SEMINARUL 1: INTRODUCERE IN MACROECONOMIE

CONCEPTE CHEIE
 Știința macroeconomică
 Indicatorii macroeconomici
 Fluxurile economice: retragerile și injecțiile

ÎNTREBĂRI PENTRU STUDENȚI ȘI EXEMPLE:

1. Care este domeniul de studiu al macroeconomiei?

Macroeconomia este un domeniu al științelor economice ce studiază economia ca un întreg. Spre
deosebire de microeconomie, macroeconomia lucrează cu mărimi agregate, cum ar fi venitul total,
gradul de ocupare al forței de muncă, rata inflației, oscilațiile producției interne și mulți alți indicatori.

În centrul atenției teoriilor macroeconomice se află, în final, rolul pe care statul îl are în contextul
economic și cum poate acesta să influențeze nivelului prețurilor, gradul de ocupare al forței de
muncă sau creșterea economică, utilizând o serie de instrumente de politică economică precum
impozitele și taxele, cheltuielile guvernamentale, rata dobânzilor, cadrul de reglementare al piețelor,
etc.

2. Cum a apărut, ce și cum se studiază macroeconomia?

Istoria macroeconomiei ca știință datează încă din vremuri antice, de pe vremea lui Xenophon, Platon
și Aristotel, atunci când au apărut primele cugetări cu privire la schimburile comerciale. Însă
Macroeconomia a fost recunoscută ca știință abia la începutul secolului 20 ca urmare a două cauze
principale: apariția ciclurilor economice și apariția sistemului conturilor naționale. Domeniul
macroeconomiei a căpătat o importanță majoră în special în timpul Marii Depresiuni din America
anilor 1929-1933. Această perioadă a fost caracterizată de scăderea dramatică a activității economice,
creșterea sărăciei și ratei șomajului la 25% în rândul populației, precum și reducerea nivelului de trai în
general. Această criză economică a condus la necesitatea unui cadru sistematic de a măsura
activitatea economică și emite teorii pentru a ghida politicile economice în a depăși starea de
depresiune. Încă de atunci, economiștii dezbat care sunt cele mai bune metode în a asigura
eliminarea fluctuațiile ciclurilor economice precum și încadrarea sistemului economic pe cale de
dezvoltare susținută.

Macroeconomiștii încearcă să răspundă la o serie de întrebări: Îmi voi găsi ușor o slujbă după ce termin
facultatea? Ar trebui ca guvernul să scadă taxele pentru a susține firmele și consumul gospodăriilor? O să
crească economia în următorii 3 ani după scăderea ratei dobânzii de politică monetară? De ce este
ridicat venitul mediu în unele țări în timp ce în alte țări este scăzut? De ce prețurile uneori cresc mai rapid
în anumite perioade comparativ cu alte perioade? De ce producția și ocuparea forței de muncă se
extinde sau se contractă în funcții de anumite decizii economice? Ce măsuri poate întreprinde guvernul
unei țări pentru a promova creșterea rapidă a veniturilor, o inflație scăzută și locuri de muncă stabile?

Aceste întrebări au o natura macroeconomică, deoarece acestea se referă la funcționarea întregii

economii. În general macroeconomiștii studiază această latură a economiei analizând evoluția
indicatorilor economici și corelațiile ce se stabilesc între aceștia. Într-un final, scopul studierii
macroeconomiei este de a analiza sustenabilitatea întregii economii și de a ajuta decidenții de politici
economice să găsească soluții care să amelioreze sau să elimine problemele cu care se confruntă o
economie.

3. Ce sunt indicatorii macroeconomici și ce reprezintă Produsul Intern Brut?

Indicatorii macroeconomici sunt date statistice care indică starea actuală a economiei, în funcție de un
anumit domeniu economic (industrie, piața forței de muncă, comerț, piața monetară etc.). Spre
exemplu, în cadrul unui articol publicat în Ziarul Financiar este prezentată situația macroeconomică a
României, utilizând o largă paletă de indicatori: http://www.zf.ro/eveniment/evolutia-celor-mai-
importanti-indicatori-macroeconomici-in-prima-jumatate-a-anului-2015-14674905

Unul dintre cei mai mediatizați și mai utilizați indicatori macroeconomici îl reprezintă Produsul intern
brut. Prescurtat PIB, acesta reflectă suma valorii de piață a tuturor bunurilor și serviciilor destinate
consumului final și produse în interiorul unei țări, în decurs de un an. Practic, PIB-ul reprezintă un
indicator al activității economice al unei țări.

