1Filosofia si obiectul de studiu .

Importanta filosofiei
.Filosofia este o preocupare constanta, spirituala a omului. Ea a aparut si se
mentine din nevoia omului de a gasi si de a formula raspunsuri la o serie de
intrebari cum ar fi:

-Ce este omul ?

-Ce rol si ce loc ocupa În lume ?
-Ce este fericirea ?
-Cum poate omul sa devina fericit ?
-Cat de fericit este omul ?
-Ce este libertatea ?
-Poate omul sa fie liber ?
-Cat de liber poate fi ?
-Ce este adevarul ?
-Poate omul sa cunoasca adevarul ?
-Care sunt metodele prin care omul poate sa ajunga la cunoasterea adevarului ?
-Ce este dreptatea ?
-Exista dreptate ?
2 conceptia despre lume. Structura ei
- reprezintă viziunea, părerea unui om sau grup de oameni despre lumea în care
trăieşte;

- arată ce crede un om sau un grup de oameni legat de elemente precum: originea

vieţii, scopul vieţii, ce este bine şi ce este rău, semnificaţia istoriei omenirii, cum
cunoaştem realitatea din jurul nostru, ce se întâmplă cu omul când moare, ce este
omul, care este finalitatea universului în care trăim. . Concepţia despre lume este
baza tabloului general al lumii şi ne dă cunoştinţe generalizate despre coţinutul,
structura, esenţa şi legităţile apariţiei şi dezvoltării lumii înconjurătoare.

3 .Tipuri de conceptii despre lume

• Conceptia mitica
• Conceptia religioasa
• Conceptia filosofica

Conceptia mitica
Este forma constiintei sociale a celor mai stravechi timpuri care reflectă tendința
omului de a explica fenomenele naturii. Concepției mitice este caracterist un nivel
jos de dezvoltare a gândrii abstracte.
Caracteristile principale ale conceptiei mitice sunt:
Antropomorfismul-Reprezentare a zeilor și a divinității sub înfățișare omenească.
Zoomorfismul-reprezentare a zeităților prin animale sau prin atribute ale acestora
• Sintetrismul-unirea mai multor state contra dușmanuluĭ comun

Conceptia religioasa
este forma constiintei sociale care prin credinta postuleaza existenta absolutului.
Caracteristiciile principale:
Credinta-a crede în ceva sau cineva
Dogma-Învățătură sau teză fundamentală a unei religii, care nu poate fi supusă
criticii
Ritualul cultic -Omagiu care se aduce divinității prin acte religioase
Obiectele retorice- arta de a convinge un auditoriu prin măiestria argumentației.
Conceptia filosofica
Forma constiintei sociale care spre diosebire de cele interioare pune acentul pe
necesitateea cunoașterii și explicării lumi
2 aspecte ale problemei date:
1 Ontologic-se concentrează pe cercetător asupra perceperii fragmentului
studiat de realitate naturală sau socială, nu doar ca un obiect, ci ca un sistem în care
obiectul însuși intră și acea parte a mediului său care formează condițiile necesare
existenței sale.

2 Gnosiologic-una din funcțiile fundamentale ale filosofiei - are ca scop

cunoașterea corectă și fiabilă a realității înconjurătoare (adică mecanismul
cunoașterii).
4 Functiile filosofiei:
Functia euristica -Inaintarea noilor cunostinte despre lumea.

Functia conceptuala-Filosofia nu doar inainteaza noi cunostinta despre: lume, om,

viata, dar si formeaza, educa o anumită attitudine fată de sensul vieții în raport cu
fenomenul contrar - moartea
Functia metodologica-Filosofia dezvoltă metodele de bază ale cunoașterii
realității înconjurătoare.
Ex.(materia, spirit, constiinta, lege, cauza).
Biletul 5
În filozofia chineză s-au dezvoltat patru mari curente filosofice: taoismul,
confucianismul, budismul și maoismul.

Cartea clasică a taoismului Tao Te Ching (În.e. V.-III.), a fost scris de către Lao
Zi. Despre Lao Zi nu se știe sigur dacă a trăit cu adevărat sau este dar un personaj
imaginar, deoarece cuvântul Lao Zi în chineză înseamnă maestru bătrân.

