Tema No 1: Obiectul de studiu şi metodele Teoriei Economic

1. Esenţa Economiei şi Ştiinţa Economică

2. Evoluţia obiectului de studiu al Teoriei Economice

3. Metodele de cercetare ale Teoriei Economice

4. Funcţiile Teoriei Economice

Scopul temei: studierea proceselor de constituire a ştiinţei

economice, a metodelor de cercetare, categoriilor, legilor şi funcţiilor
teoriei economice.

Obiectivele temei
evidenţierea aspectului tehnologic şi social-economic al teoriei economice;
definirea economiei pozitive şi economiei normative;

determinarea etapelor evoluţiei ştiinţei economice;

evidenţierea metodelor de analiză economică;

definirea categoriilor şi legilor economice;

relevarea funcţiilor teoriei economice şi clasificarea politicilor economice.

1.Esenţa Economiei şi Ştiinţa Economică

Economia – reprezintă ansamblul activităţilor economice legate de procesele

de producţie,

circulaţie,

repartiţie şi consum a bunurilor economice.

Structura economiei:

a) MicroEc – include unităţile primare de activitate economică (ex:

întreprinderile individuale,de arendă, colective etc);

b) MezoEc – include ramurile economiei naţionale de producţie

(industria, agricultura,transportul);
c) MacroEc – include economia unei ţări (unităţile primare + ramurile
respective);
 d) MondoEc – cuprinde interdependenţa economică dintre economiile
naţionale şi fluxurile

economice internaţionale;

e) ExtraEc – se referă la economia cosmosului, mărilor, oceanelor.

Problemele fundamentale ale economiei sunt:

1) Ce de produs?

2) Cum de produs? Paul Samuelson

3) Pentru cine de produs?

Economia poate fi analizată în aspect tehnologic şi în aspect social-
economic. În aspect tehnologic Economia include:
a) Economia Resurselor – reflectă procesul de transformare a resurselor
limitate în bunuri economice necesare pentru satisfacerea nevoilor
umane,destinate pentru consumul productiv/personal.

b) Economia Reproductibilă – care include interdependenţa dintre cele 4

faze de reproducţie: faza de producţie, circulaţie, repartiţie şi consum.

c) Economia Naţională – care include: Economia unităţilor primare; Ec.

sectoarelor; Ec. regională.

Economia privită în aspect social-economic include unitatea dintre forţele

de producţie şi relaţiile de producţie.

Forţele de producţie – reprezintă raportul dintre om şi natură; includ

mijloacele de producţie, forţa de muncă, ştiinţa.

Relaţiile de producţie – reprezintă relaţiile ce apar între oameni în procesul

de producţie a bunurilor economice indiferent de dorinţa şi voinţa acestora.

Unitatea dintre forţele de producţie şi relaţiile de producţie formează modul

de producţie (feudal, sclavagist, capitalist).

Economia nu trebuie confundată cu Ştiinţa Economică.

Ştiinţa economică studiază fenomenele şi procesele economice care parcurg

în societate
Ştiinţa Economică este bazată pe 3 principii:

Interdependenţa dintre teorie şi practică.

Teoria elaborează condiţii necesare pentru adoptarea deciziilor orientate spre

dezvoltarea economiei. Practica confirmă sau respinge teoriei economice
care nu sunt valabile.

Unitatea dintre Micro şi MacroEconomie.

Problemele fundamentale pot fi rezolvate atât la nivel micro cât şi

macroeconomic.

Realismul istoric.

Fenomenele şi procesele economice trebuie studiate în dependenţă de

condiţiile istorice concrete din perioada respectivă şi ţara respectivă.

Ştiinţa Economică poate fi privită în aspect pozitiv şi normativ. În aspect
pozitiv Ştiinţa Economică reflectă ceea ce există, iar în cel normativ – ceea
ce trebuie să fie.

2. Evoluţia obiectului de studiu al Teoriei Economice

Obiectul de studiu al Teoriei economice a trecut prin următoarele etape:

1) Etapa Antică – Xenofon „Principala bogăţie o constituie pământul”, care a

determinat termenul de economie şi obiectul de studiu. Platon, Aristotel.
2) Etapa Medievală – Toma Aquino, numit şi Sf. Toma Aquino – filozof, teolog şi
economist italian. Lucrarea sa „Suma teologică” include concepte referitor la proprietate,
dobândă, la preţul just, la salariul just.
3) Etapa Mercantelistă – a durat 3 secole; principala formă de bogăţie erau banii
din aur şi argint; apare Economia Politică. Thomas Mun, J. Polber. A. Monthcretien (fr.)
în anul 1615 a elaborat o lucrare – „Tratat de Economie Politică” , care era orientată în
principal regelui. El a fost primul care a introdus noţiunea de economie politică .
4) Etapa Fiziocrată – Fr.Quesnay cu faimosul său „Tablou Economic”, în viziunea
lui ştiinţa economică trebuie să studieze căile de îmbogăţire care se realizează în
agricultură. A.R.Turgois, W.Petty – a fost primul care ştiinţific a argumentat că la baza
valorii mărfii se află munca. Crearea bogăţiei avea loc pe baza agriculturii .
5) Etapa Clasică sau Liberalismului economic clasic – a durat aproape 100
ani. David Ricardo, Adam Smith ca reprezentanţi. Adam Smith în 1776 a publicat –
„Avuţia naţiunilor” – include principalele forme de capital, fiind pusă şi baza Economiei
Politice ca ştiinţă economică. Cu această lucrare s-a început adevărata ştiinţă economică.
Obiectul lui de studiu era ideea de îmbogăţire a naţiunii.

