Tema nr.

PROCESE INTEGRAŢIONISTE ÎN EUROPA

Unităţi de învăţare :
• Problematica integrării economice în Europa: conţinutul şi cauzele
integrării Europene
• Integrarea europeană; evoluţie şi forme de concretizare
• Apariţia, evoluţia şi dezvoltarea Uniunii Europene
• Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (EFTA)
• Realizarea Spaţiului Economic European, zonă de liber schimb în
Europa de Vest
• Acordul de Liber Schimb între ţările din Europa Centrală (CEFTA)
• Alte forme de integrare economică în Europa

Obiectivele temei:
• cunoaşterea determinanţilor proceselor de integrare regională
• cunoaşterea procesului de integrare economică europeană, a
obiectivelor sale generale şi specifice
• dezbaterea particularităţilor procesului de integrare economică
europeană
• identificarea altor forme de integrare economică

Timpul alocat temei : 2 ore

Bibliografie recomandată :
™ Pîrvu, Gh. - Economie europeană, Editura Sitech, Craiova, 2007.
™ Dinan, D., Ever Closer Union: An Introduction to European Integration, 2nd
edition, The European Union Series, Palgrave, 1999
™ McDonald F.&S. Dearden (eds.), European Economic Integration, 3rd edition,
Longman, Harlow, 1999
™ Gruescu, R.,Nanu, R.- Uniunea economică şi monetară, Reprografia Universităţii
din Craiova, 2001.
™ Lolescu E., Economie europeană, Ed. Univesrsitaria, Craiova, 2006
™ Pîrvu, Gh .- Economia relaţiilor europene, Editura Universitaria, Craiova, 2002;
™ Sută, N. - Integrare economică europeană, Editura Economică, Bucureşti, 1999.

2.1.Problematica integrării economice în Europa; conţinutul şi cauzele

integrării europene

Integrarea economică interstatală constituie una din trăsăturile

esenţiale ale economiei europene, care a determinat formarea
unor noi centre de putere, care exercită o influenţă tot mai
Integrarea mare asupra dezvoltării contemporane.
economică
Integrarea economică apare, ca proces contemporan, după cel
de-al doilea război mondial, în contextul vest-european din
considerente care au pornit iniţial de la situaţia economică din
acea perioadă. Integrarea economică a statelor vest-europene a
fost una din modalităţile de refacere economică a unor ţări ce

11
 Integrarea economică europeană este un proces complex de
dezvoltare a economiei contemporane, care se bazează pe o
Definiţie :
treaptă calitativ nouă, superioară a interdependenţelor şi a
specializărilor între economiile diferitelor state, determinată de un
ansamblu de factori, între care un rol esenţial îl are revoluţia
tehnico-ştiinţifică contemporană.

Aprecieri asupra conceptului de integrare economică

integrarea economică este impusă de necesitatea trecerii de la microspaţii la

macrospaţii
Integrarea economică este definită drept condiţia absenţei discriminărilor,
sau eliminarea progresivă a discriminărilor în raporturile economice dintre
ţări
mai multe elemente economice sunt integrate dacă relaţiile dintre ele devin
stabile şi eficiente din punct de vedere economic
trebuie să conducă la realizarea unei unificări complete între economii mai
înainte distincte

Cauzele
integrării
Intensificarea concurenţei pe plan naţional a condus la creşterea gradului
economice de concentrare a producţiei şi a capitalului, la apariţia de firme gigantice

S.U.A. şi Japonia, prin potenţialul lor economic şi prin ritmurile

dezvoltării au reprezentat un pericol permanent pentru economia ţărilor
vest-europene
Ţările europene pot promova, numai în comun, cele mai noi cuceriri ale
ştiinţei şi tehnicii moderne

Apariţia, activitatea şi dezvoltarea unor firme multinaţionale, care prin

activitatea lor depăşesc graniţele naţionale a impus crearea unui spaţiu
adecvat, cu mult lărgit
Dorinţa statelor dezvoltate de a menţine şi lărgi relaţiile cu fostele ţări
coloniale devenite independente

Cauze politice

12
 Literatura economică evidenţiază existenţa a trei grade de integrare
economică:

integrare de cel de-al cel de-al

gradul întâi doilea grad treilea grad
de integrare de integrare

în care structurile instituţiile stadiul suprem al

producţiei şi interguvernamentale şi integrării, stadiul final,
schimburile autorităţile când se realizează
economice supranaţionale se Uniunea Politică şi se
determinate de legile implică în procesul adoptă o nouă
pieţei concurenţiale integrării Constituţie

Forme de integrare
Forme simple
„ zonele de integrarea a două sau mai multe ţări, înlăturându-se barierele comerciale
comerţ liber dintre ele
„ uniunile acea formă de integrare prin care se înlătură barierele vamale în comerţul
vamale dintre ţările membre şi se adoptă un tarif vamal extern comun faţă de
celelalte ţări nemembre
Forme complexe
„ piaţa comună integrarea în care pe lângă evidenţa unei uniuni vamle se asigură libera
circulaţie a bunurilor şi serviciilor, persoanelor şi capitalurilor între ţările
membre
„ uniunea integrarea în care, pe lângă elementele specifice pieţei comune, se
economică realizează un anumit grad de armonizare a politicilor economice
naţionale
„ uniunea în care apare un nou stat ce înglobează ţările integrate, cu politici
politică economice supranaţionale, cu instituţii comunitare şi cu o Constituţie
proprie

Observaţie: Integrarea economică determină efecte benefice pentru ţările care au

luat parte la acest proces, atât la scară microeconomică, dar mai ales la scară
macroeconomică.

