Circuitul

 economic  de  ansamblu  

 
 
2. PIB (produsul intern brut) reprezintă:
. a) expresia valorică a producţiei de bunuri şi servicii
intermediare create în decursul unei perioade, de regulă de 1
an de către agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea în
interiorul unei ţări (rezidenţi); 
. b) expresia valorică a producţiei de bunuri şi servicii finale
create în decursul unei perioade, de regulă de 1 an de către
agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea în interiorul
unei ţări (rezidenţi); 
. c) expresia în bani a producţiei de bunuri/servicii finale create în
decursul unei perioade, de regulă un an, de către agenţii
economici naţionali (indiferent dacă îşi desfăşoară activitatea
în propria ţară sau nu); 
. d) valoarea bunurilor materiale şi serviciilor create şi consumate
(cu excepţia consumului de capital fix) în vederea producerii
de noi bunuri şi servicii; 
. e) valoarea totală (brută) a bunurilor economice de orice fel –
intermediare şi finale – produse într-o economie, de regulă
într-un an. 
3. Veniturile realizate de către cetăţenii români care lucrează în
Spania sunt incluse în:
. a) PIB al României şi PIB al Spaniei; 
. b) PIN al României şi PNN al Spaniei; 
. c) PNB al României şi PIB al Spaniei; 
. d) Numai în PIB al României; 
. e) Nu sunt incluse în PIB sau PNB al României. 
4. Identificaţi relaţia corectă:
. a) PGB = PIB – CI; 
. b) PIB = C + G + Ib +Ex + Im; 
. c) PNB = PIB + VASI – VANS; 

. d) PNNpf = PIBpp – I indnete + VANS – VASI – CCF(A); 

. e) PIB = C + G +Ex – Im. Unde, Vs = venitul factorilor străini care-şi
desfăşoară activitatea pe teritoriul naţional Vn = venitul factorilor naţionali
care-şi desfăşoară activitatea în străinătate CI = consumul intermediar C
= consum personal de bunuri şi servicii G = consum guvernamental de
bunuri şi servicii Ib = investiţii brute Ex = export Im = import I indnete =
impozite indirecte nete CCF = consumul de capital fix = amortizarea Pf
= preţul factorilor Pp = preţul pieţei 

PGB=PIB+Ci(consum intermediar)
11
5. Un fermier vinde într-un an grâu în valoare de 100 u.m. unei
firme de morărit, care vinde făina obţinută în valoare de 150 u.m
unei firme de panificaţie. Firma de panificaţie vinde
consumatorilor bunuri finale în valoare de 300 u.m. Să se calculeze
valoarea adăugată brută (VAB) de firma de morărit şi VAB pe
total:
a) b) c) d) e)
grau -100 firma morarit firma panificatie - 300 VABmorarit=150-
100 VABtotal=100+150-100+300-150=300
6.Un indicator a)
b)
c)
d) e)
exprimat în preţurile pieţei: nu cuprinde impozitele indirecte nete;
cuprinde impozitele directe; cuprinde impozitele indirecte nete;
cuprinde subvenţiile de exploatare; nu cuprinde amortizarea.
50 u.m; 300 u.m; 50 u.m; 550 u.m; 150 u.m; 300 u.m; 150 u.m;
550 u.m; 100 u.m; 300 u.m.
-150
7. Agentul economic Renault-Dacia, în calitate de societate
nefinanciară are ca funcţie principală:
a)
b)
c) d) e)
8. Care dintre a) b) c) d) e)
producerea serviciilor nemarfare;
producerea de bunuri destinate pieţei;
plata daunelor în caz de accidente auto; transformarea resurselor
financiare; colectarea resurselor financiare.
elementele de mai jos reprezintă retrageri din fluxul circular al
venitului: economiile; investiţiile; taxele;
importurile; a + c + d.
9. Dacă din venitul personal al menajelor se scad impozitele şi
taxele plătite de populaţie, se obţine:
. a) venitul populaţiei care provine din transferuri; 
. b) venitul naţional disponibil; 
. c) venitul disponibil al menajelor; 
. d) produsul naţional net; 
. e) soldul transferurilor cu străinătatea. 
Venit personal al menajelor-taxe si impozite platite de
populatie=VD al menajelor
12
10. Care dintre următoarele elemente nu este luat în calculul PIB-
ului?
. a) activitatea de zugrăvire a locuinţei de către o firmă
specializată; 
. b) zugrăvirea propriei locuinte; 
. c) munca realizată de membrii unei organizaţii pentru protecţia
mediului, bazată pe voluntariat; 
. d) munca depusă de un angajat al BNR; 
. e) b + c. 
11. Dacă consumul populaţiei a reprezentat 70% din produsul
intern brut, consumul guvernamental 5%, iar investiţiile 20%. În
aceste condiţii:
a)
b)
c) d)
e)
exportul a fost mai mare decât importul cu 5 puncte
procentuale din produsul intern brut;exportul a fost mai mic
decât importul cu 5 puncte procentuale din produsul intern brut;
exportul net a fost negativ, reprezentând 5% din produsul intern
brut; exportul a fost mai mare decât importul cu 95 puncte
procentuale din produsul intern brut;
exportul net a fost nul.
PIB=C+G+I+EX-IM PIB=70%PIB+5%PIB+20%PIB+Exnet
Expnet=PIB-95%PIB=5%PIB EX-Im=5%PIB
12. Care va fi efectul reducerii preţului petrolului asupra
deflatorului PIB şi asupra IPC în cazul unei ţări importatoare de
petrol:
. a) IPC şi IGP vor creşte în aceeaaşi măsură; 
. b) IPC şi IGP vor scădea în aceeaaşi măsură; 
. c) IPC va scădea mai puternic decât IGP; 
. d) IPC va scădea mai încet decât IGP; 
. e) nu va exista nici un efect. 
13. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte în cursul unor
perioade caracterizate prin inflaţie?
. a) PIB nominal creşte cu aceeaşi rată ca şi PIB real; 
. b) PIB nominal creşte cu o rată inferioară PIB-ului real; 
. c) PIB nominal creşte mai rapid decât PIB real; 
. d) PIB nominal scade mai rapid decât PIB real; 
. e) nu se poate preciza. 
14. Se consideră o economie în care se produc doar două bunuri A
şi B. Pe baza datelor din tabelul de mai jos să se determine PIB
real, IGP şi IPC.
Preţ A Preţ B
An QA QB
(unitar) (unitar)

