1.

Analiza comparata a modelelor regionale de economie

Modelul european Modelul american Modelul asiatic

Descriere: Modelul care Modelul care Modelul care “Vine

combina pe centrifugheaza din urma”, obsedat
principiul masei spre nivelul local si de problemele
critice mai ales individual dezvoltarii si care
nonexplozive raspunderea nu se complica in
principii si valori pentru modul cum gestionarea
contradictorii, cum se gestioneaza extraeconomica
sunt cele mijloacele de
randamentale si de subzistenta
echitate
Include: -cresterea -cresterea -cresterea
economica economica economica
-libertatea politica -libertatea politica -coeziunea sociala
-coeziunea sociala
Model de tipul: Neoliberal, pune Socialist, pune
- accentul pe accentul pe
virtutile pietei controlul deciziei,
resurselor si
libertatilor politice
Incluziv – Excluziv – fuctie-obiectiv: minimizarea
maximizarea cheltuielilor- dinamica mai mare a
obiectivelor, rezultatelor
modelul caii de
mijloc
Dupa dispozitia Are finalitate Este exclusiv Are finalitate
fata de coeziunea sociala pronuntata randamental sociala pronuntata
sociala:
Raportarea la Economie sociala Economie de tip Economie
coeziune socială de piata laissez-faire socialista de piata
scoate în evidenţă concurentiala
faptul că:
Dupa dispozitia Se bazeaza pe
fata de cresterea implementarea
economica: Se bazeaza pe mecanismele de piata progresiva a pietei
concurentiala in alocarea resurselor in certificarea
alocarii controlate
politic a resurselor
Dupa raportul cu Semideschis: Deschis spre Postautarhic,
exteriorul: intrari controlate, exterior, are intrarile si iesirile
iesiri liberalizate liberalizate si sunt controlate
intrarile si iesirile

După dispoziţia pune preţ pe

faţă de libertăţile Se bazează pe discernământul individual preeminenţa
politice: societăţii faţă de
opţiunile
individuale

Page | 1
 (ghidate politic)

Dupa combinarea Folosirea de Munca ieftina si Munca ieftina si

factorilor de munca scumpa si capital scump capital atras, de
productie: capital ieftin regula ieftin
Sursa: Marin Dinu, Cristian Socol, Marius Marinas – “Modelul European de integrare”, Editura Economica, 2005

2.Particularitatile procesului European de integrare

Modelul European de integrare a pronit de la elemente economice, ajungand la o
Uniune Economica si Monetara si tinde spre constructia unei Uniuni Politice. Astfel,
gradele de integrare economica pot si impartite in 5 pasi:

1. Zona de liber schimb (fără taxe vamale pentru anumite bunuri sau pentru toate
bunurile între ţările participante)

2. Uniunea Vamala (cu aceleaşi taxe vamale externe pentru ţările terţe şi o
politică comercială comună), adica zona de liber schimb+tarif vamal comun

3. Piata comuna : Uniune vamala+libera circulaţie a mărfurilor, a capitalurilor, a

persoanelor şi a serviciilor+politici commune

4. Uniunea economică şi monetară (o piaţă unică cu o monedă şi o politică

monetară comune)

5. Uniunea politica (1+2+3+4+5+politica fiscala comuna)

Modelul European include cresterea economica, libertatea politica si coeziunea

sociala, este un model de natura incluziva. Acesta are trei caracteristici de baza:
responsabilitate(asigura bunastarea indivizilor),reglementare(justitie, legislatia muncii)
şi redistribuire( transferuri, asistenta financiara si de servicii sociale), care reflecta
faptul ca acesta este mai mult un model socio-economic decat un model social.

Pentru a intelege de ce Uniunea Europeana reprezinta o aproximare avansata a

globalizarii, trebuie sa avem in vedere legatura dintre integrare si globalizare:

Globalizarea apare ca o formulă nouă de organizare a lumii cu scopul de a o

rezolva în alt mod, nonconflictual, alocarea resurselor, ca şi problemele dezvoltării
care nu şi-au găsit rezolvarea pe principiul adversităţii. Globalizarea este, deci, o
problemă politică de ultimă instanţă, ce presupune constituţia unei societăţi globale,
care să gestioneze economia globală, ca şi toate celelalte componente ale guvernării
globale.Uniunea Europeana dezvolta structuri supranationale, prin transfer de
suveranitate;apar actori cu identitate europeana prevalenta (de la agenti economici
pana la institutii);decizia se ia intr-un sistem de guvernare multinivel, cu partajarea
responsabilitatilor;Uniunea Europeana aplica metode de coordonare a politicilor pentru
a minimiza esecurile pietei ;procesele de convergenta omogenizeaza accesul la oferta,

Page | 2
ridicând periferia la nivelul standardelor centrului;procesele economice servesc
formarii societatii europene;principiul competitiei este aproximat de obiective precum
coeziunea sociala atinsa prin crestere economica.