Efectele microeconomice ale integrării: Efectele macroeconomice ale integrării

reducere a costurilor pentru
întreprindere, ceea ce în condiţiile unei
concurenţe sporite, are ca rezultat
scăderea preţurilor
presiunea concurenţială pe o piaţă mai
largă obligă întreprinderile la
restructurare şi,
„ înLaconsecinţă, economii
nivelul microeconomic : acoperirea deficitului unor activităţi ;
la costuri
presiunea concurenţială intensifică
procesul de inovaţie
creşterea puterii reale de cumpărare a
populaţiei prin reduceri de preţuri;
stimularea investiţiilor private prin creşterea
cererii pe o piaţă de mari dimensiuni;
degrevarea bugetului public de unele
cheltuieli ce repezentau finanţări pentru
ameliorarea poziţiilor concurenţiale ale
firmelor ţărilor integrate;
crearea de noi locuri de muncă pe baza
creşterii produsului naţional brut şi a unor
măsuri de politică fiscală stimulativă ale

13
TEST DE EVALUARE

1. Care sunt formele simple şi formele complexe de integrare?

Răspuns:
Procesul european de integrare se manifestă printr-un spectru foarte larg de forme şi aceasta
datorită gradului de integrare atins la un moment dat, existând forme simple: zonele de
comerţ liber şi uniunile vamale şi forme complexe: piaţa comună, uniunea economică,
uniunea monetară, uniunea politică etc.

2. Care sunt cauzele integrării economice?

Răspuns:

Exerciţii
1. Integrarea economică apare, ca proces contemporan:
a. înaintea primului război mondial;
b. între cele două războaie mondiale;
c. după al doilea război mondial;
d. după 1990;
e. după destrămarea sistemului socialist.
Rezolvare O O • O O

De rezolvat:
2. Precizaţi care din efectele integrării economice enumerate mai jos se întâlnesc la
nivel microeconomic:
a. creşterea puterii reale de cumpărare prin reduceri de preţ;
b. ameliorarea poziţiei concurenţiale a firmelor din ţările integrate;
c. crearea de noi locuri de muncă pe baza creşterii produsului naţional brut;
d. presiunea concurenţială sporită obiligă întreprinderile la restructurare şi economii
la costuri;
e. presiunea concurenţială mărită intensifică procesul de inovaţie în domeniul
produselor şi tehnologiilor.
O O O O O

2.2. Integrarea europeană: evoluţie şi forme de concretizare

Ideea unei unităţi a ţărilor europene s-a conturat cu multă ardoare după cel
de-al doilea război mondial şi, pentru prima etapă a purtat, mai mult, amprenta
factorului politic. Ca rezultat, ideea unităţii europene s-a divizat în funcţie de cele
două blocuri militare, politice şi economice opuse, pe criterii ideologice şi de
sistem.
Ca răspuns la blocul compact pe care U.R.S.S. l-a format cu statele din est,
Franţa, Marea Britanie, Belgia, Olanda şi Luxemburg au semnat la
Bruxelles Tratatul privind Uniunea Europei Occidentale (17 martie
1948), prin care s-au decis să acţioneze în comun, în cazul în care
securitatea lor ar fi ameninţată, pentru că ei aveau de apărat un

14
 patrimoniu comun, şi îndeosebi principiile democratice ale libertăţii
unice şi individuale, tradiţionale, constituţionale şi respectul legii.
In anul următor, la 5 mai 1949, guvernele ţărilor membre ale U.E.O.,
împreună cu Danemarca, Italia, Norvegia, Irlanda şi Suedia - au adoptat
Convenţia privind crearea primului organism politic vest-european,
Consiliul Europei, cu sediul la Strasbourg. Ulterior, la acesta au aderat
toate statele occidentale, iar după 1990 şi o serie de ţări foste comuniste.
Constituirea Consiliului Europei a fost impulsionată de cooperarea
declanşată de S.U.A. prin intermediul planului Marshall, care a însemnat
un vital ajutor financiar dat ţărilor Europei Occidentale a căror economie
fusese ruinată de război. De fapt, specialiştii susţin că S.U.A. prin planul
Marshall au urmărit, înainte de toate, transformarea Europei Occidentale
într-o primă linie de apărare a S.U.A. în faţa pericolului sovietic.

Imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial s-au format,
pentru o scurtă perioadă de timp, înţelegeri de tip integratoriu cum ar fi:

Frantita Finibel Fritalux Benelux

Franţa, Franţa, Italia, Franţa, RFG, Italia, Belgia,

Italia Belgia, Olanda, Olanda, Belgia, Olanda,
Luxemburg Luxemburg Luxemburg

Etapele procesului de integrare

Crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului –

C.E.C.O., în 195l, prin semnarea Tratatului de la Paris de către Franţa,
Prima
Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg şi a avut drept scop
etapă
promovarea unei pieţe comune pentru comerţul cu cărbune şi produse
siderurgice între ţările membre

Semnarea la Roma, în anul 1957 a două tratate cu privire la:Comunitatea

A doua Europeană a Energiei Atomice (EURATOM) şi Comunitatea Economică
etapă Europeană (Piaţa Comună), la ele participând aceleaşi ţări ca şi în cadrul
CECO.
La 4 ianuarie 1960 a fost semnată Convenţia de la Stockholm, prin care a
luat fiinţă Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (E.F.T.A.), între Austria,
Danemarca, Elveţia, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia şi Suedia. La EFTA
au aderat ulterior: Finlanda (1961), Islanda (1970)
Au mai aderat la Piaţa Comună şi Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda la 1
ianuarie 1973

Reţinem: Prin crearea EURATOM se urmărea unirea eforturilor pentru

promovarea cercetării ştiinţifice comune, îndeosebi în ceea ce priveşte utilizarea

15
paşnică a energiei nucleare, precum şi constituirea unei "pieţe comune" pentru
materialele şi echipamentulele nucleare.
Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.) s-a constituit având la
bază următoarele principii fundamentale: unitatea dintre ţările membre; unitatea
nu poate fi realizată decât cu condiţia egalităţii între statele membre şi între
cetăţenii comunităţii, fără discriminări; garantarea unor libertăţi fundamentale:
libera circulaţie a forţei de muncă şi a capitalurilor; solidaritatea statelor
membre,acestea trebuind să aibă drepturi dar şi obligaţii, să-şi împartă costurile
integrării.
În anul 1973 s-a semnat la Paris tratatul de fuziune a celor trei comunităţi: CECO,
A treia EURATOM şi CEE, având acelaşi organ de conducere şi un buget comun, luând
etapă naştere ansamblul integraţionist denumit Comunităţile Europene.

aderarea la CEE a Greciei (1981) şi Spaniei şi Portugaliei (1986)

începând cu anul 1993, prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht
A patra
a luat naştere Uniunea Europeană care înlocuieşte vechea denumire a CEE,
etapă
conferindu-se comunităţii europene noi dimensiuni economice şi politice, în
primul rând cu intenţia de a promova o politică externă unică, iar în al
doilea rând, introducerea monedei unice europene
aderarea la, UE a Austriei, Finlandei şi Suediei (1995)
aderarea la UE, în anul 2004, a zece state din Centrul şi estul Europei:
Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania,
Malta şi Cipru
aderarea la UE, în anul 2007, a două state: România şi Bulgaria
începând cu anul 1993, ţările din Uniunea Europeană şi Asociaţia
Europeană a Liberului Schimb formează una din marile pieţe integrate din
lume, cunoscută sub denumirea de Spaţiul Economic European

TEST DE EVALUARE

1. Prin ce se caracterizează a treia etapă a procesului de integrare

europeană?
Răspuns:
A treia etapă a integrării economice vest-europene a fost începută în anul 1973 prin semnarea
la Paris a tratatului de fuziune a celor trei comunităţi: CECO, EURATOM şi CEE, având
acelaşi organ de conducere şi un buget comun, luând naştere ansamblul integraţionist
\
denumit "Comunităţile Europene"

2. Care sunt ţările participante la Spaţiul Economic European?

Răspuns:

Exerciţii
1. Care din ţările enumerate mai jos nu fac parte din ţările semnatare a
Tratatului de la Paris pentru constituirea CECO?

16
 a. Marea Britanie;
b. Franţa;
c. Italia;
d. Belgia;
e. Olanda.
Rezolvare • OO OO

De rezolvat:
2. Prin crearea EURATOM s-a urmărit unirea eforturilor ţărilor
membre pentru promovarea:
a. utilizării paşnice a energiei nucleare;
b. dezvoltării în comun a agriculturii comunitare;
c. constituirea unei pieţe comune pentru materialele şi echipamentele nucleare;
d. dezvoltarea turismului în ţările membre;
e. dezvoltarea unei reţele comune de transporturi.
OOOOO