0 3000 300.000 8000 1200.000

1 1000 1000.000 4000 600.000

13
a) 3400 mil.; 45%; 50%; b) 7800 mil.; 50%; 50%; c) 7800 mil.;
43,58%; 48,57%; d) 10500 mil.; 48,57%; 43,58%; e) 7800 mil.;
42,5%; 47,6%.
15. Dacă deflatorul PIB este 125% şi dacă PIB nominal este
40.000 mld. u.m., atunci PIB real este:
. a) 30.000 mld. u.m.; 
. b) 32.000 mld. u.m.; 
. c) 25.000 mld. u.m.; 
. d) 125.000 mld. u.m.; 
. e) 31.500 mld. u.m. 
Deflator PIB=PIBn/PIBr 125%=40000/PIBr
PIBr=40000/1.25=32000

PNB reprezintă: a) valoarea tuturor tranzacţiilor

efectuate pe teritoriul unei ţări; b) valoarea
bunurilor si serviciilor destinare consumului final;
c) valoarea tuturor bunurilor si serviciilor produse
de agenţii economici naţionali; d) valoarea
bunurilor si serviciilor finale vândute si cumpărate;
e) valoarea de piaţă a bunurilor şi serviciilor
finale produse de agenţii naţionali.
Calculul produsului intern brut după metoda
cheltuielilor nu ia în considerare: a)
indemnizaţiile de şomaj; b) exportul net; c)
consumul colectiv; d) consumul individual; e)
variaţia stocurilor.
PIB=C+G+I+EXn I=FBCF+variatia stocurilor
Indemnizatii de somaj=transferuri NU intra in
PIB
Raportul între PIB în termeni nominali şi PIB în
termeni reali exprimă: a)creşterea reală a
producţiei; b) evoluţia preţurilor bunurilor
finale; c) caracterul extensiv sau intensiv al
creşterii economice;d) indicele de creştere al
venitului naţional; e) dinamica exportului net.
Se cunosc următoarele privind o economie ( în
mld. u.m.): Cheltuieli de consum 600, taxe 400,
export 240, transferuri 250, cheltuieli
guvernamentale 200, investitii brute 150,
deprecierea capitalului 60, import 220. PIB şi
VDM (venit disponibil al menajelor) au
14

reprezentat: a)970,800; b) 820, 760; c)970, 760;

d) 1100, 1250; e) nici un răspuns corect.
PIB=C+G+I+Ex-Im PIB=600+200+150+240-
220=970 VDM=VN-T+TR=970-400+250=670
Care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate?:
a) în anul de bază, considerat de referinţă, PIB
nominal este egal cu PIB real; b) nu tot PIB-ul
creat într-o ţară ajunge la gospodăriile private;
c) investiţiile brute fac parte din utilizarea
finală a PIB; d) PIB-ul poate să fie mai mic
decât consumul intermediar; e) indicatorii în
expresie reală folosesc preţurile curente ale
fiecărei perioade.
Suma din consumul privat al menajelor,
consumul public, investiţiile nete, şi exportul net
este egală cu: a) PGB; b) PIN; c) totalul
vânzărilor dintr-o economie; d) venitul
disponibil al menajelor; e) soldul balanţei
comerciale a unei ţări.
PGB=PIB+CI PIN=PIB-A=C+G+Ibr+Exn-A=C+G+Inete+Exn
 
 
Cerere  si  oferta  agregata  
 
 
1. Funcţia cererii agregate:

. a) se deduce pe baza funcţiei cheltuielilor agregate; 

. b) este o funcţie descrescătoare care arată o relaţie invers proporţională între

nivelul agregat de preţ şi venitul naţional; 

. c) este o funcţie crescătoare care arată o relaţie direct proporţională între nivelul
agregat de preţ şi venitul naţional; 

. d) exprimă o relaţie directă între modificarea nivelului general al preţului şi

oferta agregată; 

. e) a + b. 

2. Oferta agregată pe termen scurt (OATS) :

. a) arată nivelul producţiei naţionale ce se obţine la diferite niveluri de preţ; 

. b) este formată din 3 segmente: segmentul keynesian (zona perfect elastică);

segmentul crescător, segmentul clasic (vertical, zona perfect inelastică), 

. c) este întotdeauna perfect inelastică; 

. d) se deplasează spre stânga sau spre dreapta ca urmare a modificării nivelului

general al preţului; 

. e) a + b; 

. f) a + b + d; 

. g) a + c + d. 

3. OATS se va deplasa la dreapta dacă:

. a) productivitatea muncii va creşte, C.P. (caeteris paribus = ceilalţi factori nu

se modifică); 

. b) salariile cresc, C.P.; 

. c) preţul energiei creşte, C.P.; 

. d) nivelul general al preţului creşte, C.P.; 

. e) a + d. 

4. Dacă iniţial echilibrul macroeconomic se atinge pe segmentul vertical al OATS şi dacă

ulterior investiţiile scad, C.P., atunci efectul scontat asupra inflaţiei şi şomajului va fi:
a) inflaţia creşte, şomajul rămâne constant; b) inflaţia scade, şomajul rămâne constant;
c) inflaţia scade, şomajul creşte; d) inflaţia creşte, şomajul scade; e) nu se poate preciza.

OBS. Între modificarea nivelului general al preţurilor şi modificarea inflaţiei există o
relaţie directă, iar între modificarea outputului agregat (venit naţional sau PIB) şi
modificarea şomajului există o relaţie inversă.

5. Dacă iniţial echilibrul macroeconomic se atinge pe segmentul orizontal al OATS şi

dacă ulterior preţurile interne scad, C.P., atunci efectul scontat asupra inflaţiei şi
şomajului va fi:

. a) inflaţia creşte, şomajul rămâne constant; 

. b) inflaţia scade, şomajul creşte; 

. c) inflaţia rămâne constantă, şomajul scade; 

. d) inflaţia rămâne constantă, şomajul creşte; 

. e) inflaţia scade, şomajul scade. 

6. Dacă iniţial echilibrul macroeconomic se atinge pe segmentul intermediar al OATS şi

dacă ulterior productivitatea muncii scade, C.P., atunci efectul scontat asupra PIB real
(Y) şi asupra nivelului agregat de preţ va fi:

a) Y creşte, P scade;

10

. b) Y scade, P creşte; 

. c) Y creşte, P creşte; 

. d) Y scade, P scade; 

. e) Y rămâne constant, P scade. 

