Obiectul de studiu al Teoriei Economie:totalitatea fenomenelor, proceselor economice care au loc in

cadrul activitatii economice, tinindu-se cont de confruntarea caracterul limitat al resurselor si

nelimitat al nevoilor
Fazele activitatii economice sunt :
Productia:procesul de productie a bunurilor si serviciilor
Repartitia : distribuirea nu numai a bunurilor dar si a veniturilor
Schimbul : procesul de vinzare cumparare
Consumul: este destinat consumului, in urma consumului poate disparea, se poate uza.


Procesul economic reprezinta un fenomen economic in miscare, in dinamica(marirea micsorarea
pretului, inflatia creste , scade)
Din obiectul de studiu se subintelege
Cerintele, dorintele sint nevoile inca nesatisfacute din cauza unro restrictii economice, tehnologice
,politic , nevoia de a consuma energia solara
Cererea este nevoia solvabila ; nevoia poate fi satisfacuta daca sint resurse in bani, capacitatea de
plata.

Clasificarea nevoilor :
Maslow propune divizare : nevoi secundare(de comnunicare, de securitate, de autoputere(putere),
de autorealizare) si nevoi primare(fiziologice sau somatice)
Clasificarea cea mai sugestiva
Nevoi superiaore inferioare, vicii,,,,,
Diferenta dintre caracterul subiectiv si obicetiv al nevoilor umane ; intrate in obiceiuri si traditiile de
consum nevoiele capata un caracter obiectiv ; nevoile umane sint diferite de la individ la individ-
caracterul subiectiv.
Particularitatile nevoilor umane :
1. Sint nelimitate ca numar (in momentul satisfacerii unei nevoi , apare alta nevoie)-nevoile se
modivfica cantitativ si calitativ
2. Nevoile sint limitate in capacitate, poarta o mica nota de relativitate-nu este specifica tuturor
nevoilor ci numai celor fiziologice(de ex omul nu poate minca 10 piini)




3. Nevoile se sting in momentul satisfacerii avind capacitatea de regenerare(nevoia de
alimentare reapare de mai mute ori pe zi , doar c ae este limitat)
4. Nevoile sint substituibile sau concurente(reiese din caracterul substituibilitatii ; cola-pepsi ;
unt-margarina etc)
5. Nevoile sint complementare : mai multe produse care stisfac aceeasi nevoie pu ati satisface
nevoile ai nevoie de mai multe produse de ex : masina, benzina

Resursele sint relativ limitate :
Resursele economice : sunt relativ limitate deoarece se compara cu nevoile. Multi oameni de stiinta
considera , daca nu ar fi existat aceasta lupta dintre nevoi si resurse.
Deoarece nevoile sunt multe iar resursele putine, apare problema alegerii
Costul de oportunitate : varianta cea mai optimala de la care se renunta ; aprecierea celei mai bune
alternative la care se renunta
Din punct de vedere matematic
Modelul posibilitatii de productie :
Curba oportunitatii
Clasificarea resurselor data viitoare : regenerabile, neregenerabile, epuizabile ; inepuizabile, libere si
economice
Totusi unele bunurile libere devin economice
Resurse private si resurse publice
Resurse primare, resurse intermediare
Metodele de cercetare : explicam esenta fenomenelor economice
Deductia si inductia
General- legile , teoriile , generalizare stiintifica
Particular-realitate
Inductia de la particular la general
Generalul este stiinta iar particularul este realitatea
Abstractizarea negarea unor elemente neesentiale, lucuri aleatorii,- sunt uitate pe perioada
cercetarii
Notiunea de lege economica- cele mai stabile si repetabile in timp dependente dintre fenomene si
procese




Odata cu cresterea preturilor cererea se micsoreaza
Legile economice exista fara dorinta omului , iar caracterul subiectiv a legii sunt infaptuite de
economist
Legile juridice se elaboreaza iar cele economice se descopera se deduc
Bunurile economice , clasificarea lor


Initiere in Economix;Introducere in Economix
1. Geneza SE si etapele de dezvoltare.
2. Subiectul de studiu in viziunea diferitor doctrine
3. Metodele de cercetare, legile economice
4. Nivelel de cercetare si functiile stiintei economice

Geneza SE si etapele de dezvoltare.
Istoria omului cit si a societatii incepe odata cu activitatea bazata pe ratiune, insa din punct de
vedere a dobindirii bunorelor materiale. Astfel pu viata omul are neoie in primul rind de cele mai
elementare conditii de existenta(hrana imbracamintea, domiciliul), insa ca personalitate omul se
manifesta prin nivelul sau spiritual, si nu prin cantitatea de bunuri pe care le acumuleaza pe parcursul
vietii.Insa producerea bunurilor materiale ca baza a vietii va fi totdeuana cea mai importanta
ocupatie .Inca Aristotel a remarcat ca oamenii au inceput sa faca filosofie doar dupa ce au satifacut
necesitatile materiale.Ceea ce demonstreaza ca activitatea economica este un proces complex, care
reprezinta o multitudine de comportamente din decizia si reactiile oamenilor cu privire la producerea
bunurilor , repartitia insa in functie de necesitati si interesele acestora.
Deci stiinta economica are ca obiect de studiu societatea, ceea ce o caracterizeaza ca este o stiinta
sociala, de rind cu sociologia, psihologia si dreptul.Totodata fiind o stiinta aparate cu obiectul sau de
studiu.
In calitate de stiinta separata de sistem de cunostinte sociale , economia s-a constituit abia in secolul
XVIII , fiind influentata de factori materiali.Si anume : de nivelul de dezvoltare a activitatii economice,
adica de ce si cum se produce.Si respectiv de factori spirituali : cultura si viziunea sociala, despre ce si
cum gindesc oamenii.
Odata cu evolutia societatii are loc si dezvoltarea gindirii economice, astfel etapele principale ale
procesului de formare si dezvoltare a gindirii economice sint :
1. Prestiintifica
2. De constituire propriu zisa a stiintei economice
3. A descoperirilor si elaboirarii principalelor teorii economice fundamentale




4. De extindere a teoriei economice
5. Stiinta economica contemporana

Primele formulari despre economie se produc in Orientul Antic.In China , India, Egipt si Babilon. Insa
Grecia si Roma determina momentul determinant , Xenofon, Platon si Aristotel.
Conceptele economicepot fi determinate si in lucrarile sale, ceea ce demonstreaza ca Grecii , priveau
economia prin prisma ideilor de gindire proprie, astfel etimologia cuvintului ECONOMIE din greaca
economikos provine de la 2 imbinari |omikos|-casa si |nomos| -stat : legi de gospodarire.
Odata cu aparitia statalitatii legile de gospodarire au devenit mai complexe : astfel necesitatile in
reglarea activitatii econ au determinat un aspect statal.
Termenul de economie politica a fost propus in 1615 in epoca merkantilistilor, de francezul
Montecretien in tratatul despre Economie politica, adaugind politikos-cetate, societate, ; stiinta legi
de gospodarire a unui stat, prin aceasta determinind ca stiinta a evoluat de la o economie individuala
la o economie sociala, de stat.
2.Obiectul de studiu
Termenul de economie politica poate fi interpretat ca stiinta despre :
1. Bogatie mercantilisti
2. Productie si repartitie
3. Relatii de productie marksist
4. Gestiunea economiei nationale

Sec XIX-XX- s-a constituit o noua directie stiintifica-economix.Notiune de econominx afost utilizata de
fondatorul scolii de la Cambridge-Alfred Marshal- proncipiile economiei politice.Astfel obiectul a
devenit comportamentul economic rational al individului, adic aproblemele utilizarii eficietne a
resurselor de productie eficiete, care sint limitate cu scopul de satisfacere a nevoilor maeriale ale
omului.Astfel problema alegerii rationale a resurselor in determinarea nevoilor nelimitate a devenit
prioritatea in studierea economiei politice.Astfel si obiectul TE paote fi determinat de o multitudine
de abordari si definitii.
Curentele si scolile de gindire Obiectul de studiu
Scoala clasica(merkantilisti, fiziocrati..) Avutia nationala
Marksishti Relatiile de productie
Scoala istorica Economia nationala in ansamblu
Marginalizmul Studiul microeconomic(comportamentul
subiectilor economici-caile , mijloacele, solutiile
mijloacelor propuse)




Kenisismul Analiza macroeconomica : mecanismul
functionarii economiei nationale ca un tot intre


Curentul institutional Institutiile si schimbarile institutionale
Teoria sintezei neoclasice Idei clasice adoptate avutia nationala , insa
formele si stimulentele comportamntului uman
in dependenta de resursele limitate





Cunostintele economico-teoretice generaledetermna constiintizarea logica a evolutiei activitatii
economice, ceea ce determina prognozarea perspectivelor, tendintele de dezvoltare a societatii, in
baza principalelelor principilor economice sint elaborate politici si masuri special , care sint orientate
spre rezolvarea unor problem concrete.
Cele mai raspindite intrebari ale TE sint :
1. Schimbul, comportamentul, pe pietele funciare(modul de alocare a resurselor materiale in
economie)
2. Modul in care societatea foloseste resursele pu a produce bunuri si pu a le distribui
membrilor sai
3. Studiaza modul formarii pretului muncii, a capitalului , a pamintului, modul de utilizare a
pretului in procesul de alocare a resurselor
4. Examineaza distributia veniturilor , si sugereaza modalitati de ajutorare a persoanelor
nefavorizate.
Stiinta economica este cercetarea a oamenilor in procesul folosirii resurselor limitate , necesarepu a
produce bunurile vietii , a formula legi, sau principiile activitatii economice, a elabora metode si
mecanisme de organizare economica, a determina alternative in politica economica.

Metodele de cercetare
Metodele economixului , reprezinta majoritatea mijloacelor necesare studieirii societatii pu a
sistematiza faptele , a le expune sub forma de categorii stiintifice , legi si tendinte, astfel avem
metode genreale
1. Abstractia stiintifica : studierea doar dintrun anumit punct de vedere
2. Este analiza: descompunere a unui fenoment in parti component
3. Reunirea elementelor intrun tot intreg
4. Deductia : este un mod de rationalizare: de la general la particular
5. Metoda inductiei d la particula r la generala





Metode specifice
1. Metoda istorica
2. Metoda economica
3. Metoda caeterus-paribus(studierea fenomenului in starea sa pura)in conditiile neinfluentati
de alt factori

Economia ca si natura si diversele sfere sociale se autoadministreaza, se conduce de legi interne
specifice ei. Legile economice determina legaturi cauzale interne , necesare, generale, deseori
repetabile , relaitv stabile a fenomenelor a proceselor economice.
Unele legi econ se formeaza in afara vointei comune , indiferent de faptul ca ele sint coordonate ,
dirijate in activitatea economica.Alte legi se formeaza in baza psihologiei economice a subiectilor, a
intereselor si modalitaii comportamentului economic.
Astfel cunoastem deci legile obiective, nu depind de vointa , intelresel , dorintele oamenilor.Astfel de
legi sint caracterizate prin activitatea fizica si biologica.
Legile subiectiv-psihologice , care reprezinta raporturile stabile intermediate, de prezenta oamenilor,
subiectilor , prin interese , obiective , preferinte si drepturi.Asfel stiinta elaboreaza si formeaza legile
si principiile ce reprezinta raporturi sociale, stabilite intre fenome si procese economice.
Cunoastem :
1. Legi generale-valabile pu toata societatea
2. Legile specificce-etapa curenta
3. Legile comune valabile pu mai multe trepte de dezvoltare.

Nivelele
TE contemporana ca entitate complexa determina si diferite niveluri de organizare a activitatii
economice. La nivel de familie, la nivel de intreprindere, ramura, stat.
Care la rindul sau : familie , intreprindere, ramura stat si rel internat , care la rindul sau sint cercetate
din punct de vedere a diferoitor modele , analize comparative, la dif niveluri de functionare.
1. Micro
2. Mezo
3. Macro
4. Mondo--- economic





Analiza microeconomica, sau micro economiei presupune studierea economiei la nivelul resurselor si
bunurilor prin prizma comportamentului unei unitati structurale ex individ familie-intreprindere
Microeconomia se ocupa si de mecanismul economiei de piata, astfel analiza microeconomica
cerceteaza arta de a a face bani, de a obtine venituri
Nivelul microeconomic explica schimbarea preturilor pu fiecare produs in parte, costul , profitul ,
formele de organizare, dimensiunile intreprinderilor, folosirea resurselor limitate- rational.Indicatorii
analizei microeconomice :
Cifra de afaceri
Valoarea adaugata
Venitul global
Costurile de productie
Profitul
Mezoeconomia : determina o pozitie intermediara intre micro si macro economie.Studiaza procesele
economice la nivelul ramurii la un nivel complex aparte ex zonele economice libere,,,,
Macroeconomia studiaza sistemul national insa ca un tot intreg, ea cerceteaza agregabil sau
indicatoriu ce caracterizeaza activitatea economica ex economiile si consumul, venituriel si
cheltuielile.Si utilizeaza urmatori
Volulumul de productie
PIB
Nivelul inflatiei

De regula parlamentele , guvernele sua alte inst de stat deci si partidele , miscarile politice determina
problemele economice si modalitatile de rezolvare la nivel macroeconomic.

Mondoeconomia sua megaeconomie : a aparut ca urmare a proceselor ce tin de activitatea
integrationista si globalizarea.Mondoeconomie studiaza problemele economice mondiale ex :
diviziunea internationala si specializarea muncii, comertul international, sistemul valutar, migratia
capitalului si a fortei de munca.Concomitent mondoeconomia analizeaza si procesele de
transformare si solutionare a problemelor mondiale : alimentara, ecologia, demografia ; asfel are loc
internationalizarea vietii economice cu toate conceptele societatii.
In TE contemporana in urma aprofundarii cunostintelor economice si specializarii acestora sau
formata urmatoarele stiinte :
Stiinte economice generale (istoria economica, econ politica) care formeaza filozofia vietii
economice
Stiinte functionale (specifice): care abordeaza anumite aspect functii , separate ale act
economice ex: statistica economica , evident contabila, auditul , managementul general etc




Stiintele economice de ramura sau applicative: analizeaza economia in caz de ramura ex
economie agraram industieri etc
Stiinte economice interdisciplinare : sint cele care intersecteaza si explica metodele formele ,
regulile de activitate economica ex metode economico-matematice ,cibernetico
economice, sociologie-economica

Evolutia stiintifica a stiintei economice si practica a TE a demonstrat ca exista si o multitudine de
functii pe care le indeplineste.
1. Functie cognitiva
2. Functia practica
3. Functia metodologica
4. F-tia ideologica
In literatura occidentala contemporana ftiile TE sint divizate in pozitive si normative
Kenes delimiteaza ca stiinta pozitiva reprezinta totalitatea cunostintelor sistemice care
fixeaza ceea ce este in realitate, iar SE normativa totalitatea cunostintelor care
demonstreaza ce trebuie sa fie : sitemul de legi pu atingerea scopurilor determinate.

Legea ierarhizarii nevoilor umane
Legea nevoilor crescinde

Factorii care fac ca oamenii sasi satisfaca nevoile
Incertitudinea(zilei de miine)
Capacitatea limitata de previziune
Viata scurta a omului

Tema 2 Activitatea economica si agentii economici.
1. Premisele activitatii economice
2. Activitatea economica si rationalitatea activitatii economice
3. Agentii economic-functii si sursa lor de venit





Activitatea economica, una din formele activitatii umane are drept scop crearea bunurilor necesare
pentru satisfacerea nevoilor materiale , sociale si spirituale .Premisele desfasurarii oricarei activtati
economice sunt :
Nevoile umane: sunt cerinte doliante, necesitati; obiective ale indivizilor si ale societatii
Resursele necesare pentru satisfacerea acestora
Pe parcursul istorice ele au evoluat si s-au diversificat.Aceasta evolutie s-a desfasurat odata cu
dezvoltarea societatii, deci si a omului si a posibilitatilor lui.Astfel diversificarea nevoilor a determinat
necesitatea clasficarii lor dupa urmatoarele criterii.
In functie de dimensiuni: nevoi se caracterizeaza in
a) Fiziologice , biologice
b) Nevoi spiritual-psihologice(nevoia de cunostinta)
c) Nevoi sociale sau brute care reprezinta un ansamblu de nevoi , a caror satisfactie este
posibila doar prin actiunea unor grupuri sociale
Dupa gradul lor de complexitate cunoastem
a) Nevoi de baza : inferioare - elementare si superioare. Din punt de vedere a socilogului
american Maslow exista urmatoarele tipuri de nevoi , in care sint evidentiate 5 grupuri de
necesitati:
1. Fiziologice-elementare
2. Siguranta si securitatea
3. Nevoile sociale
4. Stima si statutul social
5. Autorealizarea, creativitatea
Nevoile umane pot fi caracterizate si prin urmatoarele trasaturi
1. Nevoile sint nelimitate ca numar
2. Nevoile sint limitate dupa capacitate si volum ; orice nevoie descreste in intensitate pe
masura ce este satisfacuta.
3. Nevoile sint concurente intre ele
4. Nevoile sint complementare
5. Orice nevoie se stinge momentan prin satisfactie (nevoile satisfacute se transforma in
obiceiuri ,traditii si in interese economice)
Sporirea nurmarului nevoilor cit si preocuparea permanenta de a le satisface , reprezinta motivatia
principala a oricarui progres economic.Astfel si s-a determinat si demonstrat legea cresterii si
diversificarii nevoilor umane.
In scopul satisfacerii nevoilor sale individul este obligat sa recurga la valorificarea anumitro resurse ,
care si sint numite resurse economice. Resursele economice reprezinta totatlitatea elementelor si
premizelor folosite de catre om in activitatea sa economica pentru a obtine bunuri de care are
nevoie. Odata cu cresterea nevoilor omul este nevoit sa atraga in circuitul economic o cantitatea dein
ce in ce mai mare de resurse.Resursele economice folosite de catre om sint extrem de variate , astfel
clasificaindu-se:




1. Resurse primare
a) Resursele umane , omul fiind determinat rin felul sau anume: experieta , calificare,
capacitatea sa antreprenoriala
b) Resurse naturale: pamint, apa , bogatii naturale
2. Resursele derivate
a) Capital tehnic (masini echipament)
b) Experienta si cunostinta(potential inovational)
c) Resursele monetare si valotare de care dispune societatea respectiva
Se cunosc si alte clasificari , ceea ce tine de resurse
1) Din punt de vedere a duratei si caracterul utilizarii lor sint
a) Reproductibile-regenerabile
b) Nerproductibile neregenerabi
2) Dupa volumul resurselor
a) Abundente
b) Deficiente
3) Dupa apartententa
a) Proprii
b) Atrase
Trasatura prinicipala caracterul limitat al resurselor.In raport cu nevoile mereu crescinde , devin
problema principala a activitatii economice, constituind astfel continutul legii raritatii
resurselor.Astfel bunurile economice reprezinta un mijloc de satisfacere a nevoilor umane .Deci prin
bun intelegem : un obiect material sau un serviciu nematerial , care prin proprietatile lui poate sa
satisfaca o necesitate umana
Cunoastem
1. Bunuri libere: sint acele bunuri ale caror cantitate raportata la cerintelor oamenilor apar ca
nelimitate
2. Bunuri economice: care la rindul sau reprezinta un rezultat al activitatii economice si sint
limitate
Bunurile economice determina si urmatoarele conditii
1. Existenta unei nevoi care trebuie satisfacuta
2. Proprietatile corporale : parametri functionali;Acorporae ale bunurilor care satiusfac nevoile :
numele, marca, serviciul
3. Disponibilitatea si accesibilitatea
4. Raritatea relativa a bunurilor economice
Conditiile mentionate determina utilitatea bunurilor economice.
Cunoastem urmatoarea tipologie a bunurilor economice.
1. Dupa materialitate: materiale si nemateriale(serviciile)




2. Dupa origine : naturale rare si produse prin munca omului
3. Dupa destinatie sau utilitate: de consum final sub forma de produse au servicii; de consum
intermediar(energie , materie prima); de echipament
4. In functie de subsituire: substituibile si nesubstituibile
5. Din punt de vedere a complementaritatii: complementare si necomplementare
Astfel diversitatea economica a bunurilor economice poate fi clasificata si din punct de vedere a
criteriilor bunurilor
1. Dupa forma de manifestare: bunuri materiale(imbracaminte produse); valori
spirituale(manuscrise picturi)
2. Dupa gradul de prelucrare : primare (ciupercile din padure); intermediare (sfecla de zahar pu
prelucrare si primirea zaharului); finale (incaperea univeristatii)
3. Dupa destinatia finala cunoastem: satisfactori(bunurile de consum personal); de consuim
social (serviiciile de educatie , sanatate); prodfcatorii(invesitionale, capitalul tehnic)
4. Dupa subietul consumului : private(se consuma de individ); publice (insitutii )
5. Dupa durata folosintei: folosinta curenta ; o sungura folosinta ; folosinta indelungata
Astfel marfa reprezinta un bun economic , un produs al muncii omului care satisface o anumita
cerinta , poate fi destinata schimbului prin intermediul actului de vinzare cumparare.
Un bun pentru a fi marfa trebuie sa aiba utilitate sociala si treaca de la producator la consumator prin
intermediul schimbului. Marfurile la rindul sau pot fi sistematizate in urmatoarele grupuri:
a) Marfuri corporale de consum personal curent (imbracamintea)
b) Marfuri corporale de consum personal indelungat : mobila , frigiderul
c) Marfuri incorporale de consum personal : serviciile-telefon internet
d) Marfuri incorporale de consum social : servicii-scoli
e) Marfuri capital : masinile utilajele
f) Marfuri resurse naturale : pamint , petrol
g) Marfa resursa de munca forta de munca
h) Diverse aspecte ale avutiei nationale
i) Marfuri corporale si incorporale , rezultate din cercetarile stiintifice: cartile , softurile
j) Marfuri servicii manageriale si de marketing: si serviciile juridice
k) Marfurile hirtii de valoare: obligatiunile, actiunile

Orice marfa are 2 aspecte
1. Valaorea de uz
2. Valoarea de schimb







Activitatea economica si rationalitatea activitatii economice
Reflecta ansamblul comportamentului oamenilor al reactiilor si deciziilor , referitoare la atragerea ,
utilizarea reurselor economice in vederea producerii , circulatiiei , consumului de marfuri in functie
de interese si nevoi.
Din punt de vedere a evolutiei activitatea economica a cunoscut si un complex de diversificare de
specializare si de integrare ce poate fi definit ca deiviziunea social a muncii.
Structura activitatii economice cuprinde:
1. Productia : reprezinta combinarea si utilizarea resurselor materiale si umane in vederea
obtinerii de noi bunuri economice , cu o utilitate sporita .Deci productia reprezinta
activitatea oamenilor de a transforma resursele naturale corespunzator necesitatilor lor cu
scopul de creare a bunurilor si serviciilor , care vor satisface anumite categorii de nevoi
.Astfel productai include: compus din productia primara(agricola) si din productia secundara
(industriala); productia de servicii (tertiara): care cuprinde transporturile , consultatiile ;
productai de informatie: cercetarile stiintifice . Se cunosc si 4 sectoare de activitare: primar,
secundar, tertiar, cuaternar.
2. Circulatia sua schimbul care cumprinde acele activitati ce asigura miscarea continua a
bunurilor economice , a banilor si a capitalurilor intre vinzator si cumparator.Cea mai veche
forma de circulatie o constituie schimbul de marfuri care initial a fost efectuata de troc
.Odata cu aparitia banilor schimbul s-a divizat : vinzare(marfa-bani) si cumparare(bani-
marfa), asfel s-a format sfera ciculatiei marfurilor prin intermediul banilor, ca o activitate
specifica economiei de piata : de aprovizionare de transport, de depozitare, de pastrare, de
comert interior si exterior.Deci circulatia banilor reprezinta si totalitatea operatiunilor de
incasare si de plati determinate de fluxurile de marfuri si servicii.Circulatia capitalului
cuprinde : fluxurile de capital, de credite , de actiuni, si de alte hirtii de valoare
3. Repartitia: reprezinta acea componenta a activitatii economice prin intermediul careia
bunurile materiale si serviciile sint orientate spre destinatie si se asigura distribuirea si
redistribuirea veniturilor de ex plata salariilor, profiturilo, impozitelor a taxelor
4. Consumul: reprezinta utilizarea efectiva a bunurilor economice de catre oameni sau agenti ,
inclusiv de catre stat in scopul satisfacerii necesitatilor.In acelasi timp consumul verifica si
utilitatea bunului. Deci si concordanta dintre nevoi si preferintele oamenilor.Consumul poate
fi : consum intermediar(ex materie prima , mateiralele utilajele)-pentru producerea altor
bunuri ; consum final : personal si social, care determina utilitatea bunului de consum si prin
care se asigura existenta satisfacerii unor cerinte ale societatii.

Ansamblul elementelor de care depinde activitatea economica , cuprinde toate componentele si
formele sociale ale activitatii de productie: mijloacele de productie, forta de munca , potentialul fizic
si intelectual al omului, tehnologiile(operatiunile, metodele), formele de organizare de productie (pe
parcursul diviziunii a muncii) si nu in ultimul rind inovatiile tehnico-stiintifice, si abilitatile-
capacitatea de a organiza, a conduce o afacere.




Economia de piata se caracterizeaza prin existenta si actiunea subiectilor , deci a agentilor economici
care efectuiaza operatiuni de natura diferita pentur a aproduce bunuri , a finanta si a asigura , a
redistribui si a consuma. Deci agentii economici reprezinta : persoane sau grupuri de perosane fizice
sau juridice cu comportamente economice care participa la viata economica. Fiecare agent
reprezinta fie intrari sau fie esir de resurse in relatiile multiple cu alti agenti economicei, fie la nivelul
economiei nationale sau a economiei mondiale. Principalele trasaturi ale subiectilor economici sint :
Alocarea de resurse pentru a aproduce bunuri si a obtine profituri
Integrarea in realtiile economice de piata
Fiintarea ca centre de decizii economice , autonome
Desfasurarea activitatii pe baza legislatiei in vigoare
In orice economie moderna de piata actioneaza o diversitate de agenti economici, tinind cont de mai
multe criterii
Ramura in care isi desfasoara activitatea
Finctiile economice indeplinite
Statutul juridic
Un agent economic reprezinta o unitate institutionala , daca dispune de autonomie , de optiune , de
decizie in exercitarea functiilor sale.Functii
De a produce
De a finanta
De a asigura
De a consuma
Cu dreptul de individual de a consuma resursele dupa bunul plac.
Din punt de vedere a criteriului institutional cunoastem urmatoarele categorii de agenti
ntreprinderile non financiare: produc bunurile materiale si serviciile destinate vinzarii
;formeaza sectorul productiv sau al afacerilor;veniturile provin din vinzarea productiei, iar
scopul este obtinerea profitului
Gospodariile familiale sau menajele : cuprind un ansamblu de persoane care efectuiaza
activitati mai mult legate de viata familiala, de aceea ele pot sa fie nu odar de consum ci si de
productie, de gestiune a patrimoniului de familie. Veniturile menajelor provin din salarii ,
remunerarea muncii, din titluri de proprietate si din transferuri efectuate din celelalte
sectoare
Institutiile de credit si de asigurari: in primul rind includ unitatile publice , private si mixte si
indeplinesc functia de intermediar intre ceilallti agenti economici:colecteaza , transferu si
redistribuie posibilitati financiare , veniturile banicilor-dobiunzi , asigurari
Administratiile publice si private: care cuprind institutii cu scop nelucrativ care furnizeaza
servicii , prestatii si se grupeaza in administrarii publice si private.Adm publice urmaresc
redistribuira venitului, a avutiei pe baza serviciilor non-marfale perestate.Care al rindul sau
includ administratiile locale sasit toate insitutiile publice. Veniturile lor provin din




varsamintele operatiunilor efectuate de cater agentii economici din alte sectoare ropimite
direct sau indirect.Adm private se refera la organizatii private ca ex asociatii , fundatii-
veniturile acestora revin din contributii voluntare , cotizatii
Agentii externi: care cuprind toti subiectii nerezidenti pe teritoriul economiei nationale care
desfasoara o activitate in interiorul acestuia. Sursa de venit.

Factorii de productie: participa in procesul de productie; munca capital si resuresele natrurale
dobindite
Resursele de productie
Neofactori de productie:Abilitatea intreprinzatorului, resurse informationlae , progresul tehnico
stiintifici
Bunurile materiale sunt tangibile iar cele informationale sunt intangibile; informatia poate fi
materializata
Diferenta informatia poate vinduta mai multor persoanae spre deosebire de bunurile materiale.
Resursele materliae se uzeaza pe parcursul uitlizarii fizic si moral , informatia nu se uzeaza fizic , doar
moral
Utilizarea costului de oportunitate

Tema : Formele de organizare a economie si sistemele economice.
1. Sistemele economice si clasificarea lor
2. Economia naturala
3. Economia de schimb
4. Economia mixta, contemporana

Sistemele economice si clasificarea lor
Pe parcursul evolutiei istorice formele de organizare a activitatii economice de asemenea au evoluta ,
insa elementele de baza au ramas intr-o interdependenta mai mult sau mai putin stabila.
Deci sistemul reprezinta : un ansamblu de elemente aflate intr-o intereactiune si formind o entitate .
Deci sistemul economic reprezinta sau constituie o anumita modalitate de organizare a vietii
economice si sociale au unei tari. Sistemul economic determina felul de utilitate a resurselor
economice , odul de organizare si functionare a procesului de productie si de trecere a bunurilor
economice de la producator la consumator.Astfel sistemul economic reprezinta un ansamblu de
relatii economice determinante ale institutiilor al organizatiilor, si al altor elemente ale




suprastructurii politice , juridice , idiologice cu rol economic. Prin intermediul caruia se desfasoara
activitatea si viata economica.
Numai datorita faptului ca elementele de baza a activitatii economice sint legate intr-un anumit
sistem devine posibila reproducerea intsitutiilor, care la rindul sau si determina si actiunea legilor
economice. Elementele principale ale sistemului economic sint :
1. Forma de proprietate asupra resurselor si asupra rezultatelor activitaii economice. Deci
proprietatea pe baza careia si este organizata activitatea economica.
2. Formele de organizare si de reglementare a activitatii economice la diferite nivele
3. Scopul urmarit de catre agentii economice intr-o afacere
4. Sistemul de stimulare si de motivatie in activitatea economica

Sistemul economic include si urmatoarele subsisteme:
a) Susbsistemul tehnico-istoric : format din relatiile functionale ce apar in procesul utilizarii
factorilor de productie
b) Subsistemul economic care include toate relatiile economice
c) Subsistemul economico social care cuprinde relatii ce apar inafara interactiunii dintre
elementele economice si cele ale suprastructurii
d) Subsistemul social : relatiile dintre categoriile sociale
Fiind numeroase si extrem de variate sistemele economice pot fi clasigficate si dupa urmatoarele
crieterii
1. Dupa nivelul de dezvoltare
2. Dupa caracterul relatiilor intre participantii la viata economica
3. Dupa ramura principala a economiei
In stiinta ecoomica contemporana cel mai raspindit criteriu de clasificare a sistemelor economice
este cel al tipului economic , adica a formei de gospodarire. Deci legaturile intre productie si consum.
Astfel cunoastem sisteme econonomice
1. Natural
2. De piata
3. De comanda
Alti specialisiti economisti determina ca exista al patrulea tip de sistem sistemul de tranzitie.
Insa tipurile principale ale sistemului economic sint
1. Economie de paita
2. Centralizata planificata
3. Mixta





Economia naturala(traditionala)
Reprezinta acea forma de organizare si desfasurare a activitatii economice in care nevoile de consum
sint satisfacute din rezultatele propriei activitati, fara a se apela la schimb.
In conditiile acestei forme de productie sociala fiecare gospodarie individuala executa toate
activitatile de munca : de la obtinerea diferitor materii prime , pina la pregatirea lor in forma finita.
In economia naturala productia coincide cu consumul . Aceasta forma a proprietatii sociale a
predominat in societatea primitiva preponderent in sclavagism si feudalism. Cind fiecare gospodarie
producea produse pu asi satisface necesitatile . A dominat in conditiile unui nivel scazut de
dezvoltare economica. Un numar limitat de cerinte preponderent cele biologice. Trasaturile de baza
a ecomoniei naturale sint:
1. Pamintul reprezinta principalul factor de productie : agricultura , mestesugaritul casnic sta la
baza economiei naturale
2. In economia naturala producatorul are mijloacele necesare pu producerea bunurilor
3. Produsul creat trebuie sa satisfaca cerintele producatorilor si consumul din interiorul
gospodariei
4. Relatiile de productie se manifesta ca relatii dintre oameni dar nu ca relatii care ar reiesi din
produsul muncii lor.
5. Este intemeiata pe tehica de rutina , ceea ce face sa predomine munca fizica
6. Munca in economia naturala are un caracter social cuprind in limitele inguste ale unitatilor
de productie. Forta de munca este lipsita de mobilitate, deoarece juridic depinde de o
anumita unitata unitate de productie.
7. Raspunsurile la intrebariule ce cum pentur cine , in economia naturala sint determinate de
traditii care sint transmise din generatie in generatie , care la rindul sau si determina
comportamentul producatorului
8. Persista diviziunea simpla a muncii
9. Eficienta economica foarte redusa
10. Prezenta economiei decentralizata
In multe din tarile cu economia slab dezoltata si astazi in mare masura economi anationala are un
caracter de economie naturala . pe masura dezvoltarii diviziunii sociale a amuncii economia naturala
a fost delimitata de economia de marfuri.Astfel premizele economiei de schimb sunt
1. Dezvoltarea diviziunii sociale a amuncii.Odata cu aparitia specializarii agentilor economici
2. Diversificarea si modificarea nevoilor si mijloacelor de satisfacere a lor
3. Libertatea economica a producatorilor bazata pe proprietatea privata
4. Aparitia monedei ca un instrument de intermediere a schimburilor economice

Economia de schimb
Determina acea forma de organizare si desfasurare a activitatii economice in care agentii economici
produc bunuri cu scopul vinzarii , obtinind alte bunuri necesare pu satisfacerea necesitatilor.




Economia de schimb reprezinta o forma universala de organizare si de functionare a activitatii
economice in lumea contemporana . Trasaturile economiei de schimb sint:
1. Aparitia specializarii agentilor economice, spre deosebire de producatorul universal
caracteristic economiei naturale , economia de schimb are la baza diviziunea socila a muncii
care si a generalt specializarea agentului economic. Specializarea intr-un anumit domeniu
poate fi determinata si de urmatoarele determinari:
Traditia
Obiceiul
Intimplarea
Experienta
Insa la baza specializarii sta totusi interesul, sua avantajul obtinut intr-o activiatea din
alta activitate, avantajul comparativ.
Ceea ce la rindul sau inseamna ca la orice este pusa in fata unor alternative sua alegeri , ceea ce la
rindul sau si determina principiul avantajului comparativ
2. Autonomia si independenta agentilor economici . Ceea ce la rindul sau inseamna ca agentii
economici sint abilitati cu dreptul de decizie , deci instrainarea bunurilor are la bza criterii
economice.Astfel autonomia este determinata de interesul agentului economic , care la
rindul sau reiese din forma de proprietate , deci si a modalitatilor diferite de utilizare a
rezultatelor economice.
3. Activitatea economica in economia de schimb se realizeaza prin intermediul pietei. Reiese ca
piata este elementul principal in activitatea economiei de schimb . Procesul separat in timp si
spatiu , deci separarea productiei de consum a producatorului de consumator creeaza si o
dependenta a fiecaruia dintre acestia. Intre productie si consum , dei producator si
consumator ca realtiei intermediara este determinata de piata. Ceea ce demonstreaza ca nici
un agent economic nu paote fi izolat de paita , de aceea si reprezinta mecanismul , intistutia
care determina legaturiel intre producator si consumator. In prezent deoarece majoritatea
schimburilor se realizeaza prin intermediul monedei a si determinat ca economia de schimb
sa reprezinte o economie monetara.
4. Monetarizarea economiei . Dea lungul timpului banii au indeplinit urmatoarele functii
De mijloc de schimb
Bani universali
Mijloc de plata
Mijloc de masura
Mijloc de acumulare
5. Transactiile intre agentii economici . In cadrul economiei de schimb ingre subiectii economici
sint determinate permanentele fluxuri sau transactii , fie de bunuri si inclusiv de
moneda.Astfel cunoastem tranzactii unilaterale si bilaterale . Unilaterale sua de transfer :
reprezinta miscari univoce de bunuri : ex donatii , subventii, taxe , dara despagubiri.
Tranzactiile bilaterale repreinta miscari economice reciproce , intre 2 agenti economici
6. Marfa in economia de schimb are dublul sau caracter : utilitate si schimb ceea ce
demonstreaza ca bunurile in economia de schimb reprezinta marfa.