Globalizarea in contextul UE este condusa de o dorinta umana, dorinta miliardelor

de oameni de a avea o viata mai buna. Globalizarea este condusa de noi toti, prin
alegerile pe care le facem si prin oportunitatile pe care ni le ofera. Globalizarea nu
inseamna ca daca unii devin mai bogati altii trebuie sa saraceasca, ea presupune
sansa de a creste „dimensiunea unui tort, astfel incat toata lumea sa poata avea o
felie”. In acelasi timp, starile de anxietate cu privire la globalizare sunt reale, iar ele
trebuie sa fie abordate, nu ignorate. Se confirma necesitatea pentru buna functionare
a pietelor si politici care sa atenueze efectele negative. Aceasta subliniaza, de
asemenea nevoia de reforme structurale pentru a se asigura ca UE poate sa ramana
un loc mai atractiv pentru investitii, in special pentru activitatile de cercetare si
inovare.

Nevoia de modernizare este clara. Toate statele membre se vor confrunta cu o

crestere a cererii de servicii sociale si provocari in finantarea acestora. Trebuie
modernizare pentru a asigura continuitate, calitate, educatie, ocrotire a sanatatii,
salarii si pensii corespunzatoare. In concluzie, avem nevoie de o Europa moderna, care
ofera prosperitate economica si justitie sociala.

3.Analiza compromisului echitate-crestere economica in

modelul European
Curbele compromisului crestere economica-protectie sociala

Pana in anii ‘90 In prezent

Crestere Crestere

UE UE

Protectie sociala Protectie sociala

Curba de indiferenta concava arata compromisul dintre protectia sociala si

cresterea economica si descrie relatia dintre cele doua procese. Curba este concava
deoarece accentul pus pe echitate sociala duce la o impozitare mai mare a populatiei
active, aceasta determinand ca interesul de a munci sa scada, iar in cele din urma,
scaderea ratei de crestere economica. Asigurarea echidatii se creeaza in conditiile
unei rate de cresterea economica nesustenabila, deoarece, prin masurile de
impozitare ridicata, orizontul economiei de a investi si de a economisi se restrange, iar
rata consumului creste, mai ales in randul persoanelor cu venituri reduse.

Page | 3
 In ceea ce priveste Uniunea Europeana, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial
pana in anii ’90, putem observa ca forma curbei de indiferenta are tendinta de
aplatizare, aceasta datorata procesului de catching-up, in urma cresterii consumului.

In prezent insa, curba compromisului dintre protectie sociala si crestere are o

forma mai abrupt, fapt ce se datoreaza cresterii competitivitatii externe.

Observam astfel ca exista o relatie indirect intre protectia sociala si cresterea

economica. In consecinta, mentinerea constanta a unui nivel al protectiei sociale
determina o scadere a ratei de crestere economica. Un raspuns la aceasta problema,
insa foarte greu de pus in aplicare, este reducerea protectiei sociale cu ajutorul
reformelor de asistenta sociala.

Cresterea economica, stabilitatea si coeziunea sociala reprezinta procese

complementare. Politicile macroeconomice si de coeziune ale modelului european
conduc la deplasarea catre dreapta a curbei de indiferenta a compromisului dintre
crestere economica si protectia sociala. Altfel spus, o rata mare de crestere
economica conduce la un stabilitate economica si, in acelasi timp, la coeziune sociala.

Modelul european se fundamenteaza pe o crestere economica sustinuta, punand

mare accent pe coeziune. Noua economie se bazeaza pe resurse greu epuizabile sau
chiar inepuizabile, cum ar fi potentialul de cunoastere si capacitatea de inovare a
capitalului uman.

La Lisabona, se pun in discutie atingerea a doua mari obiective pana in anul

2010, si anume transformarea in economia cea mai dinamica pe plan mondial, bazata
pe dezvoltare durabila si coeziune sociala, respective transformarea extinderii Uniunii
Europene de success prin crestere rapida a nivelului de trai, fapt ce necesita un
program de crestere economica sustinuta.

