1)     Produsul intern brut reprezintă: a) valoarea de piaţă a tuturor bunurilor finale şi serviciilor

produse în interiorul unei ţări într-o anumită perioadă de timp; b) venitul de care dispune
populaţia după plata impozitelor pe venit şi care poate fi utilizat pentru consum şi economii; c)
valoarea bunurilor şi serviciilor cumpărate de administraţiile publice centrale şi locale într-un an; d)
valoarea de piaţă a bunurilor finale şi serviciilor produse de cetăţenii unei ţări într-o anumită
perioadă, indiferent de locul unde îşi desfăşoară activitatea; e) valoarea de piaţă a bunurilor produse
în exterior şi consumate de menaje.

MACROECONOMIE 2019

CAPITOLUL 13 Circuitul economic de ansamblu

1) Produc bunuri şi servicii destinate pieţei: a) administraţiile private; b) administraţiile publice; c)

menajele; d) întreprinderile; e) toate cele de mai sus.

2) Produsul intern brut efectiv este mai mare decât cel potenţial. În aceste condiţii: a) inflaţia se
reduce; b) se manifestă tendinţe de deflaţie; c) se manifestă tendinţe de dezinflaţie; d) rata
şomajului este mai mare decât rata naturală a şomajului; e) rata şomajului este mai mică decât rata
naturală a şomajului.

3) Calculul produsului intern brut după metoda cheltuielilor nu ia în considerare: a) indemnizaţiile de

şomaj; b) exportul net; c) consumul colectiv; d) consumul individual; e) variaţia stocurilor.

4) Consumul populaţiei a reprezentat 80% din produsul intern brut, consumul guvernamental 6%, iar
investiţiile 22%. În aceste condiţii: a) exportul a fost mai mare decât importul cu 8 puncte
procentuale din produsul intern brut; b) exportul a fost mai mic decât importul cu 8 puncte
procentuale din produsul intern brut; c) exportul net a fost pozitiv, reprezentând 8% din produsul
intern brut; d) exportul net a fost nul; e) balanţa comercială şi balanţa serviciilor au fost, cumulat,
excedentare.

5) În perioadele în care se înregistrează o reducere generalizată a preţurilor: a) produsul intern brut

real va creşte mai încet decât produsul intern brut nominal; b) produsul intern brut real va creşte
mai repede decât produsul intern brut nominal; c) produsul intern brut real va creşte în acelaşi ritm
cu produsul intern brut nominal; d) produsul intern brut real va fi egal cu produsul intern brut
 nominal; e) nu se poate face o generalizare corectă privind evoluţia produsului intern brut real şi a
produsului intern brut nominal.

6) Ce tranzacţii generatoare de bunuri şi servicii nu sunt luate în calcul la determinarea PIB: a)

deţinerea unui al doilea serviciu, nedeclarat; b) jocurile ilegale de noroc; c) munca prestată de
imigranţii ilegali; d) primirea de bacşişuri nedeclarate integral; e) toate cele de mai sus.

7) Nu reprezintă un mobil ce determină indivizii să reducă cheltuielile curente pentru consum?

a) reducerea veniturilor; b) creşterea preţurilor; c) spiritul de prevedere, generat de
incertitudinea veniturilor viitoare; d) preferinţa pentru lichiditate; e) dorinţa de a economisi
pentru generaţiile viitoare.

8) Creşterea investiţiilor este în relaţie de acelaşi sens cu: a) rata dobânzii; b) rata inflaţiei; c) rata
rentabilităţii; d) rata şomajului; e) costul unitar cu forţa de muncă.