Economia de schimb contemporana asa cum functioneaza in fiecare tara sau sistem economic se
prezinta ca un sistem economic mixt

Economia mixta:
Trebuie de mentionat ca in prezent nu exista sisteme economice pure in care ar functiona numai o
singura forma de gospodarire. Dupa cum s-a demonstrat economia contemporana reprezinta o
economie mixta care determina atit elemente ale economiei naturale , a productiei de marfuri cit a
economiei administrative de comanda. Deci in economia mixta are loc o imbinare rationala a
elementelor economiei de piata cu elementele economiei planificate si de dirijare de stat . Economia
mixta domina in lumea contemporana , astfel ea reprezinta 95-98% din cativitatile economice ale
lumii . Elementul principal in economia mixta ramine totusi piata , insa piata nu trebuie confundata
cu haosul deoarece ea reprezinta un mecanism de coordonare inconstienta dar foarte eficienta ala
agentilor economici al intreprinderilor prin intermediul preturilor si a pietii. Amestecul statului in
procesele economice paote fi justificat numai in cazuri cind mecanismul pietii determina erori sau la
determinarea orientarilor generale macroeconomice. La care structurile economice apar , nu pot
determina terndintele generlae de dezvoltare economica. In Consitutita RM titlul 4 art 126 alin 1 :
Economia RM este o economie de piata de orientare sociala bazata pe proprietate privata si
proprietate publica antrenata intr-o concurenta libera. Trasaturile sistemului economiei mixte de
baza sunt:
1. Stabilirea de catre stat a prioritatilor principale in dezvoltare
2. Asigurarea de stat a astabilitatii sociale
3. Varietatatea formelor de proprietate
4. Interactiunea dintre proprietatea de stat si cea privata
5. Dezvoltarea infrastructurii de piata
Astfel cunoastem si urmatoarele modele ale economiei mixte:
1. Modelul anglo-saxon
2. Modelul vest european
3. Modelul economiei sociale de piata
4. Modelul paternalist
Sistemul economiei de piata libera are urmatoarele trasaturi .
1. Putem concluziona ca libera initiativa a agentului economic
2. Neamestecul statului in activitatile economice
3. Economie decentralizata
4. Economia intreprinderii, deci a maximizarii profitului si a minimizarii cheltuielilor
5. Economia consumatorului , consumatorii determina cantitatea de bunuri si servicii necesare
societatii
6. Economia calculului in moneda
7. Economia echimibrului general asigurat printr-o concurenta libera




8. Corelatia autonoma a productiei si a consumului , pe baza deciziilor agentilor economici.
Conforma determinarii cererii , ofertei a mecanismului pretului.
9. Statulul protejeaza doar piata si institutiile lui prin legislatia in vigoare

Sistemul centralizat sau planificat
Sistemul economiei de comanda centralizat determina urmatoarele caracteristici :
1. Principalul element este proprietatea publica , deci interesele colective, rolul decisiv este a
statului ;Planificarea centralizata, Autoritara
2. Economia ca aspect centralizat , capital nationalizat
3. Economia unipolara : statutl determina ce , cum si pu cine de produs ; concurenta suprimata;
interesul personal inafara rationamentelor activitatii economice

In activitatea economica reala contemporana nici unul din modelele teroretice nu functioneaza in
forma sa pura , fiindca se interpatrund in proportii diferite determinind elemnete , caracteristici si
mecanisme atit ale sistemului de piata libera cit si cele dirigiste.

Legea privind la antreprenor si antreprenoriat
ntreprindere sau intreprinzator
Societati in comandita



20.02.2014
Institutiile si rolul lor in economia de piata
Esenta si roul institutiilor in dezvoltarea economica
Proprietatea: aparitia, esenta, aspectul economic si aspectul juridic
Pluralismul formelor de proprietate
Rolul statului in economia contemporana

1Stiinta economica contemporana acorda o atentie tot mai majora institutiilor, deoarece joaca
rolul determinant in viata societatii. Institutiile economice sunt niste fenomene cu caracter sta
bil, dar care impun oamenilor un oarecare comportament obligatoriu. Institutiile stabilesc si o
anumita ordine in activitatea economica. Deci, anumite reguli. Reguli de joc.




Instituiile pot fi:
. formale: Constitutia, proprietatea
. neformale
Proprietatea reprezinta institutii formale, pe cand traditile, obiceiurile sunt institutii neformale.
Uneori institutiile si organizatiile pot coincide, desi exista diferenta. Daca o oragnizatie repre
zinta un ansamblu de oameni, atunci institutia reprezinta totalitatea legilor, regulilor care deter
mina interactiunea intre oameni.
Potrivit adeptilor institutionalismului, institutiile reprezinta elementul principal in dezvoltarea
societatii. Deoarece anume institutiile determina directiile, caracterul progresului economic. C
ele mai determinante sau influente institutii in societatea contemporana care au influentat si as
upra dezvoltarii economice sunt:
. statul
. religia
. proprietatea
. Piata fiind una din principalele institutii economice
2. Relatiile social-economice care determina o forma concreta de insusire a bunurilor material
e si in primul rand a mijloacelor de productie se numeste proprietate. Notiunea de proprietate i
ntr-un sens larg inseamna:
. apartenenta valorilor materiale si spirituale unor subiecti economici
. drepturile juridice de apartenenta
. relatiile economice intre oameni care sunt stabilite in legatura cu insusirea si redistribuirea o
biectivelor proprietatii.
Deci, proprietatea este un fenomen social specific pentru fiecare societate, care la randul sau o
rdoneaza relatiile dintre oameni in domeniul insusirii si instrainarii bunurilor, serviciilor si ve
niturilor. Proprietatea nu poate exosta in afara societatii. Deci, lucrurile, obiectele nu constitui
e proprietate, deoarece ea apare doar atunci cand intre oameni se determina unele relatii de pr
oprietate. Bunurile pot fi insusite.
Din punct de vedere juridic, propietatea reprezinta averea proprietarului sub 3forme:
.dreptul de a poseda
.dreptul de a folosi
.dreptul de a administra
Posedarea inseamna stapanirea efectiva a bunurilor.
Folosirea prevede aplicarea calitatilor utile ale acestora.
Administrarea determina scopul producerii acestora.
Deci, continutul juridic acorda dreptul de proprietate si reprezinta o totalitate de norme, reguli
legislative care exprima vointa omului sau a unor grupuri sociale sau a societatii in ansamblu.

Din punct de vedere economic, proprietatea reprezinta relatiile economice intre indivizi care s




unt determinate de:
. modul de interactiune a angajatilor cu mijloacele de productie
. determinarea conditiilor de insusire si utilizare a factorilor de productie
. relatiile sau determinarea relatiilor dintre oameni care la randul sau sunt conditionate de insu
sirea rezultatelor productiei
In esenta proprietatea reprezinta si o unitate dintre: obiect si subiect a proprietatii. Subiectul pr
oprietatii reprezinta relatiile dintre oameni, care la randul sau determinate de modul de insusir
e a rezultatelor. Ca subiect al proprietatii poate fi orice persoana fie fizica sau juridica, statul,
organele de administratie locala.
Obiectul proprietatii poate fi reprezentat fie de un lucru in jurul caruia sunt determinate relatiil
e de proprietate. Ca obiect al dreptului de proprietate pot fi: pamantul, subteranul, apele, cladi
rile, instalatele, utilajele etc. Toate obiectele de proprietate pot fi divizate in doua grupuri:
. factor de productie
. rezultatele productiei
Din punct de vedere istoric, sunt cunoscute 2tipuri de proprietate:
. publica
. privata
In lumea contemporana coexista 3 tipuri:
. privata
. publica
. mixta
Fiecarui ti revenindu-i mai multe forme

3. Pluralismul
Astfel in economia de piata cunoastem urmatoarele tipuri de proprietate:
Privata cu urmatoarele forme:
.individuala
individua-asociativa
.privata de familie
.privat-asociativa

Publica care cunoaste urmatoarle forme
. proprietatea statului
. proprietatea administratiilor locale (municipala)

Mixta cu urmatoarele forme
. privat-publica nationala
. privat-publica internationala





In economia de piata locul determinant ii apartine proprietatii private, astfel reprezentand apro
ximatov 70-85%din PIB al tarilor dezvoltate, care este creat de proprietatea privata.
Pe cand proprietatea publica e prezenta in toate sistemele economice si in proprotie de 10-90
% im functie de sistem.

Formele de instrainare a proprietatii sunt:
. vanzarea-cumpararea bunurilor pe baza contra-echivalentului
. donatia, mostenirea
. inchirierea, arenda determinate de o perioada stricta de timp
. relatiile manageriale, temporar prin delegarea dreptului

Proprietatea de stat apare prin urmatoarele cai:
. pe baza nationalizarii a unor intreprinderi sau ramuri
. pe baza construirii intrprinderilor noi pe fondul mijloacelor statului
. pe baza cumpararii de catre stat a actiunilor unor companii sau participarea statului in calitat
e de antreprenor

Proprietatea de stat include
. infrastructura de productie(drumurile, caile ferate)
. o parte din infrastructura sociala ( scolile, spitalele)
. obiecte ale ramurii extractive (zacamintele)
. o parte a institutiilor stiintifice
. o parte din loturile de pamant, in special nearabile
. toate tipurile de armament sau obiecte militare

Proprietatea privata reprezinta baza existentei economiei de piata si apartine subiectilor econo
mici. Proprietatea privata include: casele de locuit, pamantul privatizat, institutiile private, har
tiile de valoare, obiectele de uz casnic.
Fromele proprietatii private sunt:
. individuala-particulara: cel ce stapaneste factorii de productie ii si foloseste direct
. privat-individuala, cand un anumit proprietar detine factorul de productie insa ii utilizeaza i
mpreuna cu angajatii non-proprietari.
. privat-asociativa: asociere de capitaluri unde proprietarii angajeaza salariati non-proprietari s
au fie ca ei insasi sunt participanti directi la procesul de productie. Proprietatea privat-asociati
va dispune de urmatoarele forme:
. proprietatea intreprinderilor de arenda
. proprietatea intreprinderilor oe actiuni




.proprietatea societatilor economice
.proprietatea uniunii economice

Proprietatea mixta reprezinta o forma de proprietate care se fondeaza prin comasarea capitalul
ui autohton al statului sau al intreprinderilor cu capital strain, deseori cu scopul reutilizarii teh
nicii sau a economiei nationale.

4. Rolul statului in economia contemporana
Timp de mai mult de 2 secole una din problemele cele mai importante ale teoriei economice a
fost si ramane problema rolului statului. Chiar si in prezent cand economiile in ansamblu au u
n caracter mixt unde implicarea statului in viata economica se intelege de la sine prim confrun
tarea pro si contra a implicarii statului ramane actuala si pana in prezent si pentru RM. Factori
i principali de interventie a statului sunt:
. insufiecienta dezvoltarii initiativei private in unele domenii
. asigurarea echilibrului si a stabilitatii economice: ocupare deplina in campul muncii
. cresterea complexitatii vietii economice: crize, razboaie
. satisfacerea nevoilor colective ale societatii prin asumarea de catre stat a unor responsabilitat
i
. ameliorarea conditiilor generale de existenta si de dezvoltare a natiunii: producerea bunurilor
de calitate conform cerintelor consumatorului
. apararea ordinii de drept corespunzator fiecarei etape de evolutie economica.
. dorimta de a se extinde in amplificarea si dezvoltarea atat la nivel nagional cat si internationa
l

Rolul statului intr-o activitate economica difera de la un stat la altul in functie de forma de org
anizare, de potentialul economic, de numarul populatiei si de ponderea sectorului public.
Metodele de reglementare a economiei de piata sunt:
. metode directe:
a. stabilirea proportiilor in dezvoltarea economiei nationale prioritar
b. elaborarea programelor de dezvoltare: a raioanelor, a ramurilor

metode de interventie indirecta:
a. impozitarea intreprinderilor, a organizatiilor si a populatiei
b. reglementarea ratei dobanzii a resurselor creditare
c. subventionarea intreprinderilor cu o eficienta redusa
Functiile economice ale statului sunt:
. producerea bunurilor materiale care nu sunt rentabile pentru sectorul privat
. stabilizarea dezvoltarii economiei nationale




. reglementarea veniturilor populatiei prin modificari in sistemul. ...
. elaborarea bugetului national si al sistemului impozitar
. asigurarea bazei juridice de functionare a economiei nationale
. circulatia banilor deci si a sisyemului creditar
. protectia economiei si pietei nationale de concuremta straina
. asigurarea paturilor social-vulnerabile

Statul la randul sau pentu indeplinirea functiilor economice aplica politici economice fie de ni
vel sectorial, rgional sau general. Si politicile economice difera de la sistem la sistem.
Politica economica reprezinta un ansamblu de masuri, norme, reguli ale statului cu scopul de i
nfluenta asupra vietii economice, deci a dirijarii ei, a modificarii structurii cheltuielilor public
e, determinarea indexarii veniturilor conform cresterii ratei inflatiei, reducerea taxelor de imp
ozite si stimularea populatiei in activitatea sa.
Obiective ale politicii economice sunt:
. asigurarea cresterii economice stabile
. controlul asupra somajului, determinarea unui echilibru dintre cererea si oferta de forta de m
unca
. controlul asupra inflatiei- asigurarea conjuncturii stabilirii pretului
. determinarea si stabilirea unei balante de plati echitabile
. repartitia echitabila a veniturilor
. un echilibru exterior
. protectia mediului
. consolidarea suveranitatii

Stiinta economica pornind de la premisa ca drepturile de proprietate sunt strict determinate de
legislatie care la randul sau si determina formele de proprietate se reduce doar la dreptul sau
modul de realizarea a drepturilor. Astfel conform practicii mondiale, numai un sistem econom
ic in care se imbina eficient si echilibrat tipul proprietatii cu mecanismul de coordonare macro
-economica ofea lobertate economica in activitate, pastreaza motivatia activitatii cu respectrea
atat a intereselor publice cat si a celor private. Astfel, motivatia activitatii economice nu poat
e fi redusa doar la constientizarea nevoilor sau la formularea intereselor, deoarece posibilitatil
e de realizare a scopurilor
depind de o multitudine de factori atat de ordin social, cultural cat si politic.


Tema : Piata si mecanismul ei
1. Esenta , functii si clasificari




2. Elementele modului de comportament a consumului
3. Cererea si parametri. Legea cerereii
4. Oferta si factorii de influenta.Legea ofertei si echilibrul pietet
5. Preturile, tipuri si modalitati de reglementare
6. Concurenta , esenta, forma si mecanismul

Pia ta este elemtul principal in economia contemporana, este un mod dominant dar si determinant in
legatura intre agentii economici in conditiile specializarii atit a productiei cit si a muncii.
Piata ca notiune poate fi identificata din 2 puncte de vedere
1. Al lucrului si de exercitare a afacerilor
2. Ca un mecanism de legatura la diverse nivele de functionare a activitatii economice. Intre
elementele si structura economiei, intre agentii econoomici ; intre productie si consum; intre
vinzator si cumparator, deci intre cerere si oderta. Astfel piata ofera toate indformatiile
despre starea lucrurilor in ramura , in sferele de activitate, determina utilitatea produselor,
indica directiile si modul de organizare a activitatii economice. Astfel poata poate fi apreciata
si din punt de vedere a functiilor sale
1. Pe piata are loc contactul permanent intre productie si consum,deci intre producator si
consumator, deci modul prin care are loc distribuirea resurselor , prin care are loc
determinarea actiunilor agentilor economici; in cadul productiei , repartitiei , schimbului si a
consumului
2. Prin piata are loc autoreglarea economica , deci stabilirea proportiilor si formelor de
organizare si determinare a preturilor la produse
3. Prin piata se asigura un echilibru intre cererea si oferta de bunuri care coreleaza interesele
particulare cu cele sociale
4. Piata este modul prin care are loc schimbul in activitatea economica
Ca loc si mod de efectuare a relatiilor de schimb piata a evoluat prin urmatoarele forme
Tirg
Iarmaroc
Licitatie
Loc specializat de comert
Bursa
Pina la aparitia bursei piata avea un caracter spontan deoarece informatiile despre marfuri, preturi
conditii de schimb erau determinate doar in procesul de negocieri , ca mecanism de legatura in
economia de piata , piata reprezinta un ansamblu , un sistem de raporturi intre partile ce negociaza ,
deci centre de luare a deciziilor partilor care determina satisfacerea intereselor atit proprii cit si
sociale .
In economia contemporana deosebim 3 tipuri de pieti : care la rindul sau pot fi identificate printr-o
structura variata