Stimularea cresterii economice din anii ‘80 si inceputul anilor ‘90 a fost bazata pe
modificarile in gradul de ocupare care au dus la un raport capital/forta de munca mai
ridicat. Putem spune ca procesul de crestere din UE a fost unul pe termen mediu.
Integrarea in UE inseamna alocarea mai eficienta a resurselor europene care va
conduce automat la un mediu investitional mai bun, adica aceeasi cantitate de capital
si munca poate realiza o productie mai mare. Pentru firme, integrarea in UE inseamna
sporirea capitalului pe muncitor angajat. Astfel integrarea in UE conduce la o alocare
mai eficienta a resurselor, un PIB/L mai mare, investitii pe lucrator mai mari, iar rata
capital/munca a economiei va creste la o valoare mai mare de unde rezulta o crestere
mai rapida a productiei pe muncitor. O crestere economica eficienta, presupune un
proces de modernizare continua, fiind posibil numai prin crearea unei economii bazate
pe inovare.Acest model de economie are coordonatele stabilite prin Strategia de la
Lisabona.

Modelul European se confrunta cu problema impactului procesului de

imbatranire a populatiei deoarece exista o tendinta tot mai mare de imbatranire a
populatiei in tarile europene mai ales dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

“Europenii imbatranesc” – prognozele arata ca in 2050 vor fi mai putin de 48 de

milioane de locuitori cu varste intre 15 si 64 de ani, iar mai mult de 58 de milioane cu
varste peste 65 de ani. In 2004 din 4 persoane aflate in perioada active, una singura
era pensionara iar in 2050 raportul se va schimba intr-un raport de 2:1.
Page | 4
 O reducere a fortei de munca va trage in jos cresterea economica: din 2015 o
reducere a fortei de munca va actiona ca o frana asupra potentialului de crestere
economica din UE. Reducerea este de la 2-2,5% in prezent la doar 1,25% pana in
2040. Acest impact va fi remarcat cel mai bine in tarile nou aderate la UE.

4.Strategia de la Lisabona
Strategia de la Lisabona a fost adoptata de Consiliul European in capitala
Portugaliei, in martie 2000, pe o perioada de zece ani, avand ca scop transformarea
Uniunii Europene in “cea mai dinamica si competitiva economie a lumii”. Ulterior, ea a
fost relansata cinci ani mai tarziu, in 2005. Obiectivele strategiei sunt impulsionarea
activitatii economice din UE si cresterea numarului de locuri de munca. Mai exact, se
pune accentul pe investitii mai mari in cercetare si dezvoltare, proceduri mai simple
pentru deschiderea de firme, reducerea birocratiei, cresterea ratei de angajare a
tinerilor si femeilor, liberalizarea pietelor si imbunatatirea competitiei.

Conform strategiei de la Lisabona, cunoasterea si accesul la informatie reprezinta

forta motrice a procesului de crestere economica viitoare in modelul European.
Aceasta ar trebui sa conduca la dinamizarea proceselor de convergenta si integrare
economica. Ea prevede elaborarea unor politici macroeconomice sanatoase pentru a
sustine procesul de crestere economica si ocuparea fortei de munca, precum si
stabilitatea preturilor; promovarea competitivitatii si dinamismului economic prin
majorarea investitiilor in capitalul uman ; continuarea reformelor pietei muncii, care sa
conduca la cresterea productiei potentiale ; intarirea viabilitatii finantelor publice,
reducand datoria publica si reformand sistemele de pensii si sanatate.

Competentele si capitalul intelectual, mult mai mult decat resursele naturale,

sau abilitatea de a exploata forta de munca ieftina, au devenit factorii majori ai
competitivitatii economice, numai pe aceasta cale, economiile putand sa-si ridice
eficienta si sa dezvolte produse noi.

Inovarea reprezinta cheia spre mentinerea si fortificarea competitivitatii, care la

randul ei este esentiala pentru atingerea unei dezvoltari economice sustinute.

Obiectivul strategic al Consiliului European de la Lisabona a stabilit ca pana in

2010 U.E. sa devina “cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere
din lume, capabila sa genereze o crestere economica sustinuta, o rata mai mare de
ocupare si o extraordinara coeziune sociala.”

