reale
ale economiei, care stimulind cresterea economica, nu ar provoca si o ridicare semnificativa a nivelului preturilor.
Un al obiectiv al macroeconomiei este de a elabora un model de disribuire si redistribuire a venitului national, prin
multitudinea mecanismelor bugetare care ar permite stabilirea unui echilbru optim intre echitatea sociala si cresterea
economica.
Macroeconomia, are de asemenea si in centrul atentiei sale si preocuparea sau problema alocarii eficiente a resurselor
materiale, umane si financiare, in conditiile dezvoltarii ciclice a economiei.
In fine mai are misiunea de a gasi modalitatile de asigurare a securitatii economice a tarii, prin mentinerea unei balante de
plati externe echilibrate.

Scopurile date sunt mereu in obiectivele guvernelor fiecarui stat din lume. Instrumente de politica economica aplicate difera nu numai
in functie de nivelul de dezvltare a economiei al tarii, dar si in cea mai mare masura in funtie de doctrina economica care sta la baza

teoretica pentru actiunile practice ale guvernului.Agenii economici agregai. Circuitul economic n economia nchis i deschis.
Agentii economici sunt entitati de natura sociala, cu o existenta recunoscuta si eventual, oficializata ca atare, prin care anumiti
subiecti-indivizi sau grupuri - concep si promoveaza, n mod coerent, actiuni decurgnd din interesele lor.Exercitarea de catre agentii
economici ntr-un context spatio-temporal dat, a functiilor lor specifice, se articuleaza intr-o viata economica organizata.
In prezent, pe plan mondial, cea mai larga utilizare cunoaste tipologia ce sta la baza sistemului de evidenta statistica a conturilor
nationale; n cadrul ei distingem:
-

agenti producatori de bunuri si servicii, de natura firmelor;

agenti consumatori, de natura gospodariilor (menajelor);
agenti financiari, reprezentati de institutiile financiare si de credit;
administratiile;
strainatatea (restul lumii), reprezentnd agentii apartinnd altor economii nationale.

Agentii economici pot fi abordati ca:a)

agenti elementari: agentii economici elementari reprezentnd entitatile primare autonome
ale vietii economice;b) agentii economici agregati: reprezinta clase de agenti economici elementari care ndeplinesc functii
elementare.
* agentul agregat ntreprinderi (firme), grupeaza toate unitatile institutionale a caror functie principala consta n producerea
de bunuri materiale si servicii destinate pietei;
* agentul agregat gospodarii (menaje), reprezinta agentul economic purtator al calitatii de consumator de bunuri personale.
Acest agent cuprinde toate entitatile care obtin venituri si organizeaza folosirea lor pentru a cumpara si consuma bunurile de care au
nevoie, pentru a face economii;
* agentul agregat institutii financiare, de credit si societati de asigurari reuneste unitatile institutionale 9 private, publice si
mixte) a caror functie principala este cea de intermediar, financiar intre ceilalti agenti economici; ele colecteaza, transforma si
redistribuie disponibilitatile financiare, sau transforma riscurile individuale n riscuri colective;
* agentul agregat administratii publice: reprezinta acel agent economic care exercita functia de redistribuire a venitului si
avutiei pe baza serviciilor non-marfare prestate, n cazurile n care ntreprinderile (sectorul afacerilor) nu ofera astfel de servicii pe
piata sau le ofera n cantitati insuficiente.
* administratiile private grupeaza organismele private fara scop lucrativ (organizatii, asociatii, fundatii) care au ca functie
principala prestarea de servicii non-marfare pentru diferite categorii de persoane sau colectivitati.
* agentul agregat strainatatea "restul lumii" desemneaza generic celelalte economii nationale si unitatile lor autonome, cu
care agentii economici interni intra n tranzactii economice.
Economiile de piata functioneaza prin actiunile si interactiunile a numerosi agenti (subiecti) economici liberi, animati de realizarea
propriilor interese. Descrierea vietii economice presupune cunoasterea acestor agenti economici, a naturii operatiunilor economice la
care participa precum si a fluxurilor care se deruleaza in cadrul circuitului economic.
Agentii economici si functiile lor
Actvitatea economica rezulta din operatiile efectuate de o multitudine de unitati economice
elementare: intreprinderi publice sau private, consumatori, organisme publice etc. Descrierea circuitului economic presupune inainte
de toate precizarea notiunii de agent sau unitate economica si gruparea acestora in functie de criterii diverse. Agentul
economic reprezinta o persoana sau un grup de persoane (fizice si/sau juridice) care participa la viata economica avand functii bine
determinate in cadrul acesteia.Agentii economici pot fi priviti ca agenti economici elementari si agenti economici agregati. Agentii
economici elementari sunt entitati primare, actionand ca subiecti de sine statatori ai vietii economice. Ei au o contabilitate proprie,
dispun de autonomie decizionala si exercita o functie principala. Agentii economici agregati rezulta din gruparea agentilor economici
elementari pornind de la criterii diverse. De exemplu, agregarea agentilor economici se poate realiza dupa ramura de activitate (pe
tipuri de activitati), dupa forma de organizare, dupa functiile economice indeplinite sau criteriul institutional. Circuitul economic este
un model simplificat al relaiilor de schimb existente ntr-o economie de pia. Ideea n urma creia a fost creat acest model i-a
aparinut lui Richard Cantillon, iar mai trziu Franois Quesnay a ntocmit al su Tableau conomique.Acest model se restrnge la
relaiile dintre sectoarele consumatori i productori. Circuitul economic reprezint circuitul bunurilor i al banilor ntre cele dou
sectoare. Influenele din partea statului, a instituiilor de credit, a circuitelor de bunuri, dar i a rela iilor economice interna ionale
(import-export), nu sunt luate n considerare.
Politicile macroeconomice i clasificarea lorPoliticile macroeconomice, adic interveniile statului pentru a corija dezechilibre care
pot afecta economia naional, desemneaz un ansamblu de decizii luate de puterile publice menite s ating, prin utilizarea unor
instrumente diverse, obiective bine definite privind situaia economic. Dei exist numeroase tipuri de astfel de inte, ele pot fi
sintetizate n patru categorii principale, reprezentate grafic prin careul magic i stabilite de economistul britanic Nicholas Kaldor.
Ele sunt: ocuparea populaiei apte de munc, evitarea inflaiei, creterea economic, stabilitatea preurilor i echilibrul extern (balana
externechilibrat).

Este util distincia ntre proiectarea politicilor macroeconomice, aplicarea lor (tranziia de la vechile reguli la cele noi) i funcionarea
noilor reguli. Exist reguli cu reacie care preiau informaii din economie i ofer o conduit rspuns n raport cu evenimentele
percepute (de exemplu, cnd economia se extinde sau se contract vor varia impozitele, cheltuielile guvernamentale i compensaiile
pentru omaj). O politic macroeconomic este o recomandare; nu se aplic mecanic i se presupune c n fiecare caz exist o
adaptare la contextul existent. Pentru a avea sens o astfel de politic trebuie s fie n vigoare un timp mai ndelungat, pentru a
permite efectelor s se instaleze i a oferi un set suficient de date pentru a trage concluzii referitoare la eficiena ei (de obicei cteva
cicluri economice - sau cel puin mai muli ani).
Este esenial credibilitatea msurilor adoptate. Dac acestea nu se bucur de ncredere efectul lor va fi atenuat sau chiar anulat; de
asemenea, dac exist ncredere efectul va fi amplificat.John Taylor ofer cteva exemple de ntrebri la care ar trebui s se gseasc
un rspuns n forma unei politici macroeconomice. n faza de proiectare: Dup invazia Kuwait-ului din 1990 preul petrolului a
crescut rapid i ncrederea a sczut. Din 1989 economia SUA a crescut, datorit unei politici monetare restrictive. ntrebare: cum
trebuie adaptat politica monetar la noul oc? Sunt necesare msuri speciale?Cum va evolua inflaia?Pentru faza de tranziie: Cnd
rata inflaiei pstreaz un timp ndelungat un nivel nalt trebuie s se intervin prin politici monetare pentru a o diminua. Ct de repede
trebuie s fie implementat noua strategie? Ct de repede trebuie s scad rata inflaiei? Cum se pot atenua efectele negative ale
dezinflaiei?
Pentru faza de operare a noii politici: n SUA, n 1989 i n 1990, rata dobnzii la mprumuturi pe termen lung a crescut abrupt.
Explicaiile au fost legate de evenimentele din Estul Europei (ex: unificarea Germaniei urma s genereze deficit, o cretere a ratei
dobnzii ca urmare a cererii de capital - prin influen rata dobnzii urma s creasc i n SUA). Este real aceast ipotez? Sau este
vorba de inflaie intern? Modificarea din mers a strategiei monetare depinde de rspunsul la aceste ntrebri.
Tipuri de politici macroeconomice
Politica monetar - reprezint acea categorie de politici macroeconomice prin care se manevreaz oferta de bani pentru a obine
diverse avantaje macroeconomice: o rat mai sczut a inflaiei, o rat mai mic a omajului, creterea bunstrii n general. Aproape
ntotdeauna exist instituii independente de guvern care se ocup cu gestiunea ofertei de moned (bnci centrale n general, in unele
cazuri comisii monetare currency boards). Unealta folosit de obicei este dobnda pe termen scurt.
Politica fiscal
Politica bugetar
Politica monetar i fiscal n ciclul de afaceri
Politicile macroeconomice i clasificarea lor.
Politicile macroeconomice se pot clasifica dup scopul pe care l doresc atins:
1. Inflaie int - n general un sistem n care indicele general al preurilor este definit i rata sa de schimbare este definit. Unelte:
manevrarea dobnzii pe termen scurt, vnzarea i cumprarea de moned, emiterea de obligaiuni. Exemple: Australia, Noua
Zeeland, Suedia, Marea Britanie.
2. Nivel int al preurilor - Similar cu 1, dar creterea preurilor ntr-un an este compensat n perioada urmtoare. Exemple: Banca
Central European.
3. Agregate monetare - n anii 80 mai multe ri au folosit o schem care presupunea creterea constant a ofertei de bani (mprit n
M0, M1 etc.). Variant abandonat n majoritatea cazurilor.
4. Rat fix de schimb - se pstreaz o rat fix de schimb cu o moned strin. Se cumpr/vinde zilnic moned proprie pentru a
menine rata de schimb. Politica monetar este delegat rii care emite moneda reper. Exemplu: China, fixeaz yuan-ul n raport
cu USD.
5. Convertibilitate n aur - caz special de 4, dar moneda strin este aurul.
6. Amestec de politici - de cele mai multe ori o variant la 1. Exemplu: SUA
7. Comisiile monetare - acestea nlocuiesc banca central i se folosete o moned strin ca reper absolut (nu se emite o unitate de
moned proprie dect dac exist o unitate de moned strin n safe-ul comisiei monetare). 5 este un caz special al acestei familii
de politici. Exemple: Ecuador (la un moment dat).n toate cazurile credibilitatea politicii monetare este esenial.
14. Macroeconomia i principalii indicatori macroeconomici.Sisteme de evaluare a rezultatelor macroeconomici
Sistemul Produciei Materiale. Sistemul Conturilor Naionale (SCN)..Initial, stiinta si practica economica au fost preocupate de
analiza si evaluarea rezultatelor economice doar la nivel de intreprindere. In scopul evaluarii activitatii economice la nivelul unei tari
se folosesc doua sisteme de calcul: sistemul conturilor nationale (SCN); sistemul productiei materiale SPM).SPM are ca temelie
teoretica teza potrivit careia este creatoare de valoare doar munca depusa in ramurile productiei materiale
(agricultura,industrie,constructii si comertul). Prin urmare, Venitul Natonal este creat doar prin munca cheltuita pentru producerea
bunurilor si serviciilor materiale.SCN are la baza conceptul teoretic conform caruia Venitul National se creaza nu numai in ramurile
productiei materiale, ci si in alte sectoare ale economiei cum ar fi invatamintul, sanatatea, cultura, domeniul financiar-bancar,
administratia de stat etc. contributia domeniilor nemateriale la crearea venitului national se calculeaza prin evaluarea costurilor
factorilor. Astfe costul pentru invatamintul public se va determina de cheltuielele pentru manuale, cladiri, salarii la profi si personal
administrativ.In tarile cu economie dezvoltata, si de la un timp in tarile cu economiile in tranzitie, inclusiv si in Republica Moldova, se
foloseste sistemul conturilor nationale. SCN are ca sarcina pricipala sistematizarea multiplelor fluxuri si fenomene econimice si
clasificarea acestora intrun numar limitat de variabile econmice.
Pricipalele componente ale sistemului de conturi nationale sunt:

Agentii econimici, grupati pe sectoare institutionale

Operatiunile: cu bunuri materiale si servicii; de reparatii, ce vizeaza salariile, impozitele, veniturile provenite din
proprietate etc; financiare (creantele, imprumuturile, economiile)
Conturi nationale: care sint contul productie, contul consum, contul acumulare, contul restul lumii
Conturile nationale se tin in conformitate cu pricipiul dublei inregistrari, folosite in contabilitate. Astfel, un cont national este
compus din 2 parti: debit, unde se inscriu resursele de care dispune un sector oarecare; credit unde se inscrie folosirea acestor
resurse.
Principii de evaluare a rezultatelor activitii n SCN. Metode de calcul al PIB-lui. Calculul P.I.B. se realizeaza, in general,
pornind de la trei metode:
1) metoda valorii adaugate (sau metoda productiei)
2) metoda cheltuielilor (sau a utilizarii productiei finale)
3) metoda veniturilor

Metoda valorii adaugate (sau metoda productiei)In esenta, aceasta metoda consta in
insumarea valorii adaugate brute obtinute in toate unitatile din interiorul tarii si agregarea valorii
n

P.I .B. VAB i

i 1

pe ramuri si pe ansamblul economiei nationale. Deci,

, unde

reprezinta sectoarele sau ramurile economiei nationale.Presupunem, pentru exemplificare, un bun realizat intr-o economie la un
moment dat si vindut in cursul perioadei la pretul de 1000 u.m. Acest bun consideram ca este folosit pentru producerea altui bun
vindut ulterior la pretul de 1500 u.m., bun destinat consumului.Cum P.I.B. include doar valoarea bunurilor finale, rezulta ca doar
ultimul bun va fi inclus in P.I.B., nu si primul. Valoarea P.I.B. va fi deci de 1500 u.m.
Calculul P.I.B. poate fi realizat pornind de la valoarea adaugata in fiecare moment al productiei. Daca la primul produs valoarea
adaugata este de 1000 (nu exista consum intermediar), in cazul celui de-al doilea produs, valoarea adaugata este de 1500-1000=500
u.m. Deci P.I.B. = V.A.0 + V.A.1 = 1000 +500 = 1500, unde cu V.A. am notat valoarea adaugata.In concluzie, P.I.B. poate fi
considerat ca fiind valoarea adaugata totala a tuturor agentilor economici dintr-o economie nationala.
Daca la P.I.B. exprimat in preturile factorilor (P.I.B.PF) adaugam impozitele indirecte nete (ImpInd), obtinem produsul intern brut in
preturile pietei (P.I.B.PP): P.I.B.PP =P.I.B.PF +ImpInd Produsul intern net in preturile factorilor (P.I.N.PF) exprima valoarea adaugata
neta (V.A.N.) a agentilor economici, sectoarelor sau ramurilor economiei nationale si se calculeaza scazand consumul de capital fix

P.I .N . PF V . A.B. PF A V . A.N . PF P.I .B. PF A

sau amortizarea din valoarea adaugata bruta :

Pentru a obtine produsul intern net in preturile pietei (P.I.N.PP), se aduna impozitele indirecte nete (ImpInd) la valoarea adaugata neta

V . A.N .

in preturile factorilor (V.A.N.PF): P.I.N.PP=

PF

+ ImpInd = P.I.N.PF +ImpInd.

Metoda cheltuielilor (sau a utilizarii productiei finale)Aceasta metoda consta in insumarea tuturor cheltuielilor
efectuate in cadrul unei economii nationale pentru achizitionarea de bunuri materiale si servicii la preturile
pietei, mai putin cele privitoare la bunurile si serviciile importate.Din aceasta perspectiva, P.I.B. PP va
include in structura sa consumul privat (C PV), cheltuielile guvernamentale sau consumul public (C PB),
investitiile brute (Ib) si exportul net (En).Consumul privat sau personal (CPV) exprima cheltuielile de consum
ale menajelor, ocazionate de achizitionarea bunurilor materiale si serviciilor destinate satisfacerii
trebuintelor acestora.Cheltuielile guvernamentale sau consumul public (C PB) se refera la cheltuielile
administratiei centrale si locale pentru achizitionarea de bunuri si servicii. Cheltuielile guvernamentale nu
includ platile de transfer catre indivizi, cum sunt prestatiile de securitate sociala. Acestea reprezinta
realocari ale venitului existent, nefiind efectuate in schimbul unor bunuri sau servicii.Investitiile (I b) se
refera la achizitionarea de bunuri pentru utilizari viitoare (sau formarea bruta a capitalului).Exportul net
(En) surprinde relatiile de schimb cu alte tari. Se calculeaza scazind din valoarea bunurilor si serviciilor
exportate catre agentii economici apartinind altor tari, valoarea bunurilor si serviciilor importate. Deci,
dupa
metoda
cheltuielilor,
P.I.B.PP=CPV
+
CPB
+
Ib
+
En
Metoda veniturilorr consta in agregarea veniturilor agentilor economici, din activitatea economica si din
patrimoniu. In acest sens, in P.I.B. sunt incluse salariile reprezentand recompensarea muncii, profitul ce
revine intreprinzatorilor si veniturile din proprietate, precum rente si dobanzi. La acestea se adauga
consumul de capital fix (amortizarea). Deci, dupa metoda veniturilor, P.I.B. = Salarii + Profit + Rente +
Amortizarea

Determinarea venitului naional i altor indicatori macroeconomici n SCN. Indicatori nominali i reali. Venitul constituie un
flux de resurse monetare si matriale (reale), care provine direct sau indirect dintro activitate economica si este insusit de un agente
econimic.In economia nationala, sint cunoscute asa venituri ca: venituri factoriale, venituri personale, venituri nationale.
Venitul National (VN) se divizeaza in venituri menajelor si veniturile intreprinderilor. Marimea veniturilor nationale este supusa unei
tendinte de crestere permanenta. Cauzele cela mai frecvente de crestere sunt: sporirea nr de persoane angajate in economie, progresul
tehnic, ridicarea nivelului de instruire a fortei de munca, perfectionarea metodelor de gestiune a afacerilor. VN reprezinta suma
salariilor, dobinzilor, profituriolor si rentei. VN=PNB-Amortizarea+Impozitele Indirece.
PGB = Ci + Cf + Ib, unde Ci= consumul intermediar Cf= consumul final de bunuri si servicii, Ib= investitii brute de capital
PNB=PIB+SVAB (Soldul Valorii Adaugate Brute)
PNB= Ch+Inv+G+Exp.net (metoda calcularii fluxului de costuri de producere)
Ch=cheltuielele de consum ale populatiei

Inv=investitiile sectorului privat

G=cheltuielel guvernamentale

Exp.net=exportulnet
PNB=D1+D2+D3+D4+D5+D6+D7 (metoda calcularii fluxurilor de venituri)
D1=pretul pentru utilizarea capitalului D2=impozitele indirecte (accize, TVA) D3=salariul si alte plati (p/u asig sociale, plati in
diferite fonduri, privat, fondul de pensii, somaj, asig medicale)D4=renta in forma baneasca (renta si subventii)D5=dobinda
netaD6=veniturile proprietarilor individualiD7=venituri corporative (dividende, impozit pe profit, profit nedistribuit) Si mai este
metoda calcularii valorii adaugate.
PIN=PIB-Amortizarea

PNN=PNB-Amortizarea

Calculul P.I.B. se realizeaza, in general, pornind de la trei metode:

a) metoda valorii adaugate (sau metoda productiei)
n

P.I .B. VAB i P.I .N . PF V . A.B. PF A V . A.N . PF P.I .B. PF A

i 1

V . A.N .
P.I.N.PP=

;
PF

+ ImpInd = P.I.N.PF +ImpInd.

b) metoda cheltuielilor (sau a utilizarii productiei finale)

P.I.B.PP=Ccheltuieli de cosum + Cguvernamentale + Ibrute + Exportnet
c) metoda veniturilor
P.I.B. = Salarii + Profit + Rente + Amortizarea
Mrimea PIB sau a PNB st influentate i de evoluia preurilor bunurilor sau a serviciilor.n scopul evalurii proporiilor n care
indicatorii ec-ci st influenai nu de dinamica lor real, dar de evoluia preurilor, se utilizeaz noiunile de indicatori nominali i reali.
Nominali-depind de 2 factori:cantitate i pre; permit evaluarea monetar a produciei fabricate;se calculeaz n preuri curente.
Reali-depind de un singur factor,preul;fac posibil evaluarea cantitativ a produciei fabricate;se calculeaz n preuri comparabile,de
referin.De ex:dac n economia unei ri se produc automobile atunci n orice an valoarea PNB nominal se examineaz ca o sum de
bani utilizat pu procurarea automobilelor ntr-un an de baz.La rndul su, PNB real r/t cantitatea automobilelor produse n acest an
nmulit la preul automobilelor ntr-un an de baz. Pentru a efectua transferul de la indicatorii nominali la indicatorii reali este
necesar indicele evalurii cantitative a modificrii preurilor medii la mrfuri i servicii, adic indicele de preuri.
PNBreal=PNBnominal/Ipre
n calculul modificrii preurilor se determin perioada de baz. Exist cteva tipuri a indicilor de preuri:
1)ind.de pre la mrfuri de consum-IPC(indic modificrile nivelului mediu al preurilor la coul de mrfuri i servicii mai
frecvent utilizate, n acest cos se includ de la 360 de tipuri de mrfuri i servicii pn la 400, consumate n decursul unui an de ctre un
locuitor urban mediu).
2)ind.de pre la mrfurile destinate produciei-IPP.
3)ind.de pre la materia prim i materiale-IP

4)deflatorul PNB(IPNB-reflect modificrile preurilor nu numai la mrfurile de consum dar i n preurile la toate mrfurile i
serviciile.Din aceast cauz el se utilizeaz pu a caracteriza situaia economic a rii).
n macroeconomie ntr-o msur deosebit se utilizeaz IPC i deflatorul PNB.
IPNB=PNBnominal/PNBreal
Produsul intern brut real i bunstarea economicIntre nivelul si evolutia PIB real pe locuitor si bunastarea economica exista o
stransa interdependenta. PIB real constituie suportul material al bunastarii economice, iar nivelul acesteia influenteaza cresterea
PIB.Insa, PIB poate sa se modifice fara ca bunstarea sa se schimbe, iar bunastarea poate sa inregistreze o imbunatatire sau o
inrautatire fara ca PIB real total si pe locuitor sa se modifice:
rezultatele unor activitati contribuie la cresterea bunastarii, dar nu sunt incluse in PIB (de ex. economia subterana, piata
neagra, bunuri materiale si srevicii rezultate din activitatea casnica sau din activitatea organizatiilor de caritate care nu sunt incluse
in PIB)
veniturile personale se repartizeaza pentru plata taxelor si a impozitelor, cumpararea bunurilor de consum si pentru constituirea
unor economii: o crestere a PIB pe locuitor poate fi insotita si de o crestere mai accentuata a economiilor sau a taxelor si impozitelor,
acest fapt conducand la o scadere a cheltuielilor de consum si, mai departe, a bunastarii economice
durata timpului liber influenteaza in mod diferit bunastarea economica si marimea PIB: cresterea duratei timpului liber conduce
la sporirea bunastarii economice, dar la scaderea PIB, in timp ce reducerea duratei timpului liber determina cresterea PIB si o reducere
a bunastarii economice
gradul de poluare a mediului natural (aerul, apa, fauna, flora etc) influenteaza bunastarea, dar nu si marimea PIB
PIB evidentiaza numai valoarea de piata a bunurilor finale produse, dar nu si consumul final, consum care sta la baza bunastarii
economice: acesta poate sa creasca si datorita importului de bunuri, dar importul de bunuri contribuie la reducerea PIB.
Rezultatele macroeconomice n Republica MoldovaDupa cum se stie deja, teoria economica are 2 directii de baza: microeconomia
si macroeconomia, care analizeaza modalitatile de functionare a economiei in ansamblu. Macroeconomia opereaza cu marimi cu
marimi globale, numite agregate, cum ar fi: PIB, PNB, VN, Masa monetara, cererea si oferta agregata, nivelul mediu al
preturilor si rata inflatie, rata somajului, consumul total, investitii totale.
La efectuarea modelrii de prognozare a dezvoltrii sistemului de pensionare se ine cont de indicatorii macroeconomici i cei
demografici, care au o influen fundamental asupra dezvoltrii acestui sistem. Pronosticul demografic i indicatorii demografici
principali care se utilizeaz n procesul de modelare snt examinate ntr-un capitol separat. Indicatorii principali ce caracterizeaz
situaia macroeconomic din ar i care urmeaz a fi utilizai la efectuarea prognozelor snt: ritmul de cretere a PIB, inflaiei,
salariului, indicatorii ocuprii forei de munc etc. Din cte se cunoate, efectuarea prognozelor macroeconomice pentru rile cu o
economie n tranziie este o sarcin destul de dificil, deoarece prognozarea, de regul, se bazeaz pe tendinele dezvoltrii economice
formate pe parcursul unei perioade ndelungate. ns, n perioada de tranziie indicatorii macroeconomici au un caracter instabil.
Aadar, datele prezentate demonstreaz c pentru Republica Moldova perioada 1996-2005 a fost caracterizat prin ritmuri instabile
de dezvoltare a indicatorilor macroeconomici examinai. n legtur cu aceasta este incorect de a utiliza dinamica format de
dezvoltare a acestor indicatori n scopul efecturii trendurilor macroeconomici pentru o perspectiv de lung durat.n aceast situaie
pentru modelarea proceselor care se vor nregistra n sistemul de pensionare pe parcursul unei perspective de lung durat, pentru
efectuarea scenariilor dezvoltrii acesteia este mai corect de a utiliza prognozele macroeconomice guvernamentale oficiale sau
experiena statelor cu o economie stabil.Este de menionat c, prognozele macroeconomice oficiale conin un ir de indicatori
necesari pentru modelarea dezvoltrii sistemului de pensionare i crearea scenariilor de prognoz, precum snt: numrul populaiei
stabile i economic active, persoanelor ocupate, omerilor, PIB, inflaia, fondul de remunerare a muncii, ponderea fondului de
remunerare a muncii n PIB. ns n scopul prognozrii nu snt suficieni doar aceti indicatori, mai este necesar de a avea o analiz
detaliat a unora dintre acetia. Spre exemplu, pentru o evaluare corect a volumului de contribuii i pli snt necesare datele privind
dinamica numrului populaiei economic active i celor ocupai n economie, precum i date privind structura acestora n dependen
de vrst i sex.
15. Instabilitatea macroeconomic i fluctuaiile ciclice. Echilibrul i dezechilibrul macroeconomic.
Echilibrul este o noiune ce provine din tiinele fizicii i devine cu timpul general,adic este folosit pu a defini att anumite stri ale
fenomenelor naturale,ct i situaii din viaa economic,politic,social.Destul de frecvent este folosit expresia de echilibru
sufletesc.n ultimele decenii au intrat n uzul cotidian no.de echilibru geopolitic i echilibru ecologic..Orice echilibru presupune i
existena unei situaii,a unei stri de dezechilibru.Echilibrul ec-ic seamn cu o balan,n care prile componente tind s fie egale
ntre ele,adic echivalente.El poate fi definit ca o tendin permanent de egalare a diferitelor mrimi ec-ce interdependente..Dei o
condiie esenial a funcionrii normale a oricrei ec-ii,echilibrul ec-ic poart un caracter relativ,ntruct,odat atins,el este ndat
nclcat,pu a reaprea din nou,dar deja ntr-un alt punct.n acest fel,punctul de echilibru este mereu schimbtor.Echilibrele ec-ce sunt
efemere.Permanente sunt doar dezechilibrele,care ns tind mereu s se echilibreze,aceste tendine asigurnd n ultim instan
evoluia ec-c.n ec-ia de pia,echilibrul ec-ic r-t tendina de egalizare ntre nevoi i resurse,ntre cerere i ofert,att la scare ntregii
ec-ii,ct i pe multiplele piee ale acesteia.Exist deci un echilibru ec-ic general i un nr.enorm de echilibre pariale.Echilibrul ec-ic
parial se poate stabili:la nivelul unui singur produs;la nivelul unor ramuri;la nivelul altor parametri ec-c,al unor mrimi ecce;echilibrele stabilite la nivelul diferitelor piee naionale etc.Putem conchide c echilibrul parial caracterizeaz deferite situaii n
care se afl ag.ec-ci i pieele.Teoria echilibrului parial a fost elaborat de ctre economistul englez Alfred Mashall.Echilibrul ec-ic
general-vizeaz fluxurile i mrimile globale i r-t o situaie a tuturor pieelor interdependente,cre se caracterizeaz prin lipsa
excesului de cerere sau ofert.Echilibrul general exist atunci cnd sistemul de preuri permite egalizarea simultan a cererii agregate