7. Socurile Cererii Agregate (CA), ceteris paribus:

. a) produc modificări de sens contrar a PIB-ului şi nivelului general al preţului,

pe segmentul orizontal al OATS; 

. b) au aceleaşi efecte indiferent de zona de intersecţie cu OATS; 

. c) determină modificări în acelaşi sens a nivelului general al preţului şi al PIB-

ului pe segmentul crescător al OATS; 

. d) produc o creştere mai accentuată a PIB decât a preţurilor în zona inelastică a

 OATS; 

. e) produc modificări de sens contrar ale preţurilor în raport cu variaţia PIB. 

8. Şocurile ofertei agregate pe termen scurt (OATS), ceteris paribus:

. a) determină modificări în aceeaşi direcţie a nivelului general al preţului şi al PIB-

ului; 

. b) determină modificări în direcţii opuse a nivelului general al preţului şi al PIB-

ului; 

. c) determină modificări de acelaşi sens sau de sens contrar ale nivelului general al
preţului şi PIB-ului, în funcţie de zona de intersecţie a CA cu OATS; 

. d) nu pot avea o amplitudine mai mare decât şocurile cererii agregate; 

. e) presupun deplasarea curbei OATS întotdeauna spre stânga. 

9. Decalajul inflaţionist apare atunci când:

. a) venitul naţional realizat este mai mare decât cel potenţial; 

. b) venitul naţional realizat este mai mic decât cel potenţial; 

. c) venitul naţional realizat este egal cu venitul naţional potenţial; 

. d) se atinge echilibrul macroeconomic; 

. e) guvernul aplică politici de creştere a fiscalităţii. 

10.Ajustarea decalajului recesionist se face prin:

. a) aducerea venitului naţional realizat la nivelul celui potenţial; 

. b) implicarea guvernului, care implementează o politică de stimulare a cererii

agregate; 

. c) implicarea guvernului, care implementează o politică de stimulare a ofertei

agregate; 

. d) ajustare naturală, fără intervenţia guvernamentală; 

. e) a + b + c + d. 

11. Dacă PIB efectiv este mai mic decât PIB potenţial atunci în economie există: a) un
decalaj recesionist; b) un echilibru general; c) un decalaj inflaţionist; d) o stare de
expansiune economică prelungită; e) o creştere economică staţionară.
11

12. Ajustarea decalajului inflaţionist se poate face prin: a) scăderea cererii agregate fără
intervenţia statului prin faptul că agenţii economici îşi vor ajusta anticipările privind
consumul şi îşi vor revizui anumite proiecte de investiţii în direcţia reducerii capacităţilor
de producţie; b) scăderea ofertei agregate fără intervenţia statului deoarece
suprautilizarea factorilor de producţie duce la creşterea cererii de factori de producţie,
ceea ce determină creşterea preţurilor factorilor de producţie; ca urmare va scădea
cantitatea de factori de producţie utilizaţi la acelaşi nivel de producţie; c) descurajarea
cererii agregate printr-o politică bugetară de austeritate; d) aplicarea unei politici de
creştere a fiscalităţii la nivelul întreprinzătorilor; e) toate cele de mai sus.

13. Creşterea cheltuielilor publice G, ceteris paribus, determină: a) creşterea ofertei

agregate; b) reducerea ofertei agregate; c) creşterea cererii agregate;

d) reducerea cererii agregate; e) nu influenţează in nici un fel cererea agregată şi oferta

agregată.

CA=C+G+I+Exnet

CA=2+3+4+5 CA1=2+6+4+5

14. Piaţa bunurilor economice se află în echilibru dacă: a) în economie se manifestă o

stare de supraproducţie; b) în economie se manifestă o stare de subproducţie; c) venitul
naţional real este mai mare decât cheltiuielile agregate; d) cererea agregată este egală
cu oferta agregată;

e) cererea agregată creşte mai puternic decât oferta agregată.

15. Care dintre următoarele variante este adevărată? a) echilibrul macroeconomic pe

termen scurt se atinge atunci când cererea agregată intersectează oferta agregată pe
termen scurt; b) echilibrul macroeconomic pe termen lung se atinge atunci când cererea
agregată intersectează oferta agregată pe termen scurt şi oferta agregată pe termen
lung; c) oferta agregată pe termen lung este perfect inelastică; d) ajustarea decalajului
inflaţionist se poate face prin scăderea cererii agregate; e) toate cele de mai sus.

În condițiile unei economii naționale, funcția macroeconomică de consum este

C=8000+0,76Yd. Cheltuielile guvernamentale autonome sunt de 7000 u.m., investițiile
autonome de 8000 u.m., iar exportul net autonom de 7500 u.m. De asemenea, nivelul
taxelor și impozitelor se ridică la 9800 u.m., iar cel al transferurilor la 5800 u.m. Să se
determine venitul național de echilibru.

La echilibru: Y +IM=C+G+I+EX

12

Y=C+G+I+EX-IM Y=8000+0,76Yd+7000+8000+7500
Yd=Y-T+Tr=Y-9800+5800=Y-4000

Y=8000+0.76*(Y-4000)+22500 Y=30500+ 0.76 Y – 0.76*4000

1*Y-0.76*Y=30500+3040 0.24Y=33540 Y=33540/0.24=139750 Daca venitul national

potential este 150000, ce fel de decalaj exista la nivel national si care e valoarea lui?
Yp=150000

Yr=139750

Decalaj recesionist= 150000-139750

Intr-o economie functia economisirii este de forma S=-200+0,1*Vd. Determinati

inclinatia marginala spre consum si functia consumului.

S= -Ca+s’*Vd

S=-200+0,1*Vd Ca=200 S’=0.1 S’+c’=1, s’=1-c’ C’=1-s’=1-0.1=0.9

C=Ca+c’*Vd C=200+0.9*Vd

Daca nivelul consumului autonom este 50 u.m. iar multiplicatorul invetsitiilor este K=5,
determinati functia consumului si a economisirii.

K=1/(1-c’)=1/s’ 5=1/s’ s’=1/5=0.2 c’=1-0.2=0.8

C=Ca+c’*Vd

C=50+0.8VD

S= -Ca+s’*Vd

S=-50+0.2Vd

Piata  Monetara  
 
 
1.   În   perioada   t0-­‐t1   puterea   de   cumpărare   a   banilor   se   reduce   cu   20%,   viteza   de  
circulaţie  a  banilor  creşte  de  2  ori,  iar  volumul  bunurilor  economice  creşte  cu  100%.  
În  aceste  condiţii  masa  monetară:  
a) creşte  cu  100%;  
b) scade  cu  25%;  
c) scade  cu  50%;  
d) creşte  cu  25%;  
e)  creşte  cu  50%.  
 