Prin Strategia de la Lisabona s-a urmarit, in viziunea oficialilor, gasirea acelor

mecanisme economice care sa permita Uniunii Europene sa realizeze procesul de
catching-up fata de Statele Unite. Dezvoltarea economica eficienta presupune un
proces de modernizare continua; acesta fiind posibil prin crearea unei economii bazate
pe inovare, care devinde sursa dominanta a avantajului competitiv. Economia bazata
pe cunoastere este un concept mai larg, care integreaza inovatia, societatea
informationala si capitalul uman. In consecinta va avea loc o schimbare de viziune in

Page | 5
ceea ce priveste sursele cresterii economice, prin trecerea de la acumulare la
generare de factori.(piramida surselor cresterii ec)

Masurile de reforma economica pe care le presupune strategia de la Lisabona

sunt: intensificarea concurentei in U.E., restructurarea pietelor muncii, intarirea
coeziunii sociale, asigurarea compatibilitatii politicilor economice cu cele de mediu.

Obiectivele fundamentale stabilite sunt de consolidare a pietei unice in sectorul

telecomunicatiilor, al energiei si serviciilor financiare ; facilitatea accesului la noi
tehnologii, inclusiv la telefonia mobila si internet ; incurajarea cercetarii, prin crestere
pana la 3% din PIb a cheltuielilor alocate cercetarii si tehnologiei si prin adoptarea
regimului unic de brevetare european ; cresterea concurentei in sectorul
transporturilor feroviare si aeriene ; cresterea ratei de ocupare prin stimularea
initiativei micilor intreprinzatori ; cresterea la 70% a ratei de participare a fortei de
munca in general, inclusiv a femeilor si lucratorilor mai in varsta ; perfectionarea
profesionala a lucratorilor si formarea deprinderii de invatare continua pe toata durata
vietii ; revizuirea generala a sistemului de pensii pentru a asigura posibilitatea de
sustinere pe termen lung a finantelor publice ; modernizarea protectiei sociale inclusiv
prin reducerea numarului de persoane supuse riscului de excludere sociala ;
actionarea asupra cauzelor schimbarilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze
generatoare de efect de sera.

Implementarea strategiei de la Lisabona este asociata cu o coordonare mai

coerenta a politicilor economice, structurale si de ocupare in U.E. , o participare activa
a diferitilor actori implicati in desfasurarea acestei strategii, in acest sens, Liniile
Directoare de Politica Economica reprezinta un instrument esential; si o convergenta a
continutului LPDE cu obiectivele de la Lisabona. Elaborarea LPDE este inspirata intr-o
maniera semnificativa de prioritatile si obiectivele fixate in strategie. LPDE cuprinde o
lista cu 14indicatori structurali, a caror analiza permite evidentierea evolutiei statelor
membre in raport cu obiectivele cheie cuprinse in strategie. LPDE sta la baza
raportului pe care il intocmeste Comisia, in legatura cu strategia.

Strategia de la Lisabona, prin obiectivele prevazute, este in masura sa asigure solutii

inteligente la problemele carora trebuie sa le faca fata modelul european. Finalitatea
acesteia este prefigurata de performantele statelor nordice, printre cele mai
competitive din lume, desi sunt state providentiale dezvoltate. Insa tarile nordice au
piete ale muncii flexibile, promovandu-se asa numitul workfare – asistenta sociala care
sa-i ajute pe someri sa reintre rapid in circuitul muncii – alocand totodata sume
substantiale pentru cercetare si dezvoltare – peste 3% din PIB. Avest grup de tari este
mai competitiv din Uniunea EURopeana, ocupand totodata trei dintre primele cinci
locuri in clasamentul mondial al competitivitatii din anul 2004 (Finlanda – locul I ,
Suedia – locul III , Danemarca – locul V). In prezent SUA se situează în fruntea
clasamentului mondial al competitivităţii, urmate de Singapore şi de Hong Kong.
Printre primele 20 din cele 55 de ţări analizate, zece state europene se menţin în
prima parte a clasamentului. Astfel, Elveţia este pe locul al patrulea, urmată de
Luxemburg, pe locul cinci. Suedia ocupă locul nouă în clasament, urmată de Olanda
(10), Norvegia (11) şi Irlanda (12).