cu oferta agregat.Teoria echilibrului general a fost elaborat de ctre ec-tul francez Leon Walras.Potrivit teoriei ec-ce
contemporane,principalele componente ale echilibrului general snt:o cretere ec-c pozitiv;ocuparea deplin a forei de
munc;stabilitatea nivelului general al preurilor;soldul pozitiv al balanei comerciale;o repartiie just a veniturilor.
Dezechilibrul ec-ic,spre deosebire de echilibrul,are un caracter permanent i r-t o nclcare a egalitii ntre cerere i ofert,fie la
nivelul unui produs,al unor componente agregate,fie la nivelul cererii i ofertei globale.Dezechilibrul se caracterizeaz fie printr-un
exces de cerere,fie printr-un exces de ofert.Principalele dezechilibre macroec-ce sunt:criza ec-c;omajul;inflaia;soldul negativ al
balanei de pli;decalajele considerate injuste ntre diferite tipuri de venituri i categorii sociale. Precum
inviata
fiecarui
om,
perioadele de prosperitate relativa sunt inlocuite de perioade mai putin benefice, in economia natioanla se intimpla la fel. Viata reala
demonstreaza ca activitatea economica are un caracter fluctuant, ciclic, ca unele stari de expansiune si prosperitate sint urmate de
situatii de criza, starile de echilibru sint schimbate cu cele de dezechilibru, perioadele de crestere al PIB-ului sunt inlocuite cu
perioade unde acest indicator bate pasul pe loc sau chiar descreste.In urma studierii Merei Depresii, Keyns a formulat a teza
importanta a teoriei sale: economia de piata nu dispunde de capacitatea de autoreglare, de aceea, statul trebuuie sa promoveze o
politica de stabilizare macroeconomica, interactionind in special asupra cererii totale sau agregate.
Ciclul economic si fazele lui. Tipurile ciclului economic.Ciclul economic r-t o consecin a dezechilibrelor macroeconomice.La
baza lor pot sta cele mai diferite cauze care interacioneaz att asupra cererii agregate ct i asupra ofertei.Acestea sunt:
Modificrile n gusturile i preferinele pop.
Modificrile n politica creditar-monetar i fiscal
Oscilaiile preurilor la mrfurile de importan strategic.
Cauzele menionate au consecine stabile n timp,care provoac fluctuaiile ec-ce.ncepnd cu 1860 cnd economistul C.Juglar,primul a
descoperit teoria ciclurilor,n lit.ec-c s-a constatat existena a trei tipuri de cicluri generale,precum i a unor cicluri specifice.
a)cicluri generale:

C.decenale-durata medie de 10 ani,reflect deosebit de clar esena evoluiei ec-ce i lor li se acord m.mult atenie n lit.ec-c.
C.mari sau lungi de tip kondratiev-stabilesc evoluia act-ii ec-ce n decursul unei perioade ndelungate de timp(50-60ani).
Aceste cicluri se produc sub influena unor factori ca:marile descoperiri tiinifice;descoperirea de noi resurse,a rzboaielor,a
evoluiilor.

C.mici conjuncturale(Kitchin)-cu durata de 3-4 ani,care se ncadreaz n cicl.decenale i determin evoluia unui factor de producie.
b)cicluri specifice:

C.n construcii-care stabilesc evoluia capitalului investit n construcii.

C.agricol-stabilete relaia conform creia evalueaz raportul cerere-ofert n cadrul ramurei agricole.
Ciclurile economice se deosebesc prin durat,intensitate,prin profunzimea declinurilor i avnturilor,ns ele dispun de aceleai
faze:avnt(boom)-punctul maxim al ciclului;faza de declin;faza de criz(punct minim al ciclului);faza de nviorare.n totalitatea lor
fazele ciclului r-t un element al spiralei care reflect cr.ec-c.
Faza de avint-vol.produciei este maximal posibil.n act-tea ec-c se utilizeaz aproape toate capacitile de producie.Economia se
gsete n stadiul ocuprii depline a resurselor.Veniturile n societate cresc i cererea agregat preseaz producia,provocnd creterea
preurilor sau inflaia prin cerere Faza de declin-ritmurile creterii produciei se reduc,ncep concedierile angajailor,ocuparea se
micoreaz,crete rata omajului,respectiv se diminueaz nivelul cheltuielilor totale n societate,dup care are loc micorarea cererii
totale.ns,diminuarea cererii nu ntotdeauna este nsoit de reducerea preurilor.Preurile se pot micora doar n cazul cnd declinul
continu o perioad lung lund forma depresiei.Declinul poate fi nsoit de stagflaie,adic creterea concomitent a inflaiei i
omajului.
Criza-(punctul minim al declinului)este caracterizat de faptul c nivelul produciei i al ocuprii ajung la punctul
critic.Dup acest punct critic ncepe faza de nviorare sau relansare economic. Faza de nviorare-sporete rata ocuprii,se reduce
rata omajului;ca urmare sporesc veniturile n societate i cererea agregat.Pe msura creterii vol.de producie,sporete i nivelul
general al preurilor.Dintre forele ce pot provoca trecerea ec-ei prin cele 4 faze pot fi menionate:relaia dintre costuri i
preuri;modificarea vol.i calitii capitalului tehnic;rata dobnzii;factorul psihologic(nclinaia spre consum sau spre
economii).Cicluri economice scurte, cicluri economice decenale i cicluri economic seculareCiclu economic reprezinta o forma
de desfasurare a activitatii economice cind trece prin mai multe faze si revine la faza initiala.
Ciclurile economice numite dese ori
si valuri sunt numeroase si variate Dup manifestarea n timp, n literatura de specialitate, ciclurile economice sunt clasificate n trei
tipuri, care se ntreptrund i, pn la un anumit punct, se suprapun: 1. ciclurile lungi (seculare); 2. ciclurile medii (decenale); 3.
ciclurile mici (scurte). 1. Ciclurile economice lungi (seculare), cunoscute i sub denumirea de cicluri Kondratiev (dup numele
economistului rus care le-a studiat primul), surprind comportamentul sau evoluia normal a afacerilor n ansamblul unei perioade
de 50 - 60 de ani. Aceste cicluri reflect tipul dezvoltrii economice n decursul unei perioade ndelungate, n care se afirm i apoi
decade un anumit mod tehnic de producie (acesta desemneaz nivelul calitativ i caracteristicile de ansamblu ale factorilor de
producie, att ale celor clasici, ct i ale neofactorilor). Un ciclu economic secular corespunde revoluiilor tehnologice, adic
inovaiilor tehnologice majore .Cnd societatea creeaz un nou mod tehnic de producie, acesta are o perioad de 20 - 30 de ani n care
funcioneaz eficient i i dezvluie capacitile sale de progres economic. Treptat, el ajunge la un anumit prag, pe care nu-l poate
depi, intrnd n conflict cu posibilitile oferite de societate i natur, pe baza crora a nflorit. Apare tendina de reducere a
eficienei economice, n primul rnd, a ratei profitului. ncepe o etap de tranziie spre un nou mod tehnic de producie.2. Ciclurile
economice medii (decenale) se deruleaz pe fondul ciclurilor economice lungi, amploarea lor depinznd de cele dou faze ascendent i descendent.Cercetarea economic privind evoluiile ciclice n economiile de pia este concentrat asupra ciclului
decenal, asupra cruia se exprim o varietate de puncte de vedere. Ciclu economic reprezint perioada de la nceputul unei contracii a
activitii economice de ansamblu pn la nceputul urmtoarei contracii. El cuprinde mai multe faze care, dup unii autori de nuan

socialist, ar fi: criza, depresiunea, nviorarea i avntul.Exist, ns, i alte preri cu privire la denumirea i succesiunea fazelor.
Astfel, n determinarea fazelor din care se compune ciclul economic s-au conturat dou mari orientri n literatura de
specialitate.Prima orientare l are ca promotor pe economistul francez I. C. Juglar, care susine c ciclul economic decenal cuprinde
trei faze: expansiunea, criza i depresiunea. De asemenea, M. Didier consider cele trei faze ale ciclului economic: expansiunea,
pauza i refluxul, asanarea i reluarea.A doua orientare, susinut de cei mai muli economiti, distinge patru faze ale ciclului
economic. Dup P. A. Samuelson, aceste faze constau n: restrngerea (contracia), nviorarea, expansiunea i apogeul. Autorul italian
Franco Poma consider c cele patru faze ale ciclului decenal sunt urmtoarele:expansiunea, punctul de cotitur superior (criza),
depresiunea i punctul de cotitur inferior (relansarea).Fernand Baudhin consider, de asemenea, n Dicionarul de economie politic,
ca faze ale unui ciclu:expansiunea, tensiunea, criza i depresiunea. 3. Ciclurile economice scurte (minore), denumite i cicluri
Kitchin, dup numele economistului american care le-a observat i analizat, reprezint o micare ciclic pe parcursul a circa 40 de
luni, care afecteaz ansamblul ramurilor unei economii. Ciclul economic scurt se ncadreaz n interiorul ciclului decenal, ntre dou
crize i contribuie la modificarea amplitudinii depresiunii sau expansiunii caracteristice ciclului mediu. Ciclurile scurte au dou
faze: expansiunea i ncetinirea (reducerea) creterii economice, iar trecerea de la expansiune la ncetinire nu presupune declanarea
unei crize economice. Acest tip de ciclu const n fluctuaii (oscilaii) ale afacerilor pe termen scurt, determinate de diferii factori, n
funcie de specificul activitii economice (construcii, agricultur etc.). El a fost adesea perceptibil n S.U.A., fiind cauzat, n special,
de anumite practici de gestionare a stocurilor. Astfel, n faza de expansiune, dominat de optimismul agenilor economici, o dat cu
creterea produciei, nensoit de creterea corespunztoare a cererii efective, ncep s se acumuleze stocuri de mrfuri. Cnd acestea
ating un nivel care ngreuneaz desfurarea normal a activitii economice, ncepe operaiunea de destocare, n care vnzrile i
consumul se efectueaz n mare msur pe seama stocurilor existente, ceea ce reduce producia curent, ncetinindu-i ritmul. Ca i n
cazul ciclurilor decenale i seculare, ciclurile scurte manifestate n faza de expansiune a unui ciclu mediu se caracterizeaz prin
dominarea fazelor de expansiune, ca intensitate, iar n faza de depresiune sau recesiune a unui ciclu mediu, prin dominarea fazelor de
ncetinire sau reducere a creterii economice.Criza economic.Clasificarea crizelor economice. Criza economica este un fenomen
social-economic, caracteristic unui ciclu economic, ce se manifesta printr-o regresie semnificativa la atat la nivel macro cat si la
nivel microeconomic Tipurile de crize pot fi stabilite in functie de criteriile pe care le aplicam in clasificare: tipul de solutii oferite la
provocarile mediului social; tipul de mediu in care are loc criza; domeniul in care apare criza; urgenta rezolvarii crizei; nivelul la care
apare criza.
1. Dupa tipul de solutii si modul de rezolvare, identificam: a) crize de dezvoltare; b) crize de legimitate;c) crize de onestitate; -d)
crize de competenta.
2. Dupa tipul de mediu: a) crize interne; b) crize externe.
3. Dupa domeniul in care apare criza:a) crize politice;b) crize economice; c) crize ideologice; d) crize culturale; e) crize de
comunicare; f) crize de imagine.
4. Dupa urgenta rezolvarii: a) crize imediate; b) crize urgente; c) crize sustinute.
5. Dupa nivelul la care apare criza: a) crize locale; b) crize nationale; c) crize zonale; d) crize continentale; f) crize mondiale.
Criza de dezvoltare: Acest tip de criza apare in conditiile existentei unor procese specifice ce se dezvolta in interiorul unui anumit
mod de procesare a informatiei sociale (de exemplu, epocile istorice cunoscute), care genereaza, din interior, solutii alternative la
solutiile traditionale. Conflictul apare, in acest caz, intre vechiul tip si noul tip de gestionare sociala. Criza de dezvoltare releva faptul
ca tipul traditional de solutie pentru rezolvarea problemelor intr-o societate a ajuns la limita, si-a epuizat posibilitatile de rezolvare.
Apar probleme sociale care nu mai pot fi rezolvate in limitele solutiilor existente, impunandu-se afirmarea unor forte sociale care sa
construiasca solutii alternative. Esenta crizei de dezvoltare este, deci, confruntarea intre doua alternative.
La nivelul organizatiilor, numim crize de dezvoltare situatiile in care modalitatile de procesare a informatiilor dominante in
organizatii nu mai pot sa solutioneze situatii generate de noile capacitati informationale, mai performante, care se dezvolta in
interiorul acestora si in organizarea sociala din care face parte organizatia. Cat timp oamenii nu detin capacitati informationale care
sa-i ajute sa proiecteze reorganizarea organizatiilor, aceasta reorganizare se produce prin crize de dezvoltare. Dinamica necesitatilor si
a posibilitatilor de a le satisface, induce si intretine in organizarile sociale pozitii diferite, tensiuni, situatii conflictuale, confruntari
care aduc periodic organizatiile in situatii limita ce nu pot fi depasite decat prin ample discontinuitati.
Criza de legitimitate: Nu toate societatile au identificat alternative viabile la solutiile traditionale. Ca urmare, un anumit tip de solutie
devine nefunctional, isi pierde credibilitatea, in conditiile in care nu exista o solutie alternativa conturata. In cadrul crizei de
legitimitate, nu se constata o confruntare intre doua solutii alternative (caracteristica a crizei de dezvoltare), ci o cantonare in cadrul
unei solutii care si-a atins limitele functionale. Spre deosebire de crizele de dezvoltare, in cadrul crizelor de legitimitate,
modalitatile de procesare a informatiilor din organizatii nu mai pot solutiona deficultatile produse in functionarea si reproducerea
organizatiilor de consecintele derivate ale propriilor erori si limite. Ca urmare, in astfel de situatii conservarea modalitatilor de
procesare a informatiilor ce domina organizatia nu se mai justifica. Sunt legitime incercarile de a construi alte modalitati de procesare
sociala a informatiilor, cu toate consecintele care decurg din acestea. Criza de onestitate: Acest tip de crize este strans legat de
crizele de dezvoltare si de crizele de legitimitate. Sunt posibile situatii in care oamenii implicati in gestionarea unei organizatii, desi
dispun de modalitati performante de procesare a informatiilor, sa le utilizeze in modalitati neadecvate cu scopuri ascunse (de pilda,
pentru a obtine avantaje personale), producand situatii care pericliteaza organizatia, capacitatea ei functionala si de reproducere.
Periclitarea starii organizatiei constituie esenta crizei de onestitate. Criza de competenta: Pentru situatiile care pericliteaza o
organizatie, in care se ajunge ca urmare a limitelor oamenilor implicati in gestionarea ei, care nu se dovedesc capabili sa proceseze
informatii la nivelul posibilitatilor oferite de orizontul informational in care actioneaza, consideram adecvata expresia crize de

competenta. Crizele de gestionare pot pune in situatii de insecuritate si organizarile sociale care inglobeaza organizatiile. Ele pot
aduce in starea de insecuritate maxima chiar si natiunile.
Criza interna: Acest tip de criza domina atat interiorul unei
organizatii/institutii, cat si interiorul mediului social nerelevant al acestora, mediului-sarcina al organizatiei/institutiei. Sunt
considerate crize interne si crizele la nivel departamental, de ramura, precum si crizele din interiorul statului national.Crizele interne
pot degenera si se pot transforma in crize externe. Ele contamineaza vecinatatea specifica apropiata (organizatiile din acelasi domeniu
pe lantul productiv orizontal), apoi vecinatatea specifica indepartata (organizatiile din acelasi domeniu pe lantul productiv vertical),
ca, in cele din urma, sa afecteze domeniile conexe. De exemplu, o criza politica poate degenera in criza economica, culturala etc.
Criza economica poate produce, la randul ei, crize in toate celalte domenii de activitate. Criza externa: Sunt considerate crize externe
cele care actioneaza in exteriorul organizatiilor, institutiilor, domeniilor specifice, in afara teritoriului national. Insa, aceste crize pot
afecta organizatiile in modalitati diverse, determinand aparitia si dezvoltarea unor crize interne. Criza imediata se petrece brusc si
neasteptat, nelasand timp pentru analiza si planificare. Rezolvarea acestei crize presupune lucrul in avans dedicat analizei
posibilitatilor de aparitie si realizarii unui plan de gestionare a crizelor care sa elimine, pe cat posibil, confuziile si reactiile intarziate.
Criza urgenta erupe brusc, dupa o scurta perioada de incubatie, lasand un oarecare timp pentru planificarea fortelor si mijloacelor de
interventie. Exemplele releva insatisfactiile membrilor organizatiei ce se transforma in greve, abuzul substantial in serviciu care
determina nemultumirea angajatilor etc. Criza sustinuta este o criza de lunga durata, ea persista mai mult timp si, ca urmare, este mai
usor de analizat si planificat. Totusi, trebuie mentionat ca, o astfel de criza poate produce un deficit de imagine profund si persistent.
Crizele de comunicare si crizele de imagine vor fi tratate separat, in teme distincte. Celelalte tipuri de crize invocate la aceasta tema
nu fac obiectul cursului de gestionare a crizelor de imagine. In acest curs ne vom referi, in primul rand, la crizele organizationale.
Politici anticiclice. Politicile anticiclice i au originea n modalitile diferite de percepere a cauzelor fluctuaiilor ciclice. Ele se pot
grupa n dou mari categorii: politici de influenare a cererii agregate i politici de influenare a ofertei agregate. Pentru
influenarea cererii agregate este necesar intervenia statului n economie prin urmtoarele aciuni: politica cheltuielilor publice,
politica monetar i de credit i politica fiscal. Aceste politici au la baz teoria lui J. M. Keynes, conform creia cauza principal a
fluctuaiilor agregate ale activitii economice const n modificrile nedorite ale cererii agregate, n raport de posibilitile de evoluie
a ofertei agregate. Pentru atenuarea efectelor negative ale fluctuaiilor ciclice, J. M. Keynes a conceput o serie de mijloace i
instrumente de politic economic, cum ar fi: cheltuielile publice, sistemul de impozite i taxe, rata dobnzii i masa monetar,
sistemul asigurrilor sociale de stat etc., care au fost perfecionate i au devenit componente ale politicii economice petermen scurt.
Aceste politici sunt promovate de stat i aplicate prin organismele sale, instituiile financiar-bancare i ali ageni economici, ntr-o
anumit logic i corelate n funcie de condiiile i gradul de cunoatere a realitilor economice. Influenarea ofertei agregate se
bazeaz pe aplicarea a dou grupe de msuri: a) realizarea de reforme structurale, care s permit afirmarea concurenei i preurile
libere, prin eliminarea centrelor de putere economic (oligopoluri, centrale sindicale), care pot obine venituri independent de evoluia
ofertei; b) manevrarea unor prghii economice, care s ofere perspective bune de profit pentru productori, stimulndu-i astfel s
menin sau s sporeasc oferta de bunuri.
Ambele grupe de msuri se bazeaz pe funcionarea deplin i normal a mecanismelor
pieei. Alterarea mecanismelor pieei libere creeaz disfuncionaliti ntre cerere i ofert, instabilitate, fluctuaii ciclice, inflaie i
omaj. n esen, cele dou categorii de politici anticiclice (bazate pe cerere i ofert), se refer la raportul dintre economie i stat,
dintre intervenie i nonintervenie n viaa economic, inclusiv pentru depirea fenomenelor de criz. n condiiile contemporane,
alturi de politicile monetare i de credit, de cele fiscale i cheltuielile publice, statul intervine (indirect) n economie i prin alte
instrumente cum ar fi: programarea economic, planificarea activitii economice n sectorul public, politica subveniilor etc.

16. Consum, economii i investiii. Consumul: esen, forme i factori de influen. Funcia macroeconomic a
consumului Consumul constituie acea parte a venitului disponibil care este utilizat de menaje pentru achiziionarea de bunuri de
folosin curent i ndelungat i de servicii. La nivel macroeconomic, prin consum se subnelege totalitatea bunurilor i serviciilor
procurate i folosite n scopul satisfacerii anumitor nevoi ntr-o ar, de regul, n decursul unui an de zile. Consumul este, astfel, o
distrugere", o transformare a bunurilor i serviciilor, care se poate efectua fie imediat (produsele alimentare), fie progresiv, n
decursul unei perioade mai ndelungate (casele de locuit, autoturismele, televizoarele etc).Consumul constituie cel mai mare
component al venitului naional (adic al cheltuielilor agregate). n structura cheltuielilor agregate, ponderea consumului se ridic pn
la 60-90% din venitul naional. n rile dezvoltate, adic cu venituri nalte, structura consumului este alta, i anume: cheltuielile
pentru produsele alimentare constituie 15%; mbrcmintea i nclmintea - 10%; locuina - 25%; odihna. 30%; transport i
comunicaii - 20%. n rile n dezvoltare ns, chel-tuielile pentru produsele alimentare constituie adeseori mai mult de 70* 80 la sut
din consum.Consumul este obiectivul final al procesului de producie. Mai mult. John Keynes sublinia chiar c consumul este singurul
scop i singura int a oricrei activiti economice.Structura consumuluiConsumul are o structur complex. nainte de toate, el se
mparte n consum final i consum intermediar.Consumul final constituie un proces de folosire a unui bun fr ca acesta s participe,
in acest caz, la crearea altor bunuri economice. Ca exemple concrete ale consumului final vom nominaliza urmtoarele: a purta o
hain, a mnca un mr, a privi un film, a asculta cu mare interes, desigur, un curs de teorie economic etc.Consumul intermediar este
un proces de utilizare a unui bun pentru confecionarea altor bunuri. n cazul consumului intermediar, bunurile folosite snt : fie
ncorporate n alte bunuri (materie prim), fie distruse (energia) sau uzate n procesul de producie (instrumentele, utilajul, mainile
etc).Din punctul de vedere al sursei de finanare, consumul poate fi;
a) privat (menajele i ntreprinderile);
b) public (administraiile publice).
n funcie de durat, consumul poate fi:

a) de bunuri de folosin curent;

b) de bunuri de folosin ndelungat.
Mrimea i structura consumului snt influenate de dou categorii
de factori, i anume: 1) factori obiectivi; 2) factori subiectivi.
Factorii obiectivi snt: a) mrimea, dinamica i modelul repartizrii veniturilor; b) nivelul i evoluia preurilor; c) rata dobnzii; d)
schimbri n politica fiscal.
Factorul subiectiv se refer, n primul rnd, la nclinaia psihologic" a oamenilor spre consum, precum i la previziunile referitoare
la venitul viitor, la perspectiva schimbrii preurilor.
Principalul factor care determin mrimea consumului este venitul. Consumul evolueaz n aceeai direcie ca i venitul: cresc
veniturile -crete i consumul, i invers. Dar n proporii diferite.Relaia dintre venit i consum este subiectul mai multor teorii, cele
mai cunoscute fiind: teoria (legea) lui Engel i teoria sau legea psihologic fundamental a lui J. Keynes.
Legea lui EngelEconomistul i statisticianul german Ernst Engel (1821-1896), studiind caracterul raportului dintre dinamica
veniturilor populaiei i dinamica structurii cheltuielilor acesteia pentru consum, formuleaz o lege ce-i poart numele, numit i
legea consumului". Legea lui Engel studiaz sensibilitatea (schimbarea) consumului unui bun (i a cererii lui, evident) n funcie de
creterea sau diminuarea veniturilor. Pentru a nelege cum are loc aceast modificare, vom reaminti aici c, din punctul de vedere al
elasticitii fa de venit, bunurile se mpart n trei categorii, i anume: a) bunuri inferioare, al cror consum se reduce o dat cu
creterea veniturilor (produsele alimentare etc); b) bunuri normale, al cror consum sporete paralel cu sporirea veniturilor
(mbrcminte, locuine); c) bunuri superioare, al cror consumdepaseste sporul veniturilor (cheltuieli pentru odihn, distracii).
Legea formulat de nsui Engel sun n felul urnlSTor: \,i3i ct ui individ, o familie, un popor snt mai sraci, cu att este mai mare
par tea din venit pe care acetia trebuie s o consacre ntreinerii lor fizic n care alimentaia constituie partea cea mai
important"15.Mai trziu, economistului german i-au fost atribuite i alte afirmaii n prezent, legea lui Engel sun astfel: o dat cu
creterea w niturilor, cheltuielile destinate procurrii produselor alimentare cresc, dar ntr-o proporie mai mic deck creterea
venitului, cheltuielile pentru mbrcminte i locuin cresc proporional cu creterea venitului, cheltuielile pentru odihn i educaie
cresc n proporii mai mari dect creterea venitului.Legea lui Engel se refer la evoluia structurii consumului att a unu! individ, ct i
a menajelor i chiar a unui popor ntreg. Pentru a determina aceast structur, se folosete noiunea de coeficient bugetar, car<
constituie raportul dintre mrimea cheltuielilor pentru un element a consumului i totalul consumului.
Legea nclinaiei psihologice spre consumO alt teorie a consumului aparine economistului englez J. Keynes i se numete n
mod diferit: teoria venitului curent, legea nclinaiei psihologice spre consum sau legea psihologic fundamental.Potrivit opiniei lui
Keynes, individul consum doar n funcie de venitul disponibil, adic de venitul curent. Mrimea i structura consumului i raportul
acestora cu mrimea venitului snt determinate de o lege de natur psihologic, ce are la temelie nclinaia spre consum, prin care se
subnelege dorina oamenilor de a-i modifica consumul tn funcie de schimbarea veniturilor.ntre consum i venituri exist o
dependen de natur psihologic stabil. Acest raport constituie coninutul legii descoperite i formulate de J. Keynes.Potrivit legii
psihologice fundamentale, o dat cu creterea sau scderea veniturilor, de regul i n medie, oamenii m* n s-i mreasc sau s-i
diminueze consumul, dar nu m aceeai msur, ci ntr-o msur mai mic.De exemplu, dac venitul unui menaj va crete cu 10%, de
regul, consumul va spori doar cu 5-6%. Totodat, dac venitul se va reduce cu 10%, consumul se va diminua i el, dar mai puin, s
zicem cu 5-7%.Pe termen scurt, funcia consumului, care este legtura funcionala dintre venit i cheltuielile de consum, are o form
concav. Vom remarca aici c, potrivit unei alte teorii a consumului, numit teoria venitului permanent*, consumul va fi influenat nu
de mrimea venitului curent, adic disponibil, cum consider J. Keynes, ci de venitul pe care individul anticipeaz c l va obine de-a
lungul ntre gii sale viei. Acest venit corespunde venitului permanent, dei, desigur, pot avea loc i anumite abateri n sus sau n jos,
dar aceste abateri snt considerate ntmpltoare i nu modific esena teoriei.Rata medie i rata marginal a consumuluiCorelaia
dintre venit i consum se analizeaz i cu ajutorul unui asemenea indicator precum rata de consum sau nclinaia spre consum.Rata
medie a consumului constituie raportul dintre consumul total i venit i exprim partea din venit ce se cheltuiete prin consum.c=
C/V unde: c - rata consumului; C - consumul total; V - venitul total. Acest indicator se exprim, de regul, n procente (5%), dar se
folo-Iete i sub forma unui numr zecimal (0,5). ntruct, potrivit legii psihologice fundamentale a lui Keynes, o dat cu creterea sau
scderea venitului, consumul crete sau scade, dar ntr-o proporie mai mic, atunci cnd sporete venitul, nclinaia medie spre
consum (sau rata consumului) are tendina de reducere.Rata marginal a consumului arat cu ct sporete consumul (C) la creterea
cu o unitate a venitului disponibil (VD):
VD: c=C/VD Rata marginal a consumului indic ce parte din venitul disponibil
suplimentar se va aduga la consum ntr-o anumit perioad de timp. La o cretere a venitului disponibil - VD -, va crete i
consumul C, dar VD > C.Astfel, raportul-este pozitiv.VD
Economiile: tipuri i factori. Funcia economiilor.Dup cum tim deja, o parte a venitului naional se consum, pe cnd cealalt se
economisete (aceast divizare n consum i economii are lo< i la nivelul veniturilor familiale etc).Ecomisirea nu este un scop n sine
sau un moft al cuiva. Economisirea este o necesitate obiectiv, deoarece, dac tot ce s-ar produce s-ar consuma, nu ar exista nici un
progres, nici o cretere economic. Partea venitului naional care se economisete constituie temelia material pentru reluarea
procesului de producie la o scar mai larg i la un nivel mai nalt al dotrii tehnice a ntreprinderilor. Oricum, cea mai mare parte a
economiilor se transform n investiii, care la rndul lor snt folosite pentru sporirea produciei. ns economiile constituie nu numai o
necesitate obiectiv, ci i un sacrificiu din partea populaiei, deoarece se renun la o parte din venitul disponibil (care ar putea fi
consumat), pentru a avea pe viitor un consum mai bun, mai calitativ, mai important.Economiile reprezint partea venitului care nu a
fost consumat sau, altfel spus, diferena dintre venit i consum: E = V C unde: E - economiile;V - venitul naional; C - consumul.