2.3. Apariţia, evoluţia şi dezvoltarea Uniunii Europene

La 19 septembrie 1946, la Zurich, Churchill lansează un apel la realizarea

reconcilierii între Franţa şi Germania şi la unitatea continentului prin
crearea Statelor Unite ale Europei.
În anul 1947, generalul Marshall propune un plan de reconstrucţie şi
dezvoltare pentru Europa Occidentală, fiind lansat planul de ajutor din
partea SUA pentru a revitaliza economia europeană, iar programele de
asistenţă oferite erau organizate pe bază continentală, nu statală.
În anul 1948 a fost creată Organizaţia Europeană pentru Cooperare
Economică (OECE) pentru a controla un program comun de refacere şi
pentru a realiza schimbul liber între statele Europei Occidentale.
Transformarea sa viitoare în Organizaţia pentru Cooperare Economică şi
Dezvoltare (OCDE) a lărgit la nivel mondial aria de comerţ liber, zonă în
care U.E. a găsit mediul pentru a prinde rădăcini mai târziu.
În anul 1948 Franţa propune constituirea unei Adunări Europene, fapt
materializat în anul 1949 prin crearea Consiliului Europei, instituţie ce îşi
desfăşoară activitatea în domeniul cooperării parlamentare şi al drepturilor
omului, având sediul la Strasbourg.
În anul 1948, Franţa, Marea Britanie şi cele trei ţări ale Beneluxului au
semnat un tratat de creare a Uniunii Occidentale, care în anul 1954 devine
Uniunea Europei Occidentale, ), ca rezultat al absorbţiei comitetelor
militare ale Uniunii Occidentale de către Organizaţia Militară a
Atlanticului de Nord (NATO).

17
 prima organizaţie europeană ce dispunea de puteri supranaţionale,
însă, numai în anumite sectoare bine definite: gestionarea pieţei
CECO comune a cărbunelui şi oţelului.
Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), prin
semnarea Tratatului de la Paris de către Franţa, Germania, Italia,
Belgia, Olanda, Luxemburg, în anul 1951.
CECO a avut însă un dublu rol:

Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg au semnat, la Roma,

pe plan politic, a favorizat pe plan economic, ea a contribuit
la 25 martie 1957, două noi tratate de integrare la redresarea Europei prin
reconcilierea şi cooperarea
franco-germană şi a deschis calea liberalizarea producţiei şi a
CEE
spre o Europă comunitară EURATOM
schimburilor de materii prime

Piaţa Comună Vest-Europeană este alcătuită din următoarele trei

comunităţi care au la bază tratate distincte şi ale căror organe executive au
fuzionat începând cu 1973: CECO, CEE ŞI EURATOM
Observaţie: Comunitatea Economică Europeană a creat un set special de
instituţii care să se ocupe de afacerile sale: Consiliul Ministerial, Comisia
Europeană, Parlamentul European şi Curtea de Justiţie care până prin anii 1970
duseseră la îndeplinire sarcinile timpurii ale Tratatului de la Roma. A apărut
necesitatea găsirii de noi căi şi modalităţi pentru a asigura acţiunea mai eficientă a
Comunităţii Europene pe scena internaţională. Aceasta s-a concretizat prin
constituirea Consiliului European în 1974.
A fost adoptat în anul 1985 şi devenit operaţional în 1987 Actul Unic
European (SEA), prin care s-a precizat că cheia dezvoltării era
stabilirea unei singure pieţe reale până la sfârşitul anului 1992, cu
mişcări libere de capital, muncă, servicii şi bunuri.
După mai multe runde de negocieri a fost semnat la Maastricht
(Olanda) Tratatul asupra Uniunii Europene care a intrat în vigoare în
anul 1993.
Cele trei comunităţi iniţiale au fost numite drept ″primul pilon″ al U.E.
sau pilonul central la care Tratatul a adăugat alţi doi piloni: politica
externă şi de securitate comună (PESC), pe de o parte, şi cooperarea
juridică şi politică pe de altă parte.
a fixat un calendar pentru crearea monedei unice, euro
Elementele de a instituit noţiunea de cetăţenie europeană pentru toţi
noutate ale cetăţenii statelor membre ale UE
Tratatului de
la Maastricht el a conferit Parlamentului European noi puteri, precum cea
de codecizie cu Consiliul

a introdus cei doi piloni de natură interguvernamentală

a introdus procedura de vot cu majoritate calificată unor noi
domenii
Activitatea Uniunii Europene va fi guvernată de următoarele principii:
™ subsidiaritatea prin care se înţelege faptul că Uniunea îşi asumă numai
sarcinile pe care le poate rezolva mai bine

18
 ™ codecizia şi solidaritatea care se referă la modul de adoptare a deciziilor şi
a răspunderii comune, solidare în tot ce va întreprinde pe linia realizării
obiectivelor tratatului
Reţinem: Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene are două părţi: prima
se referă la Uniunea Economică şi Monetară ( s-a prevăzut a fi duse la
îndeplinire până la 1 iulie 2002), iar cea de-a doua la Uniunea politică, adică la
politica externă şi de securitate şi apărare comună (până la constituirea unei forţe
militare a U.E., va fi îndeplinită de NATO şi CSCE).

