PROCESUL DE EXTINDERE A UNIUNII EUROPENE

ŞI
CONSECINŢELE SALE ECONOMICE

- proiect -

Procesul de extindere a UE reprezintă
reunificarea continentului european şi este cel
mai ambiţios proiect. După ultimul Război
Mondial , Europa a fost divizată şi actualul
proces de extindere ajută la împlinirea visului
părinţilor fondatori ai UE şi anume : o Europa
unită şi liberă.
Efectele extinderii ridică multe semne de
întrebare .
În primul rând, care vor fi avantajele şi
oportunităţile primirii de noi state membre dar şi
obstacolele, costurile şi riscurile potenţiale
implicate în acest proces.
Procesul extinderii trebuie să ofere o mai mare
prosperitate pentru statele membre, oferind
beneficii economice ca o consecinţă a lărgirii
pieţei.
Beneficiile pe termen lung, pot fi precedate de o
serie de costuri şi cu siguranţă vor fi câştigători
dar şi învinşi. Provocarea extinderii UE trebuie
să ţină cont de mai mulţi factori care să
influenţeze pozitiv şi să gestioneze corect
schimbarea:
• condiţii egale de concurenţă pe piaţa lărgită;
• accesul la forţa de muncă calificată;
• volum mai mare de investiţii pt. creşterea
productivităţii, calificărilor şi transferului de
tehnologie;
• un cadru juridic şi economic stabil;
• acordare de asistenţă din fonduri comunitare.
Rezumat
Semnele redresării economice sunt vizibile, însă
UE trebuie să îşi continue eforturile de mărire a
potenţialului de creştere, de sporire a creării de
locuri de muncă şi de promovare a
competitivităţii europene. Astăzi, Consiliul
European s-a concentrat asupra economiei
digitale, a inovării şi a serviciilor. Aceste
sectoare prezintă un potenţial deosebit pentru
creştere şi creare de locuri de muncă, care
trebuie mobilizat rapid. Consiliul European a
furnizat orientări concrete, astfel încât
potenţialul existent să fie valorificat la maximum.
De asemenea, Consiliul European s-a aplecat
asupra unor diverse domenii de politică
economică şi socială. Acesta a trecut în revistă
punerea în aplicare a iniţiativelor adoptate în
iunie în ceea ce priveste combaterea şomajului
în rândul tinerilor şi finanţarea economiei, în
special a întreprinderilor mici şi mijlocii, şi a
convenit asupra unor noi măsuri. Consiliul
European a imprimat un nou impuls în direcţia
unei reglementări îmbunătăţite.
 competitivitate = este un fenomen economic
complex, cu interpretări şi definiţii diferite şi cu
metode de cuantificare folosind indicatori unici,
indicatori compoziţi şi sisteme de indicatori, asupra
cărora economiştii nu s-au pus întru totul de acord.

dezvoltare economică = proces de îmbunătăţire a

standardului de viaţă şi creştere a bunăstării populaţiei
ţărilor în curs de dezvoltare care este măsurat, de regulă,
prin creşterea venitului pe locuitor

Cuvinte cheie
strategie economică = reprezintă un concept complex care defineşte
ansamblul obiectivelor pe care conducerea unei unităţi economice îşi propune
să le realizeze, obiective stabilite pe baza de studii, cercetări ştiinţifice şi
prognoze, acţiuni ce trebuie întreprinse pe diferite orizonturi de timp şi modul de
alocare a resurselor în vederea menţinerii competitivităţii şi a dezvoltării viitoare.
 Introducere
Uniunea Europeană este cea mai avansată formă de integrare.
Îşi are originea într-o idee lansată după Primul Război Mondial,
in 1924, potrivit căreia o Europă generată divizează conflicte,
idee care s-a revigorat după Al Doilea Război Mondial şi a
căpătat contur real.