4. Cum se determină PIB-ul?

1. Metoda In esența, aceasta metodă constă în însumarea valorii adăugate brute obținute in toate
producției: unitățile din interiorul țării și agregarea valorii pe ramuri și pe ansamblul economiei
naționale. Valoarea adăugata brută reprezintă diferența dintre încasările totale ale unei
firme și cheltuielile cu consumul intermediar.

PIB = ∑ VAB sau PIB = PGB – Ci

Unde:

VAB = VT – Ci

PGB = Bunurile finale + Bunurile intermediare

Exemplu: Dacă o brutăria achiziționează făină în valoare de 0,2 RON și alte ingrediente
în valoare de 0,3 RON pentru a produce o pâine pe care o vinde apoi pentru 1 RON, PIB-
ul va crește doar cu 1 RON (0,2 + 0,3 + 0,5 = 1), valoarea bunului final.

În calculul PIB se iau în considerare doar bunurile și serviciile destinate consumului final
(cele care ajung la consumatorul final), nu și bunurile intermediare (bunuri produse și
care folosesc la producerea altor bunuri), pentru a se evita dubla contabilizare și
interpretarea greșita a acestui indicator.

Exemplu: un calculator este un bun final , dar un microprocesor este un bun

intermediar, necesar funcționării mașinii. În acest caz se ia în calcul în formarea PIB-ului
numai prețul calculatorului. Însă dacă un consumator achiziționează de pe piața un
procesor pentru calculatorul deja existent, atunci acesta va intra in cadrul PIB-ului.

Conform INS, în Romania, producția totală de bunuri și servicii a fost de aproximativ

1262 de miliarde de RON însă consumul intermediar de 718 de miliarde. Prin urmare, PIB-
ul, ca sumă din valoarea adăugată brută (fără să ținem cont de impozitul sau de
subvențiile pe produs a fost) de aproximativ 543 miliarde de RON în anul 2013, la prețul
de factorilor de producție.

Productia de bunuri si servicii 1262,1 miliarde RON

Consumul intermediar 718,3 miliarde RON
Valoarea adaugata bruta 543,7 miliarde RON
PIBpf 543,7 miliarde RON
Impozite/taxe pe produs 75,1 miliarde RON
Subventii pe produs -2,4 miliarde RON
PIBpp 616,4 miliarde RON

Dacă dorim să vedem care a fost PIB exprimat la prețul pieței, trebuie să adunăm PIB la
prețul factorilor de producției cu impozitele/taxele nete (impozite/taxe – subvenții)

Majoritatea indicatorilor macroeconomici pot fi exprimați atât în prețurile pieței (pp)

cât și în prețurile factorilor de producție (pf). Trecerea de la PF la PP se face adăugând
Impozitele/Taxele indirecte (TVA, accize, taxe vamale) și scăzând Subvențiile:

PP = PF + Ti – Subvenții

PIBpp = 1262– 718,3 + 75,1 – 2,4 = 616,4 mld RON

Prețul încasat de către producător se numește prețul factorilor (PF) deoarece din acesta
trebuie să se plătească factorii de producție implicați în obținerea producției (adică
cheltuielile cu salariile, profitul antreprenorului, cheltuielile cu dobânzile etc.)
 În cazul României, PIB-ul exprimat la prețul pieței, a fost de aproximativ 616 miliarde de
RON, în anul 2013. La nivel sectorial, o mare parte din valoarea adăugată brută a fost
asigurată de sectorul serviciilor (56%) și de industrie (28%).

Valoarea adăugată brută (%)

Agricultura
7%

Industrie
28%
Servicii
56%

Constructii
9%

2. Metoda Metoda veniturilor constă în agregarea veniturilor agenților economici. In acest sens, in
veniturilor: PIB sunt incluse salariile (reprezentând recompensarea muncii), profitul ce revine
întreprinzătorilor și veniturile din proprietate, precum rentele si dobânzile. La acestea se
adaugă consumul de capital fix (amortizarea) și impozitele/taxele nete (reprezentând
veniturile statului).