9) Dacă produsul intern brut real creşte cu 5%, iar populaţia scade cu 0,5%, atunci PIB-ul real pe
locuitor creşte cu: a) 4,5%; b) 5%: c) 5,5%; d) 10%; e) 10,25%

10) Exportul este mai mic decât importul cu 5 puncte procentuale din produsul intern brut. Dacă
investiţiile brute reprezintă 25% din produsul intern brut, iar consumul guvernamental 10% atunci
consumul populaţiei este de: a) 25% din produsul intern brut; b) 35% din produsul intern brut; c)
70% din produsul intern brut; d) 75% din produsul intern brut; e) 90% din produsul intern brut.

11) Produsul intern brut reprezintă: a) valoarea de piaţă a tuturor bunurilor finale şi
serviciilor produse în interiorul unei ţări într-o anumită perioadă de timp; b) venitul de
care dispune populaţia după plata impozitelor pe venit şi care poate fi utilizat pentru consum
şi economii; c) valoarea bunurilor şi serviciilor cumpărate de administraţiile publice centrale
şi locale într-un an; d) valoarea de piaţă a bunurilor finale şi serviciilor produse de cetăţenii
unei ţări într-o anumită perioadă, indiferent de locul unde îşi desfăşoară activitatea; e)
valoarea de piaţă a bunurilor produse în exterior şi consumate de menaje.

12) Produsul naţional net reprezintă Produsul naţional brut minus: a) impozite; b) transferuri la bugetul
statului; c) deprecierea capitalului; d) profitul nedistribuit; e) investiţii.

13) Produsul naţional brut nu include: a) valoarea producţiei finale a agenţilor naţionali care îşi
desfăşoară activitatea în străinătate; b) amortizarea; c) valoarea producţiei finale a agenţilor străini
care îşi desfăşoară activitatea în ţara de referinţă; d) valoarea producţiei finale a agenţilor naţionali
ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării de referinţă; e) a + c.
14) Achiziţiile de bunuri finale şi servicii de către populaţie sunt cunoscute sub numele de: a)
investiţii; b) consum public; c) consum privat; d) export net ; e) nici una dintre cele de mai
sus.

15) În formarea brută de capital fix (FBCF) nu se include: a) amortizarea; b) investiţia de înlocuire a
capitalului fix; c) formarea netă de capital fix; d) variaţia stocurilor; e) a şi d.

16) În măsurarea PIB sunt ignorate aspecte precum: a) timpul liber; b) gradul de poluare a mediului
înconjurător; c) inegalitatea veniturilor gospodăriilor ; d) toate cele de mai sus; e) a şi c.

17) Care dintre următoarele mărimi constituie un exemplu de injecţie în fluxul circular al venitului: a)
economiile; b)investiţiile; c) taxele şi impozitele; d) importurile; e) deficitul bugetar.

18) Care dintre variantele de mai jos cuprinde componentele ce formează injecţiile în fluxul circular al
venitului: a) investitii, cheltuieli guvernamentale, economii, exporturi; b) exporturi, investitii,
cheltuieli guvernamentale, importuri; c) importuri, economii, taxe, investiţii; d) exporturi,
investiţii, cheltuieli guvernamentale; e) economii, investiţii, exporturi.

19) Decalajul recesionist al venitului naţional apare atunci când: a) există decalaj inflaţionist; b) oferta
agregată pe termen scurt este egală cu oferta agregată pe termen lung; c) există echilibru
macroeconomic fără şomaj; d) venitul naţional realizat este mai mic decât venitul naţional
potenţial; e) PIB real este mai mic decât PIB nominal.

20) Ajustarea decalajului recesionist prin oferta agregată şi fără intervenţia guvernului se realizează ca
urmare a: a) creşterii cheltuielilor guvernamentale; b) măsurilor de stimulare a ofertei agregate prin
acordarea de subvenţii; c) ieftinirii factorilor de producţie ceea ce pemite o creştere a producţiei
agregate; d) creşterii investiţiilor care determină o încurajare a cheltuielilor agregate; e) reducerii
fiscalităţii.