6) Etapa Marxistă sau Socialistă – Karl Marx „Capitalul”. Marx a schimbat

radical obiectul de studiu al ştiinţei economice afirmând că ştiinţa economică studiază
relaţiile economice (îmbogăţirea) care apar între burghezie şi proletariat.
7) Etapa Naţionalismului economic – H.Carey, Fr. List. Obiectul de studiu: Şt.
Economică trebuie să studieze nu individul şi nu căile de îmbogăţire, ci naţiunea şi
specificul naţional.
8) Etapa Neoclasică sau Marginistă – K.Menger, L.Walras, A.Marshall. Obiectul de
studiu al ştiinţei economice este studierea utilităţilor marginale a bunurilor economice,
precum şi a relaţiilor de circulaţie şi consum. În această etapă apare Econometria.

9) Etapa Keynesiană – Lordul J.Keyns. în viziunea lui Keynes obiectul de studiu al
ştiinţei economice este studierea legilor cu caracter psihologic. Pentru prima dată în
gândirea economică a determinat intervenţia statului în economie. Obiectul de studiu al
Teoriei Economice trebuie să includă problemele MacroEc-ce:

Studierea echilibrului economic general;

Studierea cererii şi ofertei agregate;
Studierea necesităţilor de implicare a statului în activitatea economică .
10) Etapa Neoliberală sau Monetarismului actual – M.Friedman, W.Yoken,
Fridrich von Hayek. În viziunea neoliberalilor obiectul de studiu al ştiinţei economice este
studierea fluxurilor monetare şi reglementarea acestora din partea statului. Principalele
probleme ale Ştiinţei Economice sunt:

Stimularea ofertei şi a micului business;

Reglarea masei monetare aflate în circulaţie;

Limitarea intervenţiei statului în activitatea economică.

Actualmente Obiectul de studiu al Teoriei Economice este:

Studierea relaţiilor economice care apar între oameni în procesul de utilizare
eficientă a resurselor economice limitate.

Studierea categoriilor şi legilor economice.

Studierea modelelor şi sistemelor economice.

3. Metodele de cercetare ale Teoriei Economice

Categoria economică – reprezintă o abstracţie ştiinţifică care reflectă o

anumită latură a relaţiilor de producţie. Ca categorii economice sunt
considerate marfa, banii, salariu, profitul, dobânda, renta, concurenţa,
creditul, etc

Categoriile economice pot fi divizate în 3 grupe:

1) Categorii economice generale care funcţionează în toate modurile de
producţie (producţia, repartiţia, consumul, munca);

2) Categorii economice intermediare care funcţionează în mai multe moduri

de producţie (valoare, bani, cerere, dobândă, rentă);

3) Categorii economice specifice modului de producţie dat (concurenţa,

acumularea de capital, inflaţia, şomajul).

Teoria economică în afară de categorii economice studiază şi legi

economice.

Legea economică – reflectă legăturile generale, esenţiale, repetabile şi

relativ stabile a fenomenelor şi proceselor economice.

Legea economică se deosebeşte de legea juridică, deoarece ea are

caracter obiectiv, pe când legea juridică are caracter subiectiv.

Legile economice se deosebesc de legile naturii prin următoarele:

a) Legile naturii au caracter etern şi universal, dar legile economice –

caracter istoric şi trecător şi se modifică în urma schimbării condiţiilor
respective;
b) Legile naturii funcţionează indiferent de voinţa oamenilor, iar legile
economice funcţionează în baza activităţii oamenilor.
Statul trebuie să ţină cont de funcţionarea legilor economice în procesul de
elaborare a politicii economice. Legile economice ca şi categoriile economice
se clasifică în 3 grupe mari:

1) Legi Economice Generale – care activează în toate modurile de producţie

(legea creşterii, legea productivităţii muncii, legea acumulării);
2) Legi Economice Comune – care activează pentru mai multe moduri de
producţie (legea valori);
3) Legi Economice Specifice – care acţionează în modul de producţie dat
(legea concurenţei). Teoria economică ca şi alte discipline economice în
procesul de studiere a fenomenelor şi proceselor economice aplică
următoarele metode:

1) Metoda de inducţie şi deducţie. Inducţia – prevede studierea proceselor

economice de la particular la general şi generalizarea lor; deducţia – prevede
înaintarea anumitor teorii şi ipoteze şi verificarea lor în practică de la general
la particular.