PIB = Remunerarea salariaților + excedentul brut de exploatare + veniturile mixte +

amortizare + alte impozite/taxe – subvenții

 Remunerarea salariaților și a celor care cuprinde toate veniturile din muncă

(salariații și cei care desfășoară activități pe cont propriu) precum și impozitele
pe muncă, contribuțiile la fondul de pensii și alte asigurări sociale, etc.

 În cadrul veniturile mixte pot fi incluse dobânzile, rentele și alte venituri obținute
de firme sau gospodării;

 Excedent brut de exploatare reprezintă ceea ce rămâne din valoarea adăugată

 creata in procesul de producție după remunerarea salariaților si plata
impozitelor pe producție, precum și amortizarea capitalului. Acesta poate fi
considerat profitul firmelor.
 Un studiu interesant cu privire la modul de împărțire al PIB-ului îl puteți găsi aici:
http://www.zf.ro/zf-24/am-inteles-cum-se-produce-pib-dar-cum-se-imparte-
11700638

Împărțirea veniturilor în România (2014)

Remunerarea
Excedent brut de salariatilor
exploatare 33%
41%

Venitul mixt
Impozitele nete 15%
11%

3. Metoda Aceasta metodă constă în însumarea tuturor cheltuielilor efectuate pentru consum în
cheltuielilor: cadrul unei economii naționale pentru achiziționarea de bunuri materiale si servicii, la
prețurile pieței. Din aceasta perspectivă, PIB-ul va include în structura sa: consumul
privat (C), cheltuielile guvernamentale (G), investițiile brute (IB) și exportul net (En).
Exportul net se referă la diferența dintre câștigurile din export și cheltuielile pentru
importuri.

PIB = Consumul privat (C) + Investiții brute (IB) + Cheltuieli Guvernamentale (G) +
Exporturi (Exp) – Importuri (Imp)

Defalcând fiecare categorie de cheltuială, componentele PIB sunt:

 Consumul privat: este în general cea mai mare componentă a PIB, reprezentând
cheltuielile gospodăriilor în economie. Aceste cheltuieli pot fi clasificate în :
bunuri durabile, bunuri perisabile și servicii. Exemple: hrană, chirie, bijuterii,
autoturisme.

 Cheltuielile statului (sau consumul sectorului public): reprezintă suma tuturor

cheltuielilor guvernamentale pentru bunuri finite și servicii. Include salariile
angajaților din sectorul public, cumpărarea de armament, infrastructură etc.
Cheltuielile guvernamentale nu includ transferurile către indivizi, cum sunt
pensiile, alocațiile pentru copii, sau alte elemente aferente securității sociale.
Acestea reprezintă practic realocări ale venitului existent, nefiind efectuate in
schimbul unor bunuri sau servicii.

 Investițiile: se refera la achiziționarea de bunuri pentru utilizări viitoare. Acestea

includ investiții în fabrici, echipamente, mașinării, calculatoare sau software,
construcția unei mine (formarea brută a capitalului). În această categorie se pot
include și cheltuielile gospodăriilor efectuate pentru noi locuințe. Însă în
determinarea nu include capitalul existent sau locuințele construite în trecut.

Investițiile brute (Ib) = Formarea brută de capital + Variația stocurilor + construcția

de noi locuințe

 Exportul net (En): surprinde relațiile de schimb cu alte tari. Se calculează

scăzând din valoarea bunurilor si serviciilor exportate către agenții economici
aparținând altor țări, valoarea bunurilor și serviciilor importate.
 Cheltuielile efectuate în România (2014)
80%
70% 75%
60%
50%
40%
30%
20% 26%
10%
0%
-10% -1%
Consum final (gospodăriile Investițiile brute Exportul net
și statul)

Evoluția componentelor PIB în România

100%
88%
80%
75%
60%

40% 32%
26%
20%

0% -1%
-20%
-21%
-40%
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Consum final (gospodăriile și statul) Investițiile brute Exportul net

4. Există anumite activități productive care nu sunt incluse în PIB?

 Auto-consumul și activitățile casnice
 Bunurile produse în anii precedenți sau atunci când o companie achiziționează altă companie
 Economia subterană și activitățile ilegale (pentru că acestea nu pot fi cuantificate clar)
 Consumul intermediar

5. Care este legătura dintre determinarea Produsului Intern Brut și inflația?

PIB-ul poate fi exprimat în alte două moduri: nominal și real.

