Tehnologia Fabricării Mașinilor (TFM) – Generalități
de o calitate necesară, într-un anu-
Cerințe față de viitorul inginer
Învățământul în domeniul de formare
profesională are misiunea de a pregăti
specialiști capabili să asigure conce-
perea produselor industriale competi-
tive pe piața internă și regională, să
asigure competitivitatea întreprinderi-
lor, astfel absolventul școlii superi-
oare tehnice
este orientat spre:
• concepția și industrializarea pro-
duselor competitive pe piață;
• un design contemporan al produ-
selor și al mediului industrial;
• promovarea inovațiilor și al tran-
sferului tehnologic;
• promovarea tehnologiilor mo-
derne;
• utilizarea mașinilor și sistemelor
de producție avansate;
• structuri organizatorice contem-
porane;
• un management eficient.
se bazează pe abordarea:
• creativă și inovațională;
• integrată a produsului și a proce-
selor;
• sistemică pe parcursul ciclului de
viață al produsului.
Structura cursului TFM
Cursul este divizat în două comparti-
mente distinctive:
 Bazele teoretice ale tehnologiei în
construcția de mașini.
 Proiectarea tehnologiilor de fabri-
care a componentelor mașinilor.
Reușita însușirii acestui curs necesită
cunoștințe temeinice acumulate de
formabili în rezultatul studierii urmă-
toarelor discipline inginerești:
• Grafica inginerească;
• Studiul și tehnologia materialelor;
• Toleranțe și control dimensional.
Noțiuni generale
Termenul „tehnologie” provine de la
cuvintele grecești: „tehne” – artă, mă-
iestrie și „logos” – învățătură.
La general TFM este știința care sis-
tematizează totalitatea mânuirilor și
metodelor de prelucrare a materiei
prime pentru obținerea, cu ajutorul
mijloacelor de muncă, produse finite.
La concret TFM studiază:
- problemele de interacțiune ale ma-
șinilor-unelte, dispozitivelor și
sculelor prin elaborarea procese-
lor tehnologice raționale de înaltă
productivitate, cu scopul de a con-
fecționa cu minim cheltuieli piese
Tehnologia Fabricării Mașinilor –
Suport de curs – 2017
mit număr și timpi, conform pro-
gramului de producție;
- metodele de elaborare a procese-
lor tehnologice raționale de asam-
blare a mașinilor.
Astfel activitatea productivă din in-
dustria constructoare de mașini (CM)
se bazează pe realizarea de piese, care
să asigure produsului final funcționa-
litatea corectă cu respectarea condiții-
lor de rezistență, rigiditate și stabili-
tate. 3 Procedee de deformare – materia
primă este din metale maleabile,
Scopul și obiectivele cursului care sunt deformate prin procedee
TFM are ca scop familiarizarea viito- de deformare cunoscute.
rului inginer cu aspectele teoretice și
practice ale prelucrării mecanice, cu
impactul lor asupra calității produsu-
lui.
Atingerea scopului formulat impune
trasarea următoarelor obiective:
1. Însușirea deprinderilor de elabo-
rare a proceselor tehnologice de
fabricare a pieselor de mașini, fo-
losind metode progresive și eco- 4 Procedee de îndepărtare materi-
nomic argumentate. ale – materia primă este un mate-
2. Acumularea volumului necesar de rial solid (maleabil sau fragil), din
cunoștințe în vederea elaborării care, prin metode de așchiere, este
proceselor tehnologice de fabri- eliminat o parte din material, as-
care a pieselor orientate spre creș- tfel în cât partea rămasă să cores-
terea eficienții și calității. pundă cu geometria dorită.
3. Formarea gândirii creative, de-
prinderilor de perfecționare și pri-
ceperea de a folosi cunoștințele
acumulate în mod creativ.
Procese de fabricație
Modelarea proceselor de fabricare cu-
prinde 4 categorii de bază:
1 Procedee de solidificare – materia
primă este un lichid sau semi în-
călzit care se solidifică pentru a Mașina ca obiect de producere
lua forma geometrică dorită. Mașina – sistem de corpuri creat arti-
ficial cu scopul de a transforma o
formă oarecare de energie în lucru
mecanic util sau de a transforma o
formă de energie în alta.
Caracteristicile generale ale mașinilor
universale sunt:
• productivitatea;
• viteza organului de lucru;
• puterea;
• randamentul;
2 Prelucrare prin sinterizare – ma- • masa;
terie primă este o pulbere, iar pul- • dimensiunile de gabarit.
berile sunt formate în geometria Mașinile energetice se folosesc pen-
dorită și apoi sinterizate sa se întă- tru a transforma una din formele de
rească. energii existente în lucru mecanic util
și invers.