Page | 6
 5.Analiza SWOT a modelului European

Puncte forte: Puncte slabe:

Promovarea unui model al dezvoltarii
durabile, caracterizat prin prosperitate
economica, justitie sociala si protectia
mediului;
O viziune internationala bazata pe
multilateralism;
Promovarea unei politici de coeziune
care corecteaza esecurile pietei.
Inexistenta unei recunoasteri depline a
valorilor promovate si slaba difuzare a
acestora;
Indepartarea de principiile
constructivismului, prin care s-ar
asigura baze solide constructiei
europene;
Imposibilitatea asigurarii deopotriva a
eficientei si echitatii, in conditii de
recesiune economica.

Oportunitati:
Implementarea strategiei modelului
european;
Adoptarea Constitutiei europene;
Edificarea si afirmarea internationala a
unei Europe politice;
Reducerea decalajelor de dezvoltare
regionale.
Amenintari:
Inadaptarea la schimbarile economice;
Deficitul de legitimitate democratica;
Riscul de diluare a constructiei
europene sub impactul globalizarii;
Ineficienta coordonarii politicilor
macroeconomice;
Accentuarea disparitatilor
interregionale.

Uniunea Europeana ca uniune a cetatenilor si statelor europene este destinata

statelor ce respecta valorile si se angajeaza sa le promoveze in comun; aceste valori
au in vedere respectarea demnitatii umane, a libertatii, democratiei, egalitatii, statului
de drept, drepturilor omului, fiind commune statelor member intr-o societate
caracterizata prin pluralism, tolerant, dreptate, solidaritate si nediscriminare.
Constitutia europeana reprezinta capatul traseului unei constructii solide europene.

Prevederile Constitutiei europene reflecta specificul modelului european ca o

conceptie de globalizare a societatii. Astfel, Uniunea Europeana promoveaza
dezvoltarea durabila bazata pe crestere economica echilibrata, pe o economie de
piata competitiva, un nivel ridicat al protectiei mediului. Uniunea promoveaza
coeziunea economica, sociala si teritoriala si solidaritatea intre statele member.

Pe de alta parte, Constitutia europeana reprezinta un pas catre cladirea unei

Europe politice. Aceasta pentru a avea o uniune sustenabila si din punct de vedere
politic, ar trebui sa se aiba in vedere, pe langa gestionarea procesului de integrare
economica (piata unica, moneda comuna, concurenta, comertul exterior), aspectele
noneconomice. Cu ajutorul unei entitati politice alese in mod direct (Parlamentul
Europei) sau indirect (referendum asupra revizuirii tratatelor) se realizeaza o corelatie
intre obiectivele economice si cele noneconomice pentru a raspunde asteptarilor
indivizilor europeni.

Page | 7
 Un avantaj al Uniunii Europene se bazeaza pe multilateralism, ceea ce inseamna
obiective in legatura cu: prosperitate economica (prin desavarsirea pietei unice ca
urmare a introducerii euro), progresul social (prin intermediul Agendei sociale) si
ecologic (prin strategia de dezvoltare durabila), asigurarea ordinii interne si justitia,
diplomatia si apararea (prin politica externa si de securitate comuna).

6.Submodelul Nordic – un exemplu pentru Strategia

Lisabona
Ţările nordice demonstrează că există posibilitatea combinării procesului de
creştere economică cu protecţia socială extinsă şi cu protecţia mediului înconjurător.
Sistemul economic este caracterizat de o flexibilitate ridicată a forţei de muncă şi de o
competitivitate economică ridicată în condiţiile securităţii sociale şi a locurilor de
muncă.

Statisticile arată de asemenea îndeplinirea ţintei referitoare la rata de ocupare a

femeilor, ţările nordice fiind caracterizate prin existenţa unei inegalităţi reduse a
veniturilor dintre bărbaţi şi femei. Ca urmare a participării ridicate la programele de
formare pe parcursul întregii vieţi, aceste economii înregistrează cele mai mari două
valori ale proporţiei populaţiei ocupate cu vârsta între 55 şi 64 de ani (Suedia şi
Danemarca). Menţinerea aceleiaşi tendinţe va diminua presiunea procesului de
îmbătrânire a populaţiei asupra sistemului de protecţie socială în cazul ţărilor nordice.
O soluţie complementară acesteia ar fi aceea a diminuării şomajului în rândul tinerilor,
prin îmbunătăţirea nivelului de educaţie a acestora.

