Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
6. Grupul celor 20
Este un forum creat în 1999, după crizele din Asia și Rusia, pentru a reuni economiile
dezvoltate și marile economii emergente: pe de o parte, Marea
Britanie, Germania, Franța, Italia, Statele Unite, Canada, Japonia și, cu multă
indulgență, Rusia, care compun zona dezvoltată a economiei mondiale, iar pe de altă
parte, Argentina, Brazilia, Mexic, China, India, Australia, Indonezia, Arabia
Saudită, Africa de Sud, Coreea de Sud și Turcia, care compun zona emergentă a
economiei mondiale, alături de reprezentanți ai Uniunii Europene, ai Fondului Monetar
Internațional și ai Băncii Mondiale.
Este un grup de miniștri de finanțe și guvernatori ai băncilor centrale din 20 de economii
– 19 ale celor mai mari economii naționale, plus al Uniunii Europene. Țările G20
reprezintă două treimi din populația planetei și aproape 90% din Produsul Intern Brut al
acesteia.
7. Politica economica in tarile dezvoltate
Politica Bugetara Reprezinta actiunea statului prin intermediul bugetului sau.
Aceasta actiune se produce prin combinarea politicii fiscale cu politica de cheltuieli
guvernamentale si de fixare a unui anumit nivel al deficitului public. Este influentata
de mai multe faze : venituri bugetare (impozite si taxe) , cheltuieli bugetare (somaj,
educatie, aparare, etc.), executatia bugetului.
Politica bugetara indeplineste doua functii : Functia de alocare si Functia de
distribuire
Politica monetara consta in actiunea asupra ofertei de moneda sau a ratei dobanzii
in scopul stabilizarii macroeconomice. Banca Centrala este principala autoritate
monetara a unei tari si are rolul de a elabora si aplica politicile monetare ale tarii
respective.
Principalul scop este acela de control al masei monetare, de reducere a inflatiei si
stabilizare
Instrumentele politicii monetare sunt: modificarea ratei dobanzii, operatiuni cu
devize, operatiunile pe piata deschisa, actiunea Bancii Centrale asupra rezervelor
obligatorii ale bancilor.
Politica comerciala a unui stat reprezinta totalitatea instrumentelor utilizate de catre
acesta pentru reglementarea relatiilor sale comerciale externe. Scopul fundamental
este de a asigura realizarea echilibrului optim la nivelul schimburilor comerciale cu
alte tari.
Masuri de politica comerciala: politica tarifara (vamala) , politica netarifara, masuri
de promovare si stimulare a exporturilor.
Crearea societatilor comjugate. Acestea sunt rezultatul unui contract in care tara
gazda obtine recunoasterea aportului sau propriu ( resurse natural, mana de
lucru, capital) de catre firma straina, care apartine in general unei tari dezvoltate.
Cazul cel mai putin frecvent este cel in care societatea mama creeaza o filiala pe
loc gol.
11. Piata societatii transnationale
Societatile transnaionale tind sa-si largeasca continuu piata de dominatie atat in
interiorul tari de origine
cat si pe piata internationala
Cea mai mare parte a investitiilor straine directe se indrepata catre tariile dezvoltate, dar
tarile in dezvoltare au un potential si o atractivitate din ce in ce mai mare.
Piata societatilor transnationale este dominata de SUA si Canada , UE si Japonia.
Societatile transnationale se manifesta concomitent in trei spatii economice:
I. Spatiul national, in care se manifesta societatea-mama
II. Spatial strain respective tara gazda- in care se manifesta filialele
III. Spatial international in care se produc schimburile dintre filiaale sau dintre
acestea si restul lumii.
C. Relatiile STN cu tara de origine apar ca relatii intre parteneri, statul incurajand
expansiunea externa a marilor companii autohtone, care , la randul lor sustin
interesele tarii de origine