Mașinile tehnologice sunt folosite
pentru fabricarea bunurilor materiale
Elaborat de Dr. Rodion Ciupercă ©
și de consum, pentru schimbarea for- număr finit de piese, care au destinație
melor și proprietății corpurilor. funcțională comună (lagăr, cuplaj, re-
Mașinile de transportare au drept ductor, etc.). Ansamblurile compuse
scop deplasarea corpurilor în spațiu. pot fi formate din mai multe
Mașinile pentru prelucrarea infor- subansambluri, ansambluri și piese
mației se divizează în mașini de cal- (ex.: cutia de viteze). Un ansamblu de
cul, de control și dirijare. rangul unu este parte componentă a
produsului finit.
Piesa este parte componentă a mași- Produsul este un bun material reali-
nii, care poate fi executată fără opera- zat în procesul de producție, destinat
ții de asamblare. Piesele pot fi simple sau nu schimbului. Produsul finit este
(piuliță, pană, etc.) sau compuse (ar- produsul ajuns în stare definitivă,
bore cotit, carcasa, batiu, etc.). Aces- după toate operațiile de prelucrare,
tea se grupează în ansambluri. așa cum va fi întrebuințat de consu-
mator.
Unitatea de ansamblu este un pro-
dus, părțile componente ale căruia
sunt unite între ele independent de alte
elemente ale produsului finit.
Unitatea de ansamblu, în dependență
Clasificarea pieselor în CM
de particularitățile constructive, poate
În domeniul construcțiilor de mașini
fi compusă din piese separate sau
(CM) piesele sunt clasificate în con-
poate să includă și unități de ansamblu
formitate cu următorii factori:
de nivel mai superior și piese sepa-
• formă;
rate. Se deosebesc unități de ansamblu
• dimensiuni;
de rangul unu, doi sau mai superior.
• procesul de prelucrare.
Subansamblul reprezintă o unitate de
asamblare finită de nivel superior, Clasa Tipul
care constă doar din două piese. Acest piese turnate;
tip de unitate de ansamblu intră ne- piese sudate;
I–
condiționat în componența unei uni- piese complexe;
Carcase
tăți de ansamblu de rang mai inferior. capace;
plăci profilate.
arbori plini;
arbori tubulari;
II –
arbori cotiți, excen-
Tije circu-
trici;
lare
arbori cu flanșe,
pinion.
III – formă simplă;
Cilindri complecși;
Ansamblul reprezintă o unitate de cavi cu pereți subțiri.
asamblare finită, compusă dintr-un (bucșe)
2020.09.15 (rev. 0)
Clasa Tipul
simple;
IV – roți dințate;
Discuri cu pereți subțiri;
segmenți de piston.
grinzi;
V–
pârghii drepte;
Tije (pâr-
pârghii curbe;
ghii)
cu pereți subțiri.
VI – capete;
Piese mici racorduri;
de formă piese profilate.
complexă
VII – din bară;
Piese de fi- din colaci de sârmă.
xare
Literatura recomandată
1. Groover, Mikell P. Fundamentals
of modern manufacturing: materials,
processes and systems, 6th ed. John
Wiley & Sons, Inc., 2016.
2. Kalpakjian, S., Steven, S. Manu-
facturing Engineering & Technology,
7th ed. Published by Pearson, 2013.
3. Ciupercă, R. Tehnologia fab-
ricării mașinilor: Suport de curs (for-
mat electronic, transmis pe grupul
studenților), 2016-2017.
4. Erik K. Antonsson, Karl-Heinrich
Grote. Springer Handbook of Me-
chanical Engineering / 2009th Edi-
tion. Berlin Springer Berlin 2009
5. Picoș, C., Pruteanu, O., Bohosie-
vic, C., ș.a. Proiectarea Tehnologiilor
de Prelucrare mecanică prin așchi-
ere: Man. de proiectare: în 2 vol. Vol.
1 – Ch.: Universitas, 1992 – 640 p.
6. Pruteanu, O. ş. a. Tehnologia fa-
bricării mașinilor, Editura Didactică
și Pedagogică, București, 1991.
7. Vlase, A., Tehnologia fabricării
produselor mecanice, Vol. 2, Ed.
Printech, București, 2006.
8. Pruteanu O. ş.a. Tehnologia con-
strucțiilor de mașini: Îndrumar de la-
borator. Institutul Politehnic Iași,
1990.
9. Егоров, М. и др. Технология ма-
шиностроения. Учебник для вузов.
Изд. 2-е доп. – М.: Высшая школа,
1976. – 534 с.: ил.
10. Авраменко, В. Е. Технология
машиностроения. Расчет припус-
ков и межпериодных размеров:
Учеб. пособие. – Красноярск: ПИ
СФУ, 2007. 88 с.
11. Безъязычный, В., и др. Расчет
режимов резания. Учебное пособие
– Рыбинск: РГАТА, 2009. – 185 с.
www.utm.md