tiina economic a demonstrat c n condiiile creterii veniturilor nclinaia de a economisi devine mai puternic dect nclinaia
de a consuma. ntruct economiile constituie temelia investiiilor, prin aceast tendin se creeaz condiiile necesare pentru ca rile i
persoanele mai bogate s devin i mai bogate, s se distaneze i mai mult de cei rmai n urm.Este necesar de a face distincie ntre
economii nete (partea venitului care nu se consum) i economii brute (sau globale), care snt formate din suma economiilor nete i a
consumului de capital fix (mrimea amortizrii). Economiile mai pot fi divizate n economii ale sectorului privat i economii ale
sectorului public. n rile dezvoltate, cea mai mare parte a economiilor aparine sectorului privat, n mod special persoanelor fizice i
menajelor.n fond, pornind de la un anumit nivel al venitului, orice agent economic are posibilitatea de a economisi. ns formarea de
economii nu este un scop n sine, de aceea ea are loc doar atunci cnd exist o anumit motivaie.
nclinaia spre economii este un fenomen de natur psihologic. Ea pornete de la dorina omului de a utiliza banii pe care i are
n alt mod dect a~i cheltui pentru procurarea bunurilor materiale i a serviciilor.Menajele economisesc prin plasarea unei pri a
venitului, rmase disponibile dup scderea cheltuielilor de consum, la casele de economii, prin procurarea aciunilor sau a
obligaiilor, n fine, prin pstrarea unor sume de bani la ciorap".Motivele n virtutea crora agenii economici, n principal menajele,
precum i persoanele fizice, fac economii snt foarte diferite. n opinia lui J. Keynes, aceste motive au la temelie dorina oamenilor:
1) de a crea o rezerv pentru situaii neprevzute;
2) de a se asigura n vederea unui previzibil viitor nefavorabil, determinat de mbtrnire, de studiile membrilor familiei sau de
ntreinerea unor persoane dependente;
3) de a putea beneficia de dobnzi i de sporuri de valoare;
4) de a putea majora treptat cheltuielile pentru ridicarea standardului de viat;
5) de a avea o senzaie de independen i libertate;
6) de a asigura o marj de manevr pentru punerea n aplicare a unor proiecte speculative sau comerciale;
7) de a lsa averea motenitorilor;
8) de a-i satisface, pur i simplu, zgrcenia.
Cu alte cuvinte, principalele motive din care persoanele fizice i micoreaz consumul i i sporesc economiile pornesc de la spiritul
de afaceri i dorina de mbogire, spiritul de pruden i setea de independent. Ponderea economisirii n venit este calculat cu
ajutorul unui indicator numit nclinaie medie spre economisire" sau rat de economisire", care constituie raportul dintre
economisirea brut i venitul disponibil. Astfel, dac un menaj are un venit disponibil de 2000 de lei, din care economisete lunar cte
400 de lei, atunci rata de economisire (sau nclinaia medie spre economisire) va fi urmtoarea:el 4 x 100% Vn exemplul de mai
sus rata de economisire va fi egal cu 20%:el = 400 x 100% = 20% " 2000unde: el - rata de economisire; E - economiile; V venitul disponibil.Rata de economisire (nclinaia spre economisire), ca, de altfel, i rata de consum, se modific nu doar n urma
modificrii veniturilor. Mai exist i ali factori, att obiectivi, ct i subiectivi, care pot influena tendina oamenilor de a economisi.
Printre acestea vom nominaliza: rata dobnzii (cnd aceasta este joas sau n scdere, pe termen scurt aceast situaie descurajeaz
economiile); politica fiscal (impozitele mari descurajeaz economiile); puterea de cumprare a banilor (cnd aceasta scade, scad i
economiile).Economiile pot fi utilizate n mod diferit, n principal sub form de tezaurizare, plasamente i investiii.Tezaurizarea
constituie un proces de pstrare a banilor n diferite ascunziuri, cum ar fi: safeurile, la ciorap" etc.Plasamentele snt o form de
transformare a banilor economisii n active financiare, cum ar fi: aciunile, obligaiile etc. Scopul plasamentului este obinerea unui
ctig sub form de dividend i dobnd.Investiia este forma de utilizare a economiilor pentru procurarea bunurilor de producie i a
bunurilor imobiliare, n scopul obinerii unui profit oarecare.Folosirea economiilor pentru investiii este considerat o economisire
creativ, pe cnd folosirea economiilor pentru plasamente sau tezaurizare este o economisire steril.
Investiiile n economie: tipuri i factori de influen.Exist capital tehnic i capital financiar. Capitalul tehnic numit i real"
sau fizic", constituie stocul de bunuri utilizate pentru producerea altor bunuri. Capitalul financiar are forma activelor financiare
(bani n numerar, depozite bancare, aciuni, obligaii etc).La nceput, orice capital a pornit de la o sum oarecare de bani. Procurarea
bunurilor de capital constituie actul de investire. Or, capitalul poate fi tehnic i financiar. Din acest punct de vedere, snt considerate
investiii i cheltuielile pentru cumprarea aciunilor i a obligaiunilor. Acestea se numesc investiii financiare sau de portofoliu.
Procurarea unor bunuri de consum de folosin ndelungat, cum ar fi locuinele i autoturismele, precum i a unor terenuri de pmnt,
poate fi considerat investiie doar din punct de vedere contabil. De ce? Fiindc folosirea acestor bunuri nu contribuie la creterea
capitalului tehnic i nu constituie o premis pentru sporirea avuiei naionale. Are loc, pur i simplu, un proces de schimbare a
proprietarului. i att.n sens economic, termenul investiie" se folosete doar n cazul procurrii noilor active fizice: a utilajului,
echipamentului, cldirilor destinate activitii economice, a materiei prime i materialelor. Investiiile fizice sau tehnice sporesc
capacitile de producie ale unei ri.
Investiiile reprezint totalitatea cheltuielilor care se fac pentru procurarea bunurilor de capital, in scopul creterii capitalului fix i a
stocurilor de capital circulant i al sporirii pe aceast cale a avuiei naionale, lat i o definiie mai succint: investiiile reprezint

acea parte a venitului care este folosit pentru formarea i creterea capitalului.Prin investiii are loc procesul de formare, de cretere
i de modernizare a capitalului tehnic. Potrivit opiniei lui J.M. Keynes, investiiile constituie actul economic fundamental care
determin o cretere a venitului naional. Investiiile snt, astfel, premisa real a expansiunii economice.
CLASIFICAREAInvestiiile au o structur complex i pot fi clasificate dup mai multe 1 criterii. Astfel, din punctul de vedere al
formei de proprietate, investiiile pot fi: a) private i b) publice. Dup originea geografic a capitalului, pot fi: a) investiii interne i b)
investiii externe (sau strine).n lumea contemporan, investiiile strine au luat o amploare fr precedent, devenind ntr-un fel
principala for motrice a globalizrii. n anii 1945-1985, volumul investiiilor directe strine a crescut anual cu 7%, acestea fiind de
dou ori mai mari dect ritmurile de cretere a PIB-ului mondial. n anii 1998-2002 ns, volumul acestora a crescut, n fiecare an, n
medie cu circa 17%, ritmurile de cretere a PIB-ului mondial rmnnd aceleai - de 3-4% anual.
Din punctul de vedere al modului de formare i folosire, investiiile se mpart n: a) investiii de nlocuire i b) investiii nete sau de
dezvoltare. Investiiile de nlocuire snt destinate refacerii i rennoirii capitalului fix consumat, adic a capitalului scos din funciune
n urma uzurii fizice. Izvorul acestor investiii este fondul de amortizare, cu alte cuvinte sumele de bani destinate nlocuirii
echipamentului, cldirilor, utilajului uzatI Investiiile nete, al cror izvor snt economiile, snt destina-te sporirii volumului de capital
fix i a stocurilor de capital circulant.In viaa real, investiiile nu snt egale cu economiile. Astfel, nu toate economiile snt cheltuite n
ar, o parte din ele pleac peste hotare, n acelai timp, de peste hotare pot veni sume importante de bani. n cazul Republicii
Moldova, acetia snt banii transferai n ar de ctre persoanele care lucreaz peste hotare. Banii care vin n ar snt mai muli dect
economiile fcute de moldovenii rmai acas.Din punct de vedere teoretic, se presupune ns c ntr-o ar oarecare economiile i
investiiile coincid cantitativ, adic I = E (sau S). n acest fel, avem o nou formul a venitului naional disponibil, care este: V= C +
L.Investiiile brute (sau totale) constituie suma investiiilor de nlocuire i a investiiilor nete.Ele contribuie la formarea brut a
capitalului : Ib = In + I unde: Ib - investiiile brute; In - investiiile nete; I - investiiile de nlocuire. Investiiile brute au ca scop
creterea dimensiunilor capitalului ca factor de producie, precum i nlocuirea sau modernizarea capitalului fix aflat n funciune sau
consumat. Investiiile brute se numesc astfel deoarece includ nu numai investiiile noi, adic investiiile nete, ci i sumele de bani
destinate amortizrii capitalului.
Clasificarea investiiilor se poate face i dup alte criterii Astfel, dup obiectul destinaiei investiiile pot fi:
a) productive (aceste investiii au ca obiectiv creterea i modernizarea utilajului i a echipamentelor, n urma crora are loc sporirea
volumului global de producie);
b) administrative, destinate mbuntirii infrastructurii (drumuri comunicaii, echipament colar i medical etc);
c) n locuine. Investiiile nete pot fi:
a) materiale (destinate echipamentului, cldirilor, mijloacelor de transport productiv etc);
b) imateriale (sau incorporate), destinate efecturii cercetrilor tiinifice, procurrii de brevete i licene, instruirii muncitorilor,
cheltuielilor de marketing i publicitate etc.
O form specific a investiiilor imateriale snt investiiile n capitalul uman, destinate pregtirii cadrelor, sporirii gradului de
cunotine i abiliti ale populaiei n prezent, cel mai popular manual de teorie economic din SUA este scris de profesorul Joseph E.
Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie (2001), n colaborare cu profesorul Cari E. Walsh. n aceast lucrare, investiiile
snt clasificate, adic grupate (dup criteriul cheltuielilor), n trei categorii; a) investiiile n fabrici i echipamente; b) investiiile n
stocuri, formate prin depozitarea produciei obinute n scopul obinerii unor vnzri mai mari n viitor sau prin depozitarea materiei
prime, n cazul apariiei unor situaii extrem de favorabile; c) investiiile rezideniale, care reprezint achiziiile de ctre menaje de noi
locuine.Structura investiiilor se modific n funcie de ramura economiei naionale, dar mai ales de nivelul de dezvoltare al rii
respective. Dup cum menioneaz autorii sus-citai18, n vechea economie, investiiile erau asociate cu imaginea construciei unei
noi fabrici sau a unei cldiri de birouri sau cu achiziia unei maini de treierat ori a unei maini pentru realizarea de imprimri
metalice" Aa a fost n trecut. n prezent, exist o alt imagine a investiiilor, mai cu seam n rile industrial dezvoltate, unde se
vorbete tot mai mult de o nou economie. Astzi investiiile se identific cu alte imagini, cu alte schimbri. Aceasta transformare se
datoreaz, n primul rnd, modificrii structurii investiiilor, n special creterii: a) cheltuielilor pentru procurarea echipamentelor de
prelucrare a informaiilor; b) cheltuielilor care sporesc capacitatea firmei de a inova; c) cheltuielilor fcute pentru meninerea
reputaiei firmei. Factorii care influeneaz decizia de a investiFactorul principal de care depinde mrimea investiiilor snt
economiile. Economiile constituie rezultatul comportamentului colectiv al consumatorilor (menajelor), pe cnd investiiile snt
determinate de comportamentul colectiv al ntreprinztorilor. Dei aceste grupuri sociale urmresc scopuri diferite, dei decizia de a
economisi este luat, n fond, de menaje, iar cea de a investi - de ntreprinderi, la nivelul ntregii ri volumul investiiilor, n linii mari,
tinde s-1 egaleze pe cel al economiilor.
Decizia de a economisi influeneaz asupra ratei dobnzii. La rn-dul su, rata dobnzii este indicatorul pe baza cruia se iau
nemijlocit hotrrile de a investi (n acest caz, rata dobnzii este corelat cu rata profitului). Atunci cnd rata dobnzii este joas,
ntreprinztorii snt ncurajai s investeasc, i invers, atunci cnd rata dobnzii este mai nalt dect rata profitului, imboldul de a
investi poate disprea. Constatm deci c ntre decizia de a investi i rata dobnzii exist o relaie invers proporional. Aceast relaie
poate fi reprezentat grafic (vezi Figura 12.4).
Pe lng a) mrimea economiilor i b) rata dobnzii decizia de a investi este influenat i de ali factori. Acetia snt: c) Mrimea
impozitelor. Atunci cnd povara fiscal este mare, scad posibilitile de a economisi, deci i de a investi. d) Previziunile i ateptrile
ntreprinztorilor. Atunci cnd ntreprinztorii snt optimiti i ateapt profituri nalte, investiiile cresc. Din contra, anticiprile
pesimiste reduc investiiile.e) Ritmurile creterii economice. n condiiile n care economia se dezvolt cu ritmuri nalte, crete, de

obicei, att mrimea absolut, ct i rata investiiilor.f) Progresul tehnico-tiinific. Atunci cnd apar noi tehnologii si utilaje, mai
productive, cresc posibilitile obinerii unor profituri mai nalte i deci cresc i investiiile.dificrile intervenite n cererea agregat
vor afecta n special preurile i nu vor modifica deloc sau foarte puin producia.
. 17. Modelul AD-AS de echilibru macroeconomic. Cererea agregat: componente,factori de influen. Cererea
agregat sau global r-t cantitatea total de bunuri i servicii finale care este cerut ntr-un interval de timp n cadrul unei ecii.Cererea global de regul constituie suma cheltuielilor destinate procurrii mrfurilor i serviciilor produse de ec-ia naional a unei
cumpere la un nivel dat al preurilor.ntruct cererea agregat se determin prin mrimea cheltuielilor reale fcute pu procurarea
bunurilor i serviciilor,ea este format din mai multe elemente componente.Factorul principal care influeneaz mrimea cererii
agregate reale este nivelul general al preurilor.Acest factor este att un impact nemijlocit asupra deciziei de a consuma,ct i indirect
prin intermediul altor variabile ec-ce,n cazul dat numite efecte.Acestea snt:
efectul ratei dobnzii-const n faptul c odat cu creterea preurilor are loc o sporire a cererii de moned n economie,ceea ce duce la
creterea ratei dobnzii.Ca urmare a ridicrii ratei dobnzii,scade volumul investiiilor,precum i consumul bunurilor de folosin
ndelungat,care n mare parte snt procurate pe credit.Astfel,creterea preurilor condiioneaz creterea ratei dobnzii,care la rndul
su conduce la scderea cererii agregate prin reducerea cererii de investiii i a bunurilor de folosin ndelungat.
efectul de avere-const n modificarea valorii reale a bogiei i deci a consumului real sub influena modificrii
preurilor.Astfel,atunci cnd crete nivelul general al preurilor,scade valoarea real a activelor financiare ale populaiei,deoarece cu
aceeai sum de bani se poate cumpra o cantitaate mic de bunuri i servicii.n consecin,are reducerea consumului i deci i a
cererii agregate.
efectul exportului net-acesta este diferena pozitiv dintre export i import.Mrimea exportului net depinde de raportul dintre preurile
naionale i preurile de pe piaa extern.Atunci cnd preurile naionale cresc,produsele externe devin mai ieftine n comparaie cu
cele confecionate de ctre productorii autohtoni.Aceast situaie conduce la creterea importurilor i reducerea exporturilor.Astfel
exportul net se reduce,ceea ce micoreaz cererea global.
Astfel ajungem la concluzia c ntre cererea agregat i nivelul general al preurilllor exist o relaie negativ,un raport invers
proporional.Acest raport se stabilete prin intermediul unor asemenea mrimi variabile cum ar fi:efectul averii,efectul ratei
dobnzii;efectul exportului net. Oferta agregat i factorii de influen Oferta agregat i determinanii ei
oferta global sau agregat r-t cantitatea total de bunuri i servicii pe care firmele intenioneaz i pot s o vnd ntr-o anumit
perioad de timp,la un anumit nivel al preurilor.Cantitatea de bunuri pe care firmele snt dispuse s o ofere spre vnzare,adic oferta
global,depinde de mai muli factori i anume:
-nivelul mediu al preurilor pe economie-n acest caz ntre mrimea ofertei globale i nivelul general al preurilor exist o
interdependen direct proporional.Adic,odat cu ridicarea preurilor,va crete i cantitatea de bunuri i servicii oferit de firme.
-Mrimea ofertei globale se poate modifica i n funcie de ali factori dect preul.Printre acetia vom nominaliza,n primul rnd
modificarea preurilor factorilor de producie,adic a muncii(salariile),a materiei prime,a echipamentului i utilajului,a
informaiei.Astfel,o cretere a salariilor (o component important a costului de producie)va conduce la o reducere a cantitii de
bunuri produse cu aceeai sum de bani i deci la o reducere a ofertei.Acelai lucru se va ntmpla cnd va crete preul la ceilali
factori de producie,n cazul RM,materia prim pu industrie i resursele energetice,n principal importante.n ambele cazuri,cantitatea
de bunuri produs i oferit spre comercializare de ctre ntreprinderile moldoveneti,va scdea.Creterea nsemnat a preurilor la
factorii de producie Echilibru macroeconomic AD AS pe termen scurt i lung. In economie, toate fenomenele se afl ntr-o
interdependen permanent. Schimbarea unui agregat macroeconomic modific, ntr-o direcie sau alta, ntr-o msur mai mare sau
mai mic, alte mrimi macroeconomice. La nivelul unui produs, n urma confruntrii cererii cu oferta, se stabilete preul acestuia.
Cum se stabilete ns nivelul general al preurilor n cadrul ntregii economii? Care snt condiiile ca acest nivel s rmn stabil o
perioad mai ndelungat? Cum se poate menine un echilibru mobil ntre cererea global i oferta global aa nct nivelul general al
preurilor s rmn neschimbat? La acestea, precum i la alte ntrebri asemntoare, gsim rspunsul analiznd modelul AD-AS,
model care a devenit unul din instrumentele importante de elaborare a politicii economice.Modelul AD-AS este modelul echilibrului
macroeconomic. Curba AD descrie relaia dintre cererea agregat i nivelul general al preurilor, iar curba AS reprezint raportul
dintre Oferta agregat i, de asemenea, nivelul general al preurilor. Echilibrul macroeconomic se stabilete n punctul n care curba
AD se intersecteaz cu curba AS .Rezult c echilibrul general se stabilete n punctul n care se intersecteaz curba AD i curba AS.
Acest punct reprezint acel volum al produciei i acel nivel al preurilor spre care tinde economia.

18. Piaa muncii i omajul Piaa muncii i elementele ei. Particularitile pieei muncii. Indicatorii pieei muncii.Piaa

c)

muncii reprezint spaiul economic de confruntare liber a deintorilor de capital( n calitate de cumprtori) i a posesorilor
capacitii de munc( n calitate de vnztori), unde, prin mecanisme specifice, cererea i oferta de munc se echilibreaz. Piaa
muncii ofer cadrul unde se regleaz cererea i oferta de munc, prin deciziile libere ale agenilor economici i se determin salariul,
ca pre al tranzaciei.
Agenii economici ntlnii pe piaa muncii sunt:
a) ofertanii (vnztorii), respectiv cei ce ofer marfa reprezentat de capacitatea de munc i competena profesional la
un anumit pre.
b) cumprtorii (purttorii cererii, firmele) care au nevoie de munc ntr-o anumit cantitate i structur profesional
pentru a-i desfura activitatea i pentru care sunt dispui s plteasc salariul (preul specific);
intermediarii, reprezentai de oficiile de plasare, specializai ntr-o gam larg de servicii prin intermediul crora sunt pui

fa n fa cei care au nevoie de munc i cei care caut un loc de munc, iar pentru serviciile lor intermediarii sunt i ei remunerai.
Rezultatul tranzaciei pe piaa muncii se materializeaz n ncheierea contractului de angajare i n stabilirea salariului.
n procesul de dezvoltare i de funcionare a economiei, piaa muncii ndeplinete funcii importante, de ordin economic i social:
a)

alocarea eficient a resurselor de munc, att prin repartizarea lor pe profesii, ramuri i localiti, ct i prin folosirea lor n cadrul
ntreprinderilor;
b) realizarea echilibrului dintre necesitile de resurse de munc ale economiei i posibilitile pentru acoperirea lor;
c) unirea i combinarea forei de munc cu mijloacele de producie;
d) influena asupra formrii i repartizrii veniturilor;
e) contribuie la asigurarea climatului de munc i de protecie social, asigurnd informaii privind procesul de orientare profesional,
recalificarea i reintegrarea forei de munc.
Caracteristicile mrfii care circul pe aceast pia, precum i raporturile dintre agenii economici care particip la relaiile de schimb
confer pieei muncii o serie de particulariti.
n primul rnd, prezint caracteristica de a fi cea mai rigid, i din acest motiv, cea mai sensibil i mai fragil.
n al doilea rnd, piaa muncii n raport cu celelalte piee este piaa cea mai organizat i mai reglementat.
n al treilea rnd, din punct de vedere al mecanismelor de funcionare, piaa muncii este o pia imperfect .
Piaa contemporan a muncii este o pia contractual i participativ, n care negocierea i contractul sunt instrumente de reglare a
cererii i ofertei de munc. Procesele de ocupare i utilizare sunt ajustate i cu ajutorul altor mecanisme, aflate la dispoziia firmelor,
colectivitilor locale i statului.
Costurile omajului. Legea lui A. Ouken.La costurile economice se refera:
-costul social, consta in faptul ca in cea mai mare masura, anume somajul alimenteaza asemena fenomene ca crimele, furturile, actele
de vandalism, narcomania etc. Somajul este este un factor de instabilitate sociala si politica, capabil sa indrepte societatea pe calea cea
gresita. Datorita efectului psihologic pe care il poate provoca asupra indivizilor si datorita problemelor sociale pe care le paote genera,
apare costul social al somajului.
-costul financiar, se compune din suma indemnizatiilor pentru somaj achitate de autoritatile publice si din cheltuielele pentru
intretinerea oficiilor de plasare a fortei de munca. Indemnizatiile au ca scop nu numai asigurarea somerilor cu mijloace de subzistenta,
dar si scopul de crestere a conditiilor necesare pentru recalificarea somerilor, pentru ridicare nivelului lor de instruire si reintegrarea
acestora in cimpul de munca cu un potential profesional si intelectual mai mare.
-costul economic, acest cost se determina ca diferenta dintre Venitul National potential si cel real. Este evident ca in cazul somajului,
nivelul productiei este mai scazut decit in cazul ocuparii depline. Costul dat se determina de pierderile productiei ca urmare a
subutilizarii fortei de munca.
Din conturile neeconomice face parte costul individual, care consta in faptul ca peroana aflata in situatie de somaj isi reduce esential
veniturile si este supus unei stari de depresie si stresuri puternice.
Legea lui Ouken fiecare sporire a nivelului somajului ciclic cu 1% peste rata naturala a somajului, este insotita de o reducere a PNB
cu 2,5-3% fata de nivelul productiei potentiale
Politici anti-omaj.Obiectivul principal al politicilor antiomaj este acela de a proteja veniturile obinute de gospodrii de fluctuaiile
inacceptabil de mari determinate de trecerea n omaj a unuia sau mai multor membrii din cadrul unei gospodrii. Politicile antiomaj
pot fi mprite n dou mari categorii :
-politici pasive;
-politici active.
Politicile pasive sunt acele politici prin care statul susine direct nivelul de trai al indivizilor ale cror anse de angajare n munc au
sczut considerabil prin plata direct a omerilor.
Principala deficien a politicilor pasive const n aceea c ele sunt adoptate dup ce o persoan a devenit omer. Adepii unor astfel
de politici motiveaz necesitatea acordrii ajutoarelor de omaj prin dou argumente. Primul ar fi acela al acoperirii costurilor sociale
ale omajului pentru care, pn la urm, omerii nu sunt vinovai. Al doilea este legat: de evitarea distorsiunilor pe care le-ar introduce
pe piaa forei de munc intervenia direct a statului.
Politicile active n domeniul pieei muncii sunt acele politici prin care se intervine direct pe aceast pia cu scopul declarat de a
reduce rata omajului, astfel nct ea s se stabilizeze n jurui ratei de echilibru a omajului. Aceste politici active sunt de trei tipuri
principale:
a) Eforturi pentru a nlesni intrarea n contact a ofertanilor i doritorilor de locuri de munc prin plasare, consultan i orientare
profesional, cursuri de pregtire i consultan intensiv pentru cei dezavantajai, asistent pentru a nlesni mobilitatea geografic .a.
b) Programe de recalificare a omerilor: Programe de pregtire a omerilor aduli n noi meserii sau programe orientate ctre cei
ameninai cu pierderea locurilor de munc;
c) Crearea de locuri de munc: crearea direct de locuri de munc n sectorul productiv prin acordarea de subvenii pentru pstrarea
anumitor muncitori sau angajarea de omeri cu stagiu ndelungat; alocaii pentru ntreprinderile care angajeaz tineri; crearea de locuri
de munc temporare n sectorul public .a.Politicile active pot ajuta omerii prin recalificare, creterea mobilitii
.a. s se ntoarc n rndurile forei de munc ocupate, dar pot stopa i abuzurile, cum ar fi solicitarea de
ajutoare de omaj de ctre cei care nu caut asiduu locuri de munc.