PIB-ul nominal este forma uzuală de comparație a produsului intern al țărilor sau regiunilor. Acesta redă
suma valorii adăugate interne în prețurile actuale ale pieței. Dezavantajul acestei abordări este că prin
modificări ale valorii banilor (a inflației), PIB-ul poate fi interpretat eronat. Spre exemplu: o modificare
de 3% a prețuri (inflație), duce de asemenea la o creștere cu 3% a PIB, fără ca economia să producă mai
mult!

PIB real reprezintă valoarea producției totale produsă într-o perioadă exprimată însă în prețurile unui
anumit an de bază (de referință). Cu alte cuvinte PIB, real va măsura modificările producției fizice din
economie între două perioade diferite prin evaluarea producției din cele două perioade în aceleași
preturi.

O metodă de a trece de la PIB nominal la PIB real este utilizarea unui indicator care să reflecte evoluția
prețurilor tuturor bunurilor din economie. Datorită faptului că un indice al prețurilor va măsura
modificarea nivelului mediu al prețurilor bunurilor și serviciilor incluse în calcul, vom utiliza mai multe
tipuri de indici.

Deflatorul PIB este procentul obținut din PIB-ul nominal și cel real. Deflatorul PIB se folosește de
exemplu pentru a descoperi proporția de dezvoltare economică influențată de inflație într-o perioadă
anume de timp. Acesta mai este denumit și Indicele General al Prețurilor.

𝑃𝐼𝐵 𝑛𝑜𝑚𝑖𝑛𝑎𝑙 ∑ 𝑃1 ∙ 𝑄1
𝐷𝑒𝑓𝑙𝑎𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑃𝐼𝐵 = =
𝑃𝐼𝐵 𝑟𝑒𝑎𝑙 ∑ 𝑃0 ∙ 𝑄1

Prin urmare:

 PIB nominal = valoarea producției de bunuri finale obținute într-un an și exprimată în preturile
anului respectiv (preturi curente).
  PIB real = valoarea producției de bunuri finale dintr-un an, exprimată în preturile unui an de bază
(prețuri constante).
 Deflatorul PIB = exprimă evoluția prețurilor bunurilor și serviciilor produse într-o economie.

În graficul de mai jos este reprezentată evoluția PIB nominal și cel real (exprimat la nivelul prețurilor din
anul 2010) în Romania. Diferența care se înregistrează între cele două evoluții e reprezentată de efectul
modificării prețurilor.

800
700
600
Miliarde RON

500
400
300
200
100
0

PIB real PIB nominal

3. Ce ne spune evoluția PIB-ului în timp?

Analizând evoluția PIB-ului real, putem să ne dăm seama dacă o economie se află pe un trend de
dezvoltare sau dacă aceasta stagnează, sau chiar mai rău, se contractă.

Spre exemplu, creșterea PIB-ului la nivelul UE a cunoscut o încetinire substanțială în 2008, iar în 2009
PIB-ul s-a redus considerabil ca urmare a crizei economice și financiare mondiale. În 2010, nivelul PIB-
ului în UE s-a redresat, iar această evoluție a continuat (chiar dacă într-un ritm progresiv mai lent) în
2011-2013, înainte ca în 2014 creșterea să cunoască o accelerare, pe măsură ce PIB-ul la prețurile
actuale a crescut cu 3,0 %. Până în 2014, PIB-ul de la nivelul UE-28 a ajuns la 13,9 trilioane EUR (13 900
miliarde EUR), cu aproximativ 6,2 % mai mare decât cel al Statelor Unite.
 5
4
3
2 1.8
1 0.9
0
-1
-2
-3
-4
-5

Uniunea Europeană SUA

4. Este PIB un indicator potrivit pentru a exprima calitatea vieții în cadrul unei țări?
În general, da. Cu cât producția unei țări este mai mare, cu atât locuitorii acesteia dispun de un venit
disponibil mai mare, ce conduce la condiții de viață mai bune, de un grad de sănătate și educație mai
mare și în general la un nivel al bunăstării superior acelor țări ce produc mai puțin. Însă o metodă
mult mai bună de a exprima nivelul de dezvoltare al unei economii este de a împărți PIB-ul la numărul
de locuitori (PIB per cap de locuitor), pentru a putea fi comparat cu alte țări.

