INTEGRAREA ECONOMICA SI

GLOBALIZAREA

DEACONU ALEXANDRU-
CRISTIAN
CLASA 11 B
 INTEGRAREA ECONOMICA SI
GLOBALIZAREA

Economiile tarilor sunt implicate din ce in ce mai mult intr-un proces de

intensificare a relatiilor internationale pentru a raspunde mai bine necesitatilor
care au devenit mai numeroase si mai mari.

Aceasta tendinta, existenta totusi de multa vreme, este relevata de faptul ca,
dupa 1950, comertul international a crescut de 2,5 mai rapid decat PNB al
planetei, iar in ultimii treizeci de ani, investitiile straine directe, creditele
internationale si plasamentele pe pietele financiare externe au crescut si mai
mult.
S-a accentuat odata cu formarea si dezvoltarea pietei mondiale. Ea este
ilustrata in mod deosebit de:
-cresterea ponderei comertului exterior in produsul intern brut al tarilor lumii;
-extinderea fara precedent al inventiilor externe;
-cresterea vertigioasa a tranzactiilor pe piata schimburilor valutare

A. INTEGRAREA ECONOMICA
 Iesirea activitatii economice dincolo de cadrul local si de frontierele nationale
a inceput prin contractile dintre unitatile economice apartinand diferitelor tari.
Nivelul dezvoltarii, starea transporturilor si comunicatiilor au facut ca
fenomenul internationalizarii sa se manifeste mai intai intre tari vecine, din
aceeasi zona. Ulterior, aceasta s-a extins pe o arie geografica din ce in ce mai
mare, astfel incat in present s-a mondializat.
Daca avem in vedere modul de manifestare si intensitatea fenomenului, in
cadrul internationalizarii distingem doua fenomene fundamentale:
a) integrarea economica - ansamblul proceselor prin care cele doua sau mai
multe tari realizeaza un spatiu economic comun mai efficient sub anumite
aspecte sau in ansamblul sau;
b) globalizarea economiei - procesul prin care actele economice, economia
devin expresia participarii la un system de relatii care au loc la scara mondiala
(globala).
Integrarea, in general, si cea interstatala, in special, au un efect
multiplicator asupra eficientei in spatial tarilor member si asigura totodata
cele mai bune conditii pentru stabilirea si integritatea lor, ceea ce face ca
acestea sa prezinte interes pentru tot mai multe tari.
Perfectionarea pe parcurs, remedierea unor dificultati, concilierea unor
interese si eforturi, in masura in care au loc, pot spori atractivitatea
integrarii ca mod de realizare a economiei contemporane.

Integrarea economica dintre state poate lua diferite forme. Dupa gradul de
integrare, se disting:
a) zonele de comert liber, in care taxele vamale si restrictiile cantitative in
cadrul schimburilor dintre tarile member ale zonei sunt suprimate, dar
politicile externe ale fiecarui stat fata de celelalte tari raman libere. Asociatia
Europeana a Liberului Schimb a fost mult timp o asemenea zona;
b) uniunile vamale, care sunt zone de comert liber ce si-au armonizat
legislatiile vamale nationale si au adoptat un tariff vamal comun fata de tarile
terte. Comunitatea Economica Europeana a fost o uniune vamala;
c) pietele commune, care sunt de fapt uniuni vamale care asigura in interior
libera circulatie a marfurilor, fortei de munca si capitalurilor. Comunitatea
Economica Europeana nu este considerate pe deplin o piata comuna pentru ca
nu asigura in totalitate libertatea de circulatie a capitalurilor, acestea fiind
supuse controlului autoritatilor nationale;
d) uniunile economice, care sunt piete commune ce realizeaza in plus
armonizarea politicilor economice nationale atat pe ansamblu, cat si sectorial
(energetic, monetar, agrar, industrial, social etc.). Politica agricola comuna
(PAC) a Comunitatii Economice Europene este un exemplu de politica
sectoriala armonizata. Uniunea monetara, adica armonizarea politicilor
monetare si utilizarea unei monede commune (unice), apare ca o conditie a
unei uniuni economice;
e) intergarea economica totala, care este considerate a avea cel mai inalt
grad, caracterizat prin unificarea politicilor economice de ansamblu, sectoriale
si structurale sub conducerea unor autoritati supranationale;
f) integrarea politica si sociala, ce completeaza integrarea economica totala
prin crearea de institutii (structuri) commune, care preiau din competentele
statelor participante, avand atributii tot mai ample in domeniile sociale si
politice.