Cea mai importantă învățătură a cărții, este drumul cunoașterii: tao. Cartea nu
conține învățătură religioasă, ci vorbește despre lucrurile care înconjoară omul. În
interiorul omului numai atunci ajunge la putere tao-ul, dacă omul se supune
legilor naturii.
„Drumul corect” este cunoașterea, descoperirea legilor naturii. Tao nu are nume,
pentru că nu este un lucru care există concret în lume. Tao este drumul individual
al omului, al naturii.

Învățătura confucianistă se bazează pe învățăturile lui Confucius (551-479 î.Hr.).

Confucius, spun istoricii moderni, nu a lăsat nimic scris, vorbele sale fiind
imortalizate mai târziu de către discipoli săi, în formă de dialog după moartea
maestrului. Cel mai cunoscut dialog este Lun yu, care conține disputele dintre
discipoli, în 20 de capitole. Filosofia lui Confucius este etic, nu vorbește niciodată
despre probleme metafizice. Gândurile sale sunt despre viață și despre oameni.
Principiul țel este alcătuirea unui stat perfect.
Confucianismul are ca țel alcătuirea omului ideal (junzi). Numai "omul ideal"
poate să conducă statul, numai el este capabil.

Confucianismul ține seamă de 13 cărți sfinte , din care 9 cărți sunt obligatorii
pentru oameni care știau să citească: Wu jing și cele patru cărți (Si shu).care sunt:
Lun yu (discuții și proverbe), Mengzi, Da xue (Marea învățătură) și Zhong yong.

Budism

Budismul a fost înființat în India de către Gautama Siddhartha.

În China budismul a părut pe la 50 e.n. În următoarele sută de ani mulți călugări
din India și Asia-centrală s-au stabilit în China. În această perioadă Dinastia Han,
în China economia și nivelul de viață a oamenilor era pe cale de prăbușire, așa că o
religie nouă a adus oamenilor o speranță nouă. Datorită acestor cauze budismul s-a
răspândit repede în China.
Maoism
Maoismul reprezintă o formă a comunismului care a preluat numele după liderul
Partidului Comunist din China, Mao Zedong. Diferența principală față de
comunismul din alte țări ale așa-zisului bloc comunist, unde principala categorie
socială era muncitorimea, la maoism accentul este pus pe țărănime, care e
considerată principala componentă a „masei revoluționare”.

Revoluția culturală a fost un plan de îndoctrinare a populației chineze. Se dorea ca

ideologia comunistă să domine toate planurile vieții din China. Mao dorea o
revoluție a clasei de jos, sprijinindu-se în special pe țărănime.
6
Filosofia indiei antice:
Primele izvoare teoretice ale gindirii filosofice indiene erau reprezentate de
literature vedica, , alcatuita dintr-un sir de carti numite vede (din limba sauscrita
vede inseamna stiinta, cunoastere). ). Vedele cuprind diferite scriiri religioase care
constitue cartea sfinta a indienilor.. Aceasta s-a format pe parcursul a 9 secole.
Literatura vedica se imparte in:
Samhitul care este constituit din patru parti
Rig Veda este cartea imnurilor
Atman Veda etc.
 Gindirea filosofica in India antica se bazeaza pe teoria metempsihozii sau teoria
reincarnarii transmigrarii sufletelor. La indieni natura vie este insufletita, teoria are
citeva idei: Trupul moare, sufletul nu moare, indienii considerau ca sufletul este
vesnic si el trece dintr-un corp in altul.
Scolile filosafiei indiene
- Scoli eterodoxe ( care nu accepta suprematia brahmei si autoritatea vedei) :
• Budismul
• Jainismul
• Charvaka
- Scoli ortodoxe ( care accepta suprematia brahmei si autoritatea vedei) :
• Samkhya
• Yoga
• Nyaya
• Vaisheshika
• Mimamsa
• Vedanta
7. Filosofia în Grecia antică. Etapele ei de dezvoltare.
Intervalul de timp in care putem vorbi de filosofia greaca este secolul VI i.h. si
secolul V d.h.(529), cand printr-un decret al unui imparat roman este desfiintata
scoala de la Atena. Acest interval de timp a fost impartit in mai multe etape:
 Etapa preclasica considerata o etapa cosmologica, intre secolul VI si
inceputul secolului V i.h.
 Etapa clasica considerata o etapa antropologica, intre secolul V si IV i.h.
 Etapa elenistica sfarsitul sec.IV si inceputul sec. I i.h.