În cele două grafice de mai jos sunt prezentați cei doi indicatori:
 PIB exprimat în trilioane dolari (prețuri curente, 2014)
17.4

10.4

4.6 3.9
3.0 2.8 2.6 2.3 2.1 2.0 1.9 1.8 1.5 1.4 1.4 1.3 0.9 0.9 0.8 0.7

PIB locuitor ($, 2014)

140000
120000
100000
80000
60000
40000
20000
0

Fiecare țară din UE este unică. Aceasta înseamnă, de exemplu, că produsul intern brut (PIB) și
evoluțiile demografice pot fi foarte diferite de la o țară la alta. Alături PIB, produsul intern brut pe cap
de locuitor este un indicator care oferă țărilor mici să-şi compare acest indicator macroeconomic cu
țările mari. Un exemplu concludent în această privință este faptul că, deși China a depășit în 2014 PIB-
ul Japoniei, raportat la numărul de locuitori, PIB-ul Chinei este de aproape 4,5 ori mai mic decât al
Japoniei. Prin urmare, japonezul mediu, trăiește mult mai bine decât chinezul mediu. Acest lucru se
poate spune și despre țările relativ mici, cu un PIB mai mic față de unii liderii globali (ex: China, India,
Rusia) dar care înregistrează un PIB/locuitor mare, precum: Luxembourg, Norvegia, Qatar, Elveția.
Situația din graficul de mai sus sunt reflectate și în harta următoare, care arată nivelul PIB/locuitor în
lume:

În Uniunea Europeană, situația este similară. Spre exemplu, deși România este pe locul 17 în UE ca
mărime a PIB (150 de miliarde euro), ea se află pe penultimul loc în ceea ce privește PIB/locuitor, în
față doar a Bulgariei.

PIB/locuitor (100 = media UE)

300
250
200
150
100 55
50
0
Austria

Cyprus
Netherlands

Belgium

Lithuania

Hungary

Croatia
France
EU
Italy

Czech Republic

Poland
Latvia
Luxembourg

Spain

Malta
Slovenia
Sweden

Slovakia
Estonia

Greece
Denmark

Portugal
Finland
United Kingdom
Germany

Romania
Bulgaria
Ireland
Mai multe informații despre aplicabilitatea PIB-ului găsiți aici:

http://economics.about.com/od/gross-domestic-product/a/Gross-Domestic-Product.htm

https://www.youtube.com/watch?v=d8uTB5XorBw&feature=youtu.be&t=458

https://www.youtube.com/watch?v=UHiUYj5EA0w

5. Dar de ce PIB-ul exprimat prin metoda veniturilor este egal cu PIB-ul exprimat prin metoda
cheltuielilor? Ce reprezintă fluxul circular al veniturilor, injecțiile și retragerile?
De reținut faptul că PIB-ul, indiferent de metoda prin care este calculat, are aproximativ aceeași
valoare (diferă în funcție de erorile statistice).

Spre exemplu, PIB-ul reprezintă atât venitul total dintr-o economie cât și cheltuielile totale efectuate
pentru achiziționarea bunurilor și serviciilor produse în economie, deoarece orice cheltuială efectuată
de sectorul privat, public sau cel extern reprezintă venituri pentru producători sau pentru proprietarii
factorilor de producție. Prin urmare, într-o economie veniturile sunt egale cu cheltuielile deoarece
fiecare tranzacție are atât un cumpărător cât şi un vânzător.

Ex: Dacă Ion renovează casa lui Vasile și încasează 2000 RON, această sumă reprezintă venit pentru
Ion și cheltuială pentru proprietarul casei, Vasile. Tranzacția contribuie la creșterea cu 2000 RON a
PIB-ului indiferent dacă calculăm PIB prin metoda veniturilor sau prin metoda cheltuielilor. Însă, dacă
Gheorghe își renovează singur casa, această activitate casnică nu este inclusă în PIB deoarece nu au
fost înregistrate nici retrageri de numerar dar nici injecții.

Potrivit graficului de mai jos, se observă că venitul apare la început sub forma plăților pentru factorii
de producție, cei care sunt furnizați de gospodării către firme. Aici vorbim în cea mai mare parte de
factorul muncă, dar și de capital și pământ, care sunt deținute de obicei de indivizi/gospodării.