2.  Cota  rezervelor  obligatorii  ale  băncilor  este  de  20%.  Sporul  de  monedă  scripturală  
creată   de   sistemul   bancar   ca   urmare   a   unui   depozit   iniţial   de   2   miliarde   u.m   este:   a)  
20  mild.  u.m.;  b)  10  mild;  c)  8  mild;  d)  5  mild;  e)  2  mild.  
Obs:       ∆M  =  M0  *  k  
Unde,   ∆M   =   sporul   de   monedă,   M0   =   masa   monetară   iniţială,   depozitul   iniţial;   k   =  
multiplicatorul  creditului  =  1/r,  r=  rata  rezervelor  obligatorii.  
 
3.   Cererea   de   monedă   pentru   motivul   tranzacţional   este   L1   =   50   +   0,5Y,   unde   Y   este  
venitul  agregat.  Cererea  de  monedă  pentru  motivul  speculativ  este  L2  =  50  –  125i,  
unde   i   este   rata   dobânzii.   Dacă   oferta   de   monedă   este   325   u.m,   iar   venitul   agregat  
este  500  u.m,  atunci  rata  dobânzii  va  fi:  a)  10%;  b)  15%;  c)  20%;  d)  25%;  e)  30%.  
 
4.  Nu  este  instrument  al  politicii  monetare:    
a) cota  rezervelor  obligatorii;  
b) cumpărările  de  titluri  guvernamentale  de  către  banca  centrală;  
c) vânzările  de  titluri  guvernamentale  de  către  banca  centrală;  
d) consumul  guvernamental  de  bunuri  şi  servicii;  
e) rata  dobânzii.  
 
5.  Băncile  comerciale  au  capacitatea  de  a  crea  monedă:  
a) tipărind  numerar;  
b) acordând  credite;  
c) cumpărând  titluri  guvernamentale;  
d) acceptând  depozite;  
e) nu  pot  crea  monedă.  
 
6.  Emisiunea  de  monedă  poate  fi  realizată  de:  
a) bursa  de  valori;  
b) orice  bancă  comercială;  
c) ministerul  finanţelor;  
d) banca  centrală;  
e) banca  centrală  şi  băncile  comerciale.  
 
 
 
7.  O  scădere  a  ratei  rezervelor  obligatorii  determină:  
a) scăderea  masei  monetare  aflată  în  circulaţie;  
b) creşterea  masei  monetare  aflată  în  circulaţie;  
c) scăderea  ratei  şomajului;  
d) nu  influenţează  masa  monetară.  
 
8.  Cererea  de  bani  este:    
a) direct  legată  de  produsul  intern  brut  şi  de  rata  dobânzii;  
b) direct  legată  de  produsul  intern  brut  şi  invers  de  rata  dobânzii;  
c) invers  legată  de  produsul  intern  brut  şi  direct  de  rata  dobânzii;  
d) invers  legată  de  produsul  intern  brut  şi  de  rata  dobânzii.  
  
9.  Cererea  de  bani  pentru  motivul  tranzacţional  depinde  de:    
a) producţia  de  bunuri  şi  servicii;  
b) depozitele  bancare;  
c) rata  dobânzii;  
d) cursul  de  schimb;  
e) salariile  nominale.  
 
10.  Printre  măsurile  de  restrângere  a  masei  monetare  nu  se  numără:  
a) creşterea  ratei  dobânzii;  
b) creşterea  cotei  rezervelor  obligatorii;  
c) scăderea  ratei  dobânzii;  
d) vânzarea  de  titluri  de  stat  de  către  banca  centrală;  
e) vânzarea  de  valută  de  către  banca  centrală.  
11. Reducerea ratei dobânzii are ca efect:
a) creşterea solicitărilor de credite; b) reducerea solicitărilor de credite; c) descurajarea
investiţiilor; d) creşterea dorinţei de economisire; e) reducerea ofertei de bunuri şi
servicii.
12. Dacă viteza de rotaţie a monedei creşte cu 50%, rata inflaţiei este 50%, indicele
volumului bunurilor economice marfare este 150%, atunci modificarea relativă a masei
monetare este de:
a) 100%; b) 50%; c) 150%; d) 225%; e) imposibil de determinat.
R:  Se  folosesc  relaţiile:  Ri  =  Ip  –  100%  şi  Mv  =  PY  
 
13.   În   T1   faţă   de   T0,   masa   monetară   în   circulaţie   creşte   cu   200%.   Dacă   în   acelaşi  
interval  valoarea  tranzacţiilor  pe  piaţă  sporeşte  cu  50%,  viteza  de  rotaţie  a  monedei:  
a)  creşte  cu  50%;      b)  scade  cu  150%;      c)  creşte  cu  100%;      d)  scade  cu  100%;      e)  
scade  cu  50%.  
14. Banii păstraţi de menaje şi firme cu scopul de a achiziţiona bunuri şi servicii
reprezintă:
a) cerere de bani pentru tranzacţii; b) cerere de bani pentru motivul precauţiei;
c) cerere de bani pentru motivul speculativ; d) cerere totală de bani;
e) viteza de rotaţie a monedei.
15.  Oferta  de  monedă  este  de  30.000,  iar  valoarea  producţiei  =  90.000.  Dependenţa  
vitezei  de  rotaţie  a  monedei  de  rata  reală  a  dobânzii  (exprimată  în  %)  este  dată  de  
relaţia:  v  =  1,5  +  0,75  r.  
Să  se  determine:  rata  reală  a  dobânzii  care  asigură  echilibrul  pieţei  monetare  şi  
rata  reală  a  dobânzii  pentru  situaţia  în  care  preţul  (P)  creşte  cu  10%,  iar  producţia  
cu  20%.  
a) 2%,  10%;  
b) 15%,  40%;  
c) 8%,  3,5%;  
d) 3%,  1,4%;  
e) 2%,  3,2%.  
  
   
Răspunsuri:  
Grila  nr.   Răspuns  corect  
1   D  
2   B  
3   C  
4   D  
5   B  
6   D  
7   B  
8   B  
9   A  
10   C  
11   A  
12   B  
13   E  
14   A  
15   E  
 
Piata  muncii  
 
1. Care dintre afirmaţiile de mai jos este adevărată:
a) curba cererii de muncă reflectă relaţia directă dintre cantitatea de muncă
cerută şi nivelul salariului;
b) modificarea cererii de muncă în funcţie de salariul real presupune deplasarea
curbei cererii de muncă la stânga sau la dreapta;
c) oferta de muncă este egală cu cererea de muncă;
d) cererea de muncă reprezintă oferta de locuri de muncă;
e) oferta de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată ce se formează într-o
economie.