19. Piaa monetar i mecanismele ei. Piaa monetar i piaa financiar. PIAA MONETAR-este locul unde se fac
tranzaciile cu moned,piaa pe care se vnd i se cumpr banii.Pe aceast pia,n urma confruntrii dintre cererea i oferta de bani,se
stabilete preul banilor.n trecut,piaa monetar era una interbancar.De cteva decenii,din aceast pia fac parte i alte instituii

financiare,cum ar fi fondurile de pensii,societile de asigurri etc.Piaa monetar este locul unde se ntlnesc cererea de bani,venit
din partea agentilor economici i a statului i oferta de resurse monetare,venit din partea bncilor i a altor instituii
financiare.Echilibrul pieei monetare se stabilete n urma confruntrii dintre cererea i oferta de moned.ntruct att cererea,ct i
oferta de moned snt influenate de o mulime de factori,echilibrul pieei monetare este foarte dinamic i se modific foarte
uor.Piaa monetar este o pia a capitalurilor pe termen scurt i foarte scurt Existena acestei piete este legat de faptul c unele
bnci sunt beneficiare ale unui surplus de ncasri , iar altele au de efectuat un surplus de pli Piaa monetar nu este o pia localizat
, tranzaciile acestei piee se ncheie prin telefon , telex , fax Piaa monetar se deruleaz n principal la bncile care creaz moned ,
de la care se pot procura disponibilitile necesare pentru a face fa fluxurilor de pli De aceea se poate spune c piaa monetar este
o pia a monedei centrale , adic a biletelor de bnci , a numerarului n general i a disponibilitilor n cont create la banca de
emisiune Piaa monetar este o pia de lichiditi pe termen scurt pentru toate organismele de credit bancare Participanii la aceast
pia sunt bnci , case de economii , societi financiare , banca de emisiune , trezoreria statului , casele de titluri , etc. Unele dintre
aceste organisme apar cu predilecie excedentare creditoare , cum sunt de regul casele de economii , casele de pensii , n timp ce
altele , printre care bncile comerciale , instituiile de credit specializate sunt predominant debitoare Piaa monetar redefinete funcia
de compensare a excedentului i deficitului de lichiditi Operaia pe piaa monetar cu termenul cel mai scurt este acordarea unui titlu
de mprumut a unei sume de bani pn la ora 12 a zilei urmtoare Termenele pentru care se acord creditele s-au prelungit de la 24 de
ore pn la 18 luni , cum rezult dintr-o practic mai veche italian pn la perioade cuprinse ntre o zi i 7 ani sau chiar 10 ani , cum
atest practica i literatura francez mai recent.Piata financiara are atat un rol economic, cat si unul social. Din punct de vedere
economic acestea contribuie la dezvoltarea procesului investitional, iar din punct de vedere social, asigura protectia veniturilor
economisite.Piata financiara are doua componente ale caror functiuni sunt diferite si complementare si anume piata financiara primara
specializata in colectarea veniturilor economisite si piata financiara secundara care asigura mobilitatea si lichiditatea economiilor
plasate.Piata financiara primara:Piata financiara primara asigura colectarea veniturilor economisite de la posesorii de capital
financiar disponibili pe piata interna si cea internationala. Aceasta piata pune in legatura subiectii care dispun de un capital financiar
excedentar propriu si care doresc sa plaseze acest excedent cu subiectii economici care au un deficit de resurse financiare, asadar piata
financiara primara indeplineste functia de finantare, de alocare de capital financiar.Finantarea se poate realiza in mod direct sau
indirect. Spre exemplu cand veniturile economisite de sectorul populatiei sunt superioare investitiilor realizate de subiecti, detinatorii
de economii prin intermediul pietei financiare pot finanta direct deficitele financiare ale subiectilor economici solicitatori de capital
financiar. Acest lucru se realizeaza prin cumpararea de fiecare persoana a titlurilor financiare emise de acestia. Acelasi lucru se poate
intampla si cand anumite intreprinderi din sectorul productiv sau alte organisme financiare investesc mai mult decat economisesc,
adica cumpara titluri financiare de la cei care au nevoie de resurse.Cel mai mare solicitator de resurse in acest sistem de finantare il
reprezinta statul si administratiile sale locale. Acest lucru se intampla in perioadele in care aceste entitati inregistreaza deficite
bugetare si cum de cele mai multe ori sistemele bugetare se incheie cu deficite, nevoia de resurse este permanenta. Calea cea mai
potrivita si neinflationista pentru acoperirea acestor deficite o reprezinta emiterea titlurilor financiare specifice pentru acoperirea
golurilor de resurse.Finantarea nevoilor de resurse financiare ale subiectilor economici solicitatori se poate realiza si in mod indirect
prin intermediul unor organisme financiare de intermediere care emit titluri financiare pe piata financiara. Aceste organisme atrag pe
de o parte resursele economisite si le plaseaza intr-un mod eficient spre cei care au nevoie de resurse.
O resursa importanta de fonduri banesti la care apeleaza aceste organisme specializate o reprezinta anumite fonduri financiare
constituite cu scopuri precise si folosite temporar in acest scop de finantare investitionala. Asemenea fonduri sunt fondurile
institutiilor de asigurari sociale, fondurile caselor de pensii, fondurile caselor de salarii, fondurile caselor de concedii, etc.
Pe piata financiara organismele financiare de intermediere asigura colectarea de capital financiar obtinand resurse financiare sub
forma emisiunii de titluri financiare pe care apoi le imprumuta intreprinderilor publice si private prin cumpararea titlurilor financiare
emise de acestea.
Piata financiara secundara:Piata financiara secundara asigura detinatorilor de titluri financiare lichiditatea si mobilitatea
veniturilor economisite, constituind un cadru organizat ce se numeste bursa de valori pentru schimbarea titlurilor financiare emise.
Schimbarea titlurilor de catre detinatorii acestora poate sa aiba loc din urmatoarele motive:
- fie ca urmare a dorintei detinatorilor lor de a-si recupera fondurile inainte ca aceste titluri financiare sa ajunga la scadenta;
- ca urmare a nevoilor de resurse financiare lichide in acel moment;
- operatiunile speculative.
Pe piata financiara secundara titlurile financiare pot fi valorificate chiar inainte de a aduce un avantaj financiar detinatorilor acestora
adica inainte de a primi dobanzile sau dividendele. Se poate spune ca existenta pietei financiare secundare asigura detinatorilor de
titluri financiare posibilitatea de a iesi de pe piata financiara primara cand doresc.
Piata financiara secundara are si rolul de a asigura evaluarea permanenta a titlurilor financiare cotate la bursa prin confruntarea cererii
cu oferta a titlurilor financiare si se stabileste cursul pe piata a valorilor negociate care reflecta de regula competitivitatea economica
si financiara a emitentului de titluri financiare. Asigurand mobilitatea, lichiditatea si evaluarea permanenta a veniturilor economisite si
investite in titluri financiare, piata financiara secundara asigura buna functionare a pietei primare.
Asadar in concluzie, piata financiara secundara asigura redobandirea lichiditatii, adica a numerarului prin valorificarea titlurilor
financiare. Intre piata financiara primara si piata financiara secundara exista o interdependenta absoluta, existenta uneia fara cealalta
nu este posibila desi functiile lor sunt complet distincte.
Circuitul activelor financiare se desfasoara intre ofertantii de fonduri si beneficiarii acestora, tranzactiile avand loc pe piata financiara.
Cererea de moned i caracteristicele ei. Cererea de moneda vine din partea acelor agenti economici care se afla in situatia de a
cheltui mai mult decit resursele proprii. Cererea de moneda depinde de mai muli factori, cei mai importanti dintre ei fiind urmatorii:
a) Nivelul preturilor, cu cit preturile sunt mai inalte, cu atit mai multi bani sunt necesari in circulatie
b) Volumul real al productiei, pe masura cresterii volumui productiei cresc si veniturile reale, ceea ce presupune si cresterea
cererii de bani
c) Viteza de circulatie a banilor, toti factorii care influenteaza viteza de circulatie a banilor influenteaza si cererea de bani
d) Rata dobinzii
Astfel, cererea de bani va fi cu atit mai mare, cu cit va fi mai mare venitul national nominal, cu atit vor mai inalte preturile, cu cit mai
multe tranzactii vor fi efectuate si cu cit vor fi mai mici viteza de rotatie a banilor si rata dobinzii..Keyns divizeaza cererea de bani in

2 categorii: cererea de bani prentru tranzactiile comerciale, cererea de bani pentru afaceri. Factorul principal care determina
cererea de moneda lichida pentru tranzactiile comerciale este marimea veniturilor. In cel deal 2 caz, volumul cererii de bani depinde
de rata dobinzii. Intre rata dobinzii si cererea de bani exista e relatie invers proportionala, astfel cu cit este mai mare rata dobinzii cu
atit va fi mai mica cererea de bani.
Cererea de moned i caracteristicele ei. Teorii ale cererii de bani. Factorii de influen a cererii de monedCererea de moneda
vine din partea acelor agenti economici care se afla in situatia de a cheltui mai mult decit resursele proprii. Cererea de moneda
depinde de mai muli factori, cei mai importanti dintre ei fiind urmatorii:
a) Nivelul preturilor, cu cit preturile sunt mai inalte, cu atit mai multi bani sunt necesari in circulatie
b) Volumul real al productiei, pe masura cresterii volumui productiei cresc si veniturile reale, ceea ce presupune si cresterea
cererii de bani
c) Viteza de circulatie a banilor, toti factorii care influenteaza viteza de circulatie a banilor influenteaza si cererea de bani
d) Rata dobinzii
Astfel, cererea de bani va fi cu atit mai mare, cu cit va fi mai mare venitul national nominal, cu atit vor mai inalte preturile, cu cit mai
multe tranzactii vor fi efectuate si cu cit vor fi mai mici viteza de rotatie a banilor si rata dobinzii..Keyns divizeaza cererea de bani in
2 categorii: cererea de bani prentru tranzactiile comerciale, cererea de bani pentru afaceri. Factorul principal care determina
cererea de moneda lichida pentru tranzactiile comerciale este marimea veniturilor. In cel deal 2 caz, volumul cererii de bani depinde
de rata dobinzii. Intre rata dobinzii si cererea de bani exista e relatie invers proportionala, astfel cu cit este mai mare rata dobinzii cu
atit va fi mai mica cererea de bani.TEORIA CANTITATIV A BANILOR. Formulat de economitii clasici n ultima parte a
secolului 19 i nceputul secolului 20, teoria cantitativ a banilor reprezint o teorie a modului n care ia natere venitul agregat (ca
valoare nominal), artnd, totodat, cantitatea de bani necesar pentru un anumit nivel al venitului agregat. Trstura cea mai
important a acestei teorii este aceea c nu acord ratelor dobnzii nici un rol n influenarea cererii de bani. Ecuaia schimbului .
Cea mai clar prezentare a teoriei cantitative a banilor i aparine lui Irving Fischer, care, n lucrarea Puterea de cumprare a banilor
(publicat n 1911) examineaz legtura dintre cantitatea total de bani din economie (M) i volumul total al cheltuielilor cu bunuri
i servicii (finale) efectuate ntr-o economie (P x Y, unde P este nivelul general al preurilor, iar Y este venitul (oferta) agregat(); n
acelai timp P x Y descrie valoarea PIB nominal). Viteza de rotaie a banilor este variabila care asigur legtura dintre M i P x Y i
arat de cte ori ntr-un an o unitate monetar este cheltuit pentru cumprarea bunurilor i serviciilor produse n economie.
V = (P x Y)/M
Multiplicnd fiecare termen al ecuaiei cu M, obinem ecuaia schimbului:
MxV=PxY
(2)
Ecuaia schimbului arat, astfel, cum cantitatea de bani n circulaie multiplicat cu numrul de rotaii realizate de o unitate monetar
ntr-un an trebuie s fie egal cu venitul nominal, dar nu spune nimic despre modul n care modificarea lui M afecteaz P x Y. O
cretere a lui M poate fi contrabalansat de o scdere a lui V, a.. M x V rmne neschimbat (i, consecutiv), P x Y rmne, de
asemenea, nemodificat). Pentru a putea construi o teorie monetar bazat pe aceast ecuaie, este necesar identificarea i nelegerea
factorilor care influeneaz viteza de rotaie a banilor. Iniial Fischer a formulat ecuaia schimbului utiliznd valoarea nominal a
tranzaciilor din economie PT:
M x VT = P x T ,
(3)
unde:

P = preul mediu pe tranzacie

T = numrul de tranzacii efectuate ntr-un an
VT = PT/M = viteza de rotaie

ntruct valoarea nominal a tranzaciilor T este dificil de msurat, teoria cantitativ a banilor a fost formulat n termenii ofertei
agregate (Y), astfel: T se asum a fi proporional cu Y (T = vY, unde v = ct. de proporionalitate). Substituind vY pentru T, n ecuaia
schimbului obinem MVT = vPY, i considernd V = VT/v obinem ecuaia (2).
Fischer consider c determinante n influenarea modului n care indivizii realizeaz tranzaciile sunt instituiile din economie. Dac
acetia utilizeaz cri de credit, cantitatea de bani necesar pentru efectuarea tranzaciilor generate de realizarea venitului nominal
este mai mic (M scade relativ la P x V), iar viteza de rotaie (P x Y/M) crete. Dac, n schimb, este preferat plata cash sau cu cecuri
(care sunt bani, n definiia utilizat aici) cantitatea de bani M crete i V scade.
Concluzia lui Fischer este aceea potrivit creia caracteristicile instituionale i tehnologice afecteaz viteza de rotaie de banilor, dar
aceasta se produce lent n timp. Astfel, viteza de rotaie poate fi considerat relativ constant pe termen scurt.

Teoria cantitativ a banilorPornind de la ipoteza c viteza de rotaie este constant pe termen scurt, Fisher transform practic
ecuaia schimbului n teoria cantitativ a banilor, potrivit creia venitul nominal este determinat exclusiv de modificrile cantitii de
bani: dac M se dubleaz, M x V se dubleaz i la fel se ntmpl cu P x Y.
Presupunnd preurile i veniturile perfect flexibile Fisher, la fel ca i economitii clasici englezi, considera c n condiii normale,
oferta agregat produs n economie va fi realizat n condiii de ocupare deplin a forei de munc, ceea ce va face ca Y s fie relativ
constant pe termen scurt. Teoria cantitativ a banilor afirm, astfel, c o dublare a lui M se va regsi invariabil, pe termen scurt, ntr-o
dublare a lui P, oferindu-se astfel o explicaie a micrii preurilor.Creterea preurilor se datoreaz, potrivit teoriei cantitative a
banilor, n exclusivitate modificrii cantitii de bani din economie.
ntruct teoria cantitativ a banilor arat cantitatea de bani corespunztoare unui anumit nivel al venitului agregat, aceasta poate fi
considerat drept teoria cantitativ a cererii de bani. Prin divizarea cu V a ambilor factori ai ecuaiei schimbului i rescrierea acesteia,
obinem, astfel:
M = 1/V x PY
(4)
Cnd piaa monetar este n echilibru, cantitatea de bani deinut de populaie M este egal cu cantitatea de bani cerut M d.
Considernd 1/V = k (constant, la fel ca i V) obinem:
Md = k x PY
(5)
Potrivit ultimei ecuaii (5), k fiind o constant, nivelul tranzaciilor generate de un nivel fix al venitului nominal PY determin
cantitatea de bani Md cerut de populaie. Astfel, potrivit lui Fischer, cererea de bani este exclusiv o funcie de venit, iar ratele
dobnzilor nu au nici un efect asupra cererii de bani. n opinia lui Fischer, banii sunt deinui numai pentru a fi utilizai n tranzacii,
indivizii ne avnd libertate de a alege cantitatea de bani pe care doresc s o dein. Cererea de bani este determinat, n aceste
condiii, de (i) nivelul tranzaciilor generate de venitul nominal PY, i de (ii) instituiile din economie care influeneaz modul n care
indivizii conduc tranzaciile i care influeneaz, astfel, viteza de rotaie a banilor i, consecutiv, k.
Oferta de moned. Multiplicatorul monetarOFERTA DE MONED-r-t cantitatea de moned pus la dispoziia ag.ec-ci de
sistemul bancar al unei ri.Principalii ofertani de moned sunt:BNM,Trezoreria i bncile comerciale.BNM emite,adic
tiprete,banii cerui de pia.Bncile Comerciale creeaz ns ceam mai mare parte a masei monetare prin tiprirea monedei
scripturale.Astfel n economiile contemporane,oferta de moned vine nu att din partea BN,care emite bani,ci mai ales din partea
bncilor comerciale,n urma activitii specifice a acestora de a crea moneda scriptural.Oferta de bani pe piaa monetar poate crete
sau se poate reduce.Exist factori care contribuie la reducerea ofertei de bani.Acetia sint:
- Sporirea cantitii de bunuri i servicii destinate vnzrii.
- Reducerea vitezei de circulaie a banilor,cnd o unitate monetar intermediaz un nr.mai mic de tranzacii.
- Creterea deficitului bugetar,care,de regul este acoperit de banii mprumutai de la sistemul bancar.
- Retragerea din circulaie i pstrarea la ciorap a unei cantiti de bani de ctre menaje.Pu asigurarea stabilitii ecce,statul,prin intermediul Bncii Centrale,controleaz n permanen oferta de moned,pu ca aceasta s nu depeasc
necesitile reale ale ec-ei.
- Mrimea ratei dobnzii.ntre oferta de moned i rata dobnzii exist o relaie pozitiv:odat cu creterea ratei
dobnzii,crete i oferta de bani,iar atunci cnd rata dobnzii se reduce,scade i oferta de moned.Aceast relaie poate fi r-t
grafic prin curba ofertei de moned,odat cu creterea ratei dobnzii de la d1 pn la d2,oferta de moned va spori de la m1 la
m2.
Multiplicatorul a fost descoperit de economistul englez R.Kahn n anul 1931.Kahn a analizat teoria multiplicatorului ocuprii
forei de munc.n 1936,J.Keyenes descoper multiplicatorul investiiilor.n acest caz,efectul multiplicatorului investiiilor const n
faptul c o cretere a investiiilor genereaz o cretere mai mare a venitului naional.Principiul multiplicrii constituie unul din
elementele fundamentale ale teoriei ec-ce contemporane,fr de care este greu de neles caracterul interdependenei dintre
venit,consum,investiii i dintre alte mrimi macroec-ce.Este evident c o cretere a investiiilor va duce la sporirea produciei,precum
i a gradului de ocupare a forei de munc.Dar n ce proporie?Efectul multiplicatorului este un proces potrivit cruia o variaie a unei
mrimi ec-ce(investiiile,eforturile,baza monetar etc)produce,n decursul unei anumite perioade,o variaie amplificat (mai mare) a
altei mrimi(venitul,creditul etc).Efectul multiplicatorului este notat cu un simbol,care este litera K.n teoria i practica ec-c sunt
cunoscute mai multe situaii cu efecte multiplicatoare.exist multiplictorul investiiilor,exporturilor,monetar,fiscal etc.Se calculeaz ca
raport dintre creterea venitului (deltaY)i creterea investiiilor(delta I),adic K=delta Y/delta I.
Echilibrul pieei monetare.Echilibrul pietei monetare se stabileste in urma confruntarii dintre cererea si oferta de moneda.
Intrucit cererea si ofertade moneda sunt influentati de o multime de factori, echilibrul pietei monetare este foarte dinamic si se
modifica foarte usor. Echilibrul dintre cerere si oferta de moneda se stabileste in punctul unde rata dobinzii este aceeasi atit pentru
cerere, cit si pentru oferta de bani. Functionarea pietei monetare implica existenta unor raporturi de proportionalitate intre masa monetara
(oferta de moneda) existenta in economie si cererea de moneda pe piata.Conditia realizarii echilibrului pietei
monetare
Echilibrul monetar de regula, este conceput, ca o stare a economiei, caracterizata prin existenta unui raport de

concordanta intre masa banilor in circulatie si sumele de bani reclamate de efectuarea normala a operatiunilor economice
care se realizeaza prin intermediul monedei.
In procesul de realizare a echilibrului monetar sunt implicate o serie de
variante si legaturi cauzale intre ele, care reflecta influentele reciproce ale modificarii cererii si ofertei de moneda, pe de o parte, si
celelalte marimi economice, pe de alta parte. Echilibru pe piata monetara implica egalitatea intre ofertele de bani si cererea de
bani. Se presupune ca nivelul preturilor este dat, fiind p 0 , si nivelul venitului real este dat, adica Y = Y0 . In conditiile in care nivelul
preturilor si nivelul venitului real sunt date, cererea de bani depinde de rata dobanzii, iar echilibrul pietei monetare indica dobanda de
echilibru si cantitatea de bani, pentru p 0 si Y0 .
Conditia de echilibru pe piata monetara este ca oferta reala de bani M / p sa fie egala cu cererea de bani:

(8.40)

Inlocuind pe M cu expresia ofertei de moneda si notand p = p 0 si Y = Y0 vom obtine:

(8.41)

Daca baza monetara creste printr-o achizitie pe open market cu o valoare D H , curba M se va deplasa la dreapta, la M, facand
ca masa monetara sa sporeasca la M/ p reducand rata dobanzii de i 0 la i . Deoarece dobanzile scad, valoarea multiplicatorului scade,
ca rezultat al cresterii lui H . Dar, desi scade dobanda, masa monetara creste indiscutabil. Noul echilibru al pietei monetare este
in Eq.
Echilibrul pietei monetare este afectat si de modificarea ratei scontului. Atunci cand rata scontului creste, bancile au
tendinta de a pastra rezerve mai mari, deoarece este mai costisitoare lipsa de rezerve, decat pastrarea lor. In acest mod se evita
costurile ridicate ale imprumutului.
Ca urmare a majorarii ratei scontului, pentru orice nivel al dobanzilor de pe piata i ,
multiplicatorul scade, iar curba ofertei M se deplaseaza la M. Echilibrul pe piata monetara se restabileste in Eq, ceea ce inseamna ca
dobanda de pe piata creste la i , iar cantitatea de bani reali scade la M / p . Rezulta ca majorarea ratei scontului reprezinta o politica
monetara contractionista.Sistemul bancar i rolul lui n economia de pia. Creditul i funciile lui.Creditul este o relatie de
acordare a banilor cu imprumutul, in conditia de rambusare a acestora si ale platii serviciului acordat.In economia contemporana,
creditul indeplineste urmatoarele functii:
-functia de distribuire a resurselor economice, consta in mobilizarea resurselor banesti disponibile la un moment dat in econimie si
redistribuirea sub forma de credit spre anumite ramuri ale econimiei si sectoare care au nevoie de fondurile date.
-functia de concentrare a capitalului, deoarece imprumuturile marunte devind capitaluri importante
-functia de reglementare a vietii economice, de dirictionare a disponibilitatilor libere catre domeniile pe care statul le considera
prioritare.
-Functia de emisiune monetara, se presupune ca odata cu cresterea numarul de credire in economie, va creste si masa monetara in
circulatie
Sistemul bancar contemporant este binivelar compus din:
1)Banca Centrala, care are urmatoarele functii:
-De emisiune, care consta in fabricarea si punerea in circulatie a bancnotelor si monedei divizionare. Prin functia data are loc
reglementarea cantitatii de bani necesare pentru functionare normala a economiei, influentind in mod nemijlocit dinamica ratei
dobinzii
-De supraveghere si controla sistemului bancar, prin care se stabilesc regulile principale de activitate a institutiilor financiare prin setul
de acte normatice si regulamente elaborate de Banca Centrala
-Acumulare si pastrare a fondurilor de rezerva obligatorii ale bancilor comerciale, fiecare banca este obligata sa creeze o rezerva
proportionala cu marimea depozitelor sale, fond care se pastreala pe un cont la Banca Centrala.
-Functia de acordare a creditelor si de pastrare a banilor guvernului.
-Agent fiscal al statului
-Elaborarea si urmarirea implimentarii politicii monetar-creditare
-Functia de prevenire a falimentarii bancilor comerciale
2)Bancile comerciale si institutiile nonbacare (casele de economii si compensatii, fondurile de investitii, cooperativele de credit), cu
urmatoarele functii:
-Acceptarea de depozite
-Acordare de credite
-Efectuarea operatiunilor cu hirtii de valoare