În schimbul factorilor de producție achiziționați de firme (inputuri), gospodăriile primesc venituri

(salarii, rente, dobânzi, etc.). În același timp, aceste venituri (salariile, etc.) primite de gospodării
devin încasări pentru firme, pentru acestea sunt utilizate la achiziționarea de bunuri și servicii
produse de firme (cheltuieli de consum). La rândul lor, firmele folosesc din încasări pentru a
achiziționa apoi factori de producție. Așa cum se vede în grafic, atunci când discutăm de o economie
formată din gospodării și firme, pe cele două piețe pe care acestea interacționează se disting două
tipuri de fluxuri: unul monetar (format din cheltuieli de consum, plăți pentru factori de producție,
încasări ale firmelor, venituri ale gospodăriilor) și, respectiv, unul real (format din oferta și cererea de
bunuri de consum, pe de-o parte, și oferta și cererea de factori de producție, pe de altă parte). Aceste
lucrurile deja le cunoașteți de la Microeconomie.

Însă acest flux circular poate include, pe lângă firme și gospodării, și alți agenți economici. În primul
rând discutăm despre sectorul/ piața financiar-bancară. Pentru că, de obicei, indivizii și gospodăriile
nu alocă tot venitul pe care îl obțin către consumul de bunuri, o parte din acesta este economisită și,
potrivit ipotezei de bază, sumele economisite sunt plasate în bănci, sub formă de depozite. Astfel,
din flux apare o primă retragere, Economisirea. Mai departe, băncile utilizează fondurile atrase de la
gospodării pentru a oferi credite către companii. Evident, fondurile împrumutate de companii sunt
folosite pentru a face Investiții. Investițiile reprezintă în acest flux o injecție.
Sectorul guvernamental (autoritățile locale și cele centrale) apare ca o categorie de agenți în
modelul fluxului circular al venitului. Acesta, pe de-o parte, realizează cheltuieli publice
(infrastructură rutieră, bunuri și servicii, cheltuieli de personal) – care reprezintă injecții în flux pentru
că sporesc producția și, respectiv, veniturile firmelor private, dar, pe de altă parte realizează
retrageri din fluxul de venituri pentru că percepe diferite taxe și impozite.

O ultimă categorie de agenți se referă la sectorul extern (restul lumii). Pentru că, în general, o
economie este deschisă și există relații comerciale cu agenții economici din alte țări, sectorul extern
contribuie la fluxul circular cu injecții – reprezentate de exporturi –, dar și cu retrageri – reprezentate
de importuri.

Condiția de echilibru pentru o economie care include toate aceste sectoare: Retrageri (R) = Injecții
(J):

Retragerile (R) din fluxul circular al venitului, ce sunt sub trei Injecțiile (J) în fluxul circular al
forme: venitului cuprind:

i. Economii (S) – venituri pe care gospodăriile nu le i. Investiții (I) – făcute de firme

cheltuiesc pentru consum și care în mod normal sunt pentru creșterea stocului de
depuse la bănci și la în alte categorii de instituții capital
financiare ii. Cheltuieli publice (G) –
ii. Taxe nete (Tn) – diferența dintre taxele încasate de achizițiile guvernamentale de
stat și transferurile efectuate bunuri și servicii
iii. Importuri (Imp): cheltuieli ale gospodăriilor pentru iii. Exporturile (Exp) – vânzările
bunurile importate și cheltuielile firmelor pentru efectuate de firmele interne
materiile prime achiziționate din exterior. către restul lumii

Retragerile totale: R = S + Tn + Imp Injecțiile totale: J= I+G+Exp

Condiția de echilibru pentru o economie deschisă, presupune ca retragerile să fie egale cu injecțiile:

S + Tnete + Imp = I + G + Exp

S – I + Tnete – G = Exp - Imp

Soldul Soldul Balanța

sectorului bugetar comercială
privat

Ex: În figura de mai jos este prezentată evoluția celor trei balanțe (soldul sectorului privat, soldul
sectorului guvernamental, soldul balanței comerciale) în România, în perioada 2000 – 2013.

6. Există și alți indicatori macroeconomici care să indici nivelul activității economici?

Produsul Intern net (PIN) PIN = PIB - A

Produsul Național Brut PNB se referă la valoarea de piață a producției de bunuri şi servicii finale
(PNB) realizate de către agenții economici naționali, într-un an, indiferent de
țară în care aceștia lucrează.
 Ca să fie clar, PNB se referă la agenții economici naționali, firmele
naționale care activează atât intern cât și extern, în timp ce PIB se
referă la agenții economici interni: firme naționale și firme străine care
activează intern.