Experienţa şi confirmarea posibilităţii unei integrări avansate

oferă existenţa, încă din 1951, a Comunităţii Cărbunelui şi
Oţelului (CECO), ca urmare a creării unei pieţe comune pentru
cele două produse. La constituire, principalul obiectiv prevăzut
în Tratatul de la Roma a fost crearea, până la sfârşitul anului
1992, a unei pieţe comune în cadrul căreia să se realizeze libera
circulaţie a bunurilor şi serviciilor, capitalurilor şi persoanelor.
Uniunea Europeană „este organizaţia politică europeană cu cea
mai mare creştere a numărului de membri în ultimii 50 de ani”
conform lui Péter Balász, fost ministru de externe al Ungariei. În
acelaşi timp politica de extindere este cea mai contestată
politică publică a UE, atât la nivel intern, în scopuri electorale,
cât și la nivel european după cum a observat recent fostul
comisar european Leonard Orban. Ostilitatea faţă de politica de
extindere a UE a apărut pe fondul crizei economice, dar şi a
problemelor generate de integrarea statelor din Centrul şi Estul
Europei, fenomen devenit notoriu sub denumirea de
enlargement fatigue.
 Stadiul cercetărilor efectuate
în tematica investigată
Uniunea Europeană este atractivă prin gradul de dezvoltare, nivelul de trai al
populaţiei, standardele de civilizaţie, drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
Stimularea creşterii economice şi a creării de locuri de muncă pentru viitorul
Europei prin investiţii inteligente în cercetare şi inovare.

În anul 1951, cinci state europene: Belgia, Germania, Franţa, Luxemburg şi

Olanda au început un proces de cooperare şi au continuat alte valuri de
aderări în 1973, 1981, 1986, 1995, 1998, 2004, 2007, numărul statelor membre
ajungând în anul 2013 la 28 (Belgia, Bulgaria, Danemarca, Germania, Estonia,
Finlanda, Franţa, Grecia, Irlanda, Croaţia, Italia, Letonia,
Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Austria, Polonia,
Portugalia, România, Suedia, Slovacia,
Slovenia, Spania, Cehia, Ungaria,
Regatul Unit, Cipru).
 Expunerea
problemei

Extinderea spre estul Europei a Uniunii Europene reprezintă una din

direcţiile cele mai importante ale evoluţiei acesteia în anii care vor
urma. O astfel de orientare îşi are premisele într-o serie de
deschideri şi acorduri încheiate de Uniunea Europeană cu ţările
partenere, înainte de 1990. Alături de acordurile comerciale bilaterale
încheiate cu unele ţări din zonă, Uniunea Europeană a instituit şi
numitul sistem generalizat de preferinţe comerciale unilaterale
pentru produsele importate din aceste ţări, sistem care a facilitat
accesul unor anumite categorii de produse (textile, siderurgie) pe
piaţa comunitară. Extinderea Uniunii Europene a reprezentat o
provocare reală, în ceea ce priveşte obiectivul fundamental de
coeziune economică şi socială. Extinderea Uniunii Europene a
devenit astfel un element promotor al reformelor din toate domeniile
- economic, politic, cultural, social şi altele - în cadrul Uniunii
Europene
Concepte şi terminologie

• integrare europeană = este un proces de

integrare politică, juridică, economică (şi în
unele cazuri sociale şi culturale) ale unor state
care se află parţial sau total în Europa.

• criză economică = situaţie în care economia

unei ţări trece brusc printr-o scădere a forţei
sale, scădere adusă de regulă de o criză
financiară.

• creştere economică = proces global ce

exprimă evoluţia ascendentă a unei mărimi
economice agregate, în cadrul unui orizont de
timp, la nivel naţional sau internaţional, cu
efecte favorabile în planul vieţii economice şi
sociale.
Rezolvarea problemei-soluţii
identificate