21) Pentru a observa dacă o economie înregistrează creştere economică, vom apela la PIB real şi
nu la PIB nominal, deoarece: a) exporturile sunt scăzute din PIB real, acesta din urmă fiind
mai puţin complicat decât PIB nominal; b) PIB real include şi importul, fiind deci mai
reprezentativ decât PIB nominal; c) PIB nominal nu include plăţile de transfer, în timp ce
PIB real le include; d) PIB nominal reflectă modificări atât în nivelul preţurilor cât şi în
nivelul producţiei, în timp ce PIB real are în vedere doar schimbări în nivelul
producţiei; e) PIB nominal reflectă doar modificări în nivelul preţurilor.

22) Dacă are loc o creştere a PIB nominal, atunci putem considera că: a) au crescut preţurile bunurilor şi
serviciilor produse în economie; b) a crescut cantitatea de bunuri şi servicii produsă în interiorul
 economiei respective; c) sunt posibile ambele variante de mai sus; d) economia înregistrează în
mod cert creştere economică; e) retragerile din fluxul circular al venitului sunt superioare injecţiilor.

23) Curba cererii agregate arată că, dacă preţul scade, cantitatea de: a) PIB real cerută creşte; b) PIB real
cerută scade; c) PIB nominal cerută creşte; d) PIB nominal cerută scade; e) export net real scade.

24) Componenta cu cea mai mare pondere în structura cererii agregate o reprezintă: a) consumul; b)
investiţiile; c) achiziţiile guvernamentale; d) exporturile nete; e) importurile.

25) Pentru ca venitul, în fluxul său circular, să tindă spre un nivel mai ridicat este necesar ca: a) injecţiile
să fie egale cu retragerile; b) injecţiile să fie mai mari decât retragerile; c) injecţiile să fie mai mici
decât retragerile; d) investiţiile să fie mai mici decât economiile; e) exporturile să fie egale cu
importurile.

26) Dacă oferta agregată pe termen scurt este perfect elastică, atunci promovarea unei politici
monetare expansioniste determină: a) reducerea nivelului mediu al preţurilor şi a producţiei; b)
scăderea producţiei; c) creşterea nivelului mediu al preţurilor şi a producţiei; d) scăderea nivelului
mediu al preţurilor şi creşterea producţiei; e) creşterea producţiei.

27) În cererea agregată includem : a) investiţiile economice private; b) cheltuielile publice; c)

importurile; d) a şi b; e) a, b şi c.

28) Deplasarea curbei cerererii agregate spre dreapta este cauzată de : a) reducerea nivelului mediu al
preţurilor; b) creşterea nivelului mediu al preţurilor; c) creşterea importurilor; d) creşterea
exporturilor; e) reducerea ofertei monetare.

29) În condiţiile echilibrului macroeconomic, investiţiile economice private sunt egale cu : a) economiile
private; b) excedentul bugetar; c) deficitul balanţei comerciale; d) deficitul bugetar; e) a, b şi c.

30) Un automobil produs de o companie franceză în România este inclus: a) atât în PIN-ul Franţei, cât şi
în PIN-ul României; b) atât în PIN-ul Franţei, cât şi în PNN-ul României; c) atât în PNN-ul Franţei, cât
şi în PIN-ul României; d) în PIB-ul României, dar nu şi în PNB-ul Franţei; e) nici una din variantele de
mai sus.

31) Un soc izolat al ofertei in modelul Cerere agregată-Ofertă agregată determină : a) o majorare a
ofertei agregate; b) o crestere a productiei reale; c) o reducere a nivelului mediu al preturilor; d) o
reducere a productiei reale; e) o reducere a somajului.
32) Consumul populatiei a fost 80 % din PIB, consumul guvernamental 6 %, iar investitiile 22 %. In aceste
conditii : a) exportul a fost mai mare decat importul cu 8 puncte procentuale din PIB; b) exportul a
fost mai mic decat importul cu 8 puncte procentuale din PIB; c) exportul net este pozitiv; d) exportul
net este nul ; e) balanta comerciala este excedentara.