1. Piata bunurilor (piata reala) deoarece se comercializeaza bunuri,, marfuri si se poate diviza
conform specializarii acestora
2. Piata financiara (piata fictiva) reprezinta o forma de piata ce determina reversul pietii reale ,
deorece aici se comercializeaza , credite, hirtii de valoare, titluri de valoare, operatiuni
referitoare la circuitul capitalurilor monetare si a titlurilor de proprietate. Contactul nu este
direct intre cumparator si vinzator
3. Piata resurselor care determina includerea in circuitul economic al resurselor primare : forta
de munca si resursele naturale . ca ex forta de munca se comercializeaza pe piata de munca
prin contractele de angajare , astfel aceasta piata are un anumit specific deoarece exercita o
multitudine de functii , pe linga comercializarea fortei de munca si anume inregistrarea
somerilor , acumularea informatiilor despre posibilitatea de angajare si nu in ultimul rind
organizarea reciclarilo, recalificarilor
La rindul sau aceste tipuri pot fi identificate si dupa urmatoarele criterii
1. A principiului teritorial: se cunosc:
a) Locale
b) Regionale
c) Mondiale
d) International
2. Dupa obiectul afacerilor: piata valutara, agricola, creditelor etc
3. Dupa caracterul si volumul afacerilor : cu ridicata si cu amanuntul
4. Dupa timp : pieti permanente , sezoniere , ocazionale
5. Dupa forma de organizare : iarmaroc, licitatie, bursa, auction
In economia contemporana cea mai organizata forma este bursa , unde se acumuleaza informatiile
despre toate aspectele ce ar putea interesa vinzatorul cit si cumparatorul
Importanta formei de organizare bursa in economia contemporana
Elementele modul de comportament a consumatorului
1. Principalul element este consumatorul deoarece nevoile lor servesc pentru activitatea
economica, a producatorului in ansamblu
2. A deciziilor acestuia deoarece predetermina mecanismul pietii , adica cererea pe piata atit
fata de bunuri cit si servicii , care la rindul sau si determina dezvoltarea economiei in
ansamblu
3. Anume consumatorul apreciaza rezultatele activitatii producatorului procurind produsele
oferite.
Din aceste considerente puterea sau suveranitatea conusmatorului in economia de piata poate fi
considerata ca o capacitate de a determina volumul productiei si a influenta destinul producatorului .
Deoarece in economia contemporana exista o diversificare a nevoilor este necesar si de resurse
financiare suficiente, astfel doar consumatorul este in starea de a alege ce de cumparat , cit de
cumparat, si cind de cumparat ; care la rindul sau si determina un proces de formare a pretului in
cadrul venitului disponibil deci si a determinarii a cosului bunurilor de consum , care este specific




pentru diferite bunuri si ii asigura consumatorului o anumita satisfactie, ca fiinta rationala fiecare
consumator este constient in maximizarea utlitatii obtinute din consumul bunurilor, cu mijloacele
financiare disponibile, deci alegerea consumatorului trebuie sa fie rationala. Asupra
comportamentului consumatorului in determinare aalegerii influenteaza diferiti factori (individual ,
sau de la o categorie la alta)
1. Utilitatea bunului achizitionat
2. Preferintele
3. Pretul
4. Pretul bunurilor alternative
5. Venitul consumatorului
6. Moda, sezonul
In economia de piata comportamentul consumatorului reprezinta un proces de formare a cererii pu
diferite bunuri si servicii ce depinde de venit si de preferintele individuale , deci si de pretul
produselor si serviciilor. Cu alte cuvinte la luarea deciziilor rationale asupra, in determinarea ce si cit
sa se cumpere consumatorul va alege ce este mai avantajos , pentru el insusi . Pentur asi maximiza
utilitatea in dependenta de marimea bugetului, de nivelul pretului si de preferintele personale.
3.Cererea reprezinta o categorie proprie economiei de piata care se manifesta in limitele schimbului
de marfuri si a comertului si reprezinta o apreciere sumara in diferite marfuri. Adica o necesitate ce
consta dintr-o multitudine de cerinte fie a unui individ sau a unui grup de indivizi care pe parcursul
dezcoltarii societatii au fost in permanenta modificare
Def : cererea reprezinta totalitatea de marfuri si servicii solicitate la un anumit nivel a venitului intr-o
unitate de timp dat .
Cererea poate fi determinata atit de factori ecoomici si neeconomici
FACTORI ECONOMICI determina volumul si structura cererii : nivelul venitului , pretului ,
accesibilitate amarfurilor
FACTORI NEECONOMICI sunt : nevoile fiziologice, psihologia consumatorilor, traditiile modul de viata,
educatia , preferintele etc
Efectul giffens :
Cererea poate fi specificata din punct de vedere cantitativ si calitativ in dependenta de modul de
importanta si de timpul satisfacerii . Astfel cunoastem
Cerere individuala
Agregata (totala)
Primara
Ocazionala
Ascunsa




Pentru fiecare marfa cererea difera de orientarile consumative, astfel cunoastem urmatoarele tipuri
urmatoarele tipuri de cerere
1. Negativa majoritatea marfurilor nu se intreaba, dezicere de a le cumpara. Cu toate ca
necesitatea fata de aceste marfuri persista insa piata nu este satisfacuta ex asistenta
medicala , consumatorii o neglijeaza
2. Lipsa totala de cerere : exista atunci cind consumatorii nu au nici un interes pu o anumita
marfa
3. Cerere camuflata : atunci cind consumatorii au dorinta de a cumpara marfa ce nu este pe
piata : masini benzina
4. Cererea in scadere , cind se reduce interesusl consumatorului pu o anumita marfa
5. Cerere neuniforma care exprima oscilatiile sezoniere independenta de timp
6. Cererea de deplina valoare : cind circulatia comerciala sau a marfurilor este satifcatua la
maximum : este determinat principiul calitatii
7. Cerere exagerata : atunci cind priodusele sint in cantitati insuficiente si nu se satisface
cerintele pietii
8. Cererea nerationala atunci cind marfurile influenteaza sanatatea
Odata cu dezvoltarea societatii in economica contemporana s-a diversificat si modalitatea de
determinare a cererii , care la rindu sau a i determinat legea cu privire la formarea legii cererii .
odata cu micsorarea preturilor determina majorarea cantitatii marfurilor solicitate, care pot fi
achizitionate de consumatori si invers , majorarea pretului va determina reducerea cererii .
demonstreaza ca intre pret si cerere exista o relatie invers proportionala. preturile astfel majorate
micsoreaza cererea insa nu si cantitatea de marfuri solicitate de consumator . Preturile ridicate nu
determina pe consumator sa solicite o cantitate mai mica de bunuri materiale si spirituale. Deci
informatia cu privire la cerere poate fi reprezentata si prin aspect grafic , astfel
Pret 4 3.5 3 2.5 2
cantitate 100 125 150 200 300

Factorii ce determina cererea
1. Gusturile si preferintele consumatorului
2. Pretul la marfurile alternative
3. Venitul consumatorului
4. Asteptarile consumatorului
5. Nr de consumatori

Diverse modalitati de utilitate a marfei difera si dupa reactia cererii la schimbul pretului. Exista
situatii cind scaderea pretului da o crestere proportionala a cererii sau cind la aceasi scadere a
pretului cererea sporeste mai lent sau situatii de sporire mai mare a cererii decit scaderea pretului.
Aceste determinari sau reactii au indluenta la modificarea cererii ce reprezinta elasticitatea cererii,
astfel coeficientul de elasticitate este determinat ca raport intre procentul de modificare a cererii si




de procentul de modificare a pretului , in majoritatea cazurilor majorarea preturilor cu un procent va
duce la micsorarea cererii cu peste un procent , aceasta cerere se numeste flexibila ,iar atunci cind
majorarea pretului cu un procent nu modifica cererea se consiudera ca cerera lipseste, deci
coeficientul elasticitatii cererii indica cu cite procente se modifica volumul cererii in rezultatul
schimbarii pretului cu un procent . La marfurile de prima necesitate cererea este rigida sua neelastica
din cauza ca chiar la modificarea cu un procent a pretului , cerea ramine aceeasi ; la alte categorii a
marfurilor cererea este fluida , flexibila, modificarea pretului cu un procent cerearea sa schimba.

Oferta reprezinta cantitatea de marfuri prezentarte de marfuri sau servicii, prezentate pentur
realizare la un animt pret si intr-un animit interval de timp. Reprezinta raportul intre pret si cantitate
, astfel legea ofertei va exprima aceasi modificare in raport cu acelasi pret , insa in directie inversa
sau opusa , deci cu sporirea pretului oferta va creste deoarece oferta din partea producatorului vor
tinde a produce mai mult pu a obtine un profit mai mare , ceea ce la rindul sau va determna o
crestere a pretului de realizare, si invers o diminuare a pretului va duce la scaderea ofertei .
Elasticitatea ofertei are acelasi principiu analogic ca si elasticitatea cererii deoarece exprima aceiasi
modificare a cantitatii marfurilor produse pe piata in raport cu modificarea relativa a pretului
potential. Astfel coeficientul poate fi reprezentat , procentul de modificare a ofertei catre procentul
de modificare a pretului. Elasticitatea ofertei depinde de urmatorii factori , si anume de cheltuielile
depuse pu modificare aproduselor , de gradul de utilizarea a capacitatilor productive , de
disponibilitatea de resurse si nu in ultimul rind de posibilitatea amplasarii capitalurilor dintr-o ramura
in alta . pu producatori o mportanta deosebita il are si factorul timpului , deoarece pina oferta se va
acomoda la un nou nivel al pretului este nevoie de o anumita perioada de timp . Factorii ce
determina oferta sunt :
1. Preturile la resurse
2. Tehnologiile accesibile
3. Preturile la marfurile alternative
4. Asteptarile vinzatorilor
5. Numarul de vinzatori
Toate aceste corelatii au o importanta deosebiata pu a intelege cum este influentat oferta de diversi
factori si cum actioneaza mecanismul pietii. Astfel daca se ofera mai multe produse numai din cauza
majorarii pretului la .. atunci are loc o sporire a cantitatii de oferta , iar daca vinzatorii ofera mai
multe produse la diverse preturi atunci sporeste oferta. Ca si in cazul cererii se paote reprezenta
grafic , care la rindul sau va determina aceeasi confruntare intre pret si cantitate.

Piata
06.03.2014

Teoria economica descrierea curbei ofertei o determinam prin doua metode
. daca pretul e stabil, oferta reprezinta cantitatea maximala de marfuri pe care vanzatorii au po




sibilitatea si dorinta de a o realiza la acest pret.
. cand e concreta cantitatea oferta reprezinta pretul minimal pe care vanzatorul il considera ac
ceptabil.
Asadar cererea si oferta osciland in dependenta de pret vor tinde permanent la un anumit echil
ibru.

Echilibrul intre cerere si oferta se determina atunci cand cererea pe deplin se va acomoda la sc
himbarile ofertei. Echilibrul cererii si al ofertei reprezinta un echilibru de piata. Ideal acest ec
hilibru va fi in situatia cand volumul si structura ofertei va coincide cu volumul si structura ce
reri la un anumit pret echilibrat si cu un anumit nivel al venitului. Adica echilibrul de piata ins
eamna ca toate marfurile pe care le ofera vanzatorii vor fi cumparate si invers, toate marfurile
pe care le-ar dori sa le procure cumparatorii sunt oferite. Prin urmare echilibrul pietei se deter
mina atunci cand nici cumparatorii nici vanzatorii nu au motive sa-si modifice cantitatea cerer
ii sau a ofertei. Deci, pe piata se va determina un echilibru cand va fi determinata o egalitate a
cantitatilor, iar actiunea pretului nu va influenta modificarea cantitatii.
In realitate, acest echilibru este foarte dificitar de a-l determina.
In unele cazuri daca se si se poate determina atunci se stabileste partial pe anumite categorii d
e produse si in diverse intevaluri de timp.
Cand cantitatea cererii depaseste cantitatea ofertei atunci se determina un deficit care la randul
sau si determina o cerere exagerata. Iar atunci cand pretul curent de pe piata depaseste pretul
de echilibru si cantitatea ofertei va preleva asupra cantitatii de cerere se va determina un surpl
us sau o suprasaturare a pietei, care si va determina surplusul de marfuri.

PRETUL
Incepand inca din Antichitate pretul a ocupat un loc determinant in teoria economica. Unii eco
nomist considerandu-l conceptul cel mai important in stiinta economica, deoarece aprecierea
unui pret corect a devenit preocuparea de baza si a lui Aristotel, si al lui Smith, si al scolii clas
ice si a curentelor contemporane.
De aceea pretul poate fi considerat ca o marime relativa, adica ceva cu care se masoara altcev
a.
Pretul exprima cantitatea de bani pe care cumparatorul trebuie sa o plateasca pentu a obtine un
bun oarecare. Insa notiunea de pret se refera nu numai la bunuri, dar si la tarifele serviciilor, l
a preturile factorilor de productie, care sunt: forta de munca- salariul, capitalul- dobanda, utili
zarea resurselor naturale- de ex la pamant este renta.
Insa pe parcursul secolelor, au fost formulate o multitudine de teorii cu privire la existenta pre
turilor, la factorii care determina utilitatea lui. Principalele teorii sunt:
Teoria valoare - numar
Teorie valoare-utilitate




Teoria fara valoare (lui Marshall)
Teoria contemporana a preturilor.

In teoria contemporana pretul indeplineste urmatoarele functii:
functia de calcul- sau masurare a cheltuielilor si a rezultatelor activitatii economice. Deci
cu cat pretul bunurilor este mai mare in raport cu cheltuielile, cu atat antreprenorul primes
te o recompensa mai mare pentru o activitatea sa.
functia de informare- pentru participanti in activitatea economica. Prin intermediul preturi
lor se informeaza prin marimea si dinamica sa, agentii economici despre raportul cerere-o
ferta, despre activitatea cea mai profitabila, despre abundenta sau raritatea factorilor de pr
oductie. Prin aceasta functie, pretul permite a determina eficienta activitatii antreprenorial
e.
functia de stimulare a producatorilor- intrucat veniturile intreprinzatorilor depind de nivel
ul preturilor, atunci ei vor beneficia doar de ramurile unde preturile si cererea este cea mai
mare. Totodata veniturile cu cat sunt mai mari determina reducerea costurilor de producti
e.
functia de distribuire- care poate fi determinata si ca redistribuirea veniturilor. In aceste ca
zuri se determina ca preturile cu limita maximala si limita minimala in determinarea costu
rilor, ca de exemplu pretul de monopol.

Teoria economica determina si 3 tipuri de preturi.
pretul de piata sau liber- se stabilesc in conditiile unei concurente perfecte fara influenta d
in partea statului sau a altor factori de constrangere cum ar fi monopolul. Nici un agent ec
onomic nu poate influenta in mod unilateral nivelul acestora, deoarece se formeaza ca o c
onjunctura dintre cerere si oferta. Astfel pretul de piata si este numit pret de echilibru care
reprezinta cea mai justa apreciere a valorii produsului. Deoarece deseori valoarea aceasta
coincide cu valoarea lui reala. Pretul de piata reprezinta un rezultat al negocierilor dintre
producator si consumatori. Insa, consumatorul procura marfa din considerentele utilitatii.
Deci si satisfacerea unor nevoi trebuie sa treaca prin anumite etape de timp si daca intensi
tatea satisfaceri nevoii scade cu timpul, atunci si utilitatea acestui bun va scadea. Pentru a
exprima sau a explica aceasta situatie se utilizeaza notiunea de utilitate marginala sau utili
tate suplimentara. Pretul de piata este compus dupa structura din:
. cheluielile medii
. profitul mediul
Ambele rezulta din concurenta de piata.
preturi administrative - sau reglementare se stabilesc in cinditiile concurentei imperfecte,
sub influenta statului sau a intreprinderilor ce domina piata, de exemplu, pretul de monop
ol, pretul de oligopol. Acest pret nu reactioneaza la modificarile dintre cerere si oferta sau




poate reactiona, dar foarte putin. In functie de instrument al politicii economice, statul apl
ica asa numitele preturi administrative, care se stabilesc in mod arbitrar prin lege. Astfel s
e stabileste limita de jos a pretului minimal pentru a ocroti concurenta si limita de sus pen
tru a ocroti populatia. Astfel, statul nu admite majorarea pretului peste limita stabilita.
preturi mixte - caracteristic economiilor contemporane sunt formate sub influenta tuturor f
actorilor, fie interni sau externi.
Pe langa preturi libere si administrative, cunoastem urmatoarea tipologie a preturilor
a. preturi unice ale caror nivel este fix
b. preturi ale caror limita de variatie e stabilita
c. preturi formate pe baza unor reglementari, dar ale caror nivel nu e stabilit.
Din punct de vedere a naturii produsului sau a obiectului pietei
a. preturile bunurilor si serviciilor
b. preturile factorilor de productie
c. preturile titlurilor de valoare
Pe pietele externe elementele de referinta este pretul international. Preturile prcaticate pe piata
mondiala pot fi
a. preturi negociate, care la randul sau rezulta din tratativele dintre parteneri in diferite forme s
i in anumite conditii de piata. Cele mai des intalnite preturi negociate sunt:
. preturile de bursa
. pretul de licitatie
. pretul de tranzactie
b. preturi rezultate din acorduri

6.Concurenta
Economia contemporana fiind o economie mixta in care imbinam mecanismul pietei cu un an
umit dirigism macroeconomic pentru a mentine echilibrul intre interesele economice la nivelu
l mocroeconomic cu cele la nivel macroeconomic determina ca factor principal starea concure
ntei in activitatea economica. Astfel concurenta reprezinta o competivitate, o confruntare, o ri
valitate intre agentii economici. Pentru a atinge un scop bine determinat si pentu a atrage de p
artea sa clientela, pentru cele mai bune conditii de activitate si in vederea obtinerii rezultatelor
performante.
Concurenta reprezinta o lege a economiei, deoarece in conditiile limitate de productie a bunur
ilor, concurenta este cea mai acceptabila modalitate de a capata maxime de rezultate cu efortu
ri minime.
Astfel concurenta pe piata este cea mai rationala rezolvare a problemelor fundamentale si anu
me ce, cum si pentru cine?
Rolul concurentei poate fi caracterizat prin urmatoarele functii:
contribuie la realizarea cat mai eficienta a scopurilor. Pron reducerea cheltuielilor de prod




uctie, majorarea capitalului aplicat, perfectionarea formelor de organizarea, intuirea novat
iilor.
stimuleaza activitatea eficienta si evidentiaza necalificarea. Cei care nu corespund standar
telor sunt demisi prin faliment.
prin concurenta productia este reglata in asa mod ca societatea produce maximul necesar l
a costuri de productie minim posibile.