-Efectuarea operatiunilor valutare

-Efectuarea diferitor plati si decontari etc.
Scopul activitatii bancare este obtinearea profitului. Judecind dupa salariile din sistemul bancar, activitatea bancara este destul de
rentabila.
Politica monetar-creditar: scopuri i instrumente. Tipologia politicii monetar creditare.
Politica monetar-creditara cuprinde totalitatea masurilor intreprinse in sferile monetare si de creditare, si indreaptare spre reglarea
dezvoltarii economice si spre echilibrul balantei de plati.
Politica monetar-creditara este unul din principalele metode de implimentare a puterii de stat in derularea proceselor de reproducere a
marfurilor si serviciilor. Aceata se elaboreaza de catre Banca Nationala a Moldovei, in comun acord cu Gurvernul si principalele
ministere de profil. Ea se elaboreaza de legislativ, de regula pe o perioadade 1 an de zile. In scopul realizarii obiectivelor politicii,
BNM influenteaza asupra starii pietii de capitaluri si asupra rotatiei monetare.
Exstia 2 tipuri de politici:
-De restrictie, care este indreptata spre limitarea investitiilor si incetinirea ritmului de crestere a volumului de masa monetara.
Aceasta se aplica in cazul in care conjuctura economica se dezvolta rapid se face cu scopul de a nu a produce criza de supraproductie.
-De expansiune, care se indreapra spre stimularea operatiunilor de creditare si spre marirea volumului masei monetare. Ea se
realizeaza in conditiile in care se micsoreaza volumul productiei monetare al marfurilor si serviciilor si creste somajul.
Politica monetar-creditara urmareste 4 scopuri bine definite:
-Asigurarea angajatilor, care este scopul principal al oricarei economii, orice tara doreste sa evite somajul puterinc si mizeria care o
produce in rindul oamenilor precum si pierdere esentiala de productia pe care o poate realiza.
-Stabilitatea preturilor, al doilea scop este stabilitatea preturilor, care pare evidenta, dar este departe de acest lucru. Efectele corozive
ale inflatiei ne-au coplesit pe toti. Una dintre responsabilitatile majore ale unui guvern democratic este sa mentina conditiile in care
cetatenii sa dispuna de dreptul de a decide asupra propriului lor destin. In timpul inflatiei, indivizii sunt tot mai frustrati pe masura ce
valoarea preturilor creste in fiecare saptamana sau salariul lunar se lichideaza, datorita unui proces care se afla in afara controlului lor.
-Rata adecvata a schimbului valutar, Atit timp cit toate tranzactiile valutare intermediaza alte tranzactii economice, se pune intrebarea
cum se poate determina rata de schimb si de ce cursul valutar variaza atit de mult in cursul anului sau chiar in citeva luni? Un raspuns
posibil ar fi ca rata de schimb reprezinta pretul banilor nationali care se modifica pina la nivelul la care pretul marfurilor similare din
alte tari este mai mult sau nu difera prea mult de suma cheltuielilor aferente tranzactiilor si transportului .
-Rata inalta a cresterii economice,
Obiectivele politicii monetar-creditare se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor instrumente:
1)Rata de baza (refinantare) BNM stabileste 2 tipuri de rate: rata dobinzii pe termen lung si scurt (creditelele overnight, facilitatile
de lombard, operatiunile REPO)
2)Rezervele minime obligatorii orice banca este obligata sa detina la BNM rezerva obligatorii, care se formeaza de la totalul
depozite atrase si servesc pentru mentinerea lichiditarii bancii.
3)Operatiunile pe piata deschisa OPENMARKET BNM poate efectua 4 tipuri de operatiuni pe piata deschisa: de vinzare si
cumparare a Valorilor Mobiliare, operatiuni REPO de cumparare si vinzare
20. Inflaia i procese inflaioniste. : Conceptul i indicatorii inflaiei.Conceptul de inflatie s-a modificat mult pe parcursul
secolelor. Initial, inflatia era considerat ca un fenomen strict monetar, generata de cresterea peste o anumita perioada a cantitatii de
bani aflate in circulatie. In ultimul timp insa, inflatia este definita ca unul din principalele dezechilibre macroeconomice, cauzata de o
multime de factori de natura diferita. Desi are la originea sa mai multe cauze, inflatia exprima situatia cind se incalca echilibrul dintre
cererea si oferta agregata. Inflatia este un proces de crestere continua a nivelului mediu al preturilor si de diminuare a puterii de
cumparare a monedei. Cind vorbim de inflantie se are in vedere nu oricare crestere a preturilor, ci doar o crestere a nivelului mediu
al tuturor preturilor.
La noi in tara, de exemplu, la produsele sezoniere cum ar fi fructele si legumele, preturile individuale vor creste si vor scadea de mai
multe ori pe parcusul anului. Insa inflatia nu vizeaza cresterea pretului individual al produsului, ci a nivelului mediu al tuturor
preturilor. Deseori preturile medii ramin stabile, iar preturile individuale fluctuiza in sus si in jos. Cel mai important indicator de
masurare a inflatiei este indicele pretului de consum (IPC), care est calculat lunar de Biroul National de Statistica. Intro economie
unde exstie sute de mii de preturi, urmarirea variatiei fiecarui din ei este imposibil, dar nici nu este nevoie. Pentru calcularea IPC se
foloseste cosul de consum, in care se includ preturile la pricipalele bunuri si servicii, pe care Biroul de Statistica le monitorizeaza si
calculeaza lunar. IPC este un instrument cu ajutorul caruia se masoara modificarile pretului mediu al unui cos de bunuri si servicii,
care reprezinta consumul specific al unui menaj tipic. Formula de calcul IPC=(P1/P0)*100%, unde P1=pretul anului curent, Po=pretul
anului trecutAlaturi de IPC, la calcularea inflatiei se mai utilizeaza si alti indicatori cum ar fi: indicele pretului producatorului IPP,
deflatorul PIB.Rata inflatiei, reprezinta cresterea procentuala anuala a IPC. Rinf=

IPC 1IPCo
*100%, unde IPC1 este pentru
IPCo

perioada curenta, iar IPCo este pentru perioada de baza.

Formele cauzale ale inflaiei:inflaia prin cerere i inflaia prin ofert. Tipurile inflaiei.Inflatia este un fenomen generat de o
multime de factori, atit monetari cit si nemonetari, aflati intro interdependenta functionala foart strinsa. In aceste conditii nu se stie
niciodata care este factorul primordial si care este factorul decisiv al unui nou val inflationist. In aceasta ordine de idei, economistul

francez Michel Dedier constata ca ca a cauta vinovatul de inflatie este asemanatoare cu a te intreba care este intr-un riu picatura de
apa care le impinge pe celelalte. Oricum, principalele cauze ale inflatiei sint:

Cresterea masei monetare peste limitele necesare

Presiunea cererii agregate atunci cind oferta agregata ramine relativ rigida
Presiunea costurilor de productie (inflatia prin costuri), in urma cresterii preturilor la factorii de productie, in special al
salariilor
Cresterea afluxului de bunuri sau devize din alte tari (inflatie importata)
Cauza de natura psihosociala
Tipurile inflatiei:
Dupa evolutia ratei inflatiei:
Moderata (4-9%)
Galopanta (10-15%)
Hiperinflatie (peste 50%)
In dependenta de cauzele inflatiei:
Inflatia prin cerere, cind cererea la un bun creste iar oferta ramine neschimbata
Inflatia prin costuri, cind se majoreaza costurile la factorii de productie
Structurala, expresia dezechilibrelor grave, care persista in structura economiei de piata
Inflatia prin oferta (prin costuri), intervine in rezultatul sporirii costului mediu a unei unitati de produs, care nu sunt determinate
de cresterea cererii agregate. Una din cauzele principale ale acestui tip de inflatie este modificarile neasteptate ale ofertei,
intervenite in urma unor circumstante cum ar fi:cresterea bursca a preturilor la bunurile de importanta strategica (petrol,
gaze, energie electrica). Marfurile de importanta strategica sunt componente principale ale cheltuielelor in majoritatea proceselor de
productie. Crizele petroliere deminostreaza foarte bine ca socurile ofertei in economia mondiala, provoaca cresterea cheltuielelor
totale de productie, si ca consecinta are loc cresterea generala a pretului sau inflatia prin costuri. Ea se manifesta prin reducerea VPF,
la consecintele de aceiasi ordin conduc si conditiile defavorabile ale agriculturii, calamitatile naturale, precum si restructurarile
dureroase ale economiei.Inflatia prin cerere, este determinata de cresterea brusca a cererii de consum a populatiei, dupa care oferta
total nu resuseste sa se adapteze. In acest mod, datorita deficitului de marfuri si servicii, are loc cresterea pretului conform legii
generela e preturilor.Inflatia importata, in conditiile globalizarii, deci al liberalizarii comertului international si a fluxurilor
financiare internationale, mai cu seam in cazul tarilor mici cum este RM, inflatia poate fi adusa de peste hotare odata cu importul de
ingrasaminte naturale, al gazelor naturale, petrol si al maeteriei prime la niste preturi mai ridicate ca altadata. Inflatia se importa si
atunci cind de peste hotare vinin tara suma mare de mijloace banesti, fapt ce contribuie la cresterea masei monetare in circulatie, iar
mai apoi si la cresterea nivelului general al preturilor.Combinatia dintre inflatie prin costuri si cea prin cerere, formeaza spirala
inflationistaCosturile inflaieiConsecintele sau costurile inflatiei sint preponderent negative. Ele vizeaza intrega societate, afectind
in primul rind veniturile reale ale populatiei, precum economiile si consumul. In linii mare, aceste efecte sunt:

Reducerea puterii de cumparare a salariilor si a altor venituri factoriale, deci reducerea consumului, in conditiile inflatiei,
veniturile nominale ale populatiei pot ramine aceleasi sau cresc, pe cind veniturile reale care exprima cantitatea de bunuri si
servicii ce pot fi procurate cu veniturile nominale scad. Masura reducerii veniturilor reale depinde de rata inflatiei. Inflatia
depinde de reducerea puterii de cumparare a salariatilor si a persoanelor cu venituri fixe, cum ar fi: pensionarii, studentii care
traiesc din burse sau chiar angajatii din sectorul public. Odata cu reducerea consumului si deci a cererii agregate,
intreprinderile isi reduc activitatea de producere, fapt ce contribuie la scaderea gradului de ocupare al bratelor de munca, la
cresterea somajului.
Descurajarea investitiilor si a economiilor, prin intermediul sistemului bancar, fapt ce duce la ingustarea bazei financiare a
investitiilor si in conseconta, a posibilitatilor de crestere economica. Sunt descurajate investitiilor pe termen lung si sunt
incurajate cele cu caracter speculativ si cu rezultate banesti imediate.
Aprofundarea deferentierii sociale prin redistribuirea veniturilor in favoarea celor puternici, asta se intimpla nu numai din
cauza ca unele persoane au venituri fixe, iar celelate variabile, ci din motivul ca nu toate preturile nu cresc in egala masura,
iar structura consumului difera mult de la o categorie sociala la alta. In timpul inflatiei este bine sa imprumuti bani si in nici
un caz sa impumuti cuiva bani, creditorii pierd deoarece sumele de bani intoarse de catre debitori sint depreciate, puterea lor
de cumparare este mai mica. Si in favoare agentilor economici cu profituri variabile (dividende, renta, profitul), redistribuirea
se face in favoarea muncitorilor cu venituri mici si fixe. Astfel, prin redistribuirea veniturilor indetrimentul majoritatii
populatiei, inflatia aprofundeaza diferenta sociala, contribuie la polarizarea societatii, fenomen ce are consecinte negative la
dezvoltarea economica.
Reducerea puterii de cumparare a monedei nationale in raport cu alte monede,
Scaderea volumului de productie si deteriorarea calitatii lui, deoarece in timpul inflatiei agentii economici care obtin
venituri suplimentare de la cresterea preturilor, nu mai sunt motivati sa reduca din costul de producere, si sa ridice calitatea
bunurilor confectionate, sa diversifice si largeasca productia.
Inrautatirea relatiilor economice cu strainatatea, atunci cind se depreciaza moneda nationala, marfurile nationale devin mai
ieftine pentru straini, ceea ce favorizeaza exporturile. Mai apoi, in urma cresterii nivelului preturilor in moneda nationala,

scade esential volumul de export, mai ales in cazul dependentii semnificative de import de resurse energetice si de materia
prima. Treptat exporturile scad, iar prin importuri de descurajeaza producerea interna a bunurilor
Dezorganizarea vietii economice in ansamblul ei, unde devine imposibil efectuarea unei planificari reale a activitatii
intreprinderii, deoarece nu se stie cum vor evolua preturile. Apar noi dezechilibre intre ramuri, intrucit preturile nu cresc
proportional la toate bunurile si serviciile.
In fine, intrucit toata lumea nu mai are incredere in bani si vor cit mai repede sa se debarasese de ei, are loc dezvoltarea barterului sau
trocului. In societate se creaza o atmosfera de neincredere si de neliniste, de nemultumire si de nesiguranta. Se inteteste revoltele
sociale, pacea sociala este perturbata, fapt care limiteaza si mai mult dezvoltarea economica.
Curba lui Phillips pe termen scurt i lung. Politici de combatere a infla iei. Ritmurile este determinata de plotica monetarcreditara promovata de stat. Este bine cunoscuta dependeta macroeconomica dintre ditre ritmurile de crestere a masei monetare si
sporirea ratei inflatiei. Aceasta corelatie este determinata de raportul 1:1, adica sporirea masei monetare cu 1% provoaca o
crestere a nivelului de inflatie cu 1%. La rindul ei, sporirea ratei inflatie cu 1% provoaca cresterea ratei nominale a dobinzii cu
1%. Aceasta corelatie dintre rata inflatiei si rata nominala a dobinzii poate fi exprimata prin ecuatia lui Fisher.i= r + e (i=rata
nominala a dobinzii, r=rata reala a dobinzii, e=rata inflatiei anticipate)
De asemenea, exista si o corelatie intre rata reala a inflatiei si asteptarile inflationiste, intre inflatia cererii si ofertei, precum si dintre
rata inflatiei si rata somajului. Datele empirice obtinute de catre savantii economisti in anii 50-80 ai sec.XX ne demonstreaza o
corelatie inversa dintre rata somajului si rata inflatiei.
Aceasta corelatie este reflectata in graficul curba lui Philips

rata inflatie

e+r

formula de calcul: = e + (U-Un) E , unde = ritmul real al inflatiei e = inflatia inticipataU = rata reala a somajuluiUn = nivelul
natural al somajului (5-6%)E = modificarea ofertei datorita socurilor = parametrul pozitiv care indica in ce masura reactioaneaza rata
inflatiei la somajul ciclic (2,5-3,5)
Dupa cum se vede din formula de calcul, rata inflatiei depinde de 3 factori:

Inflatia anticipata e, deoarece oamenii isi formeaza asteptarile si bazinduse pe inflatia deja examinata, ritmurile inflatiei
depinde in mare masura de inflatia anterioara. Inflatia anterioara influenteaza asteptarile noastre, iar acestea au influenta
asupra salariilor si a preturilor
Devierile ratei reale a somajului de la nivelul lui natural, adica de la somajul ciclic (U-Un). Somajul redus contribuie la
cresterea inflatie.
Modificarile radicale ale ofertei ( E),
Multi ani la rind, curba lui Philips a servit ca instrument macroeconomic pentru reglementarea social-economica din SUA si alte
state occidentale. Majoritatea economistilor pornesc de la faptul ca modificarile salariului si a preturilor se deplaseaza intro directie,
iar modificarea ratei somajului in alta directie.
Stagflatie=cresterea concomitenta a ratei somajului si inflatiei.
Majoritatea economistilor sunt de parerea ca ea este aplicabila pe perioada scurta de timp si pun la indoiala existenta ei pe termen
lung.
Poltici antiflaioniste.Fiind un fenomen complex, generat de o multime de factori, inflatia nu poate fi eliminate printr-o singura
lovitura cu un singur instrument. De obicei, inflatia cedeaza, in urma unui asediu de lunga durata (2-3 ani), prin untilizarea unui
arsenal de instrumente administrative, monetare si economice.
Obiectivele politicii antiiinflationiste: protectia agentilor economici si a populatiei impotriva inflatiei, restabilirea echilibrului
general prin reducerea cererii si stimularea ofertei agregate.

Protectia agentilor economici si a populatiei, cum ar fi reducerea puterii de cumparare a banilor se face cu umatoarele
instrumente: indexarea salariilor si pensiilor, in unele cazuri se indexeaza si depunerile banesti. Indexarea contribuie la
perpetuarea inflatiei prin cerere, si este pe larg folosita in lumea contempoarana. Subventionarea preturilor la unele produse
de prima necesitate, cum ar fi laptele, piinea si zaharul. Masura data este pe larg folosita in lumea socialista, desi sunt si
folosite si de tarile cu economii dezvoltatre.
Controlul cererii agregate, se infaptuieste cu un intreg sistem de instrumente, atit fiscale si monetare, cit si administrative.
Pentru reducerea cererii globale, statul poate reduce cheltuiele publice, dificitul bugetar si datoria publica. Ca urmare scade
consumul public si cel privat, care sint componente ale cererii agregate. Sau alta masura fiscala ar fi marirea impozitelor si a

21.

taxelor, care deasemenea descurajeaza cerea globala. Sau marirea rezervei obliatorii, ca urmare a reducerii banilor din
circulatie.
Politica de sustinere a ofertei, prin sustinerea si incurajarea productiei interne, atragerea de noi investitii straine, statul
stimuleaza oferta si deci contribuie la stabilirea echilibrului dintre cererea si oferta agregata. Acest obiectiv este realizat prin
imbunatatirea climatului investitional, prin reducerea impozitelor si a taxelor, prin incurajarea economiei si a investitiilor
productive.
Bugetul de stat i politica bugetar-fiscal Bugetul de stat i elementele sale.

Instrumentul principal de promovare a politicii bugetare este bugetul de stat.Bugetul este o noiune ntlnit tot mai des n
vocabularul economic i cu o arie larg de utilizare.Un buget este o previziune a veniturilor i cheltuielilor unui oarecare agent
economic pu o perioad de timp,de regul,pu un an.n acest sens,putem vorbi despre bugetul de familie,bugetul ntreprinderii,bugetul
diferitelor ministere,bugetul universitii,bugetul local,bugetul de stat.BUGETUL DE STAT este un document o lege votat de
parlament,n care snt nscrise cheltuielile statului i veniturile necesare pu acoperirea acestora.Bugetul de stat prevede,de
asemenea,modalitile de formare i cheltuire a resurselor bneti destinate finanrii aciunilor ntreprinse de ctre organele de stat
centrale i organele locale.O form specific de buget snt fondurile extrabugetare.Acestea snt nite resurse bneti ale statului care
au o destinaie bine determinat,dar care nu snt incluse n bugetul de stat.Cel mai cunoscut din aceast categorie de fonduri este
fondul asistenei sociale sau fondul de pensii.n toate rile lumii exist bugetul guvernului sau bugetul central,i bugetele organelor
administrative locale.Bugetul central mpreun cu bugeteleorganelor puterii locale formeaz bugetul consolidat.Bugetul de stat este
elaborat anual de ctre guvern i aprobat de ctre parlament.El mai este numitlegea finanelor,astfel prevede i autorizeaz
cheltuielile i veniturile statului.La temelia elaborrii bugetului de stat sint puse 4 principii de baz:

Anualitatea-nseamn c bugetul este elaborat n fiecare an i prevederile lui vizeaz doar cadrul anului respectiv.Veniturile i
cheltuielile prevzute de bugetul de stat snt valabile doar pu durata de timp votat de parlament,adic pe durata unui an.
Previzionalitatea- nseamn c sint planificate din timp att veniturile,ct i cheltuielile pu anul viitor.
Universalitatea-bugetul de stat cuprinde toate veniturile i cheltuielile de stat.Acest fapt faciliteaz efectuarea controlurilor din partea
parlamentului.
Echilibrul bugetar-sau regula de aur a finanelor clasice const n faptul c cheltuielile statului tre s fie egale cu veniturile acestuia.
Impozitul i sistemul impozitar. Formele impozitului.IMPOZITUL constituie o parte din veniturile populaiei perceput de ctre
stat,n mod obligatoriu,pu a-si acoperi cheltuielile.Ansamblul impoziteleor i al taxelor,mpreun cu legile i regulile care i oblig pe
ceteni s plteasc aceste impozite i taxe,formeaz sistemul fiscal.Ag.ec-ci care pltesc impozite se numesc contribuabili.Funciile:
F.fiscal-cea mai veche funcie,aprut odat cu apariia statului.prin intermediul ei se formeaz veniturile statului i se finaneaz
cheltuielile publice.
F.de reglementare ec-c sau de instrument al pol.ec-ce a statului.Mrind sau reducnd impozitele,difereniind nivelul lor n funcie de
domeniul de activitate,acordnd anumite nlesniri fiscale,statul are posibilitatea de a influena pozitiv sau negativ activitatea ec-c,de a
stimula dezvoltarea unor ramuri sau de a ncetini ritmurile de cretere a altora.
F.social permite redistribuirea veniturilor n folosul pturilor vulnerabile i deci reducerea inegalitilor sociale.
Clasificarea:
a)dup nivelul administrrii-imp.centrale(federale)i imp.locale.
b)dup frecven-imp.permanente;i de o singur dat.
c)imp.pe venit i proprietate(directe);i imp.pe mrfuri i servicii(indirecte).
SISTEME DE IMPOZITARE-n decursul istoriei au existat trei modaliti diferite de stabilire a raportului ntre mrimea
venitului i mrimea impozitului.n funcie de aceasta,s-au constituit 3 forme de impozitare i trei sisteme de impozitare:

Impozitul Progresiv-cu ct mai mare este venitul,cu att mai nalt este rata impozitului.n asemenea caz,cea mai mare greutate a
impunerii cade pe umerii celor bogai.
Impozitul Regresiv-presupune reducerea ratei impozitrii pe msur creterii veniturilor.Acest tip de impozit este folosit ca un
instrument de lupt contra evaziunii fiscale i de lrgire a ariei de impozitare.
Impozitul proporional-n care se achit aceeai rat a impunerii,s zicem de 15% indiferent de mrimea venitului obinut.
n unele ri s-a recurs i la impozitul fix,care r-t o mrime fix pltit indiferent de mrimea venitului.
Impozitul progresiv corespunde cel mai bine principiului echitii sociale i justiiei,de aceea n lumea contemporan el a devenit
predominant.n cazul impozitului progresiv,un anumit minim de venit nu este supus impunerii.
Deficitul bugetar i metodele de finanare.Diferena dintre veniturile i cheltuielile statului constituie soldul bugetar. Din punctul de
vedere al soldului bugetar, n procesul executrii bugetului pot aprea trei situaii diferite, i anume de:
1) buget echilibrat, cnd cheltuielile snt egale cu veniturile, iar soldul bugetar este egal cu zero;
2) buget excedentar, cnd veniturile snt mai mari dect cheltuielile, iar soldul bugetar este pozitiv;
3) buget deficitar, cnd veniturile snt mai mici dect cheltuielile, iar soldul bugetar este negativ.
n cel de al treilea caz, se formeaz aa-numitul deficit bugetar. Deficitul bugetar este o stare a bugetului de stat cnd cheltuielile
depesc veniturile.Deficitul bugetului de stat are urmri nefaste asupra dezvoltrii economice.

Pentru a diminua sau a elimina acest deficit, n practica mondial snt utilizate mai multe metode, i anume:
a) recurgerea la mprumuturile interne;
b) folosirea veniturilor provenite din privatizare;
c) emisia de ctre Banca Central a unei cantiti suplimentare de bani;
d) folosirea mprumuturilor externe.
n Republica Moldova, n ultimul deceniu, deficitul bugetar a fost finanat din sursele provenite din privatizare, precum i din
mijloacele atrase din vnzarea hrtiilor de valoare de stat. Deoarece procesul de privatizare nu a luat sfrit, la o asemenea metod s-ar
putea recurge i pe viitor.
Politica bugetar-fiscal: scopuri i instrumente. Curba lui Laffer.Politica bugetar exprima conceptia si actiunile statului privind
veniturile bugetare, cile i mijloacele de mobilizare a acestora, utilizarea lor pe anumite destinatii, care sa serveasca stabilitii si
dezvoltrii ec.Scopuri ale politicii bugetare sunt:
* finanarea msurilor n limita veniturilor fr majorarea mrimii maximale a deficitului bugetar;
* finanarea deficitului bugetar fr emisiunea monetar suplimentar, sursa creia reprezint hrtiile de valoare de stat;
* majorarea eficienei folosirii finanelor publice n rezultatul examinrii de ctre organele administrative publice a reelei
instituiilor bugetare;
* implimentarea unei politici dire ct privete luarea deciziilor ce duc la mrirea datoriei publice interne i externe;
* determinarea direciilor startegice pentru investiii, in proiectele economice.
Direciile politicii bugetare sunt:
* realizarea programelor viznd economisirea cheltuielilor publice;
* centralizarea veniturilor i mijloacelor bugetare pe conturile trezoreriei;
* restructurarea datoriei publice;
* inventarierea mprumuturilor interne i externe i rezultatele folosirii lor;
* trecerea crizei bugetare.
Politica fiscal. Curba LafferPolitica fiscal este o component de baz a politicii economice, care, prin intermediul sistemului
taxrii i impunerii, urmrete s influeneze (s stimuleze) activitatea economic la nivel agregat. Politica fiscal este politica statului
n domeniul impozitelor i taxelor.
Numit adeseori i politica veniturilor publice", ea are la temelie principiul eficienei fiscale. ns, n pofida acestui fapt, ea poate fi
mai mult sau mai puin eficient sau chiar ineficient. Politica fiscal se considerat eficient atunci cnd asigur bugetul cu veniturile
necesare, ncurajnd n acelai timp afacerile economice i investiiile i asigurnd respectarea principiului echitii sociale.
n scopul eficientizrii politicii fiscale, statul trebuie s stabileasc proporiile optime ntre impozitele directe i cele indirecte, ntre
persoanele fizice i persoanele juridice, ntre diferite pturi sociale din punctul de vedere al aportului acestora la formarea bugetului
de stat. Cndva un mare demnitar britanic declarase c nu exist impozite bune. Nu exist nici impozite perfecte. Impozitele directe,
de pild, se potrivesc unor situaii, pe cnd cele indirecte-cu totul altor situaii. De exemplu, ncazul n care exist un nivel mai nalt al
inflaiei, mai bine se potrivesc impozitele indirecte, deoarece acestea se adapteaz la nivelul mereu schimbtor al preurilor. n
acelai timp, impozitele directe au avantajul de a stabili nite relaii mai strnse ntre contribuabil i stat. Prin impozitul pe venit,
persoanele fizice snt mai mult motivate s aiba o poziie mai activa vizavi de felul n care snt cheltuite resursele bugetare.Una din
problemele importante ale politicii fiscale este determinarea mrimii optimale a presiunii fiscale.Presiunea fiscal constituie raportul
dintre ncasrile fiscale i veniturile statului. Acest indicator reflect partea din PIB care, sub diferite forme de impozite, se
acumuleaz n bugetul de stat.Nivelul presiunii fiscale difer att de la o ar la alta, ct i de la o epoca la alta. Astfel, dac n anul
1986 firmele din rile dezvoltate plteau, sub form de impozit, mai mult de 45% din profit, atunci in anul 1996 acest indice s-a
cobort pn la 30%. (n general, trebuie subliniat faptul c, ncepnd cu anii '80 ai secolului XX, mrimea impozitelor s-a redus
simitor n ntreaga lume.) Reducerea presiunii fiscale n rile dezvoltate se datoreaz, n mare parte, i investigaiilor efectuate de
ctre economistul american Arthur Laffer (consilier al preedintelui SUA Ronald Reagan), care a elaborat o teorie special, cunoscut
sub denumirea de curba Laffer". Potrivit concluziilor la care a ajuns economistul american, pn la un punct oarecare, care difer de
la o ara la alta, o dat cu creterea presiunii fiscale, cresc i veniturile statului. Apoi ns creterea presiunii fiscale este nsoit de o

reducere continu a veniturilor. Impozitele mici favorizeaz activitatea economic i deci lrgirea ariei impozabile. Ca urmare, cresc
veniturile staului. Impozitele prea mari reduc ns aria fiscalitii, deoarece n asemenea condiii activitatea economic devine puin
atractiv i muli ntreprinztori i prsesc afacerile. n rile n tranziie, micorarea presiunii fiscale ncurajaeaz ieirea din
ilegalitate a multor ageni economici, reduce proporiile evaziunii fiscale, deoarece n cazul unor impozite mai mici riscurile legate de
dosirea profiturilor nu snt justificate.
Prin politica fiscal, statul poate influena o serie de coordonate economice (cererea de bunuri, veniturile .a.). Operaiunile de
aceast natur sunt mijlocite de nivelul cheltuielilor publice i al investiiilor, avnd menirea de a determina relansarea creterii
economice. Astfel:
n fazele de recesiune economic, statul trebuie s acioneze cu precdere n direcia reducerii gradului de impozitare / taxare, n
scopul ncurajrii att a consumului, ct i a investiiilor.
n schimb, n etapele de boom, fiscalitatea se majoreaz, pentru a ncetini ritmul cererii de consum i al investiiilor private
(crend teren pentru ncasri suplimentare la bugetul statului utilizabile n vederea acoperirii deficitelor nregistrate n perioadele de
recesiune).
Efectele de transmisie a politicii bugetar-fiscaleDupa ce am prezentat instrumentele politicii fiscale si efectele ei asupra scopului
principal si anume schimbarea cererii agregate, sa analizam mai detaliat mecanismele economice prin intermediul carora aceste
instrumente si transmit efectele. Se poate spune ca fiecarui instrument i corespunde un anumit mecanism, care se pune n miscare n
momentul n care economia percepe o schimbare n marimea instrumentului respectiveEfectul de ansamblu ce se obine n urma
schimbarii marimii unui anumit instrument de politica fiscala se masoara cu ajutorulmultiplicatorului asociat instrumentului
respectiv, n timp ce influenele care au loc la nivelul principalelor variabile macroeconomice si care sunt declansate de modificarea
valorii unui anumit instrument politic sunt reprezentate prin intermediul efectului de transmisie asociat instrumentului respectiv.Pentru
a introduce att multiplicatorii, ct si efectele de transmisie asociate instrumentelor politicii fiscale vom considera urmatorul model
macroeconomic al unei economii nchise, care include un sector guvernamental.
D=C+I+G
C=C0+cyYD