33) In perioadele in care se inregistreaza o crestere generalizata a preturilor : a) PIB real se modifică mai
puţin decat PIB nominal; b) PIB real poate creste mai repede decat PIB nominal; c) PIB real poate
creste in acelasi ritm cu PIB nominal; d) PIB real este egal cu PIB nominal; e) nu exista nici o legatura
intre cele doua variabile.

34) Pe termen lung, oferta agregata este : a) descrescatoare; b) paralela cu axa preturilor; c) paralela cu
axa productiei; d) cu panta pozitiva ; e) identica cu oferta agregata pe termen scurt.

35) Atunci când are loc alinierea accizelor din România la nivelurile înregistrate în Uniunea Europeană
(caeteris paribus) : a) oferta agregată scade; b) cererea agregată creşte; c) nivelul mediu al
preţurilor tinde să se reducă; d) nivelul producţiei interne se majorează; e) rata şomajului se reduce.

36) Creşterea cheltuielilor publice (G) determină : a) creşterea ofertei agregate; b) reducerea ofertei
agregate; c) creşterea ofertei agregate şi scăderea cererii agregate; d) creşterea cererii agregate; e)
reducerea cererii agregate.

37) Retragerile din fluxul circular al venitului sunt date de: a) economii, investiţii şi exporturi; b)
economii, taxe şi importuri; c) economii, investiţii şi importuri; d) exporturi, taxe şi importuri; e)
exporturi, importuri şi investiţii.

38) In cadrul cărei metode de determinare a PIB, dintre cele enumerate mai jos, se iau în calcul
dobânzile a) metoda veniturilor; b) metoda cheltuielilor; c) metoda intrarilor; d) metoda iesirilor; e)
metoda producţiei.

39) Componenta cu cea mai mare pondere în structura cererii agregate o reprezintă: a) consumul
populaţiei; b) investiţiile private; c) achiziţiile guvernamentale; d) exporturile nete; e) importurile de
noi tehnologii.

40) Pentru ca venitul, în fluxul său circular, să tindă către nivelul de echilibru este necesar ca: a) injecţiile
să fie egale cu retragerile; b) injecţiile să fie mai mari decât retragerile; c) injecţiile să fie mai mici
decât retragerile; d) investiţiile să fie mai mici decât economiile; e) exporturile să fie egale cu
importurile.

41) Dacă oferta agregată pe termen scurt este perfect inelastică, atunci promovarea unei politici
monetare expansioniste determină: a) reducerea nivelului mediu al preţurilor şi al producţiei; b)
 scăderea productiei; c) creşterea nivelului mediu al preţurilor; d) scăderea nivelului mediu al
preţurilor şi creşterea producţiei; e) creşterea producţiei.

42) In cererea agregată includem: a) investiţiile; b) cheltuielile publice; c) importurile; d) a si b; e) a, b,si

c.

43) Deplasarea curbei cererii agregate spre dreapta este cauzată de: a) reducerea nivelului mediu al
preţurilor; b) creşterea nivelului mediu al preţurilor; c) cresterea importurilor; d) creşterea
exporturilor; e) reducerea ofertei monetare.

44) Un şoc izolat al ofertei în modelul Cerere agregată - Ofertă agregată determina: a) o majorare a
ofertei agregate; b) o crestere a productiei reale; c) o reducere al nivelului mediu al preturilor; d) o
reducere a productiei reale; e) o reducere a somajului.

45) Pe termen lung, oferta agregată este: a) descrescătoare; b) paralela cu axa preturilor; c) paralela cu
axa productiei; d) cu panta negativa; e) identica cu oferta agregata pe termen scurt.

46) Atunci când are loc alinierea accizelor din România la nivelurile înregistrate în Uniunea Europeană
(caeteris paribus): a) oferta agregată scade; b) cererea agregată creşte; c) nivelul mediu al preţurilor
tinde să se reducă; d) nivelul producţiei interne se majorează; e) rata şomajului se reduce.