TEST DE EVALUARE

1. Care au fost scopurile iniţiale ale creării Organizaţiei Europene

pentru Cooperare Economică (OECE)?
Răspuns:
În anul 1948 a fost creată Organizaţia Europeană pentru Cooperare Economică (OECE)
pentru a controla un program comun de refacere şi pentru a realiza schimbul liber între
statele Europei Occidentale.
\

2. Care sunt elementele de noutate pe care le aduce Tratatul de la

Maastricht în domeniul integrării europene?
Răspuns:

Exerciţii
1. Uniunea Europei Occidentale (1954) a fost concepută pentru:
a. intensificarea cooperării militare;
b. întărirea capacităţii de apărare;
c. intensificarea cooperării culturale;
d. a deveni un oponent al blocului socialist;
e. intensificarea cercetării ştiinţifice şi tehnice.
Rezolvare • • O O O

De rezolvat:
2. La pilonul central, cele trei comunităţi, Tratatul de la Maastricht a
mai adăugat alţi doi piloni:
a. cooperarea militară;
b. cooperarea cultural-ştiinţifică;
c. cooperarea în domeniul turismului;
d. politica externă şi de securitate comună;
e. cooperarea juridică şi politică.
O O O O O

19
 2.4. Asociaţia Europeană a Liberului Schimb

este o zonă de liber schimb între ţările membre; comerţul cu produse

industriale, agricole prelucrate şi cele din peşte, se desfăşoară fără
EFTA taxe vamale, în timp ce la importul din ţările terţe, fiecare stat
membru aplică tariful vamal naţional
Tratatul de constitire a EFTA s-a semnat la Stocholm, în 1959, de
către următoarele şapte ţări: Marea Britanie, Suedia, Norvegia,
Danemarca, Elveţia, Austria şi Portugalia şi a intrat în vigoare în
1960. În 1963 s-a asociat la EFTA Finlanda, în 1971 Islanda şi în
1971 a aderat Liechtenstein.
Tratatul de la Stocholm cuprinde următoarele prevederi mai importante:
™ desfiinţarea treptată, până la 1 ianuarie 1970, a taxelor vamale şi a restricţiilor
cantitative la importurile de mărfuri industriale în relaţiile comerciale dintre
ţările membre.
™ în relaţiile comerciale cu ţările terţe, tratatul prevede ca ţările membre să-şi
păstreze tarifele naţionale şi restricţiile cantitative;
™ dezvoltarea mai rapidă a ţărilor membre;
™ folosirea raţională a resurselor naţionale;
™ creşterea productivităţii muncii şi stabilitatea financiară;
™ înfiinţarea unor organe de conducere care să vegheze la aplicarea în practică a
prevederilor lui, organe care nu au un caracter supranaţional (Consiliul
Ministerial, Comitetul delegaţilor permanenţi, secretariatul).

Această grupare economică vest-europeană şi-a realizat într-un termen mai scurt
decât cel propus principalele obiective cuprinse în Tratatul de la Stocholm.
Observaţie: Anglia, iniţiatoarea creării EFTA, şi-a schimbat atitudinea
faţă de CEE şi a cerut aderarea la această organizaţie. Cereri asemănătoare de
aderare la CEE au mai depus Danemarca, Norvegia şi Irlanda. Din anul 1973
devin membre ale CEE doar Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda, iar în urma
referendumului iniţiat de Norvegia, populaţia a respins dorinţa acesteia de aderare
la CEE. De asemenea au aderat la CEE Portugalia în 1986, Austria, Suedia şi
Finlanda în anul 1995.
Urmare a acestor evoluţii, EFTA mai cuprinde în prezent patru state:
Norvegia, Elveţia, Lichtenstein şi Islanda.

TEST DE EVALUARE

1. Ce formă de integrare economică reprezintă EFTA ?

Răspuns:
EFTA este o zonă de liber schimb între ţările membre; comerţul cu produse
industriale, agricole prelucrate şi cele din peşte, se desfăşoară fără taxe vamale, în
timp ce la importul din ţările terţe, fiecare stat membru aplică tariful vamal naţional.
\

2. Care sunt principalele prevederi cuprinse în Tratatul de constituire

a EFTA?
Răspuns:

20
 Exerciţii
Exerciţiu rezolvat
1. Care sunt ţările semnatare ale Tratatului de la Stocholm din 1959 de
creare a EFTA?
a. Marea Britanie;
b. Suedia;
c. Spania;
d. Italia;
e. Germania.
Rezolvare • • O OO

De rezolvat:
2. Care din prevederile enumerate mai jos nu au fost cuprinse în Tratatul
de la Stocholm privind EFTA?
a. desfiinţarea treptată, până în anul 1970, a taxelor vamale şi a restricţiilor
cantitative;
b. în relaţiile comerciale cu ţările terţe, tratatul prevede că ţările membre să-
şi stabilească un tarif vamal comun;
c. dezvoltarea mai rapidă a turismului din ţările membre;
d. folosirea raţională a resurselor naţionale;
e. în relaţiile comerciale cu ţările terţe, tratatul prevede că ţările membre să-
şi păstreze tarifele naţionale şi restricţiile cantitative.