Nivelul concurentei depinde de urmatorii factori:
numarul si forta agentilor economici
posibilitatea plasarii capitalului dintr-un ramura in alta, mobilitatea
gradul de informare de spre starea economiei

Lupta de concurenta este diversa in functie de numerosi factori, este prezenta in diferite tipuri
si cu utilizarea diferitor instrumente si metode.
Astfel concurenta poate fi delimitata dupa diferite criterii.
dupa subiectii paryicipanti la schimb:
. concurenta dintre producatori
. concurenta dintre cinsumatori
. concurenta dintre producatori si cinsumatori
Dupa mijloace de lucru
. concurenta de pret
. concurenta de nonpret ( accentul s eoune pe calitate, asortiment a bunurilor si serviciilor)
Dupa dimeniul de activitate
. interramurala
. intraramurala
Dupa metodele luptei de concurenta
. concurenta loiala
. concurenta neloiala( spionajul economic, falsificarea banilor, bunurilor, excrocheriile)
Dupa economiile de scara
. concurenta statala
. concurenta interstatala

Prin concurenta se intelege si lupta intre producatori pentu cererea limitata a consumatorului.
Din acest punct de vedere, are loc distribuirea puterii economice, sunt determinate intentiile s
i interesele economice. Are loc orientarea reala a productiei spre satisfacerea necesitatilor soci
etatii. Are loc majorarea calitatii si diminuarea costurilor de productie.
Functiile concurentei sunt:
de reglamentare




de alocare
de adoptare
de inovar
de control
de repartitie

Concurenta reprezinta si determinantul principal in dezvolatrea societatii contemporane. Astfe
l prin intermdiul concurentei are loc directionarea activitatii subiectilor economici in interesel
e intregii societati.
In dependenta de gradul de libertate, de conditiile si nivelul luptei intre agentii economici se d
eosebesc si diferite tipuri de concurenta. Cu cat este mai mica influenta unor subiecti economi
ci asupra situatiei de piata, cu atat piata este mai competitiva. Deci si preturile de piata mai ec
hitabile. Astfel tipul pietelor concurentiale este conditionat de o multitudine de factori.
. numarul firmelor si puterea lor economica
. numarul cumparatorilor participanti la schimb
. tipul si gradul de diferentiere a produsului
. nivelul barierilor de intrare si iesire in ramura
. gradul de transparenta: informarea agentilor economice despre procesele mecanismului peiet
i
. metodele luptei de concurenta

In teoria economica sunt cunoscute situatii de concurenta perfecta, libera, absoluta, neta si con
curenta imperfecta prin formele ei ( monopol si oligopol).
Astfel concurenta perfecta reprezinta un model teoretic, deoarece ea poate fi perceputa doar at
unci cand o multitudine de producatori se confrunta cu o multitudine de cinsumatori. Nimeni
din participanti la procesul economic nu pot lua decizi in afara rationamemtelor economice. Fi
ecare are alternative in alegerea sa. Astfel vanzatorii daca din anumite considerente nu ii este
cinvenabila afacerea cu un anumit client, el poate duce tratative cu un altul. Aceesi situatie se
intampla si cu cumparatorii. In realitate este dificil, deoarece in fiecare situatie se utilizeaza di
ferite solutii, deoarece antreprenorii au si diferite sanse dupa posibilitate si capacitate in abilit
atea sa.
Astfel cei competitivi vor castiga prin inlaturarea concurentei. Modelul ideal de caracteristici
si trasturi ai concurentei perfecte este
. atomicitatea pietei
.omogenitatea produselor
. transparenta pietei
. fluiditatea pietei
. mobilitatea absoluta a resurselor de productie




Modelul concuremtei perfecte, desi pare un model ideal in activitatea economica ramane a fi d
oar un model teoretic. De aceea in viata reala domina concurenta imperfecta.
Cele mai raspandite situatii de cincurenta imperfecta sunt:
. monopolul
. concuremta oligopolistica
. concuremta monopolistica



Piata factorilor de productie si repartitie a veniturilor
1. Piata muncii: cererea si oferta de forta de munca;remunerarea muncii si sistemele de
salarizare
2. Piata capitalului si dobinda
3. Piata pamintului si renta

Un atribut obligatoriu in economia de piata contemporana este piata factorilor de productie.
1. Piata funciara
2. Piata capitalului
3. Piata muncii
Fiecare din pieti au particularitatile sale, au deosebirile sale determinate in dependeta de
1. Obiectul de cumparare-vinzare
2. Subiectii
3. Specificul formarii cererii si a ofertei
4. Mecanismul formarii venitului

Piata muncii : reprezinta un mecanism social care include totalitatea instituriilor ce deserveste
circulatia resurselor de munca si reproducerea fortei de munca. Aceasta piata este specifica ,
deoarece obiectul ei reprezinta capacitatea omului de a munci. Iar forta de munca reprezinta
totalitatea aptitudinilor fie fizice sau intelectuale. Deci potentialul pe care fiecare il pune in valoare
doar atunci cind munceste.
Principalii subiecti pe piata muncii sint :
Angajatii ]
Firmele
Statul




Patronatul
Sindicatele
Activitatea economica impune nevoia de a munci , care la rindul sau si determina cererea de munca,
astfel cererea reprezinta nevoia intreprinzatorului, de resurse umane care participa la prioducerea
bunurilor si serviciilor .
Oferta de munca reprezinta resursele de munca , deci potentialul de munca care il determina pe cel
care se angajeaza de a primi o sursa de venit, deci salariul.
Pe piata muncii asupra cererii actioneaza urmatorii factori.
1. Cererea pentru bunurile produse cu ajutorul factorului munca
2. Niovelul salariului Si a productivitatii marginale
3. Structura productiei
4. Formele si regimul ocuparii fortei de munca

Determinantii ofertei sunt :
1. Dimensiunile si nr populatiei
2. Factorii democrafici
3. Pretul muncii salariul
4. Efectele de venit si substituire
5. Prestigiul muncii
6. Termenul legal de iesire la virsta de pensionare
7. Nivelul asigurarii sociale
Fiecare angajat in parte rezolva problema ofertei individuale de munca. De aceea pornind de la
alegerea dintre cresterea venitului pentru majorarea bunastarii si a timpului liber necesar pentru
satisfacerea altor necesitati si se determina curba ofertei individuale de munca.
Astfel in dependenta de salariu si numarul lucratorilor, care determina nr orelor de munca.
Efectul de venit in cazul majorarii venitului pina la un anumit nivel suficient , individual se determina
si de lucrul suplimentar fie in favoarea maririi timpului pentru alte activitati, ca de ex pu odihna.
Pecind efectul de substituire in cazul venitului individului daca va fi redus atunci individul va substitui
timpul liber cu munca. Ca de ex mai multe ore de munca, concomitent angajat in mai multe servicii.
In conditiile economiei de piata cererea si oferta muncii depinde de pretul ei. Deci teroria economica
contemprorana determina salariul ca pret al muncii. Adica pretul platit pentru utilizarea unei unitati
de munca in decursul unei perioade de timp. In literatura economica salariul poate fi tratat din 2
puncte de vedere
1. Ca principalul venit factorial care este creat prin munca
2. Ca salariu tarifar , pretul serviciului determinat pu unitatea de timp
Deci salariul are 2 aspecte




1. Salariul-cost : din punct de vedere a intreprinzatorului care plateste munca
2. Salariul-venit : din punct de vedere a angajatului ca o recompensa pu munca prestata
Se cunosc urmatoarele forme de salariu :
Nominal : reprezinta suma de bani : venitul care il primejte angajatul pu munca prestata
Salariul real : reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care pot fi procurate in baza salariului
nominal daca preturile nu se modifica, puterea de cumparare a salariului nominal ramine
aceeasi
Cunoastem urmatoarele forme de salarizare :
1. Salarizarea in acord: principiile au fost elaborate de Teylor si determina o multitudine de
metode de organizare si de normare a muncii, de deirijare a proceselor de productie, de
angajare , de repartizare si de remunerare a ucratorilor care este orientata pu sporirea
productivitatii. Metoda analitica de normare a muncii se bazeaza pe apreciarea cheltuililor de
timp pu fiecare operatiune in parte si anume prin principiul cronometrajului. Variante a
acestui sistem pot fi
In acord
Directa
Premiala
Progresiva
Deci scopul finala a acestui concept este corelarea acordului munca cu remuinerarea.
Adica legatura intre calitate si cantitate
2. Sistemul salarizare pe regie(pe unitate de timp) asigura remunerarea salariul doar in functie
de timpul lucrat. Se aplica unde este foarte dificil de a determina cantitatea si calitatea
muncii. Sau de rezultatele individuale al angajatilor. FORD- studiat de.
In practica se utilizeaza diverse sisteme de salarizare care includ o multitudine de factori care
influenteaza asupra randamentului muncii.
Strategia
Devotamentul angajatului
Etc
Piata capitalului
In general capitalul reprezinta diferite bunuri, valori materiale, dinanciare , intelectuale care la rindul
sau produc fluxuri de venit. Din punc de vedere mai restrins este un factor de productie care este
utilizat in procesul de producere a bunurilor si serviciilor
Def: capitalul reprezinta totalitatea mijloacelor de productie si este definit capital tehnic.care la
rindul sau poate fi
Fizic
Real




In raprot cu factorii de productei : natura si munca, capitalul tehnic este un factor derivat. Capitalul
tehnic reprezinta ansamblul bunurilor reproductibile capabile sa determine eficieta muncii si sa
aduca un venit. Si la rindul sau se imparte in :
Capital fix : care participa la mai multe cicluri de productie pastrindu-si forma naturala si
transferindu-si valoarea asupra produsului nou creat treptat pe masura uzurii. Ex instalatia ,
mijloace de transport, utilaje. In procesul utilizarii capitalul fix este supus uzurii , care la
rindul sau poate fi fizica si morala. Uzura fizica semnifica pierderea treptata a proprietatii
tehnice de exploatare, atunci apare necesitatea de substituire. In acest caz uzura morala
reprezinta elaborarea de noi metodologii mai eficiente decit cele in functie. Care paote fi
determinat de
1. Atunci cind sint utilizate aceleasi tipuri de tehnologii insa la costuri mult mai mici
2. Investiitii mai mare
Calculul uzurii se efectuiaza in felul urmator : suma totala a valorii , deci pretul fiecarui
element se imparte la timpul de exploatare; astfel se determina suma si valoarea anuala a
uzurii care si reprezinta amortizarea
Capitalul circulant : se consuma intr-un singur ciclu de productie dar isi transmite valoarea
totalmente in valoare aprodusului nou creat.
Pentru cresterea capitalului ca factor de productie este necesar de investitii care reprezinta
totalitatea cheltuililor facute de intreprinderi pentur dezvoltarea capacitatii de producere. Ca piata
de capital sau de investitii deserveste procesel investitionale : in sfera de productie , in antrenarea
cererii si ofertei in mijloacele de investitionale. Rolul acestei pieti reprezinta concentrarea in sferele
de productie de perspectiva. Deci piata de capuital este reprezentata si prin forma capitalului de
imprumut ex creditele pe termen mediu, lung, scurt. Pe cit si a pietii valorilor mobiliare :actiuni,
obligatii
Principalii subiectii pe piata ivestitionale sunt fimrele menajele, companiile de asigurari etc. deci se
deosebesc si diferite tipuri de investitii :
Invetiti private
Bancare
De stat
Straine
Mixte
Cererea pentru investiti este determinata de catre intreprinderi care au nevoie de a investi pe cind
oferta mijloacelor de imprumut vine din partea menajelor prin intermediul institutiilor financiare, a
bancilor, fondurilor de investiti. Economiile din aceste institutii se transforma in investiti de capital.
Deci dobinda si reprezinta venitul pe care il insuseste proprietarul capitalului banesc ca reconpensa
pu suma de bani impruumutata, ea reprezint apretul capitalului. Insa trebuie sa luam in consideratie
ca notiunea de dobinda nu determina doar capitalul banesc , asfel dobinda reprezinta :
Un venit care revine proprietarului oricarui capital care este antrenat in activitatea economica
indiferent daca acesta este inprumutat sau apartine intreprinzatorului respectiv. Venitul respectiv




paote fi exprimat in marirea absolutamasa dobinzii si marimea relativa rata dobinzii care la
rindul sau si determina gradul de rentabilitate a capitalului imprumutat.
Rata dobinzii reprezinta : un raport procentual intre masa dobinzii si capitalul utilizat D/C * 100%
Rata dobinzii depinde de cererea si oferta de capital imprumutat, de rata inflatiei, de rata profitului ,
de perioada de timp pentru care se imprumuta banii si marimea riscului. Astfel se deosebeste
Rata nominala: raport intre masa dobinzii si capitalul utilizat exprimate i preturile curente
Rata reala : poate fi determinata prin recalcuralea ratei nominale in determinarea nivelului
inflatiei
Piata pamintului sau funciara
Pamintul reprezinta elementul principal in initierea oricarei afaceri deci si a intregii activitati
economice deoarece ofera atit conditii materiale primare pu producere cit si resurse primare
necesare. Pamintul ca factor de productie se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
1. Factor natural
2. Termen nelimitat de utilizare
3. Este netrasportabil
4. Limitat in suprafata si cresterea fertilitatii este posbilitatii in cazul utilizarii rationale
Piata funciara reprezinta un mecanism social care deserveste tranzctiile : cmparare vinzre , arenda
cu resurse funciare. Specificul consta in oferta perfect inelastica care ramine neschimbata la
cresterea substantiala a pretului pamintului. Oferta funciara este limitata atit la nivel macro cit si la
nivel micro care la rindul sau determian si aspectul cantitativ dar si paramaetrii calitativi(nivelul
fertilitatii , pozitia amplasarii geografice). Astfel terenurile agricole se deosebesc prin fertilitate
economica si naturala.cit si dupa pozitai fata de caile de comunicatii, pietele de desfacere deoarece
oferta de pamint este limitata , un rol in formarea pretului este determinat de cerere care creste
permanent odata cu cresterea nr populatiei, maorarea nevoilor, dezvoltarea activitatii economice.
Datorita diversitatii de utilizare a pamintului ex pu activitatea agricola , pu constructii se deosebesc
si 2 componente ale cererii
Cerere agricola pu pamint : cerearea agricola este inelastica deoarece cereea pu pamint
este inelastaca
Cerere nonagricola: depinde depozitia terenului care citeodata este indiferenta de nivelul
calitatii
Cerera agregata este suma dintre cererea agricola si cea nonagricola.
Deic renta funciara reprezinta un venit care este insusit de proprietarul de pamint pu dare ain
folosinta tempoirara pe care o plateste arendasul . se cunosc urmatoarele forme
1. Renta absolutul : venitul insusit de prop funciari indiferent de fertilitatea si pozitia lor. Adica
venitul proprietarului pu utilizarea terenului agrocol care ii apartine. Este determinata de
valaorea cererii




2. Renta diferentiala : venitul obtinut din diferenta de fertilitate sau de pe urma pozitiei faa de
pieti de aprovizionare , desfacere
Gr intii : de fertilitate care este determinata de pozitia geografica a terenului fata de
piata de desfacerea
Gr doi ; reprezinta un venit net suplimentar obtinut din fertilitate artificiala , in urma
investitiilor de capital
3. Renta de monopol care la rintul sau reprezinta un venit net suplimentar , care este obtinuta
de posesorul unui teremn cu calitati unice , care permit obtinerea unor bunuri cu calitati
deosebite
Pretul
Teoretic pretul pamintului se defineste ca renta si se determina ca un raport intre marimea rentei
anuala si rata anual a dobinzii bancare *100%
Reprezinta suma de bani depusa la banca care ar aduce un venit anual egal cu renta insusita de pe
terenul de pamint. In practica pretul pamintului este influentat si de urmatorii factori insa:
1. Marimea si evolutia rentei
2. Rata dobinzii bancare
3. Cererea si oferta de pamint
4. Nivelul inflatiei
5. Nivelul activitaitii economice
6. Dinamica proceselor demografice
7. Venitul populatiei


20.03.2014
Intreprinderea si antreprenoriatul in codnitiile economiei de piata
1. Notiuni sau caracteristica de baza a intreprinderii
2. Formele organizatorico-juridice a intreprinderii
3. Managementul si marketingul. Elementele determinante in coordonarea actovitatii intreprin
derii
4. Etapele activitatii antrprenoriatului

1. Pentru a intelege mecanismul activitatii economice in societate este necesar a examina proc
esul reproductiei la nivel microeconomic, adica in cadrul unei intreprinderi. Si anume, princip
iile de organzare, caracteristica de baza a intreprinderii in diferite ramuri ale economiei.
Intreprinderea reprezinta o unitate structurala de baza a unui sistem economic care cuprinde to
t procesul de creare a unei marfi sau de prestare a unui servicii. De la organizarea procesuluid
e productie pana la comercializarea bunului nou creat.