47) Creşterea cheltuielilor publice determină: a) cresterea ofertei agregate; b) reducerea ofertei
agregate; c) cresterea ofertei agregate si scaderea cererii agregate; d) creşterea cererii agregate; e)
reducerea cererii agregate.

48) Avem următoarele informaţii despre economia unei ţări: cheltuielile de consum 100 u.m.,
economiile private 10 u.m., cheltuielile publice 30 u.m., iar bugetul este echilibrat. In acest caz PIB
este:a) 100; b)110; c)130;d) 140; e) 150.

49) In conditii de recesiune este posibil sa se produca: a) cresterea mai rapida a PIB-ului real comparativ
cu cea a PIB-ului nominal; b) deplasarea curbei ofertei agregate spre stanga; c) deplasarea spre
dreapta a curbei cererii agregate; d) cresterea inflatiei si scaderea somajului; e) oricare din cele de
mai sus.

50) Cererea agregata din economie nu cuprinde: a) cheltuielile pentru consum; b) cheltuielile pentru
investitii; c) cheltuielile guvernamentale; d) exportul; e) importul.

51) Oferta agregata din economie reprezinta suma dintre: a) consum si investitii; b) consum si economii;
c) productie si consum; d)productie si import; e) productie si export.
52) Piata bunurilor economice este in echilibru daca: a) in economie se manifesta o stare de
supraproductie; b) in economie se manifesta o stare de subproductie; c) cererea agregata este egala
cu oferta agregata; d) venitul national real este mai mare decat cheltuielile aggregate; e) venitul
national real este mai mic decat cheltuielile agregate.

53) Daca cererea agregata este mai mare decat oferta agregata, atunci: a) in economie se manifesta o
criză de supraproducţie; b) stocurile cresc; c) preturile se reduc; d) firmele isi sporesc productia; e)
piata bunurilor economice este in echilibru partial.

54) Daca cererea agregata este mai mica decat oferta agregata, atunci: a) in economie se manifesta o
stare de subproductie; b) stocurile se reduc; c) preturile cresc ; d) firmele isi reduc productia; e) piata
bunurilor economice este in echilibru partial.

55) Echilibrul economic se caracterizeaza prin : a) somaj; b) inflatie; c) cheltuieli agregate suficiente
pentru a cumpara toata productia; d) excedent al balantei comerciale si de plati; e) deficit al balantei
comerciale si de plati.

56) Care din următorii factori contribuie la apariţia inflaţiei prin ofertă: a) creşterea valorii bunurilor
exportate; b) majorarea costurilor de producţie; c) reducerea preţului materiilor prime; d) creşterea
cererii agregate; e) creşterea achiziţiilor guvernamentale.

57) Presupunem ca într-o economie se produc numai două bunuri finale x si y. In 2004 preturile
bunurilor si cantitatile produse au fost Px = 4, Py = 5, Qx = 50, Qy = 100. In 2005 preturile bunurilor
si cantitatile produse au fost Px = 6, Py = 5, Qx = 100, Qy = 80. Deflatorul PIB in 2005 este: a) 80%; b)
120%; c) 100%; d) 75%; e) 125%.

58) Cresterea cheltuielilor publice determina: a) cresterea ofertei agregate; b) reducerea ofertei
agregate; c) cresterea ofertei agregate si reducerea cererii agregate; d) cresterea cererii agregate; e)
reducerea cererii agregate.

59) Componenta cu cea mai mare pondere in structura cererii agregate reprezinta: a) importurile; b)
exporturile nete; c) achizitiile guvernamentale; d) investitiile; e) consumul.