2. Monopsonul pe piaţa muncii:

a) apare   atunci   când   un   sindicat   puternic   se   confruntă   cu   mai   mulţi  
angajatori  cu  forţă  economică  redusă;  
b) presupune  atingerea  nivelului  de  echilibru  al  salariului;  
c) presupune  atingerea  nivelului  de  echilibru  al  ocupării;  
d) restricţionarea  atât  a  nivelului  salarizării,  cât  şi  a  nivelului  ocupării;  
e)  presupune  apariţia  efectului  de  hysteresis.  

3. Oferta de muncă se exprimă prin:

a) oferta de locuri de muncă;
b) cererea de locuri de muncă;
c) nevoia de muncă salariată;
d) numărul de ore de muncă;
 e) nivelul salariului.

4. Dacă salariul creşte, iar efectul de venit este mai mare decât efectul de substituţie,
individul va decide:
a) să lucreze mai puţine ore;
b) să lucreze mai multe ore;
c) să lucreze acelaşi număr de ore;
d) să caute un alt loc de muncă;
e) să-şi reducă timpul liber.

5. Şomajul apare în situaţia în care:

a) cererea de locuri de muncă este inferioară ofertei de locuri de muncă;
b) oferta de muncă depăşeşte cererea de muncă;
c) oferta de muncă este inferioară cererii de muncă;
d) oferta de muncă este egală cu cererea de muncă;
e) disponibilităţile de muncă sunt mai mici decât cererea de muncă.
6.  Analiza  pieţei  muncii  perfect  concurenţială  presupune  îndeplinirea  unor  condiţii,  
precum:  
a) existenţa  unui  număr  suficient  de  mare  de  cumpărători  de  servicii  de  
forţă  de  muncă,  dar  şi  de  ofertanţi  de  astfel  de  servicii;  
b) munca  este  omogenă;  
c) mobilitatea  perfectă  a  muncii;    
d) tansparenta   perfecta.   Fiecare   participant,   indiferent   de   calitatea   sa,  
dispune  de  o  cunoastere  perfecta  pe  piata  muncii;  
e) toate  cele  de  mai  sus.  
 
7.  Care  dintre  afirmaţiile  de  mai  jos  este  adevărată?  
a)  curba  cererii  de  muncă  a  firmei  este  dată  de  curba  produsului  marginal  al  
muncii;  
b)  curba  cererii  de  muncă  are  panta  negativă;  
c)   panta   curbei   cererii   de   muncă   arată   că   atunci   cand   salariul   scade  
cantitatea  ceruta  de  munca  creste;  
d)   cererea   de   muncă   a   pieţei   reprezintă   însumarea   volumului   solicitat   de  
forţă   de   muncă;   de   toţi   cei   care   fac   angajări   pe   piaţa   respectivă,   pentru   un  
nivel  dat  al  salariilor;  
e)  toate  cele  de  mai  sus.  
 
8.  Curba  ofertei  individuale  de  muncă:    
a)  este  normală  în  raport  cu  nivelul  salariului;  
b)  nu  are  nici  un  punct  de  inflexiune;    
c)  este  anormală  deoarece  după  un  anumit  nivel  al  salariului  descreşte;    
d)  este  descrescătoare;    
e)  este  aceeaşi  cu  curba  ofertei  pieţei.  
 
9.  Care  dintre  afirmaţiile  de  mai  jos  este  falsă?  
 a)  curba  ofertei  pieţei  pentru  un  tip  dat  de  muncă  este  pozitiv  înclinată  pe  tot  
intervalul;  
b)  pe  o  piaţă  perfect  concurenţială,  salariul,  ca  preţ  al  muncii,  se  determină  în  
mod  similar  preţurilor  bunurilor  şi  serviciilor;  
c)   pe   o   piaţă   perfect   concurenţială,   surplusul   temporar   de   forţă   de   muncă  
determină  reducerea  salariului;  
d)  în  realitate,  piaţa  muncii  este  întotdeauna  perfectă;  
e)   sindicatele   încearcă   să   asigure   un   grad   cât   mai   înalt   de   securitate   a   locului  
de   muncă   atât   prin   negocieri   cu   patronul,   cât   şi   prin   adoptarea   unei   legislaţii  
în  acest  sens.  
 
 
 
 
 
 
 
10.Activităţile care fac obiectul cererii şi ofertei de muncă sunt activităţile realizate de:
a) salariaţi;
b) lucrători pe cont propriu;
c) persoanele casnice;
d) elevi şi studenţi;
e) toate cele de mai sus.
11.Între salariul real şi nivelul preţurilor bunurilor de consum există o relaţie:
a) directă;
b) inversă;
c) de egalitate;
d) pozitivă;
e) nu există nicio relaţie.

12.La o creştere a salariului nominal cu 50%, în condiţiile reducerii preţurilor bunurilor

de consum cu 25%, salariul real:
a) creşte cu 200%;
b) scade cu 200%;
c) scade cu 75%;
d) creşte cu 100%;
e) creşte cu 90%.

13.Dacă salariul real scade cu 25%, iar salariul nominal creşte cu 50%, atunci, indicele
preţurilor bunurilor de consum este:
a) 100%;
b) 110%;
c) 200%;
d) 50%;
e) 80%.

14.Pentru salariat cea mai mare importanţă o are:

a) salariul nominal;
b) calitatea muncii;
c) salariul real;
d) costul de producţie;
e) programul de lucru.
SOMAJ  
 
 
1.   Rata   şomajului   este   10%.   Populaţia   activă   disponibilă   (PAd)   creşte   cu   1%.   Dacă  
şomajul  creşte  cu  11,1%,  atunci  rata  şomajului  calculată  la  PAd:  
a) se  reduce  cu  1  pp;  
b) creşte  cu  1  pp;  
c) se  reduce  cu  10%;  
d) creşte  cu  10%;  
e) b,d.  
 
2.  Populaţia  totală  a  unei  ţări  =  60  mil.  locuitori,  rata  celor  inapţi  de  muncă  =  30%,  
numărul  şomerilor  =  6  mil.  persoane,  numărul  persoanelor  ocupate  =  30  mil.  Să  se  
calculeze  numărul  persoanelor  inapte,  populaţia  aptă  de  muncă  şi  rata  şomajului  în  
funcţie  de  populaţia  activă  disponibilă:  
a) 20  mil.  persoane,  30  mil.  persoane,  20%;  
b) 18  mil.  persoane,  42  mil.  persoane,  16,66%;  
 c) 25  mil.  persoane,  60  mil.  persoane,  12%;  
d) 60  mil.  persoane,  30  mil.  persoane,  30%;  
e) 6  mil.  persoane,  36  mil.  persoane,  18%.  