PNB = PIB + SVS

SVS = Veniturile FP naționali externi – Veniturile FP străini interni

Practic, soldul veniturilor cu străinătatea reprezintă soldul veniturilor cu

străinătatea, adică diferența dintre veniturile obținute de către firmele
naționale pe plan extern și veniturile obținute de către firmele străine pe
plan intern.

Produsul național net Se determină scăzând din PNB deprecierea de capital (amortizarea)
(PNN)
PNN = PNB – A

Venitul Național (VN) exprimat în prețurile factorilor de producție : VNPP = PNBPF

exprimat în prețurile pieței: VNPP = VNPF – Impozitele indirecte net

Venitul Personal (VP) VP = VN – veniturile nedistribuite + transferurile

Venitul Disponibil (VD) VD = VP - taxe

APLICAȚII:
1. Pe baza datelor de mai jos, calculați exportul net pentru perioada 2010-2015, știind că valoarea
exporturilor de 120 mil Ron este constantă pe toată perioada iar importurile reprezintă 25% din PIB.

Timp PIB Export net

2010 180
2011 240
2012 320
2013 560
 2014 800
2015 1100

Rezolvare:
2010:

Import = 180 * 25% = 45

Exportul net = 120 – 45 = 75

2011:

Import = 240 * 25% = 60

Export net = 120 – 60 = 60

2012:

Import = 320 * 25% = 80

Export net = 120 – 80 = 40

Timp PIB Export Import Export net

2010 180 120 45 75
2011 240 120 60 60
2012 320 120 80 40
2013 560 120 140 -20
2014 800 120 200 -80
2015 1100 120 275 -155

2. Presupunem că avem două bunuri, a căror evoluție (prețuri, cantitate) este prezentată în tabelul
de mai jos:
An Qx Qy Px Py

2010 100 50 1 4
2011 150 100 2 6
2012 200 150 3 8
a. Calculați PIB nominal în fiecare an
2010: PIB nominal = Qx2010 * Px2010 + Qy2010*Py2010 = 100*1 + 50*4 = 300

2011: PIB nominal = Qx2011 * Px2011 + Qy2011*Py2011= 150*2 + 100*6 = 900

2012: PIB nominal = Qx2012*Px2012 + Qy2012*Py2012= 200*3 + 150*8 = 1800

b. Calculați PIB real în fiecare an, considerând anul 2010 an de bază:

2010: PIB real = PIBnominal=300

2011: PIB real= Qx2011*Px2010+Qy2011*Py2010=150*1+100*4=550

2012: PIB real= Qx2012*Px2010+Qy2012*Py2010=200*1+150*4=800

c. Calculați deflatorul PIB (Indicele General al Prețurilor - IGP) în fiecare an

2010: Deflatorul PIB (IGP)= PIBnominal2010/PIBreal2010 =(300/300)=1

2011: IGP= PIBnominal2011/PIBreal2011=(900/550)=1,63

2012: IGP= PIBnominal2012/PIBreal2012=(1800/800)=2,25

3. Calculați PIB-ul nominal, PIB-ul real şi deflatorul PIB potrivit datelor din tabelul următor

Anii Agricultura Industrie Servicii Preț Agric. Pret Ind. Preț Serv.
2014 30 50 100 5 10 15
2015 45 55 120 4 12 20

Rezolvare:
2014

PIB nominal = 30*5 + 50*10 + 100*15 = 2150

PIB real = 30*5 + 50*10 + 100*15 = 2150

2015

PIB nominal = 45*4 + 55*12 + 120*20 = 3240

PIB real = 45*5 + 55*10 + 120*15 = 2575

Deflatorul PIB2015 = 3240 / 2575 = 1,258

DE REȚINUT PENTRU EXAMEN:

 Conceptele de macroeconomie și economie națională;
 Condiția de echilibru general și circuitul economic de ansamblu;
 Definirea Produsului Intern Brut și formele de calcul al acestuia;
 Diferența dintre Produsul Intern Brut și Produsul Național Brut;
 Cum se calculează PIB nominal, PIB real și deflatorul PIB.