Intreprinderea reprezinta o unitate economica productibila care imbina factorii de productie cu
scopul de a obtine bunuri si servicii care la randul sau fiind realizata pe piata aduc proprietaru
lui un anumit profit. Astefl notiune de intreprindere poate fi identificata si cu notiunea de a int
reprinde o afacere economica prin modul sau individual de a organiza aceasta afacere.
In economia de piata, intreprinderea determina si o anumita autonomie si anume din puct de v
edre decizionala, financiara, tehnica si organizatorica. Are drept obiective maximizarea profit
ului si cresterea sa economica pe termen lung.
Astfel, notiunea de intreprindere si firma poate fi folosita ca sinonime. In terminologia anglo-s
axona care este preluata si de economistii rusi cu sensul de intreprindere se utilizeaza si notiun
ea de firma. In tarile francofone, inclusiv in Romania intreprinderea are si sensul de firma dar
intre ele exosta si deosebiri. Deoarece intreprinderea este o unitate tehnico-economica, care es
te producatoare de bunuri si servicii, pe cand firma este o forma de organizare a activitatii eco
nomice care poate intruni de obicei mai multe intreprinderi, ca parti componente ale acestora.
Intreprinderea este o unitate multi-functionala. Atfel, indeplinind urmatoarele functii:
functia de gestiune, care reprezinta organizarea, coordonarea, dirijarea si controlarea activ
itatii
functia financiara, scopul careia consta in a aduna, a utiliza si a gestiona capitalul pe care
il are la dispozitia sa
functia de aprovizionare, deci de producere a bunurilor necesare pentru activitatea econo
mica si gestionarea lor
functia sociala, care are drept scop de a gestiona resursele umane care sunt implicate in af
acerea data
functia tehnica, care include functia de cercetare, de dezvoltare.
functia comerciala, de marketing, care consta in studierea pietei, in comercializarea bunur
ilor si a serviciilor produse.
Insa totusi functia de baza a intreprinderii consta in procesul de organizare a productiei sau de
prestare a serviciului. Astfe, un ciclu al reproductiei individuale cuprind:
perioada de initiere a intreprinderii, de gasire a factorilor necesar pentru procesul de producti
e pana la comercializarea produsului creat, astfel incepe un nou ciclu al reproductiei.
Deoarce in activitatea economica exista un numar impunator de intreprinderi, in orice sistem e
conomic este diferentiata si clasificarea lor dupa diferite criterii:
A dupa forma de proprietate
B dupa marime
C dupa domeniul de activitate
D dupa statutul juridic
Din punct de vedere a dimensiunii, din punct de vedrere al domeniului si in RM exista o multi
tudine de clasificari, ca exemplu
Din punct de vedere a domeniului intreprinderile pot fi:




a. industriale
b. agricole
c. bancare etc

Din punct de vedere al formelor de prorietate
a. public
b. privat
c. mixt

Din punct de vedere a dimensiunilor
a. mici
b. mijlocii
c. mari
Astfel, criteriile de dimensionare difera de la o tara la alta. De regula intreprinderile mici au p
ana la 100de salariati, cele mijlocii de la 100-500, cele mari mai mult de 500 de salariati.
In Rm exosta o alta tipologie: intreprinderile micro de la 0-20, mici de la 21-75 de persoane, d
e la 76-499sunt intreprinderi medii, peste 500de angajati sunt intreprinderi mari.
Practica mondiala a determinat si evidentiat divizarea dimensionala a intreprinderilor dupa ur
matoarele criterii:
a. numarul de angajati
b. volumul capitalului aplicat
c. marimea profitului si al productiei
d. cota productiei marfa in volumul total al produsului
e. marimea segmentului pe piata
f. gradul de importanta sociala

Aprecierea dimensionala a intreprinderilor, deoarece difera de la tara la tara, ca exemplu in R
M ca intreprinderi mari pot fi considerate: Franzeluta, Bucuria..., pe cand in SUA sunt cca 30
0de intreprinderi industriale mai mult de 1mld de dolafi, iar cele mai mari intreprinderi ale lu
mii 23 sunt americane care intrec dimensiunile ca intreprindere a intregii economii nationale a
RM.

2. In jurisprudenta notiunea de intreprindere este tratata ca subiect economic autonom cu drep
tul de persoana juridica care are atribute de agent economic, independent in activitatea sa. Are
statut inregistrat sub un anumit nume, are stampila, si cont in banca, Intrprinderea include ur
matoarele drepturi:
. de a incheia contracte cu alti agenti economici din numele sau
. aduce responsabilitate pentru obligatiile asumate




. a cere respectarea obligatilor fata de sine a partenerilor de afaceri
. a cere compensarea daunelor materiale pricinuite.
Ca agent economic intreprinderea poate fi:
. atat persoana fizica
. cat si persoana juridica

In conformitate cu legislatia RM cu privirela antreprenoriat si intreprindere sunt prevazute ur
matoarele forme organizationale si juridice
. antreprenoriatul mic cuprinde: intreprinderile individuale, societatea cu responsabilitate limit
ata, societate in nume colectiv, intreprinderile comanditare
. antreprenoriatul mediu: societatile pe actiuni, cooperativele de productie, intreprinderile de a
renda, intreprinderile colective, intreprinderile municipale si de stat
. antreprenoriatul mare: trust-urile, concernele, sindicatele

In conditiile contemporane, companiile mari se califica ca companii nationale sau transnation
ale.

Structura companiilor din antreprenoriatul mare poate fi determinata prin metoda de concentra
re, care poate fi
. prin absorbtie
. prin fuziune
In afara de aceste tipuri sunt cunoscute si intreprinderi mari-mixte care pot fi in determinarea
sa in diverse domenii si pot include capitalul din fie productie, servicii, comert, finante, invata
mant, cercetari stiintifice, ocrotirea sanatatii
Aceasta forma corporativa a intreprinderilor are atat avantaje sau dezavantaje.
Avantajele corporatiei sunt conditionate de superioriattea tehnica. Deci si riscul economic este
mai mic in realizarea intereselor.
Dezavantajele constau in cota de impozit pentru corporatii cat si platit de actionari de divident
e (dubla impunere).

Formele de organizare a intreprinderilor sun conditionate de multitudinea de factori
. legislativi
. credibilitatea intre parteneri
. repartitia responsabilitatilor
. disponibilitatea de resurse
. de accesibilitatea la ele
. structura cinjuncturii de piata
Insa toate formele si aspectele organizatorice, cat si modul de activitate tine de cadrul legislati




v, deoarece profatibilitatea trebuie sa se supuna regulilor determinate de legislatie.
Pentru a avea un succes intr-o afacere economica este necesar a respecta anumite conditii:
. reclama intentiilor
. pe masura sporului volumului productiei cat si a vanzarilor sa se realizeze si efectul producti
ei, ceea ce se manifesta prin reducerea cheltuielilor fixe initiale la unitatea de produs.
. integrarea pe verticala, este includerea proceselor continue la cele initiale
. integrarea prin rezultat, cand intreprinderea isi extinde activitatea pe baza de noi investitii sa
u cumpararea intreprinderilor concurentiale
. largirea nonmenclaturii, care pot determina diminuarea cheltuielilor.
. sporirea vanzarilor pe fondul altor activitati paralele cu cea de baza
. cresterea pe contul economisirii cheltuielilor (atragerea de noi angajati mai calificati)
. intarirea pozitiei pe contul calitatii, prin recunoasterea produsului ca produs marca

3. Managementul si marketingul sunt doua specializari a activitatii economice
Managementul este un fenomen de mari dimensiuni, un complex a carei necesitate obiectiva r
ezulta de insasi natura muncii sociale. De aceea in tarile dezvoltate managementul este situat l
a acelasi nivel ca si progresul tehnic care oricat ar fi de performant, eficienta nu poate fi valori
ficata decat deun management corespunzator. Managementul este un factor important in utiliz
area eficiemta a tuturor componentelor proceselor de productie. Ca element de baza in manag
ement, este determinat procesul de a conduce. A conduce inseamna a decide, decizia fiind de f
apt motorul managementului, a procesului continuu de armonizare a obiectivelor cu resurse.
Orice activitate manageriala bazandu-se pe decizie a determinat si esenta conducerii, adica det
erminarea eficientei activitatii prin modul in care sunt elaborate si aplicate deciziile. Astfel de
cizia reprezinta un act in care se include o actiune, care la randul sau determina mijloacele, cai
le de atingere a obiectivului, care rezulta din un proces de discutii contradictorii sau chiar caz
uri de incertitudini. Alegerea uneia din aceste decizii si reprezinta o multitudine de solutii posi
bile. Deci solutia constientizata sau aleasa din mai multe posibile cu scopul de a atinge si a aju
nge la rezultatul asteptat presupune adoptarea pe baza de informatii pentru a inlatura riscul si s
tarea de incertitudine. Din cele relatate demonstram ca exista 3 principii de baza
. alegerea pe baza de informatii suficiente si sigure
. procesul rational
. procesul de realizare, care avand la baza sa unul sau mai multe obiective rezulta doar din efic
ienta economica sau sociala

Marketingul privit ca un concept de natura economica reprezinta o conceptie moderna, o atitu
dine in orientarea intreprinderilor practice proclamate si organizate prin utilizarea unor metod
e si tehnici stiintifice, respectiv a unui instrument specific. Marketingul se refera la un comple
x de activitati economice, coordonand atat bunurile cat si serviciile cu scopul de a orienta flux




urile de bunuri si servicii de la producator pana la consumator si determina atat destinarea bun
urilor de consum final cat si de utilizarea bunurilor de consum intermediar.
Orientarile de marketing pot fi la randul sau determinate si de urmatoarele principii:
.receptivitatea fata de cerintele societatii, cunosterea sau chiar anticiparea acestor cerinte
. flexibilitatea- capacitatea de adaptare la evolutia cerintelor de consum
. inventiile- care si reprezinta spiritul creativ, deci si preocuparile permanente oentu innoire, p
entru modernizare
. viziunea larga- valorificarea ciclului de productie si determinarea vitezei de rotatie a fluxului
de capital
. eficienta maxima-orientarea crearii bunurilor si serviciilor oentru satisfacerea nevoilor de co
nsum in concordanta cu cerintele pietei si a societatii.
Astfel, markeyingul reprezinta in primul rand o problema de comportament al intreprinderilor
de racordare permanenta a activitatii acestora la cerintele ce rezulta din dinamismul factorilor.

Intreprinderile trebuie sa procure si sa ofere pietei numai ceea ce cumparatorii cer si au nevoie
. Pentu aceatsa intreprinderea trebuie sa detina suficiente resurse umane, materiale si financiar
e, capacitatea de a le mobiliza si coordona operativ si eficient.

4. Orice afacere incepe de la o idee care la randul sau reprezinta un proces de transformare a a
cestei idei intr-un produs sau intr- un serviciu care este solicitat si cumparat. Ideea in sine este
inutila daca nu va fi pisa in practica. Indiferent de identificare, de dezvoltare, ideea de afacere
depinde de mediul de afaceri, resursele materiale, tehnologice, umane, financiare disponibile,
ba chiar si de putin noroc.
Orice idee de afacere poate fi bazata pe:
. unul sau mai multe produse fabricate
. unul sau mai multe produse pentu distribuire
. unul sau mai multe servicii pe care le prestati
. este o combinare alcatuite din cele trei posibilitati de mai sus
Daca totusi ati decis sa deschideti o afacere de la 0, atunci este necesar inregistrarea intreprind
erii si inceperea activitatii. Etapele de baza sunt:
. inregistrarea intreprinderii la Camera inregistrarilor de stat
. deschiderea contului bancar
. punerea la evidenta fiscala la Inspectoratul fiscal de Stat
. inregistrarea in calitate de platitor al cotei asigurarii sociale la oficiul teritorial al Casei Natio
nale de Asigurari Sociale
. inregistrarea in calitate de platitor al primelor de asigurare de asistenta medicala la Agentia T
eritoriala a Companiei de Asigurari in medicina
. obtinerea licentei sau obtinerea autorizatiei




Pe lamga formalitatile sus mentionate, in calitate de antreprenor trebuie respectate si alte activ
itati:
. alegerea amplasarii afacerii. Cladirile pot fi cumpatarate, inchiriate
. pregatirea spatiilor, cumpararea sau inchirierea echipamentului
. stabilirea relatiilor cu furnizorii
. selectarea personalului
. promovarea facerii

Dupa determinarea statutului juridic al desfasurarii afacerii este necesar de a stabili si disponi
bilitatea de resurse. In primulmrand este necesar de a lua in calcul cheltuielile suportate pentru
formalitatile legale necesare pentru inregistrarea afacerii si anume, taxa pentru inregistrare, p
entru perfectionarea documentelor, pentru publicarea denumirii. La fel cheltuieli pentru confe
cyionarea stampile
. deschiderea contului bancar
. licentierea activitatii sau obtinerea autorizatiilor necesare
O cota considerabila in cheltuielile de initiere reprezinta alegerea locului de amplasare, promo
varea afacerii, remunerarea muncii, cheltuieli neprevazute. In relatiile cu banca este foarte im
portant sa cititi atent cintractul de imprumut si in soecial conditiile imprumutului. Sa inteleget
i conditiile planului de rambursare, inclusiv care este dobanda si cum se calculeaza si care est
e plata de incredere ce trebuie rambursata pana la o anumita data.
Sa apreciati din timp riscurile si sa aveti pregetit cateva variante de rezerva pentru situatiile de
risc.
Sa ganditi atent toate aspectele planului de afaceri, in special partea de venituri anticipate, car
e va va permite sa demonstrati ca sunteti in stare sa rambursati la timp creditul bancar.
Intocmirea planului de afaceri la fel ca si elaborarea de cercetari in cadrul unei pieti sau evalu
area unei idei de afaceri este o activitate pe care foarte multi doresc sa o ignore dar ea reprezin
ta un indrumator pentu afacere. Evident, acest plan trebuie sa fie intocmit pentru a va ajuta sa
priviti afacerea in perspectiva, sa alocati si redistribuiti resursele necesare, sa va cincentrati as
upra elementelor principale si sa va pregatiti pentru eventuale probleme si oportunitati. Pentru
elaborarea unui plan de afaceri e necesar de a determina umratoarele etape
.identificarea obiectivelor
. elaborarea structurii
. inregistrarea lui sub forma scrisa
. in permanenta revizuirea lui
. actualizarea































Inflatia si somajul
1. Somajul, esenta, cauza si forma, legea Ouken
2. Politici antisomaj
3. Cauzele si tipurile inflatiei
4. Politica anti-inflationista

Somajul : reprezinta nefolosirea in diferite forme a unei parti a fortei de munca active. Somajul este o
problema determinanta in societatea contemporana. Pe linga folosirea insuficienta a resurselor
umane , somajul reprezinta si venituri joase ale populatiei. Pierderile de la somaj pot fi estimate atit
in aspect economic cit si in aspect social. Din punct de vedere economic pierderile conform legile lui
OKun sint mult mai majore decit de la orice alte dezichilibre economice , de ex monopol , modificari
de structura , crize. Din punct de vedere social somajul afecteaza nivelul de viata , traumeaza




psihologic oamenii , cu cit durata de somaj este mai mare cu atit mai mult se pierde calificarea, si cu
atit mai problematica este o noua angajare in cimpul muncii. Cu toate acestea practica mondiala a
demonstrat ca o ocupare deplina (100%) a potentialului fortei de munca este imposibila. Aceasta
stare determina un rezultat determinat de factori obiectivi ca de ex: suprapunerea posibilitatilor ,
vointa, gusturile, abilitatile indivizilor, peste cerintele si necesitatile activitatii economici; cresterea
numarului de populatiei , raritatea resurselor, progresul tehnic, cauze ce reies din interiorul familiei,
probleme personale. Conform aprecierilor stiintifice somajul poate fi determinat prin forma sa , ca
somaj natural, care paote fi estimat in 5-6% din numarul populatiei apte de munca. Astfel somajul
natural nu se determina ca pierderi in produsul PIB. De aceea in diferite tari nivelul somajului natural
este diferit : de ex in SUA in anii 60 el era estimat la 4 % , in anii 80 -> 6-7%, incepind cu anii 90 -> 8-
9%. In teoria economica oficial somer poate fi : calificat- acea persoana care nu are un loc de munca
insa activ este in cautarea lui si este inscris la bursa muncii, pentru a fi inregistrat ca somer persoana
trebuie sa demonstreze ca starea sa de somer este generata din motive obiective, inafara vointei lui.
Doar in acest caz poate beneficia de indemnizatii de somaj.
Cauzele starii de somaj pot fi :
1. Benevola: apare atunci cind angajatii nu doresc sa munceasca pentru salariu, prefera sa nu
accepte conditiile de munca , fie din motive familiale , persoanale sua din alte considerente
2. Fortata : este atunci cind locul de munca lipseste , desi persoana poate si doreste sa
munceasca conform conditiilor existente.
Nivelul somajului poate fi evaluat in indici absoluti , si anume ca numar al somerilor in totalul
bratelor de munca a tarii. Problema aprecierii nivelului somajului este foarte dificila , din cauza ca
legea prevede inregistrarea statului de somer pe un termen stabilit, ca de ex : 1 an sua 6 luni. De
aceea nivelul real al somajului este cu mult mai mare decit datele oficiale, statisticile; deoarece exista
somaj partial (ocupatii de sezon), somaj ascuns sau somaj neinregistrat. In indici relativi rata
somajului se prezinta ca un raport : numarul somerilor in totalul bratelor populatie active *
100%(Ns/Na* 100%)
Conform legii lui Ouken poate fi determinat ca diferenta dintre marimea potentiala si marimea
reala(rata somajului), somajul natural nu este inclus , desi pierderile la un procent de somaj sint
estimate in 2,5-3% in pierderile din PIB.
Determinam diferite aprecieri a tipurilor, formelor si genurilor de somaj in dependenta de factorii ce
il determina. Ins a toate varietatile de manifetare a somajului pot fi clasificate in 3 tipuri de baza.
1. Somajul frictional : este generat de o deplasare permanenta a populatiei dintr-o regiunbe in
alta , de la o specializare la alta, cit si de schimbarea etapelor de virsta. Acet tip de somaj este
inevitabil, pentru orice sistem economic, deoarece exprima tendintele populatieii pentru a-si
ameliora conditiile de trai , pentru a acunoaste alte zone geografice , pentru asi majora
califativul , deci somajul frictiona exista si atunci , in conditiile utilizarii depline a fortei de
munca. De aceea el reprezint o stare benevola.
2. Somajul structural(tehnologic): are loc in cazul cind cererea si oferta fortei de munca nu
coincid. Deoarece raportul lor este diferit, si anume in diferite ramuri, sectoare ale




economiei. Somajul structural determina si modificare astructurii economice ca rezultat a
modificarii tehnologice.
3. Somajul ciclic (conjunctural) : este generat de consecintele si oscilatiile activitatii economice.
Astefel de ex in perioada declinului economic este o cerere redusa a fortei de munca in toate
ramurile, in timpul inviorarii somajul scade , deoarece creste cererea. O variata a somajului
ciclic reprezinta si oscilatia sezoniera, a nivelului ocupariui in unele ramuri. Ca de ex in RM : in
agricultura sau constructie.

In aprecierea starii de somaj se aplica si cele generate de anumite situatii specifice , astfel
cunaostem
Somaj partial: nedeplin, pentru femei paote fi considerat de ex concediile de
materniatate fara termen.
Somaj la negru : exista atunci cind cei inregistrati ca someri exercita ocupatii
ocazionale : ca de ex comert , servicii
Somaj total : cind locul de munca este pierdut definitiv si se cere o noua pregatire
profesionala.
Chiar si nivelul natural al somajului , de unii specialisti este considerat negativ, chiar si din punct de
vedere social, deoarece el determina unele tendinte de parazitism social, -- indemnizatii de somer.
Teoria economica mondiala a demonstrat ca deseori este mai eficient de suportat consecintele de pe
urma somajului , decit de a delimita tendintele progeresului tehnologic. In RM problema somajului
este foarte acuta.