(4.1)
; C0>0, 0<cy<1

YD=Y+TR-T
T=T0+t yY
psbr=G+TR-T
Y=D

(4.2)
(4.3)

; 0ty1

(4.4)
(4.5)
(4.6)

Modelul, derivat din modelul de determinare a venitului de echilibru prezentat n capitolul I, utilizeaza notaiile deja introduse, psbr
reprezentnd necesarul de mprumut al sectorului public (guvernamental). Se observa ca, n acest model, se face distincie ntre
cererea guvernamentala de bunuri si servicii, G, si plaile transferabile TR. Suma acestora determina cheltuielile guvernamentale.Daca
din cheltuielile guvernamentale, G+TR, scadem veniturile guvernamentale obinute din impozite si taxe T, obinem necesarul de
mprumut al sectorului public psbr. Acesta, cu semnul minus, reprezinta deficitul bugetar guvernamental.
Modelul (4.1)-(4.6)
permite determinarea, la un moment de timp dat, a valorilor de echilibru a sase variabile endogene, Y, D, C, Y D, T si psbr, n funcie
de modificarile ce au loc n trei variabile exogene, G, I si TR.
Logica modelului poate fi descrisa n modul
urmator:
Firmele utilizeaza factorii de producie (munca, capital s.a.) nchiriai de la gospodarii pentru a realiza un produs
omogen. Acest produs este cerut, pentru consumul final, de catre gospodarii si guvern si pentru consum intermediar (investiii), de
catre firme.Singura componenta endogena a cererii agregate este consumul gospodariilor, care depinde de venitul disponibil, deci acel
venit care ramne la dispoziia gospodariilor dupa ce ele platesc impozitele si taxele si primesc transferurile guvernamentale. Vom
considera ca firmele produc ceea ce se cere la preuri fixate (rigide).
Echilibrul pe piaa bunurilor si serviciilor are loc atunci
cnd cererea agregata este egala cu oferta agregata.Guvernul taxeaza gospodariile si utilizeaza venitul astfel obinut pentru a cumpara
produsul realizat de firme si a efectua plai transferabile catre gospodarii. El are un buget echilibrat cnd veniturile sunt egale cu
cheltuielile.Altfel, daca cheltuielile sunt mai mari dect veniturile, apare un deficit bugetar care trebuie acoperit prin mprumuturi
guvernamentale. n caz contrar, exista un excedent bugetar, din care guvernul plateste dobnda la datoria publica contractata anterior
sau chiar poate proceda la reducerea nivelului datoriei publice.

22. Modelul IS LM de echilibru macroeconomic. Caracteristica general a modelului IS LM de echilibru

macroeconomic. Curba IS i caracteristicile ei. Curba LM i trsturile ei.Economia de pia se bazeaz pe coexistena a dou mari
sectoare: sectorul real i sectorul monetar. Primului sector i corespunde piaa bunurilor i serviciilor, pia pe care se confrunt
cererea agregat cu oferta agregat(Sectorului monetar i corespunde piaa cererii i ofertei de bani. Aceste dou sectoare (dou piee)
se afl ntr-o interdependen permanent. Echilibrul ce se stabilete ntre sectorul real i sectorul monetar al economiei se numete
echilibru economic general". Acest echilibru este studiat cu ajutorul modelului IS-LM, care reprezint o sintez a acestor dou
sectoare, real i monetar.Modelul IS-LM a fost propus n calitate de instrument de analiz a echilibrului general de ctre economistul
englez J. R. Hicks n anul 1939. Deoarece modelul IS-LM este bazat pe modelul keynesian simplificat (modelul AD-AS) i pe teoria
monetar keynesian, acesta se mai numete modelul keynesist generalizat". Componentele de baz ale modelului IS-LM snt: curba
IS (ce reprezint raportul investiii(I) si economii (S)") i curba LM (ce reprezint raportul dintre cererea [L] i oferta [M] de bani).
Curba IS reflect condiiile necesare pentru stabilirea echilibrului pe piaa bunurilor i serviciilor, adic n sectorul real al economiei,
iar curba LM reflect condiiile n care se va stabili echilibrul pe piaa monetar. Astfel, modelul IS-LM este reprezentat sub forma a
dou curbe, una din care (IS) reprezint echilibrul pe piaa bunurilor i serviciilor, iar cealalt (curba LM) - echilibrul pe piaa
monetar. Acest model permite determinarea simultan a echilibrului pe ambele piee.
Curba IS (investiii-economii)Dup cum se tie, ritmurile de cretere a venitului naional snt determinate, n cea mai mare msur,
de mrimea investiiilor. Anume investiiile permit lrgirea produciei, reutilarea i modernizarea aparatului productiv existent.
Mrimea investiiilor este influenat de mai muli factori, principalul din care este rata dobnzii. Anume n funcie de rata dobnzii
agenii economici vor decide s investeasc veniturile sau s le foloseasc n alt mod. n condiiile cnd rata dobnzii este joas, partea
veniturilor transformat n investiii va crete, fapt ce va contribui la sporirea venitului naional.Curba IS reprezint toate acele
combinaii dintre rata dobnzii i venitul naional n care piaa bunurilor i serviciilor se afl n stare de echilibru.n cazul curbei IS, se
pornete de la premisa c economiile depind de mrimea venitului naional, pe cnd investiiile depind de rata dobnzii i de eficiena
marginal a capitalului. Cu alte cuvinte, asupra dorintei de a investi (i deci de a transforma economiile n investiii), o influen
decisiv are rata dobnzii. Atunci cnd rata dobnzii este n cretere, dorina de a investi se micoreaz. Din contra, la o rat sczut a
dobnzii, investiiile vor crete. Deci rata dobnzii i determin pe posesorii unui venit disponibil s-1 investeasc sau s-1
economiseasc. Rata dobnzii, prin intermediul investiiilor, influeneaz i asupra venitului naional.Unei rate nalte a dobnzii i
corespunde un nivel sczut al investiiilor i, n consecin, un nivel sczut al venitului naional (Y). Din contra, o dat cu reducerea
ratei dobnzii pn la r2, dorina de a investi (adic volumul investiiilor ca parte a venitului) va crete pn la E2, iar venitul naional va
spori i el pn la Y2.Curba LM (curba cererii pt mijloace lichide egale cu masa monetar) - rep toate combinaiile posibile dintre
venit i rata dobnzii care echilibreaz piaa banilor. Aceast pia se afl n stare de echilibru atunci cnd oferta de bani (cantitatea de
mij bneti, sau masa monetar, n circulaie) este egal cu cererea de bani (cantitatea de bani, de care ag econ au nevoie).
Echilibrul IS LM. Influena politicilor macroeconomice n modelul IS LM.Curbele IS i LM, avnd aceleai variabile, pot fi
reprezentate mpreun pe aceleai coordonate. Piaa produselor i serviciilor se poate afla n stare de echilibru n orice punct de pe
curba IS. La fel, piaa monetar poate atinge o situaie de echilibru n orice punct de pe curba LM. ns numai n punctul n care cele
dou curbe se intersecteaz se va stabili un echilibru ntre sectorul real al economiei i cel monetar.Punctul de intersecie dintre curba
IS i curba LM reprezint valorile pe care trebuie s le aib rata dobnzii (r1) i mrimea venitului naional (Y) pentru ca s se
stabileasc un echilibru ntre sectorul real i sectorul monetar al economiei. Punctul E este considerat punctul echilibrului general.n
acest punct se realizeaz concomitent echilibrul ntre economii i investiii, precum i echilibrul ntre cererea i oferta de bani. n
punctul E, rata dobnzii stabilit n urma confruntrii cererii i ofertei de bani va corespunde ratei dobnzii stabilite prin raportul dintre
investiii i economii.Modelul IS-LM este pe larg utilizat n economia real. El servete ca instrument eficient al politicii fiscale i
politicii monetare promovate de statele lumii n scopul modificrii nivelului venitului naional. Dac statul dorete s mreasc venitul
naional, el poate, de exemplu, majora oferta de bani. Creterea ofertei de bani va duce la reducerea ratei dobnzii. Reducerea ratei
dobnzii va motiva", la rndul su, creterea nivelului investiiilor, fapt ce va avea drept consecin, prin efectele multiplicatorului,
creterea mrimii venitului naional.ns statul poate mri venitul naional i pe alt cale, de exemplu, prin creterea volumului
investiiilor publice. Aceast cretere a investiiilor, prin efectul multiplicatorului, va avea ca rezultat sporirea volumului venitului
naional.

23. Creterea economic i dezvoltarea economic. Creterea economic. Factorii creterii economiceEsena
conceptului creterii economic i a dezvoltrii economice. Conceptele i tipurile de cretere economic.Creterea ec-c r/t
un proces de sporire continu pe termen lung a cantitilor de mrfuri i servicii fabricate la nivel de ramur,ntreprindere,ec-ie
naional sau ec-ie mondial. Teoria cr.ec-ce s-a aflat n atenia tuturor doctrinelor ec-ce de la A.Smith i Carl Marx pn la
economitii contemporani. nc n anii30 sec XX,cr.ec-c devine un domeniu special de cercetare ec-c.Autorul conceptului de
cretere ec-c n calitate de proces de cretere durabil a produciei la diferite niveluri este considerat economistul englez Roz
Harrod.n perioada postbelic asigurarea cr.ec-ce evine obiectul de baz al tuturor guvernelor lumii.n lumea contemporan ritmurile
de cretere ec-c au devenit principalul indicator al performanelor ec-ce ale fiecreiec-ii naionale.Din acelai punct de vedere se
apreciaz i eficiena guvernrii.Dinamica macroeconomic este exprimat nu doar prin no.de cr.ec-c,dar i prin no.de dezvoltare
ec-c i progres ec-ic. De obicei cr.ec-c este exprimat prin sporirea PIB(PNB)total sau pe cap de locuitor,precum i a venitului
naional pe cap de locuitor.n lit.ec-c occidental se observ tendina de a identifica cr.sau dezvoltarea ec-c cu progresul ec-ic.Spre
ex economistul englez Artur Lewis,laureat al premiului nobel,n lucrarea sateoria cr.ec-ceafirm:subiectul esenial al acestei cri
este cr.produciei pe locuitor.Aceeai tendin se menine i la economistul francez Colin Clark.Analiza efectuat de ec-tul francez
Fr.Perroux aduce un raport decisiv n teoria ec-c.Cr.ec-c r-t n viziunea savantului:mrimea durabil a dimensiunii unei uniti ecce realizat prin schimbri de structur i eventual de sisteme nsoit de progrese ec-ce.Cr.ec-c cuprinde aspectele cantitative nu
numai la nivelul unei subramuri dar i a ntregii ec-ii naionale.ns nu orice sporire a dimensiunii este sinonim cu cr.ec-c,dar numai
cea durabil susinut n decursul unei perioade ndelungate de timp.Spre deosebire de cr.ec-c,dezvoltarea ec-c,Fr.Perroux o
definete:ansamblul schimbrilor n structurile sociale care genereaz o relaie de antrenare reciproc ntre populaie i aparatul
productiv.Motivele cr.ec-ce:cr.populaiei;legea cr.necesitilor i diversificarea lor.

Tipurile de cr.ec-ca si indicatorii ei.n general,prin cr.ec-c se subnelege deplasarea spre dreapta a curbei posibilitilor de
prodducie.Se au n vedere posibilitile de cretere att a vol.de bunuri de consum i a serviciilor,ct i a vol.de investiii.Cu alte
cuv.cr.ec-c se realizeaz prin sporirea cantitii factorilor de producie utilizai n ec-ie i prin creterea productivitii lor.Ca urmare
se nregistreaz o majorare a cantitilor bunurilor de consum create,ct i o sporire a bunurilor de investiii.Creterea ec-c exprim
micrile de lung durat.Totui pu un interval de timp limitat,cr.ec-c poate fi de m.multe tipuri i anume:
a)cr.ec-c pozitiv ce exist atunci cnd cantitatea total de bunuri i PIB pe cap de locuitor sporesc.
b)cr.ec-c negativ care se exprim prin reducerea cantitii de bunuri i a PIB pe cap de locuitor.
c)cr.ec-c zero se manifest n cazul n care producia de bunuri nu se modific,rmine neschimbat.
n viaa real se mai ntlnete i o cr.ec-c nominal.Ea exist atunci cnd sporete doar mrimea valoric a PIB,fr o cr.a PIB n
expresie fizic.Aceast form de cr.ec-c se datoreaz modificrii preurilor.Dei pu o perioad scurt de timp cr.ec-c poate fi
negativ sau zero,pe termen lung ea rmine mereu pozitiv.Deasemenea tipurile de cr.ec-c pot fi divizate i dup alt criteriu.Conform
lui st cunoscute 2 tipuri de cr.ec-c:
1)extensiv-const n faptul c sporul produsului naional se efectueaz pe contul atragerii unor poriuni suplimentare a
factorilor de producie(capitaluri suplimentare,for de munc,terenuri arabile)
2)intensiv-se efectueaz pe contul aplicrii factorilor de producie perfecionai(a tehnologiilor noi pe contul implementrii
inovaiilor n procesul de producie).
n rezultatul intensificrilor este nu doar sporirea vol.de producie,dar i perfecionarea calitii ei.Se poate afirma c tipul de
cr.ec-c intensiv mizeaz n special pe modificrile calitative ale factorilor de producie,iar cel extensiv pe modificarea lor
cantitativ.n istoria ec-c nu sunt cunoscute exemple de existen a unuia dintre tipurile de cr.ec-c menionate,n stare pur,totodat
are loc o combinare ntre ele.Ex:n anii 70-80 ai sec.XX n fosta URSS sporirea produsului naional se asigura doar n proporie de 2030% pe contul timpului intensiv.
Indicatorul analogic pu rile industrial dezvoltate constituia m.mult de 50%.Cr.ec-c este msurat n principal cu ajutorul
indicatorului produciei materiale i a serviciilor.De regul,cel mai important indicator de msurare a cr.ec-ce este ritmul anual de cr.
A PIB calculat n ec-ia naional i pe cap de locuitor.Msurarea se face prin compararea mrimii PIB la inc.i sf.anului.
Cr.ec-c se calculeaz preuri comparabile pu a elimina influena exercitat de inflaie asupra mrimii valorice a
PIB(PNB).Rata cr.ec-ce atunci cnd depete rata de cr.a populaiei,relev fenomenul de cr.a populaiei i a venitului pe cap de
locuitor.Acesta este scopul final al dezvoltrii ec-ce din orice ar.
Factorii cr.ec-ce.Cr.ec-c este alimentat de un ir de factori care pot fi divizai n fn.de m.multe criterii.Clasicul Adam Smith
afirma:O surs a cr.ec-ce este sporirea productivitii muncii care se sprijin pe diviziunea social a muncii.Carl Marx susineafactorul de baz a cr.ec-ce este acumularea capitalului,dar totui posibilitile de cr.ec-c n capitalism sunt limitate din cauza
contradiciilor existente. Printre factorii cheie de cr.ec-c pot fi menionai: resursele naturale,r.de munc,progresul tehnico-tiinific
.a.n a 2-a jum a sec XX savanii economiti ajung la concluzia c la temelia cr.ec-ce se afl o totalitate de factori.Un grup de
economiti francezi susin c la baza cr.ec-ce se afl n special urmtorii factori:
1)majorarea nr.populaiei active i a calificrii forei de munc;
2)acumularea capitalului;
3)progresul tehnic i inovaiile;
4)progresele n diviziunea i organizarea muncii.
Aceti factori pot fi divizai n 3 grupe mari:
a)f.de baz-principali.munca,capitalul,pmintul,investiiile,cercetrile tehnico-tiinifice.
b)f.sociali i instituionali-participarea muncitorilor la administrarea ntreprinderilor,spiritul de ntreprinztor i
mentalitatea,sistemul de securitate social,climatul investiional.
c)eficacitatea activitii instituiilor intl.

24. Sistemul economiei mondiale. Piaa mondial. Formarea, trsturile, structura economiei mondiale. Tendinele
economice mondiale actuale.Economia mondial - un sistem complex, dinamic, care ncorporeaz ansamblul economiilor naionale
dar i relaiile, interdependenele economice dintre ele, generate i dezvoltate pe baza diviziunii internaionale a muncii, precum i de
mecanismele, normele juridice i instituiile naionale i mondiale conform crora se realizeaz aceste legturi.Economia mondial
constituie totalitatea economiilor naionale aflate n relaii de interdependen n baza diviziunii interna a muncii i participrii la
circuitul economic mondial Economia mondial, ca un ansamblu de interdependene ntre economiile naionale, este un fenomen
relativ nou, aprut ceva mai bine le un secol n urm.
Etapele economiei mondiale:

I) etapa crerii premiselor economiei mondiale (sf.sec. XVI nc.sec. XVII) - trecerea de la feudalism la capitalism, descoperirile
mari geografice i cuceririle coloniale, crearea economiilor i pieelor naionale;
II) etapa formrii economiei mondiale (sec.XVIII-XIX) - ntrirea economiilor i pieelor naionale, statele devin subiectele de baz
ale relaiilor interna, comerul se realizeaz principale diviziunii interna a muncii;
III) etapa dezvoltrii economiei mondiale (sfritul sec. XIX - nceputul sec. XX) - aprofundarea relaiilor economice internaionale,
piaa mondial include deja i pieele muncii, capitalurilor, hrtiilor de valoare.
Economia mondial contemporan este rezultatul unui proces istoric ndelungat, ce include un ir de momente importante:
1) dezvoltarea econ.de schimb, lrgirea relaiilor economice dintre diferite popoare i regiuni ale globului;
2) dezvoltarea manufacturilor, revoluia industrial i formarea marii industrii mainizate;
3) formarea pieelor naionale i a economiilor naionale;
4) formarea diviziunii internaionale a muncii (ca ansamblu de specializri pentru export i al dezvoltrii relaiilor economice);
5) contientizarea importanei existenei economiei mondiale ca rezultat al confruntrilor contradictorii n perioada primului rzboi
mondial i al crizei economice mondiale 1929-1933;
6) existena unii dependene reciproce dintre naiuni i necesitatea conjugrii eforturilor (ca rezultat al unui ir de evenimente cum ar
fi destrmarea sistemelor coloniale, dezvoltarea furtunoas a comerului internaional, criza energetic internaional, apariia unor
probleme globale ale omenirii).
Trsturile de baz ale economiei mondiale contemporane:
1) creterea furtunoas a numrului de state suverane i afirmarea economiilor naionale ca rezultat al evoluiei contradictorii i al
destrmrii unor sisteme, spaii economice (sistemul colonialist, sistemul socialist, sistemul U.R.S.S., al Iugoslaviei etc);
2) tendinele de reconstruire i dezvoltare ale unor noi spatii economice zonale, regionale, internaionale (pe baza unor uniuni
integraioniste sau a unor societi transnaionale);
3) unitatea economiei mondiale asigurat prin accentuarea i diversificarea interdependenelor economiilor naionale, internaionale,
regionale i mondiale.
Unitatea economic mondial este un complex economic eterogen i dinamic, trsturile cruia, pe de o parte, decurg din marile
deosebiri n nivelul de dezvoltare, n potenialul economic, n structurile economico-sociale ale rilor, pe de alt parte, sunt determinate
de multitudinea de factori care influeneaz asupra economiei mondiale.
Factorii comuni care au influenat asupra economiei mondiale:
a) scderea considerabil a preurilor la produsele de baz i a paritilor schimburilor comerciale;
b) pierderile suferite drept consecin a acestui factor i agravarea crizei datoriilor externe, majorarea dobnzilor, ceea ce a redus
ritmurile creterii economice n rile n curs de dezvoltare;
c) schimbarea raportului dintre creterea economic i consumul de resurse;
d) multipolaritatea economic ca urmare a reducerii ponderii SUA i a creterii ponderii Europei Occidentale i a Japoniei;
e) confruntarea cu problemele globale ale omenirii i necesitatea msurilor concrete n soluionarea lor la scar naional i
internaional.
Unicitatea economiei mondiale, ce se manifest n interdependena fenomenelor i proceselor, care se desfoar pe piaa mondial
(ca interes comun, pe de o parte, i deosebiri ale economiilor naionale, pe de alt parte).
Deosebirile se refer la:
- nivelul de dezvoltare a forelor de producie; potenialul economic, financiar, tehnico-tiinific;
- relaiile de producie predominante;
- gradul de participare la diviziunea internaional a muncii;
- tipurile de ri (dezvoltate, mediu dezvoltate, n curs de dezvoltare, slab dezvoltate, industriale, industrial-agrare, agrar-industriale);
- tipurile de reproducie (intensiv, extensiv, de subzisten (supravieuire) .a.)
Prin urmare, economia mondial contemporan reprezint un sistem global mondial, unitar prin interrelaiile dintre subsistemele
componente i structura eterogen contradictorie.
Legitile dezvoltrii economiei mondiale:
- dezvoltarea rapid a comerului mondial, a exportului de capital i al realizrilor progres tehnico-tiin;

- ritmurile nalte de dezvoltare a diviziunii internaionale a muncii n ramurile ce determin progresul tehnico-tiinific microelectronica, construcia de maini, radiotehnica;
- nivelul nalt al internaionalizrii produciei;
- concentrarea forelor de producie dezvoltate ntr-un numr limitat de ri puternic dezvoltate;
- dezvoltarea inegal a forelor de producie n rile lumii;
- decalajul profund dintre nivelul dezvoltrii economice a rilor industrializate i a rilor slab dezvoltate.
Componentele de baz ale economiei mondiale snt:
a) Economiile naionale (peste 200 la numr), ca verigi de baz ale economiei mondiale, eterogene dup ornduirea politic i
social, precum i dup nzestrarea cu factori de producie, dup nivelul de dezvoltare economic, dup mrimea PIB-ului etc.
b) Organizaiile economice internaionale: Banca Mondial, Fondul Monetar Internaional, Organizaia Mondial a Comerului
etc, rolul crora este mereu n cretere.
c) Societile transnaionale (STN), din care fac parte acele ntreprinderi care snt naionale dup proveniena capitalului, dar
internaionale dup sfera activitii lor. Ele snt formate dintr-o societate principal firma-mam, aflat n una din rile dezvoltate, i o
mulime de filiale dependente, plasate n mai multe ri. Ca exemple de STN putem numi General Motors, Coca-Cola, Philipps, Ford,
General Electric, Mitshubishi, Panasonic, McDonald's;
d) Gruprile integraioniste regionale, numite adeseori organizaii economice interstatale", cum ar fi Uniunea European, CSI,
NAFTA.
e) Fluxurile economice internaionale: de mrfuri i servicii, de capitaluri, de for de munc, monetare i financiare.
Primele 4 tipuri de instituii constituie subiecii econ. mondiale, cel de al 5 este un element derivat de conexiuni ntre subieci.
Clasificarea rilor lumii dup diferite criterii
Harta lumii se reface mereu, mai cu seam n privina numrului statelor suverane. Astfel, n anul 1850, n lume erau numai 44 de
state independente, iar n anul 1938 60, dup cel de-al doilea rzboi mondial, ritmul de apariie a noilor state a sporit substanial. n
jumtate de secol numrul statelor lumii s-a mrit de aproape patru ori, atingnd n anul 2005 cifra de 220. Dup criteriul nivelului de
dezvoltare i al caracterului sistemului economic din care fac parte, rile lumii snt divizate n trei mari categorii:
1. ri dezvoltate cu economie de pia, numite de obicei ri industriale";
2. ri n tranziie;
3. ri n curs de dezvoltare.
n rapoartele sale anuale, Banca Mondial mparte rile lumii doar n doua grupuri: ri dezvoltate i ri n curs de dezvoltare.
Conform acestei divizri, rile n tranziie se pomenesc ntr-o categorie sau n alta, n funcie de mrimea PNB-ului per locuitor.
rile n care PNB-ul este de peste 5000 de dolari fac parte din prima categorie, celelalte - din a doua.
n prezent, cea mai numeroas i mai eterogen este categoria rilor n curs de dezvoltare, din care fac parte: 1) rile
exportatoare de petrol (Arabia Saudit, Emiratele Arabe Unite, Kuwaitul, Egiptul, Omanul, Iranul, Irakul);
2) aa-numitele noile state industriale" sau rile recent industrializate":
- ale primului val (Singapore, Coreea de Sud, Tai-wan, Hong Kong, Argentina, Mexic i Brazilia),
- ale celui de al doilea val (Malaysia, India, Chile, Thailanda),
- ale celui de al treilea val (Cipru, Turcia, Tunis, Indonezia);
3) precum i cele mai srace state de pe glob, situate, n principal, n Africa i Asia.
TENDINTE
Economia mondial contemporan este rezultatul unui proces istoric ndelungat, ce include un ir de momente importante:
dezvoltarea economiei de schimb, lrgirea relaiilor economice dintre diferite popoare i regiuni ale globului;
dezvoltarea manufacturilor, revoluia industrial i formarea marii industrii mainizate;
formarea pieelor naionale i a economiilor naionale;
formarea diviziunii internaionale a muncii (ca ansamblu de specilizri pentru export i al dezvoltrii relaiilor economice);

