GLOBALIZAREA ECONOMICĂ

Activitățile de concepție, inovație tehnologică, comunicații, transport , producție, asamblare, utilizare

etc, sunt interdependente la nivel mondial și, desfășurându-se simultan, peste tot în lume, devin expresia
internaționalizării și a globalizării economice.

Interdependențele se referă la faptul că un eveniment produs într-o țară afectează producția și vânzările
sau consumul din alte țări.

Conceptul de “globalizare”este unul dintre cele mai discutate concepte, în ultimii 10-15 ani, fiind
publicate mii de cărți și studii. Cea mai mare parte a definițiilor se axează pe latura economică a
fenomenului, deși trebuie subliniată creșterea semnificativă a contactelor interculturale. Nu există o
definiție umanim acceptată, și, probabil nici definitivă.

Motivul constă în faptul că globalizarea include o multitduine de procese complexe, cu o dinamică

variabilă, atingând domenii diverse ale unei societăți.
GLOBALIZAREA rep procesul de intensificare fără precedent a relațiilor și interacțiunilor economice, în
sensul încorporării tuturor statelor într-o societate unică, globală.
Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbărilor în societate și în economia
mondială, ce presupune integrarea crescândă a țărilor lumii la nivel comercial și al fluxurilor de capital,
determinată de reducerea costurilor de transport și de comunicație.
PROCESE DEFINITORII ALE GLOBALIZĂRII
În general, globalizarea se referă la trei procese:
1. O intensificare a fluxurilor comerciale în plan mondial , astel încât firmele nu mai sunt în competiție
doar în cadrul propriilor economii, ci și cu firme din întreaga lume.
2. Creșterea rapidă a unor economii, care este atribuită unui număr de factori precum: procesul de
dezvoltare condus de către stat care produce infrastructură, înlesnire a investițiilor, investiții ridicate în
capitalul uman, stabilitate politică și deschiderea către capital străin ( de ex, Tigrii Asiatici)
3. Creșterea piețelor financiare mondiale.
Utilizarea tehnologiei informaționale este considerată ca fiind forța care împinge mai departe globalizarea.
BENEFICIILE GLOBALIZĂRII
 Crearea de bogăție determinată de liberul schimb
 Creșterea competitivității bunurilor și serviciilor
 Creșterea nivelului de trai
 Guvernarea democratică și statul de drept
 Creșterea protecției muncitorilor
1
 Globalizarea nu are loc într-un singur sens, ci leagă între ele comunități și culturi diferite, facilitând
cunoașterea și comunicarea
 În cadrul schimbului liber,fiecare parte implicată câștigă
 Participarea la schimburile economice internaționale rep o condiție necesară pentru asigurarea
creșterii economice pe termen lung
 Creșterea globalizării este strâns legată de reducerea sărăciei etc.
COSTURILE GLOBALIZĂRII
 Probleme culturale
 Probleme politice
 Probleme legate de mediu
 INEGALITATEA-ATAT ÎNTRE ȚĂRI, CÂT ȘI IN INTERIORUL ȚĂRILOR ( inechități sociale, a sărăciei și a
inegalităților)
 VOLATILITATEA DIN CADRUL PIEȚELOR FINANCIARE ȘI DIN ACTIVITATEA ECONOMICĂ
 Creșterea șomajului
 Globalizarea subminează autoritatea statelor
 Globalizarea conduce la o uniformizare a gusturilor, la crearea unei culturi standardizate mondiale etc

INTEGRAREA ECONOMICĂ

Printre factorii care susțin procesul de globalizare a activității economice,un rol deosebit de important îl
are procesul de integrare economică.
Integrarea economică reprezintă modalitatea de asociere în entități economice stabile a două sau mai
multe țări, bazată pe interdependențele dintre economii și pe eliminarea barierelor din calea relațiilor
economice.
De exemplu, dacă două țări cooperează și elimină taxele vamale în cadrul relațiilor comerciale pe care le
desfășoară una cu cealaltă, ambele țări obțin mai multe avantaje, spre deosebire de cazul în care încearcă
să obțină câștiguri pe termen scurt, stabilind tarife ridicate.
FORMELE INTEGRĂRII ECONOMICE
Trepte ale integrării economice:
 Zona de comerț preferențial- țările membre își acordă acces preferențial, la anumite bunuri și servicii,
prin intermediul unor tarife mai reduse
 Zona de liber schimb- țările membre decid eliminarea taxelor vamale, cotelor și tarifelor preferențiale
în cadrul schimburilor dintre ele, menținând politici distincte în relațiile comerciale cu terții

2
 Uniunea vamală - este o zonă de liber schimb, în care țărilr membre își stabilesc o politică externă
comună, adoptând un tarif vamal comun în relațiile cu terții
 Piață unică - este o uniune vamală ce presupune aplicarea de politici comune în domeniul producției și
existența celor patru libertăți de mișcare : a bunurilor,a serviciilor, a muncii și a capitalului
 Uniunea economică și monetară- rep o piață unică ce este însoțită de o armonizare a politicilor
monetare și care are implementată o monedă comună
 Integrarea economică completă- este ultima treaptă a integrării economice, tinzând să devină
dezvoltarea unei entități suprastatale.
 Integrarea politică și socială - ce completează integrarea economică totală, prin crearea de intituții
comune , care preiau din competențele statelor participante,având atribuții tot mai ample în
domeniile sociale și politice.

Integrarea economică s-a manifestat cu precădere după cel de-al Doilea Război Mondial, concretizată într-
o serie de acorduri și tratate, printre care menționăm:
- în 1951, prin semnarea Tratatului de la Paris, se formează Comunitatea Europeană a Cărbunelui și
Oțelului (CECO) (Franța, Italia, Germania,Belgia,Olanda, Luxemburg)
- în 1957, prin semnarea Tratatelor de la Roma, se formează Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
(EURATOM) și Comunitatea Economică Europeană (CEE)
-în 1960 se semnează Convenția de la Stockholm, prin care se formează Asociația Europeană a Liberului
Schimb (A.E.L.S)
-în 1960, prin tratatul de la Montevideo, se formează Asociația Latino-Americană a Comerțului Liber
- în 1964,se înființează Uniunea Vamală și Economică a Africii Centrale
- în 1994, se formează Acordul Liberului Schimb Nord-American (N.A.F.T.A.)