Ţările nordice posedă ingredientele caracteristice creşterii economice endogene:

educaţie, cercetare-dezvoltare şi inovare. Astfel, ponderile populaţiei cu studii
superioare şi ale participării la programele de formare permanentă sunt superioare
mediei europene; ţinta Lisabona în privinţa acestei ultime variabile a fost stabilită la
12,5% pentru anul 2010. Un alt obiectiv este acela al creşterii cheltuielilor de
cercetare-dezvoltare ca pondere în PIB până la nivelul de 3% în 2010. Ţările nordice
depăşesc performanţele medii ale UE-15, iar Finlanda şi Suedia înregistrează deja
valori superioare celor fixate pentru 2010. Totodată, cele două economii, împreună cu
Danemarca, au o pondere a cheltuielilor private de cercetare-dezvoltare superioară
valorii de 67% stabilite pentru anul 2010. Aceste inputuri nu asigură în mod necesar o
rată superioară de creştere, fără a exista o valorificare a rezultatelor inovării prin
intermediul pieţei (prin intermediul patentelor de inovaţie). Şi în această privinţă,
performanţele ţărilor nordice sunt superioare mediei europene (de 158,5 patente de
inovaţie la 1.000 de locuitori), ceea ce sugerează existenţa unei corelaţii directe între
inputuri şi outputuri, cu efecte pozitive asupra competitivităţii.

Experienţa economiilor din submodelul nordic oferă următoarele lecţii:

- productivitatea ridicată şi inegalitatea veniturilor pot fi într-o corelaţie directă;
- politicile active pe piaţa muncii determină diminuarea timpului de căutare între
slujbe şi reducerea ratei şomajului pe termen lung;

Page | 8
 - flexibilitatea pieţei muncii şi securitatea socială nu sunt obiective contradictorii;
- pregătirea permanentă, dezvoltarea competenţelor salariaţilor sunt condiţii ale
adaptării ridicate la schimbare ale forţei de muncă;
- integrarea femeilor pe piaţa muncii constituie un element central al creşterii
prosperităţii;
- sporirea ratei participării pe piaţa muncii constituie o modalitate eficientă de a
diminua presiunea generată de evoluţiile demografice;
- creşterea sumelor alocate pentru cercetare-dezvoltare, precum şi inovaţiile
constituie surse ale avantajului competitiv

7.Sustenabilitatea submodelelor europene de economie

Modelul Nordic (Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia, Olanda): este practicat
in cinci tari, respectiv cele trei tari cu cele mai bune performante in ultimii 15 ani, plus
Norvegia si Olanda. Este cel mai cuprinzator model, caracterizat de un inalt grad de
redistribuire si ofera cele mai bune sisteme de protectie sociala. Institutiile lucreaza in
stransa colaborare cu guvernul, sindicatele sunt puternic implicate in asigurarea
somajului si formarea profesionala, si au o politica activa pe piata fortei de munca. De
exemplu in Suedia, indemnizatia de somaj este cea mai ridicata, ea fiind acordata pe
perioade scurte de timp, pentru ca lucratorii sa fie activi si sa fie incurajati sa isi
gaseasca noi locuri de munca. Exista atat avantaje cat si dezavantaje ale modelului
deoarece un asemenea grad de comprimare a salariilor ofera o recompensa mica
pentru munca si poate prejudicial cresterea economica dar pe de alta parte un grad
ridicat de egalitate sprijina coeziunea sociala care contribuie la cresterea eficientei
economice.

Modelul Continental (Germania, Franta, Italia, Belgia, Austria): este

caracterizat prin faptul ca nu lasa piata muncii la dispozitia pietei deoarece sindicatele
joaca un rol important pe aceasta piata. Sindicatele au legi stricte cu privire la
concedieri, salarii minime si indemnizatii de somaj. Din cauza generoaselor
indemnizatii de somaj, ocuparea este scazuta iar perioadele se somaj sunt foarte mari.
Cetatenii se bucura de zile putine de munca si de vacante lungi, educatie gratuite,
pensionare timpurie si bine remunerate, acestia fiind dispusi sa plateasca impozite
ridicate pentru sistemul de securitate si asigurare.

Modelul Anglo-Saxon (Irlanda, Marea Britanie): In anii 80’, Margaret Thatcher a

decis sa slabeasca puterea sindicatelor si sa renunte la masurile care protectioniste,
pe motiv ca reduceau concurenta si cresterea economica. Aceste masuri au facut ca
Marea Britanie sa se distanteze vertiginos de modelul European, apropiindu-se de cel
American. Modelul este caracterizat printr-o concurenta accentuata a pietei si printr-o
protectie sociala modesta in conditiile unei piete fluctuante a fortei de munca.