 contientizarea importanei existenei economiei mondiale ca rezutat al confruntrilor contradictorii n perioada primului rzboi
mondial i al crizei economice mondiale 1929-1933;
existena unii dependene reciproce dintre naiuni i necesitatea conjugrii eforturilor (ca rezultat al unui ir de evenimente cum ar
fi destrmarea sistemelor coloniale, dezvoltarea furtunoas a comerului internaional, criza energetic internaional, apariia unor
probleme globale ale omenirii).
Trsturile de baz ale economiei mondiale contemporane:
1) creterea furtunoas a numrului de state suverane i afirmarea economiilor naionale ca rezultat al evoluiei contradictorii i al
destrmrii unor sisteme, spaii economice (sistemul colonialist, sistemul socialist, sistemul U.R.S.S., al Iugoslaviei etc);
2) tendinele de reconstruire i dezvoltare ale unor noi spatii economice zonale, regionale, internaionale (pe baza unor uniuni
integraioniste sau a unor societi transnaionale);
3) unitatea economiei mondiale asigurat prin accentuarea i diversificarea interdependenelor economiilor naionale, internaionale,
regionale i mondiale.
n economia contemporan, mondializarea a devenit un fenomen evident. Faptul c un produs purtnd aceeai marc este fabricat n
mai multe ri sau c n consiliile de administraie ale multora dintre cele mai mari firme pot fi gsii membri de naionaliti diferite
nu mai constituie o excepie. Nu mai este o excepie nici faptul c o grev la o ntreprindere a lui General Motors din Brazilia
declaneaz o micare de solidarizare n uzinele aceleiai firme situate n puncte cardinale opuse, n Australia sau n Anglia.
Acest univers multidimensional, aceast lume cosmopolit sunt, n mare parte, produsul activitilor tot mai ample ale societilor
transnaionale. Aceti ageni economici ocup, astzi, o poziie de prim ordin n economia mondial, avnd o for economic mai
mare chiar i dect a unor ri dezvoltate.
n capitalismul liberei concurene, comerul exterior reprezenta principala cale de desfurare a relaiilor economice internaionale.
n economia mondial contemporan, valoarea bunurilor i serviciilor care rezult din investiiile externe depesc considerabil
valoarea exporturilor propriu-zise de mrfuri pe plan mondial. Aceasta nseamn c investiiile externe sunt principalul instrument de
dezvoltare a relaiilor economice internaionale. Ele se afl la baza apariiei STN1.
Diviziunea mondial a muncii i circuitul economic mondial.
tiina economic demonstreaz c la temelia schimburilor
economice internaionale se afl procesul de aprofundare continu a diviziunii internaionale a muncii.Diviziunea internaional a
muncii este un proces de specializare a rilor lumii n producerea i comercializarea pe piaa mondial a bunurilor la fabricarea
crora posed un anumit avantaj, comparativ sau competitiv.Diviziunea internaional a muncii exprim legturile dintre economiile
naionale referitoare la repartizarea ntre ele a tipurilor i formelor de specializare n activitatea economic i care determin locul
fiecrei ri i al grupurilor de ri n economia mondial.
Factorii diviziunii internaionale a muncii:
nzestrarea diferit a rilor cu resurse naturale;
progresul tehnic i nivelul de dezvoltare;
dimensiunea teritoriului i numrul populaiei, care determin mrimea pieelor interne;
gradul de dezvoltare i diversitatea aparatului de producie;
condiiile naturale (clima);
factori extraeconomici, care in de opiuni politice, tradiii social-culturale etc.
Diviziunea internaional a muncii este un termen pur tiinific. n vocabularul cotidian se vorbete, de obicei, despre specializarea
rilor lumii. n privina necesitii i a avantajelor ce decurg din specializarea rilor au fost lansate, pe parcursul secolelor, mai multe
teorii.Potrivit teoriei intitulate teoria avantajelor absolute, lansat de clasicul englez Adam Smith, o ar urmeaz s se specializeze n
confecionarea acelor bunuri la producerea crora posed anumite avantaje absolute, adic le produce cu costurile cele mai mici fa
de alte ri. Dei este corect, teoria are neajunsul de a exclude din schimburile internaionale rile care nu au nici un avantaj absolut.
innd cont de aceast mprejurare, D. Ricardo formuleaz o alt teorie, intitulat teoria avantajelor relative potrivit creia rile lumii
snt nemijlocit interesate s se specializeze n domeniile n care dezavantajul lor ar fi mai mic. Prin calcule simple, savantul
demonstreaz c specializarea n sectoarele n care rile au anumite prioriti relative este benefic pentru toat lumea.
ns i teoria lui Ricardo are anumite deficiene. De exemplu, dac o ara se specializeaz doar n producerea a dou-trei mrfuri
agricole pentru obinerea crora are condiii mai bune dect celelalte ri, ea devine dependent de exterior i i limiteaz posibilitile
dezvoltrii, ntruct doar industria stimuleaz progresul ntregii societi. Treptat, conceptul ricardian este i el strmtorat de o nou
teorie, de sorginte neoclasic, denumit teoria dotrii cu factori de producie sau teoria H O S elaborat de doi economiti suedezi
Hecksher i Ohlin i de americanul Samuelson.

Potrivit acestei teorii, fiecare ar trebuie s se specializeze n domeniile n care dotarea sa cu factori de producie este mai buna,
importnd mrfurile produse cu factorii pe care i posed n cea mai mic cantitate. Schimbul internaional, scria Ohlin, reprezint
schimbul factorilor abundeni pe factori rari: rile export mrfuri a cror producrre necesit consumul factorilor pe care ele i posed
din abunden."
Printre teoriile contemporane despre specializarea internaional se cere remarcat, n primul rnd, teoria decalajului
tehnologic, formulat de economistul american M. Posner. Potrivit acestei teorii, specializarea internaional depinde de viteza de
inovare a primei ri i de viteza de imitare a acestor invenii de ctre alte ri. Avantajul comparativ al unei ri are drept temelie
avantajele tehnologice ale unei sau mai multor firme din ara respectiv. Acest avantaj dureaz pn n momentul n care inveniile
respective vor fi preluate de firmele din alte ri. Astfel, primele ri care aplic realizrile progresului tehnic i anumite invenii n
producie se specializeaz n producerea i exportarea bunurilor intensive cu tehnologii noi. n acelai timp, celelalte ri nu pot
exporta dect produse simple.
Aceast teorie explic, de asemenea, caracterul specializrii Nordului (adic a rilor dezvoltate) comparativ cu specializarea
Sudului (a rilor mai puin dezvoltate). Avantajul comparativ n acest caz rmne mai mult sau mai puin stabil, deoarece rile din
Nord creeaz mereu noi produse, care dup un timp oarecare snt confecionate i de rile din Sud. rile sudice posed i ele un
avantaj, care const n salarizarea mai joas, de aceea, pentru a menine nivelul atins al veniturilor, rile nordice snt nevoite s
inoveze fr ncetare, s lanseze noi i noi produse.
Mai recent, n anii '80 ai secolului XX, capt o larga rspndire teoria avantajelor competitive, ce aparine economistului american
Michael Porter, a crui lucrare Avantajele competitive ale naiunilor este tradus n toate limbile de circulaie internaional, inclusiv
n romn i rusa.
Dup cum am vzut deja, avantajele relative ale rilor despre care vorbea D. Ricardo se datoreaz existenei unor factori de
baz, cum ar fi resursele naturale, clima, poziia geografic a rii. Aceti factori, pe care i posed n proporii diferite toate rile, nu
pot asigura unei ri avantaje pe termen lung. Mai mult, un avantaj comparativ pe care l are o ar oarecare poate deveni un obstacol
n calea dezvoltrii acesteia, cum ar fi, de exemplu, RM, care a mizat prea mult pe pmnturile sale fertile. Din contra, avantajele
competitive ale unei ri pot fi mai stabile dac ara reuete sa investeasc n permanen n factorii de vrf, care, n opinia lui M.
Porter, snt: infrastructura, mna de lucru calificat, existena unor centre universitare i de cercetare bine dotate cu echipament
performant.
Autorul american subliniaz faptul c pentru a obine i a menine un avantaj competitiv firma respectiv este nevoit s
reinvesteasc n producie cea mai mare parte a profiturilor obinute i s-i perfecioneze fr ncetare structurile de producie. Pentru
a-i menine avantajul competitiv, firma trebuie sa introduc noi modificri fr ncetare. Inovaia devine o necesitate. ntr-un anumit
fel, am putea spune c avantajele relative snt create de natur, pe cnd avantajele competitive de ctre oameni. Republica Moldova
posed puine avantaje relative, de aceea temelia specializrii ei internaionale urmeaz a fi crearea unor avantaje competitive.
Specializarea internaional este determinat de mai muli factori, printre care se pot enumera:
1) realizarea bunurilor i serviciilor diferite presupune folosirea de resurse diferite, n proporii diferite;
2) resursele nu sunt repartizate n mod uniform pe glob, de aceea accesul la resurse este diferit de la o ar la alta, de la un agent
economic la altul;
3) mobilitatea resurselor este destul de limitat la nivel internaional, astfel nct nu se realizeaz o egalizare instantanee ntre zonele
cu exces de resurse i cele cu deficit de resurse.
Specializarea internaional a cunoscut o evoluie constant, pe msura dezvoltrii activitii la nivel internaional.
Specializarea internaional este explicat de cteva teorii ale comerului internaional, printre care cele mai importante
pot fi considerate urmtoarele:
Teoria avantajului absolut, dezvoltat de Adam Smith, consider c este benefic specializarea n realizarea acelor produse n
care o naiune deine un avantaj absolut.
Teoria avantajului relativ, dezvoltat de David Ricardo, vine i mbuntete teoria avantajului absolut, demonstrnd c i n
cazul n care o ar nu deine nici un avantaj absolut, se poate specializa n producia acelui bun pe care l realizeaz cu cele mai
mici eforturi i poate participa la comerul internaional n mod benefic.
Michael Porter a ajuns la concluzia c succesul unei specializri internaionale depinde de patru atribute naionale, ce
definesc mediul economic n care firmele acioneaz i care influeneaz capacitatea de a concura la nivel internaional:
1. condiiile factorilor de producie, care se refer n special la fora de munc nalt calificat i nivelul de dezvoltare al
infrastructurii,
2. condiiile cererii, respectiv mrimea pieei interne, nivelul de exigen al consumatorilor autohtoni,
3. situaia industriilor din amonte i aval, pentru c nivelul de competitivitate al acestora va influena nivelul de
competitivitate al firmei (industriei) n cauz,

4. structura, strategia i rivalitatea companiei, care este pivotul central al competitivitii.

Economia mondial cunoate grade diferite de specializare internaional. rile dezvoltate se regsesc pe cea mai nalt treapt a
specializrii, asimilnd permanent progresul tehnic i reuind s se specializeze n produse cu valoare adugat mare. rile n
dezvoltare cunosc n mare msur o specializare primar, care nu permite obinerea de beneficii i care face dificil acumularea de
bogi
Formele specializrii internaionale
Cutnd avantaje i prioriti mai mult intuitiv dect tiinific, cele mai avansate ri din lume s-au specializat i respecializat
fr ncetare timp de secole n ir, trecnd treptat de la forme mai simple de specializare internaional la forme mai noi mai
sofisticate, aductoare de venituri mai mari. Aceste trepte ale succesului i ale profiturilor, tot mai mari i mai mari, snt urmtoarele:
a) specializarea intersectorial;

d) spec. organologic;

b) specializarea interramural;

e) specializarea intrafirm;

c) specializarea intraramural;

f) specializarea tehnologic.

Specializarea intersectorial (sau vertical) sau specializarea industrie-agricultur, ce s-a nfptuit n timpul revoluiei industriale
din Anglia, a divizat rile lumii n dou mari categorii: ri industriale i ri agrare. In prima jumtate a secolului XX, rile agrare au
devenit i ri furnizoare de materie prim, iar rile industriale s-au reprofilat n ri prelucrtoare, specializndu-se n transformarea
materiei prime importate, de regul, din rile slab dezvoltate. Acest tip de specializare a mprit lumea n centru" i periferie" i a
dominat pn n prima jumtate a secolului XX.
Urmtoarea treapt a complicatului proces de diviziune internaional a muncii l constituie aa-numita specializare
interramural, care presupune specializarea rilor n anumite ramuri ale industriei, cum ar fi industria chimic, industria
productoare de maini, industria uoar, industria textil etc, n acest caz, schimbul dintre ri se produce n felul urmtor:
echipamente - produse chimice, echipamente - bunuri industriale de consum, produse textile - radiotehnic etc.
Specializarea intraramural se efectueaz la nivelul subramurilor, adic n cadrul aceleiai ramuri. De exemplu, dou ri se
specializeaz n producia chimic, dar, n timp ce una confecioneaz, n principal, bunuri farmaceutice i parfumuri, alta prelucreaz
produsele petroliere. n cadrul acestui tip de specializare, schimburile dintre ri se nfptuiesc dup schema: echipamente echipamente, produse chimice - produse chimice.
Specializarea organologic presupune specializarea rilor nu n producerea unui bun finit, ci doar a unor pri componente ale
acestuia, a unor detalii. Volumul comerului internaional cu produse finite scade, n schimb sporesc substanial schimburile cu
produse semifabricate, detalii, pri componente, agregate. De exemplu, detaliile pentru un televizor produs n SUA snt confecionate
n Coreea de Sud i Singa-pore, iar un automobil asamblat n Germania reunete detaliile din mai multe ri.
Specializarea intrafirm ia amploare o dat cu creterea numrului i dimensiunilor societilor transnaionale. Schimburile dintre
filialele aceleiai firme dislocate n diferite ri au la temelie anume exploatarea avantajelor relative ale unei sau ale altei ri, dar deja
n cadrul unei singure ntreprinderi, fie ca ea aparine unui proprietar individual sau colectiv. Specializarea intrafirm contribuie nu
numai la internaionalizarea procesului de producie propriu-zis, ci i la specializarea unor funcii importante, cum ar fi contabilitatea,
managementul resurselor umane, cercetarea-dezvoltarea etc. Astfel, firmele transnaionale au posibilitatea s valorifice din plin
avantajele relative ale diferitelor regiuni i chiar naiuni, pornind de la premisa c englezii snt cei mai puternici n ingineria
financiar, nemii - n tiina produciei, ruii - n tiine fundamentale, francezii i italienii - n design.
Specializarea tehnologic, aprut doar cu un deceniu-dou n urm, este cea mai nou i mai sofisticat form de diviziune
internaional a muncii. Noua specializare, denumit adeseori redesfurarea industriei pe glob", const n deplasarea treptat a
capacitilor industriei tradiionale (metalurgic, textil, chimic i chiar constructoare de maini) din rile occidentale n rile n
curs de dezvoltare. Aceast respecializare, oarecum neateptat, se explic, n primul rnd, prin scderea simitoare a rentabilitii n
industrie comparativ cu alte domenii de activitate. n asemenea condiii, cutnd profituri tot mai mari, rile dezvoltate cedeaz
generos" industria tradiional rilor mai srace, specializndu-se rapid n producerea" de cunotine tiinifice i tehnologii noi.
Firete, noua form de diviziune internaional a muncii, n urma creia rile dezvoltate monopolizeaz din nou cele mai rentabile
domenii de activitate economic va avea drept rezultat aprofundarea n continuare a decalajului economic general dintre rile srace
i cele bogate.
S ne imaginm c ntr-o perioad de timp scurt, n asemenea ri ca SUA, Frana sau Japonia ar putea s dispar cu totul
salopeta de muncitor, aceasta fiind nlocuit cu halatele albe, purtate nu numai de medici, ci i de lucrtorii unor centre tiinifice.
Treptat, dispar uzinele i fabricile, populaia rilor respective confecionnd doar produse ale muncii intelectuale: invenii, patente,
descoperiri, noi tehnologii, pe care le schimb pe mbrcminte, produse alimentare, echipamente pentru cercetare.
Oricum, cele mai mari succese economice, n perioada postbelic, le-au obinut rile care au reuit s se ncadreze cel mai
activ n diviziunea internaional a muncii. n acest caz, este vorba nu numai de Japonia i Germania, ci i de rile recent
industrializate, cum ar fi Hong Kong, Singapore, Coreea de Sud, Taiwan, parial Turcia i China.

Din contra, economiile care au conservat forme de specializare mai simple au nregistrat cele mai modeste performane.
Aceasta se refer i la fostele state socialiste, inclusiv la RM.
n ultimele decenii, sub influena liberalizrii schimburilor economice internaionale, n primul rnd a liberalizrii pieelor de capital,
s-a schimbat mecanismul specializrii unei sau altei ri. ntreprinderile transnaionale i delocalizeaz capacitile de producie n
alte ri, n primul rnd pentru a fabrica mrfuri solicitate pe piaa de origine a acestora. Astfel, cunoscuta ntreprindere transnaional
german Volkswagen produce automobile n Cehia n primul rnd pentru piaa intern a Germaniei. La fel se ntmpl cu unele
ntreprinderi de confecii din Italia, care produc n Moldova pentru consumatorul italian.
Anume aceast schimbare n comportamentul ntreprinderii moderne modific radical posibilitile, precum i domeniile de
respecializare a rilor lumii. Astfel, rile n dezvoltare se specializeaz acum nu att n funcie de avantajele relative pe care le
posed, ci n mare msur n conformitate cu interesele strategice ale capitalului strin. Or, n ultimii ani, principalul argument n
luarea deciziei de a investi ntr-o ar sau alta a fost calitatea i preul forei de munc. Iat de ce problema re-specializrii
internaionale a economiei moldoveneti trebuie s fie analizat n strns legtur cu tendinele n micarea fluxurilor mondiale ale
investiiilor directe.
(Pe scurt)
Formele diviziunii internaionale a muncii i etapele dezvoltrii:
1) specializare intersectorial (sau vertical) a produciei i a exportului (ntre ri industriale i ri agrare, ntre ri cu industrie
prelucrtoaredezvoltat i ri productoare de materii prime i resurse energetice);
2) specializare interramural (ntre ramurile corespunztoare din diferite ri);
3) specializare intraramural - subramuri economice (diferite ri produc i schimb ntre ele diverse tipuri de produse care aparin
acestor ramuri, subramuri);
4) specializare organologic (obiectul specializrii - subansambluri, detalii, pri componente ale unor produse complexe etc);
5) specializarea tehnologic (obiectul specializrii dezvoltarea prioritar a tiinei i tehnicii, concretizarea rezultatelor acestora).
Aceast specializare este monopolizat de rile dezvoltate exportatoare de licene (Japonia, SUA, Germania, Frana, Anglia).
CIRCUITUL ECONOMIC MONDIALUna din trsturile importante ale pieei mondiale este diversificarea formelor relaiilor
economice intemaionale i, pe aceast baz, a componentelor pieei mondiale care cuprinde;
1. comertul internaional = totalitatea operaiunilor cu mrfuri
2. fluxul intemaional al serviciilor.
3. piaa intemaional a capitalurilor - cuprinde operaiile legate de plasarea n/din strintate a capitalurilor sub diverse forme
(investiii directe, mprumuturi i cumprri de titluri de valoare)
4. piaa tehnologiilor si a altor rezultate ale cercetrii tiinifice.
5. piaa intemaional a forei de munc.
Toate acestea sunt n strns legtur unele cu altele i cunosc o dezvoltare continu
Circuitul economic mondial = totalitatea fluxurilor economice internaionale de produse, servicii, capitaluri, fort de munc,
cunotine tehnico-tiinifice care iau natere ntre agenii economici din diferite ri.
Circuitul economic mondial
- are caracter istoric, pentru ca s-a dezvoltat pe msura dezvoltrii fluxurilor economice intemationale.
- are caracter dinamic, pentru ca formele si continutul s-au perfectat continuu
are caracter obiectiv - fiecare economie national este obligat s participe la circuitul economic mondial
Circuitul economic mondial - 2 tendinte:
1) Tendina de mondializare a sistemului economic mondial - rezult din dezvoltarea i apropierea accentuat dintre pieele de
mrfuri i financiare i prin creterea accelerat a schimbului mondial
2) organizarea economiei mondiale n zone din ce n ce mai integrate (Europa Occidentala, America de Nord, Asia)
Componentele circuitului economic mondial pot fi structurate pe 2 criterii:
a) d.p.d.v. al naturii fizice:

- fluxuri comercile internaionale

- fluxuri financiare valutare intemaionale
- fluxuri de cooperare economic intemaionala
b) d.p.d.v. al orientrii geografice:
o fluxuri ntre ri dezvoltate (fluxuri Nord-Nord )
- fluxuri ntre ri dezvoltate i ri n curs de dezvoltare (Nord-Sud )
- fluxuri ntre ri dezvoltate i rile Europei de Est ( Est-Vest)
- fluxuri ntre rile Europei de Est i ri n curs de dezvoltare (Est-Sud )
- fluxuri ntre ri n curs de dezvoltare ( Sud-Sud )
- fluxuri ntre ri apartinnd aceleiai grupe, comuniti economice sau zone geografice

25. Economia deschis i balana de pli externe. Comerul exterior. Eficiena comerului exterior.Comertul
exterior constituie exporturile i importurile unei tari. El vizeaza deci fluxurile de marfuri i servicii ale unei economii cu
strainatatea.Comertul exterior cuprinde doua tipuri de fluxuri comerciale:
a)comerul cu marfuri corporale, care pot fi produse de baza(materie prima combustibil etc.) cit si produse prelucrate ca echpament,
mobila, imbracaminte, etc.
b)comertul invizibil,care include transporturile, telecomunicatiile, turismul international, comertul cu brevete de inventie, cu knowhowetc. n ultimul deceniu comertul cu bunuri materiale a constituit circa 70% iar cel invizibil circa 30% din volumul total al
comertului mondial.
Ca parte a eficienei economice n general, eficiena economic a comerului exterior este oglindit de raportul dintre efectele obinute
de pe urma schimburilor de pe pieele externe i eforturile fcute n acest domeniu.n condiiile unor efecte numeroase i eficiena
economic a comerului exterior se oglindete prin intermediul mai multor indicatori :
-volumul fizic i valoric al exporturilor i importurilor, exprimat n preturi curente i preturi constane.
-structura pe grupuri de marfuri a importurilor i exporturilor
-structura geografica a exporturilor si a importurilor.
Modelul economiei mici deschise.Economie deschis este considerat o economie naional n care nu exist restricii n efectuarea
schimburilor cu strintatea, n care mrfurile i capitalul au posibilitatea s intre i s ias liber din ar. In acelai timp, economia
deschis este i un concept teoretic, care studiaz influena factorului extern asupra economiilor naionale.In teoria economic,
economiile deschise se mpart n dou categorii: a) economii deschise de dimensiuni mari i b) economii deschise de dimensiuni mici
Economia deschis de dimensiuni mici nu este n stare s influeneze dezvoltarea altor ri. Din contra, ea este nevoit s accepte
modificrile venite din exterior. Nu numai economia Moldovei este de dimensiuni mici. Din punctul de vedere al ratei dobnzii, al
crei nivel este determinat de economia SUA, chiar i economiile unor ri ca Elveia sau Rusia snt de dimensiuni mici". n cazul
economiilor deschise de dimensiuni mici, internaionalul" comand, iar naionalul" ndeplinete, n acest fel, pentru aceast
categorie de ri, factorul extern a devenit decisiv, ele fiind obligate s se adapteze la modificrile survenite pe piaa mondial,
modificri generate de dezvoltarea economiilor de dimensiuni mari".Balana de pli i structura sa. Echilibrul balanei de pli.
Politici de echilibrare a balanei de pli. Balana de pli este un document statistic de sintez macroeconomic ce reflect n mod
sistematizat toate tranzaciile economice ale unei ri cu restul lumii pentru o perioad de timp. Balana de pli reflect tranzaciile
efectuate ntre rezideni i nerezideni si este intocmita de catre Banca Centrala.
Structural, balana de pli este alctuit din dou componente mari:
-contul curent include: balana comerului cu bunuri i servicii, balana veniturilor, balana transferurilor curente.;
-contul de capital i fi nanciar const din: transferuri de capital, investiii directe, investiii de portofoliu, derivate financiare, alte
investiii, active de rezerv. La majoritatea articolelor contului fi nanciar al balanei de pli nregistrrile sunt efectuate n valoare
net.
La baza ntocmirii balanei de pli st principiul dublei nregistrri. Fiecare tranzacie este reprezentat prin dou nregistrri egale ca
valoare absolut, dar opuse ca semn. Una din aceste nregistrri se efectueaz pe credit cu semnul plus, iar cealalt pe debit cu
semnul minus. n aa mod, suma tuturor nscrierilor pe credit este egal cu suma tuturor nscrierilor pe debit, iar soldul net al
nregistrrilor din BP trebuie s fi e zero. De exemplu, n cazul efecturii unei operaiuni de export n BP valoarea tranzaciei va fi refl
ectat pe credit la articolul Export i pe debit la articolul Active - valut i depozite.
A. Operaiunile ce genereaz intrri / ncasri se nregistreaz dup cum urmeaz:

 pe credit:
exportul de bunuri i servicii, obinerea venitului din munc i a venitului aferent factorilor
de producie deinui de rezideni i utilizai de nerezideni sau la titluri de valoare n posesia
rezidenilor, emise de nerezideni;
investiiile strine n Moldova, retragerea investiiilor moldoveneti de peste hotare,
mprumuturile acordate de nerezideni rezidenilor, rambursarea mprumuturilor acordate de
rezideni nerezidenilor, vnzarea titlurilor de valoare moldoveneti nerezidenilor i vnzarea de
ctre rezideni a titlurilor de valoare strine nerezidenilor;
pe debit:
ncasrile primite drept compensare la operaiunile indicate mai sus la credit (majorarea
creanelor sau diminuarea angajamentelor vizavi de nerezideni).
B. Operaiunile ce genereaz ieiri / pli se nregistreaz dup cum urmeaz:
pe debit:
importul de bunuri i servicii, plata venitului din munc i a venitului provenit din utilizarea
de ctre rezideni a factorilor de producie deinui de nerezideni sau la titluri de valoare n posesia
nerezidenilor, emise de rezideni;
investiiile moldoveneti n strintate, retragerea investiiilor strine din Moldova,
mprumuturile acordate de rezideni nerezidenilor, rambursarea mprumuturilor acordate de
nerezideni rezidenilor, cumprarea titlurilor de valoare strine de ctre rezideni i rscumprarea
de ctre rezideni a titlurilor de valoare moldoveneti n posesia nerezidenilor;
pe credit:
plile efectuate drept compensare la operaiunile indicate mai sus la debit (diminuarea
creanelor sau majorarea angajamentelor vizavi de nerezideni).
C. Transferuri curente
Spre deosebire de operaiunile descrise la literele A i B, care presupun angajamente reciproce,
la articolul transferurile curente se efectueaz nregistrarea compensatorie a bunurilor i serviciilor
primite sau furnizate gratuit, precum i a ajutoarelor bneti i a altor operaiuni de transfer
unilateral, cum ar fi asistena tehnic acordat rii, contribuia tarii n organismele internaionale
sau transferurile angajailor.
D. Erori i omisiuni
Modalitatea de nregistrare n balana de pli, bazat pe contabilizarea n partid dubl,
implic o egalitate a totalului de nscrieri pe credit i pe debit. n practic, ns, nu se ntmpl
aa, deoarece datele pentru diferite articole sunt furnizate din diverse surse, ca rezultat se obine
un sold net debitor sau net creditor, care este nregistrat cu semn opus la un articol special numit
Erori i omisiuni. Astfel, dac balana componentelor reprezint un sold net creditor / debitor,
se va efectua o nscriere compensatorie la debitul / creditul acestui articol. Erori i omisiuni pot