2) Metoda de analiză economică şi sinteză. Analiza – prevede studierea

diferitor laturi ale
fenomenului dat. Analiza se manifestă în următoarele forme:

a) Statică- care reflectă situaţia economică la momentul dat;

b) Dinamică - reflectă situaţia economică la diferite etape de dezvoltare; c)

Cantitativă – reflectă schimbările cantitative în economie;

d) Calitativă – reflectă schimbările calitative care au loc în economie; e)

Macroeconomică;

f) Microeconomică.

Sinteza – prevede întrunirea proceselor analizate într-un fenomen întreg.

3) Metoda de abstracţie ştiinţifică – prevede studierea unor laturi a

relaţiilor de producţie. Abstracţia ştiinţifică reflectă în conştiinţa
oamenilor realitatea economică. Exemplu: valoarea, pe care nu o poţi
vedea, dar ea există şi are o bază reală.

4) Metoda dialectică – reflectă procesul de apariţie, dezvoltare şi

dispariţie a fenomenului economic.
5) Metoda matematică – este utilizată pentru a elabora diverse
prognozări a economiei naţionale / mondiale şi a diferitor variante de
dezvoltare economică.
6) Metoda logică şi istorică. Teoria economică analizează
fenomenele şi procesele economice în aspect istoric şi în aspect logic.
7) Metoda de experiment. Teoria economică aplică această metodă
în procesul de studiere a posibilităţilor dezvoltării economice, pentru a
verifica avantajele şi dezavantajele fenomenelor şi proceselor
economice.
4. Funcţiile Teoriei Economice

Teoria economică îndeplineşte 3 funcţii principale:

1) Funcţia de cunoaştere (cognitivă) – constă în analiza fenomenelor şi

proceselor economice în scopul rezolvării problemelor stringente ale
societăţii.
2) Funcţia metodologică. Teoria economică stă la baza tuturor disciplinelor
economice, fiindcă ea aplică principalele categorii economice. „Teoria
Economică este regina tuturor ştiinţelor economice” Paul Samuelson.

Ştiinţele economice pot fi divizate în:

Ştiinţe economice generale: Teoria Economică, Doctrinele economice,
Statistica etc. Ştiinţe economice teoretico – aplicative : Economia ramurii,
Economia unităţilor

3)economice, Economia regională etc.

Ştiinţe economice intermediare sau de graniţă: Geografia economică,

Economia.

cosmosului, Econometria.

Funcţia practică. Teoria economică elaborează diferite concepte, teorii, care

pot fi aplicate în practică. În baza teoriei economice sunt elaborate politicile
economice, care prevăd următoarele scopuri:

a) Asigurarea dezvoltării durabile a economiei naţionale şi ridicarea nivelului

de trai a populaţiei;

b) Asigurarea ocupării depline a forţei de muncă pentru toţi care doresc să
muncească;

c) Ridicarea eficienţei economice astfel încât cu cheltuieli minime de obţinut

rezultate maxime;
d) Asigurarea libertăţilor economice pentru producători şi consumatori;
e) Asigurarea repartiţiei bunurilor astfel încât să nu existe pături sărace,
f) Susţinereapopulaţieiinaptădemuncă(pensionari,invalizi,copii);
g) Asigurarea stabilităţii preţurilor;
h) Asigurarea balanţei comerciale pozitive.

Teoria economică nu trebuie confundată cu politica economică. În baza

teoriei economice sunt formulate următoarele politici economice: Politica
monetară, valutară, fiscală, bugetară, politica de ocupare a forţei de muncă,
comercială, politica de venituri, politica sectorială etc.

economia resurselor

economia reproductivă economia naţională

economia pozitivă

economia normativă

microeconomia

mezoeconomia

macroeconomia
mondoeconomia

politica economică

inducţia-deducţia

analiza-sinteza

abstracţia ştiinţifică

metoda istorică şi logică metoda matematică

fenomenul economic

procesul economic

categoria economică

legea economică

sistemul legilor economice

Rezumat

Concepte-cheie

1. Teoria economică este un rezumat al evoluţiei gândirii economice

despre modalitatea rezolvării eficiente a principalelor probleme
economice: Ce? Cum? Pentru cine de produs?

2. Teoria economică studiază: relaţiile economice şi comportamentul

individului în procesul de utilizare a resurselor limitate; categoriile şi
legile economice, care funcţionează în societate; modelele şi sistemele
economice care funcţionează în economia contemporană.

3. În studierea proceselor şi fenomenelor economice teoria economică

utilizează următoarele metode: inducţia-deducţia, analiza-sinteza,
abstracţia ştiinţifică, metoda istorică şi logică, metoda dialectică,
metoda matematică, metoda de experiment.

4. Legile şi principiile economice diferă substanţial de cele ale ştiinţelor

naturale. În economie fenomenele şi procesele sunt intermediate de
comportamentul subiectiv al indivizilor şi grupurilor de indivizi, pe când
în natură procesele se desfăşoară în mod firesc, obiectiv.
5.Teoria economică se studiază pentru: a înarma populaţia cu
cunoştinţe necesare pentru a lua decizii juste în anumite situ