8.Filosofia medievală. Izvoarele ei. Patristica și scolastica.

Caracteristica generală a filosofiei medievale este legătura ei strânsă cu noua
învățătură religioasă - creștinismul, de aceea aceasta mai poartă numele de filosofie
creștină.
Școlile principale care au pregătit platforma spirituală a filosofiei medievale
sunt:

 Scoala Indeo3 Alexandriniana - care prin Filon infaptuieste geniala sinteza a

ideii de Logos din filosofia greaca si a ideii de Mesia din cultura ebraica
 Neoplatonism - ideea emanatiei si a structurii ierarhice a existenței
 Neopitagorism - care inainteaza interpretarea mistica a numerelor si
postuleaza existenta sufletului si necesitatea mantuirii lui
Patristica – este prima perioadă a filosofiei medievale care tinde sa fie intuitiva si
mistica si se bazeaza mai putin pe ratiune si pe argumentul logic .
Scolastica- a treia perioadă, în cadrul căreia Sunt convertite la crestinism ultimele
triburi germanice si anglo-saxonice .

9.Filosofia renașterii. Umanismul. Panteismul și științele naturii.

Filosofia ideilor de bază renascentiste:

 structura cunoașterii lumii și

 explicarea fundamentală a universului.

 A existat o afirmare a demnității omului: frumusețea lui a fost lăudată,

posibilitățile de rațiune, creativitate, voință.

 Poziția și capacitățile individului în societate depind de propriul său talent și

minte, și nu de origine, după cum sa crezut anterior.

Baza spirituală a Renașterii a constituit-o umanismul.

Cultivarea armonioasă nu numai a spiritului, dar și a corpului, care în perioada
medievală era total discreditată, a devenit în timpul Renașterii un scop educativ.
Viziunea teocentrică a trecutului s-a transformat într-una antropocentrică: centrul
atenției în studii științifice și creații artistice a devenit omul.
Panteismul este o concepție filozofică monistă care identifică divinitatea cu
întreaga materie și universul. 
10.Filosofia modernă. Empirismul și raționalismul.

Raționalismul sau mișcarea raționalistă este o doctrină filozofică care afirmă că

adevărul trebuie să fie determinat în virtutea forței rațiunii și nu pe baza credinței
sau a dogmelor religioase.

Raționaliștii -

Au crezut in cunoaștere prin puterea rațiunii

Au ales modelul matematic al cunoașterii
Au folosit metoda deductivă a cunoașterii
De la o presupunere generală la anumite concluzii
Empirismul este doctrina filozofică a testării, a experimentării, și a luat înțelesul
mai specific conform căruia toată cuoașterea umană provine din simțuri și din
experiență.
Empiriștii-
S-au bazat pe experiență
Au crezut că adevărata cunoștință se obține prin senzații- din experiență
Au luat baza științelor fizice
Au ajuns la concluzia că metoda inductivă ar trebui utilizată

11. Pozitivismul și etapele lui de dezvoltare.

Pozitivismul este un curent filozofic a cărui teză principală este că singura
cunoaștere autentică este cea științifică, iar aceasta nu poate veni decât de la
afirmarea pozitivă a teoriilor prin aplicarea strictă a metodei științifice.

Etapele:
 Prima fază. A apărut în anii '30 ai secolului al XIX-lea, reprezentanții
principali fiind Auguste Comte, Herbert Spencer și John Stuart Mill.
 Faza a doua. A apărut la sfârșitul secolului XIX - începutul secolului XX, în
legatură cu marile descoperiri din fizică, principalii reprezentanți fiind Ernst
Mach și Richard Avenarius.
 Faza a treia, sau neopozitivismul a apărut în anii '20 ai secolului XX,
reprezentanții principali fiind Bertrand Russell, Alfred North
Whitehead și Ludwig Wittgenstein.
12. Filosofia lui A. Schpenhauer
Shopenhauer și filosofia pesimismului
Arthur Schopenhauer
(1788 1860) este considerat a fi exponentul filosofiei pesimismului, acesta avand o
viziune destul de sumbră asupra vietii. Filosoful german avea să atingă stadiul
recunoasterii in etapa finală a vietii, atat din cauza viziunii sale, diferita de cea din
epocă, cat si din cauza temperamentului sau dificil si adesea conflictual. Intr-o eră
a idealistilor, Schopenhauer a ales calea esteticii, alegand de asemenea,
ateismul, in epoca in care filosofia si credinta religioasă se suprapuneau.