aprea i n urma variaiei ratelor de schimb, din suprapunerea perioadelor de raportare, precum
i din alte motive.
ECHILIBRUL BALANTEI DE PLATIn linii generale, pe termen lung, suma iesirilor trebuie sa fie egala cu cea a intrarilor. n
realitate nsa, o asemenea egalitate se ntilneste foarte rar. Diferenta dintre iesirile de valuta si intrarile de valuta reprezinta soldul
balantei da plati. Acesta poate fi pozitiv, atunci cnd intrarile de valuta sint mai mari decit iesirile, si negative, in cazul unei situatii
inverse.
Politici de echilibrare a balanei de pli.
n privina echilibrului balanei de pli externe exist n literatura de specialitate dou accepiuni diferite: echilibrul balanei
de pli este indus automat de echilibrul economic general sau echilibrul poate fi obinut prin promovarea unor politici
macroeconomice sau prin utilizarea unor tehnici de echilibrare specifice. n primul caz nu este nevoie de intervenia statului pentru
echilibrarea balanei de pli, considerndu-se c aceasta se va echilibra n condiiile echilibrului economic general.
Politici de echilibrare a BPE
Statul are la dispoziie mai multe politici pe care le poate utiliza n vederea ajustrii deficitelor din balana de pli externe:
Politici monetare: ratele de dobnd, operaiuni pe piaa liber efectuate de Banca Central, rezervele bancare obligatorii,
emisiunea sau retragerea de moned de pe pia, limitarea creditului. Aceste politici pot avea o influen direct asupra fluxurilor de
capital n sensul atragerii lor printr-o cretere a ratelor de dobnd. Politicile monetare pot avea un efect benefic asupra balanei de
pli externe i prin stabilitatea n materie de preuri pe piaa local. Inflaia i dobnda sunt factori suficient de puternici n a echilibra
balana de pli externe. Politica banilor ieftini care const n scderea ratei dobnzei i respectiv a deficitului costului curent se
explic prin faptul c n urma acestei politici vor scdea i ratele de schimb, care conduc la creterea exportului i la reducerea
importului. Un dezavantaj al acestei politici este faptul c politica banilor ieftini poate conduce la apariia proceselor inflaioniste.
Politicile bugetare: politici care vizeaz creterea veniturilor din impozite i taxe (se poate realiza printr-o fiscalitate sporit
sau printr-o mai bun colectare a fondurilor datorate statului) i reducerea cheltuielilor bugetare. n general sunt vizate acele impozite
i taxe care pot afecta puternic fluxurile financiare i reale nregistrate de balana de pli externe. Aceste politici au rolul de a limita
dimensiunea deficitului bugetar intern care de multe ori este finanat extern prin fonduri mprumutate (mai ales n cazul rilor n curs
de dezvoltare). n plus, aceste deficite sunt adesea finanate inflaionist prin emisiune de moned, fapt ce poate fi duntor
exporturilor, agravnd i mai mult deficitul contului curent.
Devalorizarea cursului de schimb: parte integrant a politicii monetare are ca efect direct ncurajarea exporturilor i
descurajarea importurilor (care devin mai scumpe n moned naional). Condiia de baz este ca deprecierea s fie mai mare dect
creterea preurilor interne. Din pcate, deprecierea nu este cea mai inspirat modalitate de echilibrare a balanei n cazul unei ri
dependente de comerul exterior. Mai mult, deprecierea inhib importurile de tehnologie i reduce astfel procesele de retehnologizare
ale companiilor care doresc s exporte mai mult, s fie mai eficiente i mai competitive pe pieele internaionale. Orice companie,
pentru a rezista pe pieele internaionale trebuie s utilizeze ultimele soluii tehnologice n domeniu i dac nu are posibilitatea
susinerii financiare a unei activiti serioase de cercetare - dezvoltare n domeniu va fi nevoit s importe aceast tehnologie, ori
deprecierea blocheaz tocmai acest lucru.
Instituirea de bariere tarifare i netarifare n calea importului cu rol n limitarea cantitativ a importurilor. Barierele tarifare
constituie n prezent una din piedicile majore n calea fluxurilor comerciale internaionale, existnd n prezent o mare varietate de
astfel de bariere, unele dintre ele greu de identificat i contracarat. Introducerea taxelor de protecie i anume taxe pe bunuri i servicii
de import i exportpentru a favoriza productorii i prestatorii de servicii locale. Dezavantajele acestei metode sunt: rile respective
pot lua msuri similare cu privire la bunurile i serviciile exportate; de ara care introduce ceea ce va duce la scderea exporturilor; se
pierd avantajele specializrii comerului internaional.
Stimularea i promovarea exporturilor prin diferite metode (subvenii de export, credite de export subvenionate, faciliti
fiscale, asigurarea i garantarea creditelor de export etc.) conduce la reechilibrarea balanei comerciale. Promovarea exporturilor
include: susinerea financiar sau logistic a participrii la trguri i expoziii internaionale pentru companiile locale, ncheierea de
tratate comerciale, acorduri de navigaie sau comer, crearea de zone de liber schimb sau uniuni vamale, crearea de centre de
informare n ar menite s sprijine activitatea de export sau intensificarea reprezentrii comerciale n strintate.
Finanarea deficitelor din BPE se refer la posibilitatea acoperiri unui deficit comercial printr-un credit extern acordat din
diferite surse (FMI prin mecanismul de finanare lrgit sau emisiune de obligaiuni guvernamentale pe piaa internaional).
Avantajul acestei politici este unul pe termen scurt, pe termen lung creditele nu fac altceva dect s amne rezolvarea cauzelor reale ce
au dus la acest deficit comercial. n plus, nu trebuie neglijat faptul prin nregistrarea remunerrii acestor credite (dobnzi pltite) n
debitul contului de venituri (contul curent) deficitul este reportat pentru o perioad viitoare.
Atragerea de investiii strine directe i de portofoliu contribuie la reechilibrarea balanei de pli prin capitalul strin injectat
n economie care poate reduce din presiunile asupra cursului de schimb generat de o balan comercial deficitar. Atragerea
investitorilor strini se poate face prin acordarea de faciliti (concesionarea de terenuri, spaii comerciale, cldiri, utiliti) sau
stimulente fiscale pe de o parte (reduceri la impozitul pe profit, reduceri sau scutiri la impozitele indirecte) dar i prin promovarea
imaginii n strintate pe de alt parte. Evident c oricte faciliti s-ar oferi investitorilor strini i orict eforturi s-ar ntreprinde
pentru a face cunoscut ara gazd, lipsa unui cadru adecvat de dezvoltare propice a afacerilor va ine la distan investitorii strini.

n concluzie, statul poate interveni direct prin numeroase prghii i mecanisme pentru a reechilibra balana de pli externe.
Raiunea pentru a interveni n sensul echilibrrii BPE este dat de absena ajustrii automate i de efectele pe care le poate avea
dezechilibrul BPE asupra echilibrului economic general. Balana de pli rmne principalul mijloc de msurare a valorii i a
competitivitii externe a unei economii, fiind n acelai timp un instrument deosebit de util pentru configurarea principalelor politici
macroeconomice. n abordarea macroeconomic a nevoii de finanare a unei economii, balana de pli externe reprezint cel mai
important instrument de analiz

26. Piaa valutar, cursul de schimb i politica valutar Piaa valutar i componentele ei.Fiecare ar i are propria
sa moned naional, n care se efectueaz toate plile i tranzaciile n cadrul rii respective. Utilizat n operaiunile de schimb
internaional, moneda naional capt denumirea de valut". n acest sens, snt valute nu numai dolarul i euro, ci i leul
moldovenesc i rubla ruseasc. Deoarece, n mod oficial, pe teritoriul unei ri, vnzrile-cumprrile se fac numai n moned
naional, n relaiile economice internaionale valuta unei ri urmeaz a fi schimbat n valuta alteia. Astfel, un agent economic din
Moldova nu poate importa gaze ruseti sau parfumuri franuzeti pltind n lei moldoveneti, nainte de a efectua tranzaciile
respective, el trebuie s schimbe leii moldoveneti m euro sau n ruble ruseti. Schimbul de valute naionale se realizeaz pe o pia
special, numit piaa valutar" sau piaa schimburilor valutare".Piaa valutar este o pia pe care are loc vmzarea-cum-prarea
de valut strin i de diferite tipuri de credit (acreditive, cecuri, cambii etc).Piaa valutar este o pia specific, care funcioneaz,
practic, fr ntrerupere, 24 de ore din 24. n fiecare ar, piaa valutar este supus controlului din partea Bncii Centrale.Pe piaa
valutar se vnd i se cumpr (contra valutei naionale) valutele altor ri, n special valutele liber convertibile. Pe aceast pia se
confrunt cererea de valut cu oferta de valut.
Cererea de valut strin este generat de urmtorii factori:
a) de operaiunile de import, adic de agenii economici specializai n importul de bunuri materiale i servicii;
b) de necesitatea extinderii activitii economice i procurarea, n asemenea caz, a utilajului i a materiei prime de peste hotare;
c) de persoanele care pleac n scopuri turistice sau de afaceri peste hotare;
d) de msurile de aprare mpotriva unei dinamici nefavorabile a cursului de schimb al valutei naionale. n cele mai multe cazuri,
economiile snt pstrate n valut liber convertibil, n general n dolari i euro;
e) de operaiuni speculative;
f) de ieiri ale capital.na. n scopul de investire peste hotare sau de pstrare a avuiei n bncile strine.
Oferta de valut este alimentat" de:
a) banii obinui n urma exportului de bunuri materiale i servicii;
b) transferul de bani al persoanelor care activeaz peste hotare;
c) investiiile strine care intr n ar;
d) mprumuturi i credite, contractate cu organizaiile economice internaionale sau cu ag.ec. publici i privai de peste hotare;
e) depozite bancare i bani ai agenilor economici n valut liber convertibil.
Convertibilitatea este proprietatea unei monede naionale de a se schimba, n diferite proporii, cu monedele altor ri.
Valutele naionale pot fi:
liber convertibile, cum este cazul dolarului american, al euro-ului, lirei sterline i yenului japonez;
parial convertibile sau cu o convertibilitate limitat intern. Astfel, leul moldovenesc se schimb pe piaa intern pe mai multe
valute strine;
neconvertibile.
Exist o pia valutar internaional i o pia valutar n cadrul fiecrei ri.
Principalele burse valutare internaionale se afl la New York, Boston, Chicago, Paris, Tokio, Francfurt, Roma, Ziirich. Toate
aceste centre snt legate ntre ele ntr-o reea unic, printr-un sistem complicat de mijloace de comunicare dintre cele mai moderne,
care permit ncheierea contractelor de vnzare-cumprare ntr-un timp ce se msoar, de regul, n secunde. Deci piaa valutar nu
poate fi localizat ntr-o ar sau ntr-un ora oarecare unde s-ar fi confruntat vnztorii i cumprtorii de valut.Marea majoritate a
tranzaciilor valutare pe pieele naionale snt efectuate de ctre bncile comerciale la comanda clienilor lor. Doar o parte nensemnat

de moned este schimbat la casele de schimb valutar.Zilnic, bncile, iar dup ele i casele de schimb valutar afieaz, de cele mai
multe ori chiar n strad, cursurile de cumprare i vnzare a principalelor valute liber convertibile: dolarul, euro, lira sterlin.
Componentele pieii valutare sunt:
# bursa valutar
# casele de schimb(cumpr sau vnd valut nelimitat de la bnci pentru clini);
# bancile autorizate de Banca Naional (BN)
Cursul de schimb valutar. Factorii de influen a cursului de schimb valutar.Curs valutar sau curs de schimb este preul la care
o moned naional se schimb pe moneda alte ri.
Cursul valutar poate fi:
oficial (stabilit de ctre stat),
de pia (stabilit liber n urma confruntrii dintre cererea i oferta de valut).
Snt cunoscute trei tipuri de cursuri de schimb, care s-au perindat consecutiv pe parcursul ultimului secol:
cursul de schimb fix bazat pe etalonul aur-moned;
cursul de schimb fix bazat pe etalonul aur-devize;
cursul de schimb flotant, a crui mrime se stabilete n raport cu cererea i oferta de pe piaa valutar.
1) Cursul de schimb fix bazat pe etalonul aur-moned a aprut n mod spontan n Marea Britanie, la nceputul secolului al XlX-lea
i a fost apoi preluat de celelalte ri industrial dezvoltate. Acest sistem se caracterizeaz prin cursurile de schimb fixe, fiecare moned
fiind definit prin-tr-o anumit cantitate de aur pe care o reprezint. ntruct aurul circula liber ntre ri, iar bncile erau obligate s
schimbe n aur, dup un curs fix, orice cantitate de moned naional, acest sistem asigura, n mod automat, stabilitatea ratelor de
schimb. Acest sistem a funcionat pn la primul rzboi mondial.
2) Cursul de schimb fix bazat pe etalonul aur-devize a fost instituit n anul 1944 la Conferina Mondial de la Bretton Woods
(SUA). n centrul noului sistem a fost pus ideea convertibilitii n aur a dolarului. Rolul de etalon valutar era realizat att de aur, ct
i de dolarul american i lira sterlin, considerate valute de rezerv. Numai valutele de rezerv, dolarul n primul rnd, erau
convertibile n aur dup un curs fix. Celelalte monede naionale se schimbau ntre ele, dup un curs fix, n funcie de cursul lor n
raport cu dolarul american. Astfel, se instituia o dubl convertibilitate: a) a dolarului n aur, b) a valutelor naionale n dolari. Acest
sistem presupunea intervenia autoritilor monetare naionale, obligate s aib anumite rezerve de dolari i s intervin de fiecare dat
cnd cursul de schimb depea marja de fluctuaie de 1%.
Sistemul etalon aur-devize" s-a prbuit n anul 1971, cnd SUA a ncetat s mai schimbe dolarii n aur dup cursul stabilit.
n anul 1976, la Conferina Mondial de la Kingstone (Jamaica) este instituit un nou sistem monetar internaional, denumit
sistemul devize", care prevedea trecerea la cursul de schimb flotant.n RM exist un regim flotant al monedei naionale. BNM
intervine pe piaa valutar atunci cnd exist necesitatea atenurii fluctuaiilor excesive ale cursului valutar, n primul rnd prin
cumprarea sau vnzarea direct de valut strin.
Factorii care influeneaz modificarea cursului de schimb
n economiile moderne, cursul de schimb se modific n permanen sub influena unui numr nsemnat de factori, cei mai
importani fiind:
cererea i oferta de valut,
dinamica PIB-ului,
evoluia paritii puterii de cumprare,
a ratei dobnzii i a balanei comerciale,
nivelul inflaiei.
a) Cererea i oferta de valut Acesta rmne a fi, pe termen scurt, factorul principal care determin proporiile schimbului ntre
diferite valute. De exemplu, n timpul verii, cnd n RM se ntoarce un numr nsemnat de persoane care lucreaz peste hotare,
aducnd cu ele sume mari de bani n valute strine, cerere de lei moldoveneti crete. Evident, cursul de schimb valutar se modific.
Dac primvara un dolar se schimba pe 14 lei, atunci n toiul verii un dolar se va vinde deja cu 13,5 sau chiar cu 13 lei.Din contra, n
timpul iernii, cnd sporete consumul de gaze naturale i alte resurse energetice importate care snt cumprate pe dolari, crete cererea
de dolari, iar leii moldoveneti se vor ieftini.

b) Evoluia balanei comerciale Atunci cnd volumul exporturilor este mai mare dect cel al importurilor i deci balana
comercial este pozitiv sau excedentar, pe piaa intern se va nregistra o oferta mai mare de valut strin, iar valuta naional se
va ntri", adic se va nregistra o tendin de apreciere a monedei naionale. n schimb, se va reduce nivelul de competitivitate al
produselor autohtone, deoarece ele vor deveni mai scumpe. n condiiile unei balane comerciale deficitare, cnd importurile depesc
exporturile, va crete cererea de valut strin, cursul valutei naionale se va deprecia i mrfurile autohtone vor fi mai ieftine, adic
mai competitive.
c) Paritatea puterii de cumprare Pe termen lung, cursul valutar oscileaz n jurul paritii puterii de cumprare a monedelor care
se schimb. Dac se schimb, de exemplu, 100 de euro contra 1700 de lei moldoveneti, aceasta nseamn c cu 100 de euro n Frana
sau Germania ai putea cumpra aceeai cantitate de bunuri i servicii pe care n Moldova le-ai procura cu 1700 LM.
Paritatea nu este o mrime fix, ea se schimb n funcie de nivelul productivitii muncii n ara dat, de structura economiei, de
ritmurile i calitatea creterii economice, iar-o dat cu aceasta se modific i cursul valutei respective.
Factori de influen asupra cursului valutar
- factori interni (economici, financiar-monetari, psihologici, politici, militari)
- factori externi (cererea i oferta de valut)
factori economici: volumul i structura produciei, calitatea bunurilor i serviciilor produse n cadrul unei economii, tehnologiile
folosite, evoluia productivitii muncii, nivelul i dinamica preurilor.
Orice factor economic i transmite influena asupra cursului valutar prin pre. Dac indicele general al preurilor i tarifelor
scade, aceasta nseamn o cretere a puterii de cumprare a monedei naionale, ceea ce se reflect n creterea raportului de schimb al
monedei naionale fa de o alt moned cu care se compar, respectiv o influen favorabil asupra cursului de schimb.
n caz contrar, creterea indicelui general al preurilor i tarifelor va avea o influen nefavorabil asupra raportului de
schimb, moneda naional pierznd din puterea de cumprare.
Nivelul preurilor este corelat cu nivelul produsului intern brut - care genereaz oferta de bunuri i servicii ntr-o economie i
cu inflaia. Dac ntr-o economie ritmul anual de cretere a preurilor este de 2-3%, urmarea este stimularea activitii economice, ceea
ce se va reflecta ntr-o apreciere a monedei naionale.
factori financiar-monetari: nivelul ratei dobnzii, nivelul creditelor, masa monetar n circulaie, situaia finanelor publice, situaia
balanei comerciale.
Aceti factori trebuie privii sub dou aspecte: ca rezultat direct al activitii economico-financiare a rii respective i ca
posibilitate a bncii centrale de a modifica nivelul ratei dobnzii i pe aceast baz masa monetar n circulaie cu efecte asupra
modificrii cursului de schimb al monedei naionale.
Majorarea de ctre banca central a ratei dobnzii de refinanare determin creterea ratei dobnzii la bncile comerciale i ca
urmare scumpirea creditelor. Efectul va fi o scdere a cererii de credite i reducerea masei monetare n circulaie.
ntr-o economie care funcioneaz normal, reducerea masei monetare n condiiile meninerii constante a ofertei de bunuri i
servicii, are ca efect scderea preurilor i implicit o cretere a puterii de cumprare cu efecte favorabile asupra cursului de schimb al
monedei naionale.
Pentru rile cu moned convertibil oficial, reducerea masei monetare pe piaa intern se reflect n reducerea ofertei de
moned naional, iar dac cererea pentru moneda respectiv este relativ constant, urmarea este ca acea moned devine mai scump,
avnd loc o cretere a cursului de schimb al monedei respective.
Factorii financiari au n vedere situaia bugetului de stat deoarece n cazul n care se nregistreaz deficit bugetar, banca
central va ncerca acoperirea acestuia prin emisiune monetar. Dac aceast operaiune nu este nsoit i de creterea
corespunztoare a ofertei de bunuri i servicii, urmarea va fi creterea preurilor cu efecte nefavorabile asupra cursului de schimb al
monedei naionale.
n cazul existenei unei balane comerciale deficitare, autoritatea monetar va ncerca procurarea resurselor necesare
acoperirii decalajului dintre importuri i exporturi, urmarea fiind o cretere a cererii de valut n condiiile creterii ofertei de moned
naional, ceea ce va determina scderea cursului de schimb al monedei naionale.
factori psihologici: influeneaz direct cursul valutar pe pieele unde funcioneaz burse valutare i cursul se determin pe baza
reportului cerere/ofert. Simple informaii sau preri cu privire la evoluia cursului pe alte piee sau evoluii ale preurilor interne
produc modificri imediate asupra cererii de valut influennd cursul de schimb al monedei naionale.
factori politici: ncrederea n conducerea rii, n capacitatea acesteia de amenine echilibrul economic, in(stabilitatea) politic
concretizat n schimbri de guverne.
Toate aceste fenomene determin ntrirea sau erodarea monedei naionale, cu efecte favorabile sau nefavorabile asupra
cursului valutar.

factori militari: ori de cte ori ntr-o economie se produc fenomene de aceast natur (rzboaie, revoluii etc.) activitatea economic
este ndreptat ctre satisfacerea cu prioritate a nevoilor cu caracter militar i de aceea ncrederea n capacitatea economiei naionale
de a produce bunuri i servicii de larg consum care s acopere masa monetar scade, ceea ce influeneaz nefavorabil cursul de
schimb al monedei respective.
factori externi
Evoluia unei anumite valute pe piaa internaional va infleuna cusrul valutar al monedei naionale deoarece prin
intermediul cursului valutar se preiau la nivelul unei economii naionale influenele provenite din economiile cu care se compar
moneda rii respective. Existena unor stri conflictuale poate determina ntreruperea pentru o anumit perioad a relaiilor
comerciale dintre economia naional i o anumit zon, ceea ce va produce dezechilibre la nivelul balanei comerciale.
Existena
unui embargou ntr-o zon nvecinat determin reorientarea activitii economice internaionale, ceea ce va determina costuri
suplimentare pentru economia naional respectiv.
Cursul nominal i real. Paritatea capacitii de cumprare.
Curs de schimb nominal - cursul la care o persoan poate schimba moneda unei ri cu moneda unei alte ri.
Curs de schimb real - cursul la care o persoan poate schimba bunuri i servicii produse ntr-o ar, cu bunuri i servicii dintr-o alt
ar. Cursul de schimb real msoar preul unui co de bunuri i servicii disponibil pe piaa intern, comparativ cu preul unui co de
bunuri i servicii disponibil n strintate.

Paritatea puterii de cumparare ( PPP) este o teorie care spune ca, doua state care schimba valuta intre ele, sunt in echilibru atunci
cand puterea de cumparare este aceeasi in ambele tari ( la acelasi nivel). Aceasta inseamna ca schimbul de rate intre cele dou tari,
trebuie sa egaleze rata nivelului pretului, intr-un ansamblu fix de bunuri si servicii. Cand intr-o tara nivelul pretului comun
creste( exemplu: o tara nivelul inflatiei mare), schimbul de rate al acestei tari trebuie sa descreasca pentru a reveni(incadra) la
paritatea puterii de cumparare. Cursul de schimb ce exprim paritatea puterilor de cumprare se refer la cursul de schimb nominal,
care menine cursul de schimb real constant pentru o anumit perioad, ca de altfel i nivelul competitivitii internaionale. rile n
care inflaia este mai mare dect a restului lumii vor nregistra o depreciere a cursului de schimb, n timp ce rile cu o inflaie sczut
vor nregistra o apreciere a ratei de schimb. Aceast relaie dintre cursul de schimb i inflaie este foarte important pentru politica de
redresare a balanei de pli externe. Evident, pe termen scurt sunt posibile devieri de la paritatea puterilor de cumprare, pe termen
lung ns aceast teorie pare adevrat.
Funcionarea economiei n condiiile ratelor de schimb fixe i flexibile.
Cursul de schimb fix bazat pe etalonul aur-moned
a aprut n mod spontan n Marea Britanie, la nceputul secolului al XlX-lea i a fost apoi preluat de celelalte ri industrial dezvoltate.
Acest sistem se caracterizeaz prin cursurile de schimb fixe, fiecare moned fiind definit printr-o anumit cantitate de aur pe care o
reprezint. ntruct aurul circula liber ntre ri, iar bncile erau obligate s schimbe n aur, dup un curs fix, orice cantitate de moned
naional, acest sistem asigura, n mod automat, stabilitatea ratelor de schimb. Acest sistem a funcionat pn la primul rzboi
mondial.Cursul de schimb fix bazat pe etalonul aur-devize a fost instituit n anul 1944 la Conferina Mondial de la Bretton Woods
(SUA). n centrul noului sistem a fost pus ideea convertibilitii n aur a dolarului. Rolul de etalon valutar era realizat att de aur, ct
i de dolarul american i lira sterlin, considerate valute de rezerv. Numai valutele de rezerv, dolarul n primul rnd, erau
convertibile n aur dup un curs fix. Celelalte monede naionale se%chimbau ntre ele, dup un curs fix, n funcie de cursul lor n
raport cu dolarul american. Astfel, se instituia o dubl convertibilitate: a) a dolarului n aur, b) a valutelor naionale n dolari. Acest
sistem presupunea intervenia autoritilor monetare naionale, obligate s aib anumite rezerve de dolari i s intervin de fiecare dat
cnd cursul de schimb depea marja de fluctuaie de 1%.
Pentru a asigura o bun funcionare a noului sistem, la conferina de la Bretton Woods s-a decis nfiinarea Fondului Monetar Internaional (FMI) i a Bncii Internaionale de Reconstrucie i Dezvoltare (BIRD), numit, de obicei, Banca Mondial. Fondul Monetar
Internaional exercit rolul de asigurare a stabilitii cursurilor valutare i de garant al noii ordini monetare. El ofer statelor-membre
credite pentru echilibrarea balanelor de pli i meninerea stabilitii cursului de schimb al monedei naionale. Banca Mondial,
constituit ca societate de aciuni de ctre statele-membre, are rolul de acordare a mprumuturilor pe termen lung, n general, rilor n
curs de dezvoltare.Sistemul etalon aur-devize" s-a prbuit n anul 1971, cnd SUA a ncetat s mai schimbe dolarii n aur dup
cursul stabilit.
Cursul de schimb flotant se caracterizeaza prin flexibilitate, in functie de cererea si oferta pentru valuta de rezerva. De asemenea,
cursul flotant permite adaptarea convertibilitatii depline. poate fi analizat, din punct de vedere al detinerii sau nu de rezerva straina de
catre banca centrala, ca un curs de schimb flotant pur si un curs de schimb impur. Este pur, atunci cand banca centrala nu detine valuta
straina, intrucat nu intervine pentru a influenta cursul de schimb, si este impur atunci cand bancile centrale intervin pe piata, pentru

dirijarea cursului, prin vanzarea - cumpararea de valute straine. Este cazul interventiilor speculative ale bancilor centrale pe piata
valutara atunci cind exista necesitatea atenuarii fluctuatiilor excessive ale cursului valutar.
Politica valutarPolitica valutara reprezinta apanajul autoritatii monetare si valutare, n ultima instanta a statului, de a intervenii n
vederea corectarii unor dezechilibre fundamentale ale economiei spre a influenta si orienta fenomenele si relatiile valutare n functie
de obiectivele fundamentale stabilite prin lege, respectiv n functie de obiectivele principale ale politicii economice ale statului
respectiv. Este de la sine nteles ca politicile valutare difera de la un stat la altul, la un grup de state la alt grup n functie de obiectivele
generale, de -tintele propuse dar si de nivelul dezvoltarii pietelor interne, valutare, monetare, financiare.Deoarece politica valutara
urmareste n general, atingerea obiectivelor principale ale politicii economice, aceasta se afla n strnsa corelare cu celelalte segmente
de piata, n primul rnd cu politica monetara, ntr-un anumit sens, fiind chiar o componenta a acesteia, cu politica comerciala si cea
fiscala.Interdependentele dintre politica monetara si cea valutara, sunt cu att mai intense cu ct gradul de convertibilitate a monedei
nationale este mai mare , marimea acestui grad presupunnd dezvoltarea si maturitatea pietelor respective: monetara, valutara,
financiara si de capital.