Politici antisomaj
Piata muncii in conditiile contemporane paote fi reglata:
De catre stat
De catre sindicate
De catre antreprenoriat
Reglarea prevede influenta asupra cerereii cit si asupra ofertei fortei de munca. Obiective ale reglarii
pot fi
1. Salariile
2. Durata saptaminii de munca
3. Durata concediilor
4. Regulile de angajare de concediere
5. Diferite forme de asigurari sociale
Astfel politicele antisomaj difera de la un stat la altul , in dependenta de situatia geografica, nivelul
constiintei populatiei , modul de viata , regimul politic. Insa principalele principii de solutionare a
problemei somajului sint aceleasi. Ca de ex antreprenoriatul influenteaza prin mecanismul pietii, adic




aprin preturi , prin profituri, prin concurenta; sindicatele in reglarea pietii muncii determina
urmatoarele:
1. Pot limita oferta muncii prin cererea introducerii restrictiilor in calea emigrarii , sau prin
contributii la adoptarea legilor despre durata saptaminii de lucru, marirea termenului de
instruirea profesionala
2. Inaintarea cerintelor de majorare a salariilor
3. Influenta asupra tarifelor vamale , care ar proteja de ex anumite ramuri nationale cum ar fi
agricultura in RM , care ar determina cerearea fortei de munca

Politicele antisomaj statale pot fi caracterizate astfel :
1. Perfectarea sistemului de informare a populatieii referitor la posibilitatile de angajare in
cimpul muncii
2. Actiuni privitor la perfectioanrea sistemului de educare , de pregatire profesionala,
organizarea procesului de reciclare, prientarea cererilor alternative de ocupare in cimpul
muncii
3. Organizarea lucrarilor publice din contul cheltuielilor din buget
4. Pentru tarile suprapopulate se aplica practica contractelor interstatale de utilizarea fortei de
munca
In vederea realizarii acestor obiective masurile politicii antisomaj pot fi deivizate si in :
Active: ca de ex determina stimularea cresterii cererii de forta de munca : crearea de noi
locuri de munca, organizarea de lucrari publice , cresterea transparentei pietii muncii
Pasive : pot fi determinate acordarea de beneficii persoanelor care se afla in stare
involuntare de somaj, de facilitati unor categorii de pesoane, limitarea duratei zilei de
munca. In majoritatea sist economice sunt utilizate si diferite programe sociale de sta ca de
ex indemnizatiile de somaj, plata pensiilor care determina ocrotirea unor categorii a
populatiei. Insa posibilitatea formarii programelor sociale depinde de profitul crreat , de
impozitele percepute in activitatea de productiei


Inflatia : reprezinta a doua problema macroeconomic adupa somaj, cu care se confrunta societatea
contemporana . Astfel inflatia poate fi apreciata ca o crestere generala a nivelului pretului la
marfurile de consum si al cheltuielilor de productie. Cresterea indicilor preturilor produselor de
consum final, se apreciiaza prin cerere. Cresterea preturilor la marfurile investitionale : materie
prima, energie , determina inflatia prin oferta . una din definitiile generale ale inflatiei este emisia
cantitatilor suplimentare banesti in circulatia monetara peste cerintele comertului si marfurilor si
serviciilor , aceasta duce la deprecierea unitatilor banesti si sporirea respectiv a preturilor la marfuri ,
mai departe scade capacitatea de cumparare a unitatii monetare deoarece la baza ei sta o valoare
din ce in ce mai mica. Deci Inflatia insa nu poate fi calificata ca o simpla crestere a preturilor care




rezulta de cresterea masei monetare din circuit: de ex marfurile de prima necesitate se vor vinde la
orice pret , deci inflatia are la baza ei si o multitudine de oscilatii ciclice, dezechilibre in diferite
segmente , in economia de piata , de aceea a mentine echilibrul economic in toate aspectele este
foarte dificil . Deci inflatia poate fi conditionata si de diverse disproportii generale ca de ex
1. Dezechilibre intre cheltuieli si venituri guvernametale, care se manifesta prin deficitul
bugetar
2. Cind politica investitionala se bazeaza doar pe cresterea masei monetare, ca sursa
investitionala ; de ex fosta URSS , investitii militare ce este un sector neproductiv
3. Cresterea nivelului general al pretului determinat de structura pietii , cind preturile nu sunt
determinate de conjunctura de piata ci sint dictate de unele scopuri monopolisitice sau
oligopolistice

Inflatia la inceput a aparut in situatii exceptionale (razboi , calamitati) , cind se aplica emisii masive de
masa monetara, ca de ex banii de hirtie pentru a acoperi cheltuielile aparute. In prezent inflatia
determina un fenomen cronic de aceea mentinerea echilibrului in cadurl sistemului economic este
foarte dificil. Inflatia contemporana poate fi determinata de 3 forme
1. Inflatie moderata , ea reprezinta 10-15% a cresterii pretului anual. Preturile cresc incet,
valoarea bunurilor se pastreaza de aceea acest tip se considera benefic pentru activitatea
economica deoarece impune a cheltui capitaluri banesti , a promova o politica mai eficienta ,
a stabili preturile in determinarea schimbarii cererei si ofertei , lipseste riscul de a incheia
contracte la preturi nominale si deseori se consuma economiile.
2. Inflatia galopanta : incepe de la 20% dar paote ajunge pina la 200% anual , majoritatea
contractelor de afaceri se coreleaza odata cu schibarea preturilor sau conform determinarilor
valorii valutelor straine. Banii incep sa se materializeze rapid , sistemul bancar in aceasta
situatie aloca creditele, nu sint oferite la obinzi obisnuite , dar conforme modificarilor
valutare. Respectiv creste cererea fata de valuta straina.
3. Hiperinflatia : cind masa monetara si preturile creste catastrofal. De la 2000% in sus.
Agentii economici majoritatea falimenteaza , se pierde increderea totalmente in valuta
nationala, creste viteza circulatiei monetare care se egaleaza cu cresterea masei monetare,
preturile cresc vertiginos , in proportii mari . De aceea metodele stabilizare oisnuiute nu sunt
eficiente, de aceea se aplica reforme monetare radicale, ca de ex devalorizarea monetara ce
reprezinta schimbarea valutei depreciate :
Printr-un nou etalon monetar
La un curs nou : care paote fi definita revalorizarea

Exista inafara de aceste determinari a inflatieii, care sint definite ca forme deschise si inflatie
deprimata care nu rezulta din sporirea pretului. Se manifesta prin aparitia deficitelor de marfuri. In
acest caz sporesc afacerile speculative, de aceea preturile sporesc neoficial si odata cu lichidarea
deficitului aceasta priblema dispare





Politica de stat de reglare a preturilor poate frina inflatia , insa inflatia paote sa creasca si in cazul
daca sporesc preturile la factorii de productie. Astel prin retinerea volumului de productie statul nu
paote retine si nivelul inflatiei, deoarece preturile pot creste si mai mulkt ca in periapoada
precendeta, astfel corelatia intre nivelul preturilor si nivelul productiei este contrainversat, intre
preturi isi inflatie exista deosebiri.
Asadar daca cererea creste depasind oferta , apare un surplus de bani , ce duce la cresterea pretului
, insa somajul nu exista, deoarece capacitatea de productei se utilizeaz ala maximum pentru a
aacoper cererea crescind. Deci productia daca va determina o crestere va genera cresterea preturilor
la materia prima. Care la rindul sau va tdetermina la rindul sau o crestere a pretului. Deci politica
economica nu paote determina ca un mecanism determina in solutionare problemei inflatieii doar
reglarea pretului de consum. De aceea si se utilizeaza o multitudine de politici statale. In elaborarea
politiicii economioce antiinflationiste sint 2 alternative
Lichidarea inflatiei prin politici economice radicale
Acomodarea la inflatie prin indemnizarea veniturilor


In cazul politiici radicale statul poate actiona si prin manevrarea cheltuililor guvernamentale , cu
impozitele, pentru a influenta cererea crescinda, scade cerereare dar si ritmul inflatiei insa se
limiteaza si cresterea productiei, care la rindul sau determina declinul care si va genera cresterea
somajului , politica de adoptare a inflatiei prin politica de reglementare se exercita de catre BNM prin
manevrarea cu masa monetara si prin nivelul dobinzii la credite. Statul trebuie sa aplice actiuni
deflationiste pentru limitarea cererii crescinde deoarece stimularea cererii cit si mentinerea artficiala
a ocuparuii fortei de munca duce la pierderea controlului asupra inflatiei , de regula politica
economica eficienta reprezinta o imbinare a amecanismelor unde nu se pune accentul pe principiul
monetarist sau fiscal si TE determina o varianta antiinflationista curba luui Philips . s-a determinat ca
cresterea a inlatiei peste 2,5-3% va urma o incetinire brusca a sporirii preturilor. Astfel se paote
scadea nivelul somajului pe contul sporiiri ritmului infletieii, deoarece scaderea somajului este
urmata de sporirerea preturilor , deci si a salariilor care va genera inflatia. Exista si diferite modificari
a acestei teorii intordusa de alti economisiti dar care in ansamblu sint utilizate pentru elaborarea
politiicilor economice , care este posibil o anumita ocupare a populatiei Si o anumita stabizlizare a
pretului.
3.04.2014
Economia nationala si cresterea economica
. Economia nationala si principalii indicatori macroeconomici
. Cresterea si dezvoltarea economica
. Ciclitatea dezvoltarii economice, criza economica

1. Economia nationala reprezinta totalitatea de activitati economice in limitele frontieri unui st




at, cu scopul de a asigura un nivel acceptabil de viata populatiei si functionarea eficienta a inst
itutiilor publice.
Un stat suveran si independent este de neconceput fara un control asupra resurselor nationale
de productie.
Astfel, rezultatele activitatii economice la nivelul intregii economii nationale se masoara cu aj
utorul indicatorilor macroeconomici care si sunt numiti agregatele macroeconomice.
Agregatele reprezinta o expresie de sinteza a rezultatelor economice in ansamblu, care la rand
ul sau pot fi obtinute prin insumarea fluxurilor, operatiunilor sau a rezultatelor realizate de tot
alitatea agentilor economici intr-o tara sau alta.
Agregatele macroeconomici oremit efectuarea evidentei statistice la nivelul intregii economii,
precum si determinarea cresteriimeconomici, nivelul somajului, nivelul inflatiei. Acesti indica
tori reprezinta aspectul principal in liarea deciziilor de catre agentii economici autohtoni, inve
stitorii straini, organizatiile internationale si desigur determinarea comparatiilor internationale
.
Deci, indocatorii macroeconomici si determina principalul factor in determinarea nivelului de
dezvoltare economica, precum si determinarea locului in comparatie cu alte economii national
e sau pe scara mondiala.
Anume in baza acestor indicatori si se iau deciziile cu privire la acceptarea sau neacceptarea u
nei tari in calitate de membru a Uniunii Europene.

Principalii indicatori macroeconomici este produsul intern brut, insa determinat de urmatorii i
ndicatori: produsul national brut, produsul intern net, produsul national net, venitul national.
Acesti indicatori indeterminarea analizei economice includ doar bunurile si serviciioe care sun
t vandute pe piata, da nu si produsele destinate autoconsumului.

Principalele metode de calcul a indicatorilor macroeconomici sunt:
. metoda valorii adaugate brute
. metoda veniturilor, care reprezinta insumarea veniturilor factorilor de productie care sunt for
mate din salariu, profituri, dobanzi, taxe, de ex TVA, taxele vamale si accizele.
. metoda cheltuielilor, suma cheltuielilor de consum a populatiei, investitiile brute, cheltuielile
publice si exportul net

Produsul global brut reprezinta valoarea totala a bunurilor si serviciilor create unei economii n
ationale intr-o perioada de timp, de regula intr-un an. Acest indicator se calculeaza ca suma i
mtregii productii create in toate sectoarele economiei nationale. El indica duble sau multiple i
nregistrari ale acestor produse. Produsul global brut este mai rar folosit.

Produsul intern brut este principalul indicator macroeconomic, astfel, PIB constituie valoarea




bruta a bunurilor si serviciilor finale create in interiorul unei tari de catreagentii economici aut
ohtoni si straini, de regula intr-un interval de timp, un an. Astfel PIB vizeaza teritoriul unei tar
i indiferent de apartenenta nationala a agentilor economici. Toate intreprinderile aflate pe aces
t teritoriu indiferent de provenienta si apartenenta lor nationala participa la crearea PIB. In pro
cesul distribuiri si utilizarii PIB, este destinat:
. pentru consumul personal
. consumul public
. formarea bruta de capital
. exportul net
In ultimele decenii PIB este considerat principalul indicator macroeconomic. Insa doar penntr
u tarile in curs de dezvoltare. In tarile dezvolatate care au amplasate peste hotare un numar im
punatpr de agenti eonomici, prioritate se acorda produsului national brut

PNB reprezinta valoarea pe piata a bunurilor si serviciilor finale obtinute de catre agentii econ
omici autohtoni atat pe teritoriul tarii de origine cat si peste hotare. In acest fel produsul natio
nal brut are drept criteriul de baza apartenenta de baza a produsului creat. La determinarea lui
nu vor fi insumate rezultatele activitatii intreprinzatoriului strain care activeaza pe teritoriul na
tional. PNB este mai mare sau mai mic decat PIB in determinarea soldului fie negativ sau pozi
tiv a produsului brut realiazat de agentii economici straini in interiorul tarii la care se adauga s
au se scade soldul comertului exterior. Deci PNB permite evaluarea potentialului unei tari, im
diferent daca agentii sai economici activeaza pe teritoriul tarii sau in strainatate.
In tarile dezvoltatea PNB de regula cu 10-30% este mai mare decat PIB, in tarile slab dezvolta
te din contra. Prin PNB se poate determina rata somajului.
Marimea PIB cat si a PNB sunt influentate de evolutia cantitatilor de bunuri si servicii produs
e, dar totodata si de modificarea preturilor si serviciilor la produs. In scopul evaluarii proportii
lor in care indicatorii macroeconomici sunt modificati nu de dinamica lor reala ci de schimbar
ea, de obicei cresterea preturilor, sunt utilizate notiunile PIB nominal si real sau PNB nominal
si real.

PIB nominal se calculeaza pe baza preturilor curente, pe cand PIB real pe baza preturilor com
parative. Astfel diferenta in marimea nominala si reala, reprezinta majorarea preturilor care se
numeste deflatorul PIB de care la randul sau determina nivelul inflatiei.
PIB precum si PNB sunt indicatorii cei mai determinanti in statistica internationala. Acesti ind
icatori si determina principiul de diagnosticare a cresterii economice sau criza.

Raportul PIB pe locuitor sau PNB pe locuitor permit determinarea nivelului de dezvoltare a u
nei tari, precum si nivelul bunastarii populatiei. PIB cat si PNB care include si consumul de ca
pital fix nu poate oferi realitatea aprecierii valorii nou create pe parcursul unui an.




Daca PIB sau PNB va fi scos marimea amortizarii atunci noi vom abtine produsul intern net s
au respectiv produsul national net.
Daca PIB si PNB determina valoarea adaugata bruta a bunurilor si serviciilor finale produse at
unci produsul intern net cat si produsul national net include valoarea adaugata neta.

Un alt indicator foarte des utilizat in economia nationala este venitul national.
Venitul national reprezinta suma veniturilor provenite din munca, proprietate, venituri care su
nt obtinute de pe urma producerii bunurilor, astfel sous vemitul national reprezinta suma salar
iilor, dobanzilor, profiturilor si rente.
Se calculeaza prin mai multe metode, dar cel mai frecvent prin insumarea salariilor agentilor r
ezidenti a veniturilor din proprietate si a veniturilor intreprinderilor. Anume venitul national d
etermina marimea veniturilor personale a cuantumului acumularii a investitiilor si crearea de
bunuri si servicii de consum. Venitul national poate fi utilizat pentru
. cheltuielile de consum
. investitii

2.In lumea contemporana ritmul cresterii economice poate determina starea activitatii econom
ice date ca un indicator principal prin intermediul caruia se detemina aprecierea eficientei unu
i Guvern unui Parlament sau a insasi Presedinte.
Dinamica economica este exprimata printr-un sir de fenomene diferite, de ex dezvoltarea econ
omica, crestere economica, progresul economic.
Astfel, cresterea economica reprezinta un proces de sporire a cantitatii de bunuri si servicii cre
ate intr-o unitate deplina de ansamblul intregii economii nationale. Reprezinta un fenomen car
e poate fi masurat. Aceasta exprima o evolutie de lunga durata in cazul careia se fac analize at
at asupra fluctuatiilor ciclice, cat si a celor sezoniere.
Stiinta economica distinge numai o crestere economica pozitiva, dar se cunoaste si o crestere
economica 0 si chiar una negativa.
Oricum exprimand o evolutoe de lunga durata ca o trasatura fundamentala a activitatii econo
mice, cresterea economica ramane mereu pozitiva. Astfel, cresterea economica pozitiva reprez
inta sau exista atunci cand cantitatea totala de bunuri si servicii produsa cat si PIB pe cap de l
ocuitor se mareste.
Cresterea economica se exprima prin producerea cantitatii de bunuri a PIB pe cap de locuitor
este in descrestere
Cresterea economica 0 in care productia de bunuri in care PIB nu se modifica.
In viata reala se mai inalneste si cresterea economica nominala ce exista atunci cand sporeste
doar marimea valorica a PIB fara o crestere a PIB a expresiei fizice. Aceasta forma de crestere
economica se datoreaza doar modificarii preturilor.