60) Să presupunem că, în anul 2005 a crescut preţul utilajelor de foraj marin realizate în România. În
condiţii caeteris paribus, în România, în 2005: a)va creşte atât IPC cât şi deflatorul PIB;b) va creşte
deflatorul PIB, iar IPC va rămâne constant; c) va creşte IPC, iar deflatorul PIB va rămâne constant; d)
ambele vor rămâne constante; e) IPC va scădea, iar deflatorul PIB va creşte.
61) Într-o economie deschisă, fără deficit bugetar, presupunem că investiţiile sunt de 5 miliarde u.m., iar
importurile depăşesc cu 500 milioane exporturile ţării respective. În acest caz: a) economiile sunt de
4,5 miliarde u.m; b) economiile sunt de 5,5 miliarde u.m.; c) economiile sunt de 5 miliarde u.m; d)
economiile sunt egale cu investiţiile; e) nu de poate preciza nimic cu privire la acea economie.

62) Dacă curba cererii agregate întâlneşte curba ofertei agregate într-un punct situat la stânga faţa de
oferta agregată pe termen lung, atunci:a) PIB realizat este mai mic decât PIB potenţial; b) PIB
potenţial este mai mic decât PIB realizat; c) oferta agregată pe termen scurt este mai mică decât
oferta agregată pe termen lung; d) PIB potenţial este mai mic decât oferta agregată pe termen lung;
e) în acea economie avem decalaj inflaţionist.

63) Procter&Gamble România produce în data de 30-12-2005, 500 kg detergenţi în valoare de 250
milioane lei (valoarea pe piaţă), pe care-i vinde în data de 6-01-2006 cu acea sumă. În aceste
condiţii:a) PIB României din 2005, creşte cu 250 milioane lei; b) PIB României din 2006, creşte cu
250 milioane lei;c) PNB României din 2006, creşte cu 250 milioane lei;d) PIB SUA din 2005, creşte cu
echivalentul a 250 milioane lei;e) PIB SUA din 2006, creşte cu echivalentul a 250 milioane lei.

64) În anul 2004, într-o economie s-a produs o cantitate de 100 bunuri x şi 200 y. Preţurile unitare au
fost de 20 u.m pentru x şi, respectiv, 5 u.m. pentru y. În 2005, preţul lui x a fost de 22 u.m., iar al lui y
de 10 u.m. pe bucată, în condiţiile în care cantitatea produsă din cele două bunuri a fost de 110 x şi
250 y. Presupunând că în acea economie s-au produs numai bunurile x şi y, atunci deflatorul PIB
este:a) 100%; b) 50%; c) 142,6%; d) 164%; e) 70,1%.

65) PNB reprezintă: a) valoarea tuturor tranzacţiilor efectuate pe teritoriul unei ţări; b) valoarea
bunurilor si serviciilor destinare consumului final; c) valoarea tuturor bunurilor si serviciilor produse
de agenţii economici naţionali; d) valoarea bunurilor si serviciilor finale vândute si cumpărate;
e)valoareade piaţă a bunurilor şi serviciilor finale produse de agenţii naţionali.

66) Calculul produsului intern brut după metoda cheltuielilor nu ia în considerare:a) indemnizaţiile de
şomaj;b) exportul net; c) consumul colectiv; d) consumul individual; e) variaţia stocurilor.

67) Nu reprezintă un mobil ce determină indivizii să reducă cheltuielile curente pentru consum?a)
reducerea veniturilor; b) creşterea preţurilor; c) spiritul de prevedere, generat de incertitudinea
veniturilor viitoare;d) preferinţa pentru lichiditate; e) dorinţa de a economisi pentru generaţiile
viitoare.

68) Raportul între PIB în termeni nominali şi PIB în termeni reali exprimă: a)creşterea reală a
producţiei;b) evoluţia preţurilor bunurilor finale;c) caracterul extensiv sau intensiv al creşterii
economice;d) indicele de creştere al venitului naţional; e) dinamica exportului net.
69) Din cererea agregată fac parte: a) cheltuielile guvernamentale; b) investiţiile brute; c)exporturile
nete; d) impozitele şi taxele; e) cheltuielile menajelor.