3. Persoanele care doresc să se angajeze la salariul existent pe piaţă, dar nu o pot face
pentru că nu există locuri de muncă sunt incluse în categoria şomajului:
a) natural;
b) fricţional;
c) involuntar;
d) voluntar;
e) structural.

4. Şomajul voluntar:
a) corespunde ratei naturale a şomajului;
b) este cauzat de evoluţia ciclică a economiei;
c) cuprinde persoanele care nu au un loc de muncă şi ar dori să lucreze, dar la un
salariu mai mare decât cel existent pe piaţă la momentul respectiv;
d) este rata şomajului care nu accelerează inflaţia;
e) este cauzat de sezonalitatea unor activităţi.

5. Şomajul apare în situaţia în care:

f) cererea de locuri de muncă este inferioară ofertei de locuri de muncă;
g) oferta de muncă depăşeşte cererea de muncă;
h) oferta de muncă este inferioară cererii de muncă;
i) oferta de muncă este egală cu cererea de muncă;
j) disponibilităţile de muncă sunt mai mici decât cererea de muncă.

6.Dacă  populaţia  ocupată  este  de  9  ori  mai  mare  decât  numărul  şomerilor,  atunci  
rata  şomajului  va  fi:  
a) 10%;  
b) 1%;  
c) 20%;  
d) 90%;  
e) nu  se  poate  calcula.  
 
7.  Şomajul  determinat  de  modificările  structurii  pe  bunuri  şi  activităţi  a  economiei    
naţionale  este:  
a) Şomaj  ciclic;  
b) Şomaj  structural;  
c) Şomaj  fricţional;  
d) Şomaj  sezonier;  
e) Şomaj  tranzitoriu.  
 
8.   Raportul   dintre   numărul   şomerilor   şi   populaţia   ocupată   este   de   1   la   4.   Să   se  
calculeze  rata  şomajului  (la  populaţia  activă  disponibilă):  
a)  25%;  b)  20%;  c)  30%;  d)  8%;  e)15%.  
  
9.Noţiunea  de  “şomaj  involuntar”  a  fost  introdusă  în  ştiinţa  economică  de:  
a)  A.  Smith;          b)  D.  Ricardo;            c)   V.   Pareto;       d)   J.M.   Keynes;         e)   P.  
Samuelson.  
10. Rata şomajului se calculează ca:
a) diferenţă între populaţia ocupată şi numărul de şomeri;
b) raport între numărul şomerilor şi populaţia totală;
c) raport între numărul şomerilor şi populaţia activă disponibilă;
d) raport între populaţia ocupată şi populaţia activă disponibilă;
e) oricare dintre variantele de mai sus poate fi acceptată.
 
11.    Intensitatea  şomajului  se  rteferă  la:  
a)  durata  şomajului;  
b)  distincţia  dintre  şomajul  total  şi  şomajul  parţial;  
c)  distincţia  dintre  şomajul  ciclic  şi  conjunctural;  
d)  structura  şomajului  pe  vârste;  
e)  structura  şomajului  pe  calificări.  
 
 
12.  Şomajul  creşte  atunci  când:  
a)  investiţiile  cresc;  
b)  se  adoptă  noi  forme  de  angajare  cu  timp  parţial;  
c)  economia  este  în  expansiune;  
d)  economia  este  în  recesiune;  
e)  se  creează  noi  întreprinderi.  
 
13.  În  rândul  măsurilor  întreprinse  în  vederea  reducerii  şomajului  se  înscriu:  
a)  spijinirea  pregătirii  şi  calificării  celor  aflaţi  în  căutarea  unui  loc  de  muncă;  
b)   facilităţi   diverse   (de   exemplu,   fiscale)   acordate   întreprinderilor   care  
angajează  şomeri;  
c)   crearea   unor   instituţii   care   să   fluidizeze   circulaţia   informaţiilor   pe   piaţa  
muncii  astfel  încât  ocuparea  unui  loc  de  muncă  să  se  realizeze  mai  rapid;  
d)   trecerea   la   noi   forme   de   angajare,   de   genul   celor   cu   timp   parţial   sau  
contracte  de  muncă  pe  durată  determinate;  
e)  toate  cele  de  mai  sus.  
 
14.  Care  dintre  afirmaţiile  de  mai  jos  este  adevărată?  
a)   persoanele   aflate   în   situaţia   de   şomaj   pot   beneficia,   în   condiţiile   legii,   de  
alocarea  de  către  societate  a  unor  resurse,  precum  indemnizaţia  de  şomaj;  
b)   analiza   şomajului   presupune   o   structurare   a   acestuia   după   calificare,  
domeniul  sursă,  durată,  grupe  de  vârstă,  mediu  de  provenienţă;  
c)   factorul   cu   cel   mai   mare   impact   asupra   ocupării   pe   piaţa   muncii   îl  
reprezintă  creşterea  investiţiilor;  
d)   ocuparea   deplină   corespunde   unui   grad   ridicat   de   ocupare,   de   natură   să  
permită  obţinerea  celui  mai  important  volum  al  producţiei;  
 e)  toate  cele  de  mai  sus.  
 
15.  Care  dintre  afirmaţiile  de  mai  jos  este  falsă?  
a)  fluctuaţiile  pe  termen  scurt  din  activităţile  economice,  determină  şomajul  
conjunctural;   b)   şomajul   structural   apare   pe   fondul   neconcordanţei   dintre  
structura   forţei   de   muncă   în   termenii   calificărilor,   ramurilor   sau   localizărilor  
geografice  cu  structura  cererii  de  forţă  de  muncă;  
c)   pentru   perioade   scurte   de   timp,   între   momentul   încetarii   activităţii   şi  
încadrării   într-­‐un   alt   loc   de   muncă,   există   o   stare   de   inactivitate   denumită  
şomaj  frictional;    
d)   influenţa   factorilor   naturali   determină   întreruperi   ale   activităţii  
economice   în   ramuri   precum     agricultură,   construcţii   sau   lucrări   publice,  
provocând  un  şomaj  tranzitoriu;    
e)  toate  cele  de  mai  sus.  
 
Răspunsuri:  
Grila  nr.   Răspuns  corect  
1   E  
2   B  
3   C  
4   C  
5   B  
6   A  
7   B  
8   B  
9   D  
10   C  
11   B  
12   D  
13   E  
14   E  
15   D  
 
 
 
INFLATIA  
 
1.   Dacă   preţurile   cunosc   o   reducere   generalizată   cu   25%,   puterea   de   cumpărare   a  
monedei:  
a) Creşte  cu  20%;  
b) Scade  cu  25%;  
c) Creşte  cu  33,33%;  
d) Scade  cu  80%;  
e) Nu  se  modifică.  
 
2.   Ratele   inflaţiei   anuale   în   cursul   a   2   ani   consecutivi   sunt   20%   şi   25%.   Dacă   în  
cursul   unei   perioade   de   3   ani   preţurile   au   crescut   în   medie   cu   65%,   atunci   rata  
inflaţiei  în  cel  de-­‐al  3-­‐lea  an  este:  
a) 10%;  
b) 13,8%;  
c) 20%;  
d) 30%;  
e) 120%.  
 
3.  Rata  dobânzii  =  50%,  iar  rata  inflaţiei  =  48%  (pe  an)  la  momentul  t0.  Dacă  la  acel  
moment  se  investesc  100  euro,  care  va  fi  valoarea  reală  a  investiţiei  după  10  ani?  
a) 100  (1  +  1,02)  10;  
b) 100  (1  +  0,48)  10;  
c) 100  (0,50)  10;  
d) (1  +  0,02)  10;  
e) 100  (1  +  0,02)  10.  
 
 
 
 
4.  Dacă  rata  inflaţiei  este  25%,  cu  cât  s-­‐a  modificat  puterea  de  cumpărare  a  banilor?  
a) a  crescut  cu  20%;  
b) a  crescut  cu  10%;  
c) a  scăzut  cu  20%;  
d) a  scăzut  cu  10%;  
e) a  scăzut  cu  25%.  
 
5.  Procesul  de  încetinire  durabilă  şi  autoîntreţinută  a  ritmului  de  creştere  a  nivelului  
general  al  preţurilor  se  numeşte:  
a)  deflaţie;      b)  dezinflaţie;    c)  devalorizare;      d)  depreciere;        e)  apreciere.  
 
6.  Care  din  următorii  factori  contribuie  la  apariţia  inflaţiei  prin  ofertă?  
a)   creşterea   valorii   bunurilor   exportate;       b)   creşterea   costurilor   de  
producţie;        
c)  reducerea  preţului  resurselor;      d)  creşterea  cererii  agregate;  
e)  creşterea  achiziţiilor  guvernamentale.  
 
7.  Hiperinflaţia  se  caracterizează  prin:  
a) reducerea  masei  monetare  şi  creşterea  generalizată  a  preţurilor;  
b) scădere   puternică   a   producţiei   naţionale   +   inflaţie   galopantă   +  
dezechilibre  majore  sociale,  economice,  politice;  
c) creşterea  masei  monetare  în  acelaşi  ritm  cu  creşterea  preţurilor;  
d) reducerea  puterii  de  cumpărare  a  monedei  şi  creşterea  preţurilor;  
e) inflaţie  rapidă  +  creştere  economică  foarte  scăzută  sau  „zero”.  
 
8.   Relaţia   inversă   între   variaţia   salariului   nominal   şi   rata   şomajului   se   reprezintă  
prin:  
a)  curba  Lorenz;      b)  curba  Laffer;      c)  curba  Friedman;      d)  curba  Phillips;  
   
e)  curba  posibilităţilor  de  producţie.  
 
9.  Inflaţia  prin  cerere:  
a)  rezultă  din  creşterea  cererii  agregate;  
b)   presupune   reacţia   firmelor   la   creşterea   cererii   agregate   în   sensul   creşterii  
preţurilor  şi  în  sensul  creşterii  producţiei;  
c)  presupune  reacţia  firmelor  la  creşterea  cererii  agregate  în  sensul  scăderii  
preţurilor  şi  în  sensul  creşterii  producţiei;  
d)   apare   în   situaţia   în   care   costurile   de   producţie   cresc   independent   de  
cererea  agregată;  
e)  a  şi  b.  
 
10.  Potrivit  lui  J. M. Albertini pentru a exista inflaţie sunt necesare următoarele condiţii:
a) preţurile naţionale să crească mai rapid decât preţurile internaţionale;
b) creşterea preţurilor să se generalizeze şi să se prelungească fără perspective
clare de încetare;
c) creşterea preţurilor să aibă efecte economice şi sociale patologice dureroase
pentru ansamblul economiei naţionale;
d) a +b+c.

11. Inflaţia ce se caracterizează printr-un ritm mediu de creştere al preţurilor între 3 şi

6% pe an se numeşte:
a) inflaţie târâtoare;
b) inflaţie moderată;
c) inflaţie rapidă;
d) inflaţie galopantă;
e) hiperinflaţie.
 
12.    Inflaţia  rapidă  însoţită  de  o  creştere  economică  zero  sau  foarte  scăzută  poartă  
numele  de:  
a)  creştere  economică  neinflaţionistă;  
b)  creştere  economică  inflaţionistă;  
c)  stagflaţie;  
d)  slumpflaţie;  
e)  hiperinflaţie.  
 
13.  Printre  cauzele  inflaţiei  se  poate  afla:  
a)  excesul  de  cerere;  
b)  excesul  de  monedă;  
c)  creşterea  costurilor;  
d)  creşterea  substanţială  a  creditului;  
e)  toate  cele  de  mai  sus.  
  
14. Un bun deţine 15% din cheltuielile totale de consum. Ce se întâmplă cu rata inflaţiei în cazul în
care preţul bunului respectiv va creşte cu 20%?
a) se  reduce  cu  3  pp;  
b) creşte  cu  3pp;  
c) creşte  cu  5%;  
d) se  reduce  cu  20%;  
e) creşte  cu  30%.  
 
15.   Două   bunuri   x   şi   y   deţin   10%   şi   respectiv   50%   din   cheltuielile   totale   de   consum.  
Creşterea   preţului   bunului   x   cu   10%   şi   a   preţului   bunului   y   cu   20%   va   determina  
creşterea  ratei  inflaţiei  cu:  
a) 30%;  
b) 60%;  
c) 9pp;  
d) 11pp;  
e) 1%.  
 
 
Răspunsuri:  
Grila  nr.   Răspuns  corect  
1   C  
2   A  
3   E  
4   C  
5   B  
6   B  
7   B  
8   D  
9   E  
10   D  
11   B  
12   C  
13   E  
14   B  
15   D  
 
CRESTERE  ECONOMICA  
 
1. Care dintre următoarele situaţii nu are ca efect creştere economică?
a) promovarea progresului tehnologic;
b) creşterea nivelului de instruire al angajaţilor;
c) creşterea producţiei bunurilor de capital;
d) creşterea şomajului;
e) creşterea exporturilor.
 
2.  Alegeţi  afirmaţiile  corecte:  
a) politicile   anticiclice   au   rolul   de   a   menţine   decalajele   PIB   în   limite  
normale;  
b) keynesienii  nu  neagă  posibilitatea  existenţei  echilibrului  macroeconomic;  
c) noii   economişti   clasici   consideră:   creşterea   este   perfect   compatibilă   cu  
echilibrul  macroeconomic  cu  condiţia  ca  pieţele  să  evolueze  eficient;  
d) a,b,c;  
e) nicio  variantă.  
 
 
6.  Indicele  dezvoltării  umane  are  următoarele  componente:  
a) PIB/loc;  
b) Speranta  de  viata;  
c) Nivelul  educatiei,;  
d) a+b+c;  
e) a  +  c.  
 
 
 
7.  Care  dintre  următoarele  afirmaţii  este  adevărată?    
a) într-­‐un  decalaj  inflaţionist  se  recomandă  o  creştere  a  cheltuielilor  
guvernamentale;  
b) aprecierea  cursului  de  schimb  stimulează  exportul;  
c) efectele  politicii  monetare  sunt  mai  puternice  atunci  când    aceasta  este  
anticipată  de  public;  
d) în  general,  în  perioada  recesiunii  inflaţia  este  ridicată;  
e) politica  de  creştere  şi  dezvoltare  foloseşte  cu  precădere  instrumente  
structurale.    
 
8.  Creşterea  economică:  
a) este  un  fenomen  pe  termen  scurt;  
b) se  referă  la  trendul  ascendent  al  PIB-­‐ului  real  pe  locuitor;  
c) se  referă  la  fluctuaţiile  producţiei  în  jurul  unui  trend  ascendent;  
d) se   caracterizează   prin   devansarea   creşterii   PIB-­‐ului   real   de   către   creşterea  
populaţiei;  
e) se  măsoară  prin  intermediul  PIB-­‐ului  nominal  pe  locuitor.  
 
9.  Dezvoltarea  economică  durabilă:  
a) răspunde  exigenţelor  prezentului  în  detrimentul  trebuinţelor  viitoare;  
b) răspunde  trebuinţelor  viitoare  în  detrimentul  exigenţelor  prezentului;  
c) reconciliază  dezvoltarea  economică  şi  exigenţele  mediului  înconjurător;  
d) pune   accentul   pe   creşterea   economică   în   detrimentul   protecţiei   mediului  
înconjurător;  
e) se  referă  cu  precădere  la  latura  cantitativă  a  activităţii  economice.  
  
10.  Care  dintre  afirmaţiile  de  mai  jos  este  adevărată?  
a)    creşterea  economică  determină  creşterea  nivelului  de  trai;  
b)     creşterea   economică   implică   o   schimbare   de   care   unele   persoane   beneficiază   iar  
altele  nu;  
c)    creşterea  economică  poate  determina  externalităţi  negative;  
d)    creşterea  economică  are  un  cost  de  oportunitate;  
e)  toate  cele  de  mai  sus.  
 
11.  Dezvoltarea  durabilă  se  referă  îndeosebi  la:  
a)  asigurarea  compatibilităţii  dintre  mediul  creat  de  om  şi  cel  natural;  
b)  egalitatea  şanselor  generaţiilor  prezente  şi  viitoare;  
c)   realizarea   compatibilităţii   strategiilor   naţionale   de   dezvoltare   în   virtutea  
interdependenţelor  crescânde  dintre  diferitele  economii;  
d)   realizarea   unui   alt   tip   de   creştere   economică   de   natură   să   susţină   securitatea  
natural-­‐umană;  
e)  toate  cele  de  mai  sus.  
 
12.  Care  dintre  afirmaţiile  de  mai  jos  este  falsă?  
a)   creşterea   economică   reprezintă   unul   dintre   obiectivele   majore   ale   oricărui  
guvern;  
b)   modelul   neoclasic   al   creşterii   economice   explică   modul   în   care   acumularea   de  
capital  şi  schimbările  tehnologice  influenţează  creşterea  economiei;  
c)  în  general,  PIB⁄locuitor  nu  înregistrează  o  evoluţie  liniară  în  cursul  unei  perioade  
date  de  timp;  
d)  creşterea  economică  este  un  proces  ce  adduce  doar  beneficii  tuturor;  
e)  noua  teorie  a  creşterii  a  apărut  în  anii  ʹ′80  şi  a  fost  iniţiată  de  P.  Romer  şi  R.  Lucas.  
 
13.  În  rândul  obiectivelor  politicii  de  creştere  economică  se  inscriu:  
a)   sporirea   PIB   real   total   şi   pe   locuitor   într-­‐un   orizont   de   timp   mai   lung,   ceea   ce  
presupune  creşterea  ofertei  globale;  
b)  asigurarea  unei  eficienţe  sporite  în  alocarea  şi  utilizarea  resurselor;  
c)   distribuţie   echitabilă   a   veniturilor   corespunzătoare   aportului   real   al   fiecărui  
factor  la  creşterea  economică;  
d)   protecţia   mediului   ambiant   şi   menţinerea   echilibrului   ecologic   printr-­‐o  
exploatare  şi  utilizare  raţională  a  resurselor  naturale;  
e)  toate  cele  de  mai  sus.  
 
14.  Primele  preocupări  privind  creşterea  economică  aparţin  economiştilor:  
a)  A.  Smith,  Th.  Malthus  şi  D.  Ricardo;  
b)  J.M.Keynes;  
c)  R.  Harrod  şi  E.  Domar;    
d)  P.  Samuelson;  
e)  P.  Romer  şi  R.  Lucas.  
 
15.  Se  dau  următoarele  date  cu  privire  la  produsul  intern  brut:  
Anul   T0   T1  
PIB   (mild.   u.m.,   preţuri   40   80  
curente)  
Ştiind   că   nivelul   general   al   preţurilor   a   crescut   cu   100%,   în   anul   T1,   faţă   de   anul   T0,  
atunci,  în  această  perioadă:  
a) s-­‐a  înregistrat  creştere  economică;  
b) creşterea  economică  a  fost  de  100%;  
c) nu  a  avut  loc  creştere  economică;  
d) a  avut  loc  creştere  economică,  dar  nu  poate  fi  determinate;  
e) a  avut  loc  o  scădere  economică  de  20%.  
 
 
 
 
 
Răspunsuri:  
Grila  nr.   Răspuns  corect  
1   D  
2   D  
3   D  
4   C  
5   A  
6   D  
7   E  
8   B  
9   C  
10   E  
11   E  
12   D  
13   E  
14   A  
15   C