Pentru masurarea cresterii economice sunt utilizati un sir de indicatori
PIB si PNB. Atat la nivelul economiei nationale cat si pe cap de locuitor. Astfel de masurare s
e face pron compararea acestora, fie la inceputul si sfarsitul unui an sau compararea anului cur
ent cu cel precedent.
Rata cresterii economice determina situatia cand va depasi rata cresterii populatiei, care la ran
dul sau va deminstra fenomenul cresterii dentrai a populatiei si a veniturilor pe cap de locuitor
, deci prin masurare se determina rata cresterii economice.
Rata cresterii economice in orice sistem economic determina nivelul de dezvoltare economica
.
Cresterea economica rezulta si dintr-un sir de factori, nu numai economici, dar si tehnici, stii
ntifici, organizationali, politici, culturali...
Fiind foarte numerosi acesti factori pot fi grupati si in anumite categorii
. directi
. indirecti
sau
.interni
.externi
sau.
primari
.derivati
sau
. materiali
. nemateriali

Ca factori directi, pot fi forta de munca, capitalul tehnic, progresul tehnologic, resursele natur
ale, resursele informationale
Factorii indirrecti sunt determinati de rata economilor, investitiilor, de chimbarile economice s
i sunt determinate de relatiile intre tari

In concluzie factori cresterii economice pot fi determinati si in urmatoarele categorii
.factorii de baza, pamantul, munca, abilitatile
. factori sociali si institutionali: spiritul de intreprinzator, sistemul de intreprinderi, de securitat
e, consumul social, interesul grupurilor politice
. factori materiali: capitalul, forta de munca
. factori nemateriali: reformele religioase, mediul social, politic, legislativ
O importanta deosebita pentru tarile in curs de dezvoltare factorii cresteii economici mai sunt
determinate de factorul de timp: pe termen lung si scurt
Majoritatea determinarilor mondiale au demonstrat ca factorii cresterii economici sunt:




. factorii clasici: munca, capitalul
. neofactorii de productie: progresul tehnic, inovatiile

3. Procesele economice prin activitatea sa nu decurg uniform, dar sunt supuse anumitor fluctu
atii sau oscilatii ciclice. Aceste fluctuatii ciclice sunt caracteristice pentru toate domeniile vieti
i economice.
Ciclul economic reprezinta o forma de desfasurare a activitatii economice cand economia trec
e orin mai multe faze, dar revine la faza initiala.
Recunoscand caracterul obiectiv al ciclurilor economice majoritatea savantilor economisti de
monstreaza ca acest fenomen are la baza atat factori interni cat si externi de influemta asupra
caracterului ciclic, a duratei luo, a specificului de manifestare a diferitelor lui faze.
Astfel, Scumpeter,a demonstrat ca aceatsa conceptie se bazeaza pe ideea ca oscilatiilor econo
mice se manifesta pe 3 niveluri:
. cicluri mici
. cicluri decenale
. cicluri mari
Scumpeter determina ca in sistemul economic are o legatura interdependenta o imbinare a ace
stor 3 tipuri. Astfel ca factori externi care provoaca fluctuatiile, pot fi determinati prin situatiil
e obiective si subiective:
. razboaiele, revolutiile, cataclismele
. descoperirea zacamintelor naturale
. exploatarea de noi terenuri, care determina procesul de migratie in masa
. sunt succesele in tehnologii, inventii
Acesti factori externi pot provoca atat inviorarea cat si declinul activitatii economice.

Ca factori interni ce determina ciclul economic sunt
. uzura capitalului fix, care influenteaza procesul economic
. consumul personal, cresterea sau descresterea influenteaza volumul productiei
. largirea sau utilizarea investitiilor in modernizarea productiei prin crearea noilor locuri de m
unca
. politica economica a statului

Oscilatiile nu pot fi lamurite numai prin cazurile externe sau interne, deoarece efectele asupra
economiei ationale determina imbinarea factorilor atat obiectivi cat si subiectivi., interni sau e
xterni. Astfel din punct de vedere a duratei ciclurile economice, cat si efectele sale pot fi deter
minate de cicluri mici, medii, mari.
Ciclurile economice determina si 4 faze.
. criza




. depresiunea
. inviorarea
. avantul
Cea mai pronuntata faza a ciclului este criza, deoarece reprezinta o ruptura profunda a echilibr
ului dintre productie si consum cu consecinte negative: somajul in masa, destabilizarea preturi
lor, dereglarea cursului valutar, diminuarea creditelor, falimentari in masa.
Faza depresiunii care urmeaza dupa criza poate avea o durata mare in timp. Nivelul productiei
se mentine mai jos in comoaratie cu starea pana la criza. Se mentine un nivel inalt al somajul
ui. Preturile inceteaza in cadere. Scade rata dobanzilor. Se stabilesc stocurile de marguri
Inviorarea se incepe odata cu cresterea modesta a nivelului productiei, anumite scaderi a soma
jului, treptat incep a creste preturile si nivelul dobanzilor. Pe piata margurilor creste cererea ut
ilajelor noi.
Avantul reprezinta nivelul productiei intrece cel atins in ciclul precedent. Cresc rapid preturile
, somajul scade, insa pana la nivelul minim, deoarece urmeaza un spor posibil substantial al sa
lariilor. Creste cererea la produsele ramurilor care determina nivelul tehnologiilor inalte, care
provoaca sporul cresterii a materiei prime, care la randul sau va duce la noi disproportii, care
poate crea din nou criza.





Finantele publice si impozitele
Finantele publice
. Bugetul de stat si evenimentele lui
. Impozitele si sistemul fiscal
. Metode de finantare a datoriei de stat

Finantele publice sunt acele resurse financiare care sunt ouse la dispozitia institutiilor publice,
ca exemplu partide, sindicate, stat, si care asigura exercitarea functiilor in societate.
Cea mai cunsocuta forma de organizarea institutionala a societatii umane este statul. Cel mai i
mportant instrument de influenta a statului asupra economiei si functionarea sistemului public
este bugetul de stat.
Un buget reprezinta o determinare preventiva atat a veniturilor cat si a cheltuielilor, fie a unui
agent economic pe o perioada de timp, de regula in decurs de un an.
Astfel cunoastem
. bugetul unei familii
. bugetul de afaceri




. bugetul diferitelor ministere
. bugete locale
. bugetul de stat, cel mai determinant

Bugetul de stat reprezinta un document, o lege votata de Parlament in care sunt inscrise cheltu
ielile statului si veniturile necesare pentru acoperirea acestora.
Bugetul de stat include modalitatile de formare si sursele de cheltuire a resurselor banesti dest
inate finantarii fie actiunilor intreprinderilor, fie a organelor de stat sau organelor centrale, loc
ale.
O forma specifica de buget reprezinta fondurile extra bugetare. Acestea reprezinta
resurse banesti ale statului, care au o destinatie bine determinata, dar care nu sunt incluse in b
ugetul de stat.
Cele mai cunoscute din aceste categoriide fonduri este fondul asistentei sociale, fondul de pen
sii.
In teoria economica este bine determinat sau definit bugetul Guvernului sau bugetul central si
delimitate sunt bugetele organelor administrativ locale.
Bugetul central impreuna cu begetele locale formeaza bugetul consolidat.
Bugetul de stat este elaborat anual de catre Guvern, mai bine spus de Ministerul Finantelor si
este aprobat ulterior de catre Parlament.
Bugetul de stat este definit si ca legea finantelor, deoarece prevede si autorizeaza atat cheltuiel
ile cat si veniturile.

Principiile bugetare sunt
. anualitatea, bugetul este elaborat in fiecare an astfel prevederile lui vizeaza doar anul respect
iv
. previzionalitatea, aceasta inseamna ca sunt planificate din timp, atat veniturile, cat si cheltuie
lile oentru anul viitor.
. universalitatea, bugetul de stat cuprinde toate veniturile, cat si cheltuielile de stat. Acest fapt
si faciliteaza efectuarea controlului din partea Parlamentului
. echilibrul bugetar, cheltuielile statului trebuie sa fie egale cu veniturile acestuia.

Bugetul de stat se alcatuieste in forma de balanta in devizul de venituri si cheltuieli de stat pri
n asa numita metida a aprecierilor preventive.
Pentru a fi pregatit financiar la timp intocmirea bugetului se face cu 4-6luni inainte de finaliza
rea circuitelor economice. De regula, anul financiar trebuie sa se inceapa mult mai inainte dec
at anul calendarist.
Bugetul de stat este una din cele mai eficiente parghii de coordonare a economiei, de aceea si
poate fi determinat ca un instrument de prognozare a dezvoltarii economice si este un mod de




asigurare a stabilitatii economice.
Devizul de venituri reprezinta impozitele si incasarile diverse care la randul sau determina 90-
98%din toate veniturile bugetare, ca ex impozitul pe venit al intreprinderilor si al populatiei, i
mpozitul circulatiei marfurilor, toate taxele si incasarile, impozitele financiare, accizele, confi
scarile, penalitatile si alte surse de venit.

Devizul de cheltuieli dupa structura sa depinde de sarcinile economice, politice si sociale, ca d
e ex investitiile de stat in economia nationala, subventionarea antreprenoriatului, formarea pro
gramelor sociale, metinerea administratiei de stat, cheltuielile de aparare, finantarea organelor
de ocrotire a ordinii publice si juridice, toate cheltuielile legate de angajamentele internationa
le.
In RM primul buget independent a fost intocmit in 1991. In perioada de tranzitie, bugetele loc
ale in mare masura sunt componentele bugetelor de stat. Astfel constituirea unui stat de drept
bazat pe o larga autonomie implica ca bugetele administratiei publice locale sa fie independen
te.

Diferenta dintre veniturile si cheltuielile statului constituie soldul bugetar. Din punct de veder
e al soldului bugetar in procesul executarii bugetului sunt cunoscute 3 situatii diferite:
. buget echilibrat, cand cheltuielile si veniturile sunt egale. Soldul bugetar este egal cu 0.
. buget excedentar, veniturile sunt mai mari decat cheltuielile. Soldul este pozitiv.
. buget deficitar, veniturile sunt mai mici decat cheltuielile. Soldul bugetului este negativ.

Dificitul bugetar este o stare a bugetului de stat cand cheltuielile depasesc veniturile.
Deficitul bgetar are urmari negative asupra dezvoltarii economice. Pentru a diminua acest difi
cit sau a-l elimina, in practica mondiala sunt utilizate urmatoarele metode
. recurgerea la imprumuturi interne
. folosirea veniturilor provenite din privatizare
. emisia de catre Banca Centrala a unei cantitati suplimentare de bani
. urilizarea imprumuturilor externe

In RM in utlimele decenii, dificitul bugetar a fost finantat din sursele provenite din privatizare
, precum si din mijloacele atrase din vanzarea hartiilor de valoare. Deoarece procesul de priva
tizare nu a luat sfarsit, aceasta metoda ar fi o sansa si oentru viitor.

Atunci cand deficitul bugetar inregistreaza dimensiuni insemnate, are loc o crestere a datoriei
publice.
Datoria publica repreainta totalitatea imprumuturilor interne sau externe contractata de catre st
at cu scopul acoperirii deficitului bugetar.




Datoria publica nu figureaza in bugetul de stat. In buget este inscris la capitolul cheltuieli, doa
r dobanzile, uneori si oenalitatile, care in anul respectiv urmeaza a fi platite fie creditorului int
ern sau extern.
Deoarece datoria publica poate fi acoperita in ultima instanta prin venituri acumulate sub form
a de impozite. Datoriile de azi reprezinta impozite care vor fi colectate maine.
In lumea contemporana datoria publica atinge dimensiuni considerabile.


2. Impozitele
Indiferemt de regimul economic, de nivelul de dezvoltare, de fazele ciclice sau conjuncturale,
in orice tara se practica o anumita politica fiscala.
Prelevarile obligatorii, globale sunt formate din ansamblul impozitelor si cotizatiilor sociale ef
ective.
Prin fiscalitate se intelege sistemul de stabilire si de percepere a impozitelor.
Sistemul fiscal determina cantitatea de bani prelevati.
Cantitatea de bani prelevati, sursele si modalitatile acestor prelevari precum determinarea pro
venientei acestor resurse.

Impozitul este o prelevare obligatorie efectuata de administratiile publice in vederea sustinerii
cheltuielilor publice si in vederea reglementarii activitatii economice, care la randul sau deter
mina functia financiara si politica.
Taxele si drepturile reprezinta pretul fixat pentru serviciile publice specifice folosite cu terme
n de impozit. Exista diferite clasificari ale impozitelor. Cea mai generala este delimitarea lor i
n
. directe
. indirecte
Impozitele directe sunt suportate direct de catre contribuabili, care au venituri. Aceste impozit
e nu influenteaza nemijlocit nivelul pretului. Deci obiectul impunerii sunt veniturile si averile
agentilor economici. Ca impozite directe pot fi: impzitul pe salariu, impozitele pe veniturile p
ersoanelor fizice,pe profit, pe devidente, pe mostenire, pe avere. De asemenea din categoria i
moozitelor directe fac parte si asa numitele impozite reale, de ex impozitul pe pamant, pe harti
ile de valoare.
Cele mai cunsocute in RM impozite directe sunt:
. impozitul pe venit
. impozitul privat
. impozitele pe bunurile imobiliare
. im pentru folosirea resurselor naturale
. toate taxele locale





Impozitele indirecte sunt impozitele aplicate asupra marfurilor si serviciilor si incluse ulterior
in preturile respective. Aceste impozite sunt platite de catre consumatori, desi prin intermediul
vanzatorului. For,e concrete ale impozitelor concrete sunt:
. TVA
. taxele vamale
.accizele
Toate aceste forme de impozite indirecte exista si in RM.
Accizele pot fi administrate doar anumitor marfuri, cum ar fi: benzina, zaharul...

Taxele vamale se impart
din punct de vedere a scopului urmarit
. fiscale
. preferentiale
. antidopping

din punct de vedere a originii sale
.de export
. de import
. tranzit

Impozitele indirecte deoarece nu tin de nivelul veniturilor este inclus in pretul bunului mateial
sau al serviciului prestat.
Cunoastem si o alta clasificare
.impozite asupra productiei
. impozite asupra veniturilor

Din punct de vedere a majoritatii clasificarii impozitelor, cunoastem urmatoarele:
. nationale
. locale

.impozite reale
. personale

. progresive
. regresive

Influenta impozitelor asupra activitatii economice este foarte eficient. Astfel fiecare sistem ec




onomic cauta sa determine o politica fiscala conform etapelor demdezvoltare a conditiilor eco
nomice. Politicia fiscala reprezinta un ansamblu de masuri, de actiuni practice bazata pe o anu
mita conceptie economica, care la randul sau determina categoriile de impozite folosite, locul
lor in ansamblul veniturilor bugetare.
Politica fiscala reprezinta si un model de folosire a parghiilor, de stimulare a activitatii econo
mice sau de dezvoltare, de solutionare a problemelor sociale si politice din cadrul acestui siste
m.
Exista mai multe orincipii de politica fiscala care la randul sau determina acea parte echitabila
de venit pe care oamenii o utilizeaza in scopuri individuale, adica de consum si acea parte ne
cesara pentru nevoile publice.
Astfel cunoastem
. principiul proportionalitatii
. principiul defirentierii, nivelul impunerii depinde de nivelul venitului, de bunastarea econom
ica.
Astfel, mecanismele impunerii depind de situatia economica din tara, de starea geopolitica, de
modul de viata.
Cunoastem 3mecanisme a politicii impunerii
. impunere progresiva, taxa impunerii creste in masura sporului nivelului venitului. Acest prin
cipiu reprezinta un instrument de redistribuire a veniturilor.
Exista viziuni ca o astfel de percepere a impozitului reprezinta si un stimulent pentru folosirea
eficienta a capitalului. In sa exista specialista care au demonstrat ca dincolo de un anumit pun
ct care este numit prag de presiune fiscala, orice imounere este daunatoare activitatii economi
ce, deoarece sau limiteaza sau anuleaza interesul agentului economic pentr a spori nivelul pro
ductiei, a afacerii in ansamblu.

. impunerea egala, la aceeasi taxa de imounere difera doar sumele impozitului platit

. impunere regresiva, taxa impunerii scade pe masura sporului venitului.

Impozitele indeplinesc si 3 functii
. functia fiscala- in toate statele impozitele indeplinesc functie fiscala. Pe seama impozitelor s
e finanteaza cheltuieli sociale, cheltuielile publice in special.
. functia sociala- majoritatea cetatenilor nu sunt de-acord sau sunt contra faptului ca platesc i
mpozit prea mare si ca unele grupuri sociale suporta presiunea fiscala mai mare.
. functia de reglare- astfel impozitul reprezinta un instrument de reglare statala care la randul s
au poate determina si diferite obiective de reglare prin intermediul politicii fiscale de ex invest
itii, preturi....
Functia de reglare a impozitelor consta si in urmatoarele




. stabilirea si schimbarea sistemului de impunere fiscala
. determinarea taxelor si tarifelor fiscale, diferentierea lor
. aprobarea si promovarea facilitatilor fiscale.

3. Tinand cont ca datoria de stat poate fi interna sau externa, pe termen scurt cat si pe termen
lung se poate determina ca cea mai periculoasa forma de datorie este cea externa pe perioada s
curta de timp. O asemenea datorie se poate prelungi doar cu dobanzi mai mari si numai dupa c
e au fost platite dobanzile.
Determinarea problemei datoriilor de stat a facut necesar crearea unor organe speciale de catre
stat in gestionarea acestor datorii. Daca o asemenea dayorie ajinge sa determine 20-30%din...
... posibilitatile ei de a fi rambursate sau a obtine imprumuturi noi sunt foarte mici.
Guvernele tarilor debitoare iau masuri pentru a nu ajunge in asemenea situatii critice. Caile si
metodele folosite in acest scop sunt multiple, insa se cunosc urmatoarele determinante
. calea traditionala, alocarea datoriei pe contul rezervelor de aur. Doar in cazul in care aurul ex
ista
. metoda consolidare, consolidarea datoriei externe consta in transformarea datoriei pe termen
scurt in datorie pe termen lung. Aceasta operatiune este posibila numai cu acordul creditorilor.

. calea conversiei- adica prin transformarea acesteia in investitii straine pe termen lung.
. atunci cand tarile debitoare care au fost monitorizate de catre unele organizatii internationale
, de ex. Banca Mondiala, prin cresterea permanenta a termenului de nerambursare a datoriilor
isi determina orincipiul de reglare, manipulare, control direct a politicilor interne utilizate de
catre sistemul dat.