70) Dacă nivelul general al preţurilor creşte, iar ceilalţi factori nu se modifică: a) valoarea reală a banilor
creşte; b) scade puterea de cumpărare a banilor; c) cererea agregată în termeni reali creşte; d)
bunurile produse pe plan intern devin relativ mai ieftine faţă de cele externe, e) se vor cumpăra mai
puţine bunuri economice produse în ţară.

71) Care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate?: a) creşterea nivelului general al preţurilor determină
contracţia cererii agregate; b) anticipările consumatorilor sunt un factor de influenţă a cererii
agregate; c) exportul net nu face parte din cererea agregată; d) consumul intermediar nu face parte
din PIB; e) formarea brută de capital tehnic nu include şi modificarea stocurilor materiale.

72) Cererea agregată creşte atunci când: a) sporesc investiţiile; b) cresc cheltuielile de consum; c) se
reduc cheltuielile publice; d) exporturile sunt mai mici decât importurile; e) creşte rata dobânzii.

73) Care din aprecierile de mai jos sunt false?: a) decalajul recesionist presupune situarea economiei în
interiorul FPP; b) decalajul inflaţionist este rezultatul exclusiv al unui şoc al cererii agregate; c) la
creşterea cererii agregate se poate ajunge şi prin reducerea fiscalităţii; d) pe termen lung, creşterea
preţurilor va fi cu atât mai accentuată, cu cât oferta este mai inelastică; e) dacă oferta agregată este
perfect inelastică, creşterea cererii agregate antrenează sporirea preţurilor.

74) Se regăsesc în venitul disponibil al menajelor: a) transferurile; b) impozitele şi taxele plătite de

populaţie; c) profitul nedistribuit; d) amortizarea; e) impozitele indirecte

75) Care din următoarele elemente sunt luate în considerare pentru calculul PIB? a)2 ore petrecute de
un angajat al BCR-ului pentru realizarea unor activităţi gospodăreşti; b) producţia subterană de 10
milioane RON a unei firme; c) energia electrică folosită în producţia automobilelor Dacia; d) munca
realizată de membrii unei asociaţii studenţeşti; e) energia electrică consumată într-o gospodărie.

76) In conditiile echilibrului macroeconomic, investitiile economice private sunt egale cu : a) economiile
private; b) excedentul bugetar; c) deficitul balantei comerciale; d) deficitul bugetar; e) a, b si c.

77) In perioadele in care se înregistrează o creştere generalizată a preţurilor: a) PIB real se modifică mai
putin decat PIB nominal ; b) PIB real poate creste mai repede decat PIB nominal; c) PIB real poate
creste in acelasi ritm cu PIB nominal; d) PIB real este egal cu PIB nominal; e) nu exista nici o legătură
între cele doua variabile.

78) creştere a nivelului taxării într-o economie , ceteris paribus, ar putea avea ca efect: a) generarea
unui decalaj inflaţionist şi creşterea producţiei; b) generarea unui decalaj recesionist şi creşterea
 producţiei; c)generarea unui decalaj inflaţionist şi scăderea producţiei ; d) generarea unui decalaj
recesionist şi scăderea producţiei; e) generarea unui decalaj inflaţionist şi o creştere a nivelului
general al preţurilor.

79) Reprezintă o soluţie pentru depăşirea decalajului recesionist: a) o creştere a ratei dobânzii; b) o
scădere a ratei dobânzii; c) o creştere a impozitării; d) o scădere a cheltuielilor guvernamentale;
e)nici una din variantele de mai sus.

80) Dacă cererea agregată creşte datorită cheltuielilor publice, şi intersectează oferta agregată în zona
perfect inelastică, atunci: a) nivelul general al preţurilor creşte; b) creşte venitul naţional; c) nivelul
general al preţurilor scade ; d) scade venitul naţional; e) nivelul general al preţurilor nu se modifică.

81) În condiţiile în care rata de creştere a PIB este a fost în 1999 de 2%, iar în 2001 de 2%, atunci, la
începutul anului 2002, producţia va fi mai mare decât cea de la începutul anului 1999: a) cu 4%; b)
cu 4,04%; c) cu 1%; d) cu 2%; e) cu 5%.

82) Oferta Agregată pe Termen Scurt (OATS): a) este în întregime inelastică; b) are o elasticitate variabilă
în raport cu conjunctura economică a ţării în cauză; c) este discontinuă pe zone de elasticitate; d) îşi
pierde elasticitatea pe măsura creşterii producţiei; e) relevă o relaţie descrescătoare între PIB şi
nivelul general al preţurilor.

83) Socurile Cererii Agregate (CA): a) au aceleaşi efecte indiferent de zona de intersecţie cu OATS; b)
produc o creştere mai acentuată a preţurilor decât a PIB în zona elastică a OATS; c) produc o
creştere mai accentuată a PIB decât a preţurilor în zona inelastică a OATS; d) produc modificări de
sens contrar ale preţurilor în raport cu variaţia PIB; e) produc modificări de acelaşi sens ale preţurilor
şi variaţii minore ale PIB în zona inelastică a OATS.

84) Curba Ofertei Agregate pe Termen Lung: a) se intersectează cu PIB potenţial în punctul de minim al
cereri agregate; b) este paralelă cu abscisa; c) se suprapune cu curba PIB potenţial; d) este paralelă
cu curba PIB potenţial; e) este o dreaptă de pantă negativă.

85) Administraţiile private se deosebesc de administraţiile publice prin faptul că: a) reprezintă un mod
de administrare privată a unităţilor subordonate administraţiei publice; b) reprezintă structurile de
management al companiilor private; c) sunt societăţi de drept comun cu largă participare a
acţionarilor; d) sunt societăţi nonprofit nesubordonate sectorului public; e) reprezintă unităţi mixte
rezultate din asocierea sectorului privat cu cel public.

86) Care dintre următoarele variabile constituie un exemplu de agregat macroeconomic?a)

producţia totală realizată de o mare firmă;b) nivelul ocupării în cadrul industriei;c) produsul
naţional brut al României;d) preţul grâului; e) şomajul la nivelul unei localităţi.
Capitolul 14. Venit, consum, investitii

1) Se cunosc următoarele privind o economie ( în mld. u.m.): Cheltuieli de consum 600, taxe 400,
export 240, transferuri 250, cheltuieli guvernamentale 200, investitii brute 150, deprecierea
capitalului 60, import 220. PIB şi VDM au reprezentat: a)970,800; b) 820, 760; c)970, 760; d)
1100, 1250; e) nici un răspuns corect.

2) Din aceleaşi date rezultă că economiile şi exportul net sunt: a) 20, 240; b) 220, 240; c)800, 20;
d) 220, 20; e) nici un răspuns corect.

3) Se cunosc următoarele, pe termen scurt, pentru o economie: Ca=100, c’=0,8VDM, VN=1000,

transferuri=200, taxe pe venituri=50, consum guvernamental=300, investiţia brută=200,
export=import. Cererea agregată reprezintă: a) 1300; b) 1400; c)1520; d)1550; e) nici un
răspuns corect.

4) Care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate?: a) în anul de bază, considerat de referinţă, PIB
nominal este egal cu PIB real; b) nu tot PIB-ul creat într-o ţară ajunge la gospodăriile private;
c) investiţiile brute fac parte din utilizarea finală a PIB; d) PIB-ul poate să fie mai mic decât
consumul intermediar; e) indicatorii în expresie reală folosesc preţurile curente ale fiecărei
perioade.

5) Când PIB-ul este mai mic decât PNB, înseamnă că la nivelul ţării respective: a) consumul