13.Filosofia lui F Nietzsche.

Nietzsche dezvoltă o psihologie abisală, care pune pe prim plan lupta sau asocierea
instinctelor, a impulsurilor și afectelor, conștiința nefiind decât perceperea tardivă
a efectelor acestui joc al forțelor subconștiente.
Nietzsche a dorit să restructureze societatea criticând aspectele culturii moderne,
ale filosofiei oficiale universitare, negând ideile de civilizație și acelea ale
democrației. Pentru el, doar arta este singurul factor care justifică viața.
El a fost cela care a spus ca Dumnezeu e mort.

 Declarația „Dumnezeu este mort” înaintată de Nietzsche are un sens figurat

și semnifică moartea concepției lui Dumnezeu, existența căruia odinioară era
incontestabilă în societatea tradițională, spre deosebire de cea modernă, unde
Dumnezeu încetează să mai existe în aceeași realitate cu oamenii, devenind
ceva mai apropiat de o idee interioară, decât de un element firesc al lumii
exterioare.

Acestă declarație a dus la o criză a sitemului de valori, care inițial se baza pe

perceperea religioasă a lumii, ceea ce, de fapt, a însemnat momentul potrivit pentru
a revedea acest sistem, anume acesta fiind scopul filisofiei moderne.

14. Conceptul de existenta in filosofie.

 În istoria filosofiei au apărut mai multe concepte ale existenței,și anume

existența și non-existența. Parmenide pentru prima dată a vrut să puie
legătura între două lumi,cea a lumii sensibile și cea a evenimentelor(lucrul și
gîndul despre lucru)

 Filosofii au încercat să reducă mulțimea lucrurilor sensibile, la un număr

limitat de factori primari,adică să reducă mulțimea nelimitată ,infinită .

15.Conceptul de existenta in stiintele fizico-matematice.

Filosofii au încercat să reducă mulțimea lucrurilor sensibile, la un număr limitat de
factori primari,adică să reducă mulțimea nelimitată ,infinită .

La baza lucrurilor sensibile se află atomi indivizibili,care se deosebesc după

formă,ordine,poziție , mărime,masă(greutate),toate acestea au creat așa numita
substanță,acel substrat material,adică acea materie de construcție ,din care anumite
forțe naturale sau divine crează mulțimea lucrurilor sensibile.

16.Conceptul de miscare in filosofie. Legile miscarii si dezvoltarii.

Există următoarele grupe de forme ale mișcării:

-mișcare fizică( toate procesele care au loc în lumea fizică).

-mișcare biotică (procesele din lumea vie).

Formele complexe ale mișcării (fizică,chimică,biotică) , formele mai complicate

includ în calitate de componente forme mai simple.

Reducționismul are dreptul la existență dar e greșit de a reduce complect formele

superioare la cele inferioare,deci încercarea are dreptul de a exista.

-mișcare socială (totalitatea proceselor unei societăți,în special

economice,politice,demografice,ideologice și culturale.) Exponentul(substrat
material al proceselor sociale ) sînt indivizii, colectivele,familia,grupele
sociale,popoarele,națiunile.

-mișcarea și timpul (calități inseperabile de obiecte,ideea de spațiu și timp apare în

antichitate,și prima formă de spațiu este vidul în care se mișcă atomii.)

-spațiu și timpul sînt moduri de existență a lumii materiale ce exprimă proprietatea

obiectelor și fenomenelor de a avea întindere,dimensiuni ,structuralitate ,durată
,coexistență,succesiunea schimbării și dezvoltării sistemelor materiale.

Spațiul exprimă coordonarea obiectelor coexistente

(întindere,distanță,dimensiune).

Timpul exprimă coordonarea obiectelor ce se schimbă (succesiunea și durata).

17.Conceptele de spatiu si timp in filosofie.

Există diferite forme de spațiu și timp:

-spațiu și timpul fizic (fizica,microfizica)

-spațiu și timpul biotic(realitate cu atribute de substrat,proces,spațiu,timp). Timpul

biotic este intensitatea proceselor ce au loc în lumea proceselor vii .

-spațiu și timpul uman (spațiu real cu care interacționează oamenii ). Timpul

psihologic este durata proceselor psiho-fiziologice ale omului.

– timpul și spațiul juridic (juriștii vorbesc despre timpul și spațiul juridic în sensul
că formele de activitate omenească sînt reglementate de anumite norme care
acționează în spațiu și timp).

18.Conceptele de spatiu si timp si stiinta contemporana.

19. Fizica contemporana este preocupată de comportamentul materiei și al

energiei în condiții extreme sau la o scară foarte mare sau foarte mică.( De
exemplu, pentru studiile de fizică atomică și nucleară contează cea mai mică scară
la care pot fi identificate elemente chimice. )
Sunt 2 teorii de baze ale Fizicii contemporane ; Teorie cuantică și teoria
relativității.
Teoria cuantică - este preocupată de fenomene la nivel atomic și subatomic

Teoria relativității -- se referă la descrierea fenomenelor care au loc într-un

sistem de referință care este în mișcare față de un observator.
20. Materia are diferite moduri de existență și de manifestare...
-mișcarea ca mod fundamental de existență
- spațiul și timpul.

Există următoarele grupe de forme ale mișcării:

-mișcare fizică( toate procesele care au loc în lumea fizică).
-mișcare biotică (procesele din lumea vie).
 -mișcare socială (totate procesele unei societăți,în special
economice,politice,demografice)
-mișcarea și timpul
-spațiu și timpul -sînt moduri de existență a lumii materiale ce exprimă
proprietatea obiectelor și fenomenelor de a avea întindere,dimensiuni
,structuralitate ,durată)
Există diferite forme de spațiu și timp:
-spațiu și timpul fizic (fizica,microfizica)
-spațiu și timpul biotic(realitate cu atribute de substrat,proces,spațiu,timp).
-spațiu și timpul uman (spațiu real cu care interacționează oamenii ).
– timpul și spațiul juridic (formele de activitate omenească sînt reglementate de
anumite norme care acționează în spațiu și timp).
21. Etica este ştiinţa despre morală, mai bine spus, teoria comportării morale, a
idealurilor, normelor, principiilor, regulilor, valorilor, virtuţilor morale, ştiinţa care
explică toate aceste lucruri, iar morala este obiectul eticii în calitate de ştiinţă.
Obiectul eticii abordează problemele teoretice ce se referă la natura şi esenţa
moralei. Mai abordează și problemele ce ţin de modul în care ar trebui să
procedeze omul, după ce principii şi norme să se conducă în viaţă.
Categoriile principale ale eticii sunt : Datoria și Conștiința.
Funcțiile moralei- 1 Cognitivă (de cunoaştere).2 . Normativă sau Axiologică
(valorile).
3 Persuasivă (de convingere). 4 Funcţia educativă.
22. Etica profesională studiază specificul activităţii morale a profesionistului
şi relaţiile sale morale în mediul profesional, pune bazele etichetei care constituie
reguli de comunicare specifice, maniere de comportare, norme de conduită în
societate.
Rolul eticii profesionale - Etica profesională are scopul de pregătire a viitorilor
specialişti ce vor cunoaşte şi respecta normele, obligaţiile şi responsabilităţile
reflectate în Codul de etică şi deontologie profesională.
Problematica și specificul eticii inginerești . Activitatea inginerului trebuie sa se
caracterizeze prin competență, profesionalism, creativitate, cinste, responsabilitate
si patriotism. Codul de etica a inginerului cuprinde ansamblul caracteristicilor ce
definesc calitatea activitatii profesionale, precum si demnitatea inginerilor în
procesul creatiei tehnico-stiintifice si al productiei.
23. Cultura organizaţională reprezintă totalitatea valorilor, simbolurilor,
ritualurilor, ceremoniilor, miturilor, atitudinilor şi comportamentelor ce sunt
dominante într-o organizaţie, sunt transmise generaţiilor următoare ca fiind modul
normal de a gândi, simţi şi acţiona şi care au o influenţă determinantă asupra
rezultatelor şi evoluţiei acesteia.
Componentele culturi organizationale.
-misiunea organizației
- artefactele – simbolurile și produsele care se concretizează în lucruri observabile;
Sistem de valori;
-reguli instituționale formale și informale
-Abilitățile și atitudinile managerilor și ale angajaților;
- Ideologia, politici și principii care ghidează acțiunile membrilor organizației în
raport cu clienții
Etapele de formare a culturii organizationale
-Stadiul de statornicie constituie ciclul de viață al producției. Fondatorii
formulează misiunea și obiectivele de viitor.
-Etapa de creștere și de încetinire a creșterii. Când cultura se susține datorită
tradițiilor și obiceiurilor ce formează abilitățile personalului.
-Etapa maturității - majorarea cantității producției și lărgește sfera serviciilor
Tipurile culturii organizaționale 1 Cultura de tip putere. 2 Cultura de tip rol. 3
Cultura axată pe sarcină. 4 Cultura de tip persoană
24 .Tipurile colectivului de muncă
- formale - grupuri instituţionalizate care funcţionează în conformitate cu reguli şi
norme prevăzute în regulamente, normative şi chiar legi, ex : grupurile din care
este compusă o organizație;
- nonformale - se constituie pentru realizarea unei sarcini sau sunt centrate pe
îndeplinirea unor obiective imediate, ex : comisii, comitete;
- informale - se constituie fie ca subgrupuri ale celor formale, fie în afara lor;
25 Conducătorul-persoană cu talent nativ deosebit, care se distinge prin capacitatea
de luare a deciziilor, el este penetrat în relațiile cu oamenii, respectat, atât la
nivelele superioare, cât și la inferioare, se bucură de un înalt prestigiu și de o mare
autoritate
FUNCȚIILE ȘI OBLIGAȚIILE CONDUCĂTORULUI
Informaționale-receptor analist--solicită și recepționează informații, analizează
rapoarte
Diseminator---transmite informații venite din afară organizație sau de la
subordonați către membrii organizației
Purtător de cuvânt--transmite informațiile către exterior prin viu grai, rapoarte și
memorii
Decizionale. 
Antreprenor--- identifică noi idei, inițiază proiecte, deleagă responsabilități
referitoare la formularea de idei noi
Soluționare urgențelor--adoptă acțiuni colective în situații de criză, rezolvă
conflictele dintre subordonați, și adaptează la crizele din mediul extern
Alocarea de resurse--decide cine primește resurse, fixează priorități, programează
și aprobă bugete
Responsabilități interpersonale și sociale
Reprezentare--îndeplinește sarcini ceremoniale
Leader--îndrumă și stimulează subordonații
Coordonator-- menține legăturile informaționale în interiorul organizației și cu
exteriorul
Negociator

 CALITĂȚILE CONDUCĂTORULUI
Stăpânirea de sine, caracterul sociabilitatea, sinceritatea, flerul, spontaneitatea,
capacitatea de comunicare, abilitatea diplomatică, capacitatea decizională.
Stiluri De Conducere
Un anumit mod de excitare a funcțiilor de manager, Stil caracterizat printr-un
ansamblu de atitudini și metode de lucru adoptate în excitarea acestor funcții prin
trăsături specifice în relațiile cu subalternii, precum și cu mediul exterior.
TIPURI DE STILURI DE CONDUCERE
•managerial
• autoritar opensiv
•autoritar obiectiv
•democrat consultativ
•democrat parcipativ
•permisiv
26. Conflictul
Conflictul-neintelegerea între 2 sau mai multe persoane
CAUZELE SI COMPONENTELE CONFLICTULUI
CAUZELE:
•opinii diferite
•lipsa de comunicare
• diferență în modul de percepere
•puncte de vedere diferite
•  competiția pentru supremație
• ambiguitatea și stabilirea scopurilor
• interdependentele dintre posturi
• agresivitatea

TIPURILE DE CONFLICT
1)De interese
2) instrumentale
3) intrapersonale
4) interpersonale
Stadiile conflictului
Nervozitatea-- a discuta, dezbatere
Nevroza-- prejudecăți, scăderea stimei de sine, strategii de amenințare.
Lupta-- desconsiderare,lupta nervilor, fără cale de întors

27 COMUNICAREA UMANĂ
Comunicarea este procesul în care oamenii își împărtășeasc idei, informații si
sentimente.
Comunicarea a fost percepută și este tratată ca element fundamental al existenței
umane.
Comunicarea este procesul de transmitere a unei informații de la un  emițător către
o altă persoană receptor.
Principalele legalității în comunicație sunt: 
Din partea emițătorului---
Cui transmitem? Cu ce scop? Ce transmitem? Cînd? Cum? Unde?
Din partea receptorului---
Sa fie atent, să asculte activ, să confirme înțelegerea corectă
Tipuri de comunicare:
* Descendentă( în relațiile de tip ierarhic)
*Ascendentă( mesaje pentru șefi)
*Orizontală( între persoane de același rang ierarhic)
*Oblică sau pe diagonală( cînd nu se utilizează rangul ierarhic)
* Verbală
* Non-verbala
*Scrisă
*Reciproc directă sau reciproc indirectă(față în față/ prin telefon)
*Unilateral directă/indirectă (mesaje care nu cer răspuns/scrisori filme)
*Formală (întîlnita în cadrul organizațiilor)
*Informală( zvonuri, bârfe)
CANALE DE COMUNICARE
Poștă mijloace electronice
Întruniri, convorbiri telefonice, față în față

28 CULTURA VORBIRII cultura de vorbire este stăpânirea normelor limbii,

abilitatea de a-și folosi mijloacele expresive în diferite condiții.
COMUNICAREA ORALĂ
Prin comunicare se realizează un schimb de informații, în cadrul comunicării orale
se  manifestă capacitate de a conversa, de a lua parte la un dialog dintre 2 sau mai
multe persoane, ea asigurând înțelegerea dintre oameni.
Ascultarea activă, înseamnă: dedicația atenţiei vorbitorului şi dând un răspuns atent
la ceea ce au spus după aceea
Arta de a pune întrebări
Pentru a pune o întrebare noi mai întâi trebuie să ascultăm bine emițătorul,
deoarece întrebarea trebuie să aibă sens să fie la temă și să fie bine formulată.
Întrebarea trebuie să fie deschisă și să  aibă răspuns explicit și clar, ce nu ar trebui
să ducă la încheierea discuției.
Urmărirea reacției
În timpul oricărei discuții trebuie să fim atenți la reacțiile din partea persoanei cu
care noi discutăm, mimica și gesturile spun uneori mai mult decât răspunsul primit,
reacțiile la noutăți, informații sau întrebări uneori spun foarte multe despre ceea ce
gindeste acea persoană, ce tip de persoană este și cam cum ar trebui să ne
comportam noi cu ea.

29 COMUNICAREA NON-VERBALA
Rolul
1) de a transmite ceva ( idei, informații, intenții, trăsături de caracter)
2) de a nuanța și preciza comunicarea
3) de a ajuta persoanele să se exprime și să se înțeleagă reciproc mult mai bine.
TIPURI DE COMUNICARE NON-VERBALA
*Limbajul corpului
*Limbajul culorilor
*Stilul vestimentar
*Mimica, gesturile și privirea
*Limbajul paraverbal( volumul vocii
Ritmul ei, intonația)

30.
Puterea prezentarii în grup
Pentru a prezenta ceva într-un grup ai nevoie de: cunoașterea materialului ce vrei
să-l prezinți, să lucrezi clar mesajul ce ți l-ai propus, îmbrăcăminte
corespunzătoare, gesturile și mimica ta trebuie să fie adecvate și să coincidă cu
ceea ce spui, vocea tare și încrezută.
Organizarea unui seminar, conferințe
Cunoașterea audienței 
Discuții cu participanții și cu alți vorbitori
Să cunoști scopurile pe care ei le urmăresc
Ce îi interesează?
Cum ei reacționează la ceea ce le spui?
Și care este scopul prezentarii?-- informarea lor sau influențarea