OOOOO

2.5. Realizarea Spaţiului Economic European, zonă de liber schimb în

Europa de Vest

Deoarece o parte din ţările membre EFTA (Anglia, Danemarca,

Portugalia, Austria, Suedia, Finlanda) au părăsit organizaţia şi au aderat la CEE,
iar cele patru care au mai rămas (Elveţia, Norvegia, Islanda şi Lichtenstein) au
negociat separat acorduri comerciale cu CEE s-a ajuns la situaţia confruntării
dintre cele două organizaţii doar prin prisma unor intense comerciale limitate.
În aprilie 1984 a avut loc o reuniune comună la nivel ministerial CEE-
EFTA, la Luxemburg, cu scopul de a marca intrarea în vigoare a zonei
de liber schimb cuprinzând ţările celor două grupări economice
Declaraţia de la Luxemburg adoptată de către participanţi consemna
CEE-EFTA faptul că zona de comerţ liber creată va aduce o contribuţie însemnată
la redresarea economică a celor două grupări economice, prin creşterea
volumului schimburilor comerciale reciproce.
În 1991 s-a semnat, la Luxemburg, Acordul dintre CEE şi EFTA
privind crearea ″Spaţiului Economic European″, a fost semnat în anul
1992 şi a intrat în vigoare în anul 1993.

Acordul privind realizarea Spaţiului Economic European între CEE şi

EFTA, înglobând 28 state (25+3) (Elveţia a votat în 1992 împotriva statutului de
membru al SEE) se diferenţiază de zona de liber schimb creată între cele două

21
grupări în anul 1984 prin aceea că lărgeşte sfera cooperării de la relaţiile
comerciale şi la alte domenii de interes reciproc.
Negocierile pentru extinderea SEE au început în ianuarie 2003 şi s-au
concentrat asupra contribuţiilor financiare ale ţărilor pentru noile state care au
aderat la UE şi au devenit participante la SEE. Acordul pentru extindere a fost
semnat în acelaşi an.
În ce priveşte administrarea acestui acord au fost constituite următoarele
organe de lucru: Consiliul de Miniştrii, care se întruneşte de două ori pe an;
Comitetul mixt CEE-EFTA, cu activităţi permanente; Curtea de Justiţie, al cărei
complet va fi alcătuit din 5 judecători din CEE şi 3 judecători din EFTA.

TEST DE EVALUARE
1. Ce noutate aduce Declaraţia de la Luxemburg ?
Răspuns:
Declaraţia de la Luxemburg adoptată de către participanţi consemna faptul că zona
de comerţ liber creată va aduce o contribuţie însemnată la redresarea economică a
celor două grupări economice, prin creşterea volumului schimburilor comerciale
reciproce

2. Care sunt organele de lucru ce administrează acest acord?

Răspuns:

Exerciţii
Exerciţiu rezolvat:
1. Spaţiul Economic European s-a constituit în anul 1993 prin
participarea:
a. doar a ţărilor membre ale Uniunii Europene;
b. doar a ţărilor membre ale AELS;
c. a ţărilor membre ale UE şi AELS;
d. a ţărilor din UE şi a unor ţări din estul Europei, foste socialiste;
e. a ţărilor din UE, AELS şi a ţărilor mai dezvoltate din estul Europei, foste
socialiste.
Rezolvare O O • O O
De rezolvat:
2. Selectaţi din enumerarea de mai jos prevederile din Acordul de creare a
Spaţiului Economic European:
a. cele două grupări (CEE şi EFTA) semnatare rămân în continuare o zonă
de liber schimb imperfectă;
b. cele trei ţări din EFTA nu aderă la politica agricolă comună a UE şi la
Uniunea Economică;
c. ţările EFTA îşi pierd autonomia;
d. cele patru ţări EFTA aderă la EURO;
e. ţările EFTA aderă la viitoarea Uniune politică.

OOOOO

22
 2.6. Acordul de Liber Schimb între ţările din Europa Centrală
(CEFTA)

Acordul de Liber Schimb semnat în anul 1992, la Cracovia

(în Polonia), de Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia

CEFTA Noua grupare şi-a propus să stimuleze creşterea economică şi va

susţine membrii săi
Statele membre de la Visegrad şi-au propus să
devină membre ale Uniunii Europene

Până în anul 2001, ţările respective trebuie să lichideze orice

restricţii vamale între ele şi să liberalizeze comerţul reciproc, să fie
stimulate investiţiile reciproce, precum şi mişcarea liberă a
mărfurilor, serviciilor,
Acordul prevedea ca personelor
în teritoriulşi capitalurilor
ţărilor semnatare să se
Reţinem : pună bazele unei zone de comerţ liber, care să favorizeze
accelerarea procesului de asociere, apoi aderare la Uniunea
Europeană.
Pentru că şi alte ţări din afara celor patru au încheiat
acorduri de asociere cu Uniunea Europeană, aceasta (UE) a
recomandat ţărilor asociate să devină mai întâi membre ale
CEFTA

zona de comerţ liber vizează nu numai produsele industriale,

ci şi o parte din produsele agricole
perioada de tranziţie nu este de 10 ani (ca în cazul UE) ci de 5 ani
CEFTA prezintă
anumite
particularităţi concesiile tarifare stabilite nu mai au un caracter asimetric,
precum cele din Uniunea Europeană, ci un caracter simetric,
reciproc

Observaţie: Multe din prevederile acordului au rămas simple deziderate, ca

urmare a poziţiei Cehiei care a considerat că are mai multe şanse de aderare
singură la U.E. decât împreună cu celelalte. Rezultatul acestor divergenţe de
opinii l-a constituit încheierea unor simple acorduri în domeniul comerţului care
sunt revizuite anual.