B. UNIUNEA EUROPEANA
Este cea mai avansata forma de integrare. Isi are originea intr-o idée lansata
dupa Primul Razboi Mondial, in 1924, potrivit careia o Europa divizata
genereaza conflicte, idee care s-a revigorat dupa Al Doilea Razboi Mondial si a
capatat contur real.
Formarea Uniunii Europene a fost fovorizata de:
-existenta unui mod de viata relative asemanator, avand la baza acelasi tip de
civilizatie la majoritatea tarilor europene;
-efectele pozitive intrevazute de initiatori au fost percepute si apreciate bine la
majoritatea populatiei tarilor interesate de realizarea integrarii, iar apoi
confirmate in decursul functionarii;
-existenta unei vointe politice foarte puternice dedicate integrarii;
-experienta si confirmarea posibilitatii unei integrari avansate oferite de
existenta, inca din 1951, a Comunitatii Carbunelui si Otelului (CECO), ce
urmarea crearea unei piete commune pentru cele doua produse.
Institutiile care formeaza nucleul mecanismului de functionare a UE sunt:
-Consiliul European (cea mai inalta autoritate);
-Consiliul European de Ministri (principala institutie cu putere de decizie);
-Comisia Europeana (institutia executiva);
-Parlamentul European (format din membri alesi prin vot direct de cetatenii
statelor Uniunii);

C. GLOBALIZAREA ECONOMIEI
Procesul prin care economia ca activitate devine expresia participarii la un
sistem de relatii a unitatilor economice s-a globalizat, cuprinzand in prezent
toate economiile nationale.
Globalizarea sau mondializarea este pentru anumiti analisti procesul prin
care productia si schimbul se elibereaza de constrangerile impuse de frontiere
si de distante, pietele se mondializeaza, natiunile dispar, iar reglarea se
realizeaza de catre instante mondiale.
Globalizarea pune capat
internationalizarii, care este un process
similar sub aspect tehnico-economic, dar
care are loc in contextual recunoasterii,
pertinentei frontierelor nationale si
controlului asupra circulatiei marfurilor,
oamenilor si capitalurilor.

Factorii cei mai importanti care au actionat in favoarea globalizarii sunt:

-inlaturarea reglementarilor care obstructionau investitiilor transnationale;
-diminuarea evidenta a costului transporturilor si telecomunicatiilor,
dezvoltarea si modernizarea acestora;
- liberalizarea mai ampla a pietelor de capital locale si internationale.
Globalizarea economiei este un termen care releva o realitate complexa:
-intensificarea si diversificarea schimburilor economice dintre tari, grupuri de
tari si unitati economice din toate tarile lumii;
-dezvoltarea fara precedent a investitiilor straine directe;
-globalizarea pietelor de bunuri si de factori de productie;
Din punct de vedere economic, scopul globalizarii il constituie profitul si
mentinerea in activitate a firmelor in conditiile in care cresc foarte mult
cheltuielile cu cercetarea-dezvoltarea, durata de viata a produselor se
diminueaza simtitor, a devenit necesara o retea densa de parteneri, exigentele
de calitate sunt foarte mari si viteza de reactie la semnalele pietei se mareste.
Prin globalizare se capteaza numeroasele avantaje ce decurg din diferentele
ce exista intre economiile tarilor lumii,acestea constituind de fapt sursa
profiturilor.
Cu toate acestea, realitatile economice infirma aceste doua opinii extreme,
globalizarea fiind considerata un fenomen benefic pentru omenire.

SURSA: Manualul de economie clasa a XI-a