Controlul foarte strict al deficitului bugetar reprimă creşterea

economică, dar poate genera o creştere sigură şi durabilă. La fel ca şi
beneficiile monedei euro, UEM este un proiect eficace pe termen lung.
Se pare că în prezent BCE pune accentul pe stabilitatea euro în
defavoarea creşterii economice. Dar susţinerea noii monede este
necesară în vederea asigurării unei creşteri economice durabile,
aceasta permiţând şi micşorarea ratei şomajului în UE.
"UE trebuie să-şi păstreze poziţia de lider în sectoarele mondiale ale
tehnologiilor strategice care oferă locuri de muncă de înaltă calitate.
Acest pachet de investiţii în domeniul inovării combină fonduri publice
şi private pentru a-şi atinge obiectivele. Aceasta este o demonstraţie
perfectă a modului in care bugetul UE este un buget pentru creştere", a
declarat preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.
 Analiza rezultatelor
Beneficiile economice pentru noile state membre este de 0,2% din PIB al membrilor vechi şi
va creşte la 0.3% până în anul 2013. Banii din aceste procente sunt folosiţi la construcţia de
străzi şi proiecte de infrastructură.
Economiile naţionale din noile state membre creează oportunităţi de afaceri pentru
toate statele membre. Legile sunt garantate şi stabile, se diminueaza corupţia,
stabilitatea lor fiind garantată de stat. Statele membre prezente şi viitoare
au in vedere politici de ocupare a forţei de muncă.
UE trebuie să combine modelele economice şi
sociale pentru a facilita adaptarea la un nou
loc de muncă, inainte de protecţia celor existente.
Astfel, este posibil ca efectul dinamic - un cerc
virtuos între creştere şi investiţie – va duce
probabil, în continuare, la o creştere
economică rapidă în noile stat membre,
după aderare. Totuşi, experienţa
extinderilor anterioare arată că acest
dinamism nu se declanşează automat,
ci va depinde de adoptarea unor politici
sănătoase, favorabile creşterii economice,
atât de către noile state membre,
cât şi de către UE în ansamblul său.
 Concluzii

Cred că amploarea apropiatei extinderi a UE ne oferă ocazia să abordăm

provocările într-o manieră decisivă. Aceste probleme nu sunt cauzate de
extinderea UE. Ceea ce face însă viitoarea extindere este să ne oblige să le
abordăm şi în unele cazuri ne poate ajuta să găsim soluţii. Extinderea poate să
fie un catalizator pentru rezolvarea unora din problemele Europei aflate încă în
suspensie. Ea poate să ne ofere dinamismul necesar pentru a face un salt
înainte. A devenit de asemenea clar pentru mine că trebuie să ne mutăm
centrul atenţiei în ceea ce priveşte abordarea politicilor UE şi să avem în
vedere încă de pe acum situaţia unei UE extinse. Discursul în care se vorbeşte
de “actualii membri” şi de “ţările candidate” este deja depăşit şi trebuie să
privim înainte la situaţia din viitor, când noii membri vor fi parteneri. Din acest
motiv, în prezentul raport folosesc ori de câte ori este posibil sintagma “viitorii
membri” mai degrabă decât “ţările candidate”.
Consider că noii parteneri mai au încă o serie de lucruri de făcut pentru a
finaliza pregătirile pentru aderare. Cred însă că la rândul nostru avem multe de
învăţat din recenta lor experienţă, acumulată în domeniul reformelor sociale,
economice şi politice.
 Propuneri
Dacă graniţele Uniunii Europene s-ar
extinde, nr. de consumatori pe piaţă ar
creşte prin intensificarea schimbului de
mărfuri şi servicii (75 milioane), la
creşterea economică, realizându-se o
piaţă unică, care să depindă de investiţii,
comerţ şi imigraţie. Politica economică
ar trebui să încurajeze rata angajărilor şi
dezvoltarea economică în noile state
membre. Acest fapt, ar determina
oamenii să rămână la ei acasa, în special
pe cei cu pregătire profesională ridicată.

Pe de altă parte, creşterea productivităţii

muncii poate constitui o compensaţie
pentru angajatorii care oferă salarii mai
mari.
 Bibliografie

• FUERA Augustin Manualul Uniunii Europene, Ediţia a 3-a, revizuită

şi adăugată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006;
• http://europa.eu/about-eu/countries/growing-eu/index_ro.htm

• http://www.ecb.europa.eu/ecb/educational/facts/euint/html/ei_002.ro.html

• http://www.mae.ro/node/1530

• http://www.euractiv.ro/uniunea-
europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_25526/Extinderea-Uniunii-
Europene-mai-intai-principiile-fundamentale-(de-Stefan-Fule).html

• http://ro.wikipedia.org/wiki/Integrare_Europeană