Modelul European-Sudic (Grecia, Portugalia, Spania) : Protectia sociala este

mai scazuta, indemnizatiile de somaj nu mai sunt asa de generoase si exista o

Page | 9
protectie foarte stricta a ocuparii. Se pune accent pe egalitatea salariala iar salariile
minime sunt sufficient de mici ca sa nu fie constrangeri. In concluzie acest model
genereaza mai multa ocupare decat rigiditati salariale.

Tari de coeziune, primesc mai mult decat platesc la UE, tarile cele mai sarace.

Exista cateva asemanari si diferente importante intre aceste modele. In primul

rand modelul anglo-saxon si cel nordic sunt destul de asemanatoare in ceea ce
priveste natura relatiilor dintre stat si piata (produse,servicii, piata muncii) dar sunt
foarte diferite cand vine vorba de marimea guvernului. In al doilea rand intre modelul
nordic si cel continental exista mai multe asemanari din punct de vedere al
dimensiunii sectorului public dar exista diferente din punct de vedere al relatiilor piata
– guvern. Prin urmare modelul nordic apare ca un amestec al celor doua mari modele
europene : modelul anglo-saxon pune accentul pe liberalismul economic, iar modelul
continental pune accent pe sectorul public.

Sistemul social al submodelului continental ridica problema insuficientei

stimulentelor de cautare a unui loc de munca, fapt ce se reflecta intr-o rata ridicata a
somajului fata de tarile anglo-saxone. Eficienta masurilor pe piata muncii se poate
observa atunci cand rata somajului pe termen lung este mai scazuta (submodelul
continental – Franta 8% in 2008, spre deosebire de Anglia 6%).

Competitie globala inseamna o concurenta mai intensa. Aceasta inseamna de

asemenea ca ciclurile de viata pentru produse si servicii devin mai scurte si este
nevoie, prin urmare, de o reinnoire constanta. Acest lucru mai inseamna si faptul ca
produsele si serviciile devin mult mai usor “articole de comert” , concurenta devenind
din ce in ce mai axata pe pret. Asemenea schimbari se pot ….

Page | 10
Cu cât contribuie si cat primeste fiecare ţară UE 15 de la bugetul comunitar
(%) ?

ŢARA CONTRIBUŢII AJUTOARE PRIMITE

VĂRSATE

GERMANIA 29,2 14,8

FRANŢA 17,5 17,7

ITALIA 12,7 11,4

MAREA 11,6 8,8

BRITANIE

SPANIA 6,4 15,6

OLANDA 6,2 3,0

BELGIA 3,9 3,1

SUEDIA 2,8 1,9

AUSTRIA 2,6 2,4

DANEMARC 1,9 2,3

A

GRECIA 1,6 7,6

FINLANDA 1,4 1,5

PORTUGALI 1,2 5,4

A

IRLANDA 1,0 4,4

LUXEMBUR 0,2 0,2

G

In tabelul de mai sus se poate observa ca Germania este motorul Uniunii

Europene, avand o contributie la bugetul acesteia mult mai mare decat ajutorul primit.

Page | 11
Din aceasta categorie mai fac parte tari precum Olanda, Suedia si Austria. Un avantaj
il detine Anglia, aceasta negociind contractul de aderare in asa fel incat sa primeasca
ajutoare de aceeasi dimensiune cu contributiile. O alta categorie o constituie tarile din
submodelul mediteranean, si anume Spania, Grecia, Portugalia, acestea fiind
creditoare nete la Uniunea Europeana.

Bibliografie:
Dinu M., Socol C., Marinas M. - Economie Europeană. O prezentare sinoptică, Editura
Economică, Bucureşti, 2004

Dinu M., Socol C., Marinas M. - Modelul european de integrare, Editura Economică,
Bucureşti, 2005

Pelkmans J. - Integrarea europeană. Metodă şi analiză economică, ediţia a doua, Institutul

European din România, Bucureşti, 2003

Baldwin R., Wyplosz C. – Economia integrarii europene, Editura Economica, Bucuresti,

2006

Sapir A. - An agenda for a Growing Europe, European Comission, Brussels, 2003

Dinu M., Marinas M. - Transformarea economicã a Uniunii Europene în contextul
ciclurilor Kondratieff

Page | 12