România, precum şi alte ţări din zonă, au negociat acordurile de liber

schimb cu o parte sau cu totalitatea ţărilor membre ale CEFTA. Prima ţară care a
aderat la CEFTA a fost Slovenia, urmate de România, Bulgaria şi Croaţia.
Reţinem: În urma integrării în Uniunea Europeană în 2004 a Poloniei, Cehiei,
Slovaciei, Ungariei şi Sloveniei şi în 2007 a României şi Bulgariei, numărul
ţărilor participante la prezentul Acord de Liber Schimb Central-european iniţial s-
a redus, însă noi state au devenit participante, astfel încât în prezent cuprinde:

23
 Albania, Bosnia Herzegovina, Croatia, Kosovo, Macedonia, Moldova,
Muntenegru, Serbia

TEST DE EVALUARE

1. Ce particularităţi prezintă aderarea la CEFTA ?

Răspuns:
Spre deosebire de alte acorduri europene, aderarea la CEFTA prezintă anumite particularităţi:
zona de comerţ liber vizează nu numai produsele industriale, ci şi o parte din produsele agricole;
perioada de tranziţie nu este de 10 ani (ca în cazul UE) ci de 5 ani; concesiile tarifare stabilite
\
nu mai au un caracter asimetric, precum cele din Uniunea Europeană, ci un caracter simetric,
reciproc.
2. Care este numărul actual al ţărilor participante la CEFTA?
Răspuns:

Exerciţii
1. Precizaţi care dintre formele de integrare prezentate mai jos este realizată
prin CEFTA:
a. piaţa comună;
b. uniunea economică;
c. uniunea politică;
d. zonele de comerţ liber;
e. uniunile vamale.
Rezolvare O O O •O
De rezolvat:
2. Acordul de Liber Schimb s-a semnat în anul 1992, la Cracovia între:
a. Franţa, Italia, Germania, Austria;
b. Belgia, Italia, Olanda;
c. Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia;
d. Italia, Germania, Slovacia, Austria;
e. Italia, Franţa, Bulgaria, România.
O O O O O

2.7. Alte forme de integrare economică în Europa

Apariţia şi evoluţia I.C.E.

Iniţiativa - În noiembrie 1989, la Budapesta, Austria, Ungaria, Italia şi RSF
Central- Iugoslavia au pus bazele unei iniţiative de cooperare regională sub numele
Europeană de “Patrulater”, în scopul de a dezvolta cooperarea politică, economică,
(I.C.E.) tehnică, ştiinţifică şi culturală între cele patru state membre.
- Prin aderarea Cehoslovaciei, în 1990, a devenit Pentagonala, iar din anul
1991 prin aderarea Poloniei, s-a transformat în Grupul Hexagonal
- Din anul 1992, prin aderarea a trei state, Bosnia-Herţegovina, Croaţia şi
Slovenia, structura respectivă de cooperare regională a căpătat actuala
denumire de Iniţiativa Central Europeană
- În prezent din grupare fac parte Albania, Austria, Belarus, Bosnia şi
Herţegovina, Bulgaria, Croatia, Republica Cehă, Italia, Ucraina, Ungaria,
Macedonia, Moldova, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Serbia -
Muntenegru.

24
 Resursele de finanţare pentru activităţile din cadrul ICE provin din
contribuţiile voluntare ale ţărilor membre. Obiectivul acestei grupări este strâns
legat de extinderea spre răsărit a UE şi îşi propune dezvoltarea în această zonă a
unor reţele transeuropene în domeniul transporturilor, telecomunicaţiilor, energiei,
turismului, protejării mediului.

- În anul 1992 a fost semnat la Istanbul Acordul prin care lua fiinţă zona
Organizaţia de Cooperare Economică a Mării Negre (OCEMN) de către 11 ţări:
Cooperării Turcia, România, Republica Azerbaidjan, Moldova, Georgia, Ucraina,
Economice a Mării Armenia, Grecia, Albania, Rusia şi Bulgaria.
Negre (OCEMN) - În anul 1999, cu ocazia reuniunii miniştrilor de externe CEMN a luat
fiinţă Organizaţia de Cooperare Economică a Mării Negre.

OCEMN este considerată a fi o Piaţă Comună a acestor ţări care îşi propune:

libera circulaţie a bunurilor şi încurajarea creditelor şi a altor

persoanelor în zonă şi pârghii financiare guvernamentale
reglementarea relaţiilor şi mobilizarea de fonduri pentru
economice, financiare, comerciale, realizarea acestor proiecte în
bilaterale şi multilaterale comun

realizarea unor proiecte de interes

comun în diferite domenii

Reţinem: Membri ai OCEMN sunt Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria,

Georgia, Grecia, R.Moldova, România, Federaţia Rusă, Serbia – Muntenegru,
Turcia şi Ucraina
Organele de conducere:
Forul de decizie al OCEMN este Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe
(Consiliul ministerial) care se întruneşte semestrial în ţara care deţine
Preşedinţia în exerciţiu.
Secretariatul Internaţional Permanent (PERMIS)
Adunarea Parlamentară a OCEMN (PABSEC)
Consiliul OCEMN al oamenilor de afaceri, are un Secretariat separat la
Istanbul;
Asociaţia Camerelor de Comerţ din regiunea Mării Negre
Banca pentru Comerţ şi dezvoltare a Mării Negre (BSTDB), cu sediul la
Salonic.

25
 Spaţiul Declaraţia de la Barcelona adoptată de ″cei 15″ şi ″cei 12″,
Euromediteranean respectiv ţările mediteraneene asociate (Algeria, Maroc, Tunisia,
zonă de liber Egipt, Israel, Autoritatea Palestiniană, Iordania, Liban, Siria,
schimb Turcia, Cipru şi Malta), prevedea realizarea până în 2010 a unei
zone a liberului schimb care să nu afecteze, însă, acordurile
bilaterale
Crearea zonei mediteraneene de liber schimb implică
intensificarea procesului de adaptare a economiilor sud-
mediteraneene (mai puţin dezvoltate) la noile exigenţe ale
Spaţiului European, precum şi eliminarea progresivă a barierelor
tarifare şi netarifare din calea comerţului cu produse
manufacturate.
Un punct foarte important în cadrul declaraţiei l-a reprezentat
dimensiunea politică şi de securitate în zona caracterizată prin
permanente situaţii de instabilitate politică şi militară.

TEST DE EVALUARE

1. Când şi între ce ţări s-a semnat Tratatul de constituire a OCEMN?

Răspuns:
În anul 1992 a fost semnat la Istanbul Acordul prin care lua fiinţă zona de Cooperare
Economică a Mării Negre (OCEMN) de către 11 ţări: Turcia, România, Republica Azerbaidjan,
Moldova, Georgia, Ucraina, Armenia, Grecia, Albania, Rusia şi Bulgaria.
\

2. Care sunt dimensiunile spaţiului Euromediteranean şi cine sunt

participanţii?
Răspuns:

Exerciţii
Exerciţiu rezolvat:
1. OCEMN îşi propune:
a. libera circulaţie a bunurilor şi persoanelor;
b. libera circulaţie a serviciilor şi capitalului;
c. realizarea de proiecte de interes comun în domeniile transporturilor,
telecomunicaţiilor, informaţiilor, turismului, protecţiei mediului;
d. eliminarea creditelor şi a altor pârghii financiare guvernamentale;
e. realizarea, în perspectivă, a uniunii politice.
Rezolvare • O • O O

De rezolvat:
2. Spaţiul Euromediteranean şi-a propus în Declaraţia de constituire
(Barcelona, 1995) atingerea anumitor dimensiuni. Care sunt acestea?
a. dimensiunea economică;
b. dimensiunea politică;
c. dimensiunea securităţii comune;
d. dimensiunea culturală;

26
 e. dimensiunea turistică.

OOOOO

REZUMATUL TEMEI

Integrarea economică apare, ca proces contemporan, după cel de-al doilea

război mondial, în contextul vest-european din considerente care au pornit iniţial
de la situaţia economică din acea perioadă. Integrarea economică a statelor vest-
europene a fost una din modalităţile de refacere economică a unor ţări ce
resimţeau efectele negative ale războiului. Procesul european de integrare se
manifestă printr-un spectru foarte larg de forme şi aceasta datorită gradului de
integrare atins la un moment dat, existând forme simple: zonele de comerţ liber şi
uniunile vamale şi forme complexe: piaţa comună, uniunea economică, uniunea
monetară, uniunea politică etc.
După mai multe runde de negocieri a fost semnat la Maastricht (Olanda)
Tratatul asupra Uniunii Europene care a intrat în vigoare în anul 1993. Tratatul
aduce noi modificări şi completări celor trei tratate încheiate anterior (CECO -
1951, CEE - 1957 şi EURATOM - 1957) pe linia reformei începute de Actul Unic
Vest-European.
Asociaţia Europeaă a liberului Schimb (EFTA) este o grupare economică
vest-europeană, respectiv o zonă de liber schimb între ţările membre, Tratatul de
constituire a EFTA semnându-se la Stocholm, în 1959.
În anul 1989 CEE a lansat ideea realizării Spaţiului Economic European
care să cuprindă cele două grupări economice, care intră în vigoare în 1993. Prin
realizarea Spaţiului Economic European urma să se asigure în toate ţările membre
circulaţia liberă a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitlurilor.
Acordul de Liber Schimb între ţările din Europa Centrală s-a dovedit şi se
dovedeşte în continuare a fi un cadru excelent de pregătire pentru aderarea la
Uniunea Europeană a economiilor ţărilor candidate.

27