22.

INTEGRAREA ECONOMICĂ
INTERNAŢIONALĂ

22.1. Raportul globalizare – regionalizare – economie naţională

22.2. Integrarea economică internaţională şi integrarea
economică regională
22.3. Corporaţiile transnaţionale
22.1. Raportul globalizare - regionalizare - economie naţională
Globalizarea, ca fenomen dominant în economia mondială din
ultimele decenii, poate fi definită drept “un declin continuu al importanţei
economice a graniţelor politice naţionale şi o intensificare fără precedent a
relaţiilor şi interacţiunilor economice, până într-un punct în care diferenţa
dintre tranzacţiile interne şi externe devine nesemnificativă sau dispare”.
Principalele forme de manifestare a globalizării sunt:
a. internaţionalizarea producţiei şi a tehnologiei,
b. globalizarea pieţelor de mărfuri,
c. internaţionalizarea pieţelor de servicii
d. integrarea pieţelor financiare mondiale.
Cei mai utilizaţi indicatori ai integrării economice globale sunt:
1. Creşterea comerţului mondial raportată la creşterea producţiei mondiale,
2.Creşterea accesului la pieţele internaţionale de capital, ilustrată de
investiţiile străine, în special cele directe. Investiţiile străine sunt de două feluri:
a. Investiţii străine indirecte, numite şi investiţii străine de portofoliu (ISP),
constând în cumpărarea de acţiuni într-o companie;
b. Investiţii străine directe (ISD) ce constau în cumpărarea de active fixe
(fabrici, echipamente) într-o ţară străină, active ce vor fi administrate de
societatea-mamă.
Două fenomene stau la baza integrării crescânde a economiei mondiale:
A. De natură tehnologică şi constă în progresul exploziv în ceea ce
priveşte viteza şi eficacitatea comunicaţiilor şi transporturilor internaţionale,
concomitent cu reducerea costurilor reale ale acestora.
B. De natură economică şi este reprezentat de reducerea sau înlăturarea
barierelor naţionale din calea fluxurilor internaţionale de bunuri, servicii,
tehnologie şi capital.
Regionalizarea este procesul realizării unor aranjamente
comerciale regionale cu grade diferite de integrare.
Cadrul instituţional colaborare economică şi politică internaţională cuprinde:
A.Fondul Monetar Internaţional. Obiective: promovarea cooperării
monetare internaţionale, facilitarea dezvoltării şi creşterii echilibrate a
comerţului internaţional, stabilirea unui sistem multilateral de plăţi între ţările
membre.
B. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD sau
Banca Mondială). Obiective: promovarea dezvoltării economice a statelor
membre, prin acordarea de împrumuturi cu dobânzi mai reduse pentru
realizarea unor proiecte de dezvoltare economico-socială şi încurajarea
investiţiilor străine în economia ţărilor membre prin acordarea de garanţii.
C. Organizaţia Mondială a Comerţului a înlocuit Acordul General pentru
Tarife şi Comerţ (GATT). Obiective:impulsionarea liberei circulaţii a
mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor şi eliminarea barierelor din calea
acesteia.
D. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
E. Banca Reglementelor Internaţionale.
F. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) este
prima instituţie financiară internaţională creată după căderea comunismului
în Europa, având drept scop declarat “promovarea tranziţiei la economia de
piaţă şi sprijinirea iniţiativei private în ţările central şi est-europene”.
22.2. Integrarea economică internaţională şi integrarea economică
regională
Integrarea economică reprezintă acel proces complex de dezvoltare
a economiei mondiale care constă în intensificarea interdependenţelor între
economiile diferitelor state şi are drept rezultat constituirea unor ansambluri
economice alcătuite din două sau mai multe state
Nivelurile integrării econom ice

1. Aranjamente comerciale pref erenţiale

2. Zonă de comerţ liber

3. Uniune Vamală

4. Piaţă comună

5. Uniune economică
A. Aranjamentele comerciale preferenţiale - ţările membre acceptă să
reducă unele bariere comerciale în relaţiile cu ţările din zonă şi preferă să
desfăşoare relaţii cu ţările membre mai degrabă decât cu ţările nemembre.
B. Zona de comerţ liber presupune eliminarea tuturor barierelor din calea
comerţului dintre ţările din cadrul zonei, menţinând însă barierele stabilite prin
decizie naţională în comerţul cu ţările nemembre. O zonă de comerţ liber se
poate referi la toate mărfurile sau numai la o listă specifică de mărfuri.
C. Uniunea vamală înseamnă eliminarea barierelor din comerţul între ţările
membre plus stabilirea unui tarif extern comun în comerţul cu ţările
nemembre.
D. Piaţa comună extinde comerţul liber dintre ţările membre de la mărfuri şi
servicii şi la factorii de producţie (forţa de muncă şi fluxurile de capital). În
plus, membrii unei pieţe comune menţin rate de schimb fixe între valutele lor
naţionale.
E. Uniunea economică este cea mai evoluată formă de integrare economică
ce implică politici economice comune, determinate în grup, ca şi o valută sau
unitate monetară comună.
Uniunea Europeană. Este gruparea economică ce a înregistrat succesul de
cea mai lungă durată în cadrul procesului integrator. Este o grupare alcătuită
din 28 ţări dezvoltate şi industrializate, deşi nivelul de industrializare diferă
semnificativ între ţările membre.
22.3. Corporaţiile transnaţionale

Cunoscute sub denumirea de societăţi, companii sau corporaţii

transnaţionale (CTN), ele pot fi definite drept entităţi ce organizează şi
controlează facilităţile de producţie din cel puţin două ţări.
În funcţie de modul de organizare a producţiei, corporaţiile transnaţionale
pot fi clasificate în 3 categorii:
 
1. CTN integrate pe orizontală care produc în esenţă aceleaşi bunuri sau
bunuri similare în mai multe ţări;
2. CTN integrate pe verticală care produc într-o ţară bunuri ce sunt apoi
folosite ca subansamble pentru producerea altor bunuri într-o altă ţară;
3. CTN diversificate sau conglomerate care implică producerea de bunuri
diferite sau complet neînrudite în ţări diferite.