Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MENTALULUI
Mihai Drgnescu
Academia Romn
Introducere
Mentalul este o notiune care se refer la minte, procese si stri mentale. De aceea se
poate vorbi n mod ndrepttit de o filosofie a mentalului, sintagm introdus de
Angela Botez[1] printr-o adaptare n limba romn a ceea ce n limba englez se
numeste "Philosophy of Mind".
Intrebarea care s-a pus n ultimii ani este aceea dac mentalul si constiinta sunt
obiecte nu numai ale filosofiei, ci si ale stiintei[2]. Fr ndoial, pn n prezent sau acumulat multe elemente stiintifice n cunoasterea mentalului, n special pentru
partea structural a acestuia, dar dac mentalul are si alte componente dect cele
structurale, naintarea stiintei ntr-un asemenea domeniu care ar depsi structuralul
se face extrem de greu. Totusi, astzi, mbinnd elemente filosofice si stiintifice se
pot constitui teorii ale mentalului.
Din punct de vedere filosofic, mentalul poate fi abordat fie ca un subdomeniu n sine
al filosofiei, fie n cadrul unei filosofii generale a stiintei.
pentru primul caz , o bun prezentare a acestui mod clasic de abordare o face
Jerome A. Schaffer[3] n Enciclopedia Britanic (1994). In acest reusit studiu de
sintez se arat c "Philosophy of Mind" studiaz conceptul de minte (mind) n
relatie cu conceptele de materie, en ergie, corp uman si sistem nervos central. Este
curios faptul c nu este mentionat si conceptul de informatie, desi autorul rezerv
un paragraf special inteligentei artificiale. O atentie deosebit este acordat analizei
caracteristicilor mentalului, cu intentia de a gsi ceea ce este esenial pentru
fenomenul mental: comportamentul cu scop (purposeful behaviour) , care desi real,
nu este retinut ca esent a mentalu lui; intentionalitatea , pentru care, fr a-i nega
importanta, o consider problematic pentru a fi esenta mentalului; experiena
subiectiv , care ar caracteriza cel mai bine esenta mentalului. Cum ns experienta
subiectiv este cunoscut numai prin introspectie, Schaffer consider c s-ar putea
afirma: " A mental event is an inner event that can be introspected". Unele
complicatii apar, re cunoaste, datorit modului n care poate fi definit introspectia,
care cu greu ar putea fi precizat ca notiune nainte de a defini mentalul. In fata
attor probleme, n cele din urm autorul pare s sustin teza "mentalul exist
pentru c exist", deoarece este greu " to overthrow beliefs about one's present
mental events;and perhaps this is all that one needs to give the criterion force"[4].
In al doilea caz, orice filosofie general a stiintei, trebuie s cuprind si o filosofie a
mentalului . Acesta este si cazul filosofiei structural-fenomenologice ortofizice a
stiintei.
Teoriile recente ale mentalului si constiintei pot fi divizate n trei categorii[5]:
a. teorii structurale;
b. teorii structural-fenomenologice;
c. concepia "misterian "[6] asupra mentalului si constiintei.
In ultimul caz, se consider c nu este posibil cunoasterea fenomenelor mentale,
acestea fiind considerate a fi acoperite de un mister deplin.
Dintre teoriile structurale recente pot fi amintite cele elaborate de Crick si Koch[7];
G. Edelmann[8]; Daniel C. Den- nett[9], Roger Penrose[10] s.a. n primele trei
cazuri sunt prezen tate teorii structurale neurobiologice, respectiv ele se ncadreaz
n clasa pe care Ted Honderich o numeste a functionalismului neural[11]. In cazul
lui Penrose, ceea ce intervine nou este schitarea unei teorii care implic functionarea
palierului cuantic fizic la nivelul citoscheletului neuronilor dintr-o organizare de
neuroni. Teoria lui Penrose rmne, dup opinia mea[12], struc tural, ca de altfel
si toate teoriile actuale ale functionalismului neural.
Honderich afirm, n mod ndrepttit: " functionalismul neural nu reprezint o
conceptie asupra naturii evenimentului constient n sine"[13] . Acest lucru este
corect deoarece stiinta structural este insuficient pentru a explica natura
complet a proceselor mentale, a consiinei, a vietii si, n general, este limitat, n
baza unui principiu fundamental[14,15,16], n privinta ntelegerii naturii existentei
n totalitatea ei.
Un caz oarecum aparte l ofer John Searle a crui pozi tie[17,18] nu este declarat
structural sau functional neural. De altfel, Ted Honderich clarific lucrurile
afirmnd urmtoarele:
" Searle se declar mpotriva reducionismului si de aceea insist si asupra faptului
c evenimentele noastre constiente au si pro prietti diferite de cele pe care le
recunoaste functionalismul neu ral.[...]Dar, mai trebuie spus si altceva.Este un lucru
s insisti asu pra faptului c evenimentele constiente n sine nu sunt numai relatii
neurale si altceva s oferi o conceptie distinct asupra lor. Cer cetarea noastr arat
c Searle nu a reusit s realizeze o astfel de viziune.Nici una din cele treisprezece
trsturi (din volumul The Re discovery of Mind[17] ,n.ns.M.D.) si nici suma lor nu
au reusit asa ceva. Astfel c pozitia sa real se dovedeste consistent cu
functionalismul neural"[19].
O clas nou de teorii ale mentalului o reprezint ceea ce numim teoriile structuralfenomenologice [5]. Una din aceste teorii, apartinnd autorului acestui articol, este
cuprins n filosofia ortofizic a stiintei[20], cealalt apartine lui David
Chalmers[21,22].
Cteva consideratii generale
I. Pentru o teorie a proceselor mentale este evident faptul c un model al mintii nu
este posibil fr elaborarea simultan a unui model al existentei n totalitatea ei. Nu
se poate examina cu un ochi nou, filosofic si stiintific, mentalul, fr o simultan
reexaminare a ntregii realitti. Modelele mintii merg mn n mn cu modelele
existentei[23].
II. Procesele mentale sunt procese vii. O teorie, filosofic sau "partial stiintific,
Fiecare celul biologic, fie izolat, fie parte a unui organism multicelular,
are o activitate de ordin mental, fr a avea o minte deplin care s mbine
toate procesoarele si procesele mentale necesare. In alt parte[33] am
prezentat o teorie abstract structural-fenomenologic a unei celule bi
ologice care pune n evident posibilitatea unor procese men tale de tip
subconstient.
Dac fiecare celul a corpului uman are procese mentale, atunci mintea
total a omului este constituit din mintea creierului (a sistemului nervos
central) plus procesele mentale ale corpului su[34].
Creierul contine mintea, iar corpul contine mintea total . Nu se poate vorbi
atunci de corp si minte, sau creier si minte, ca dou entitti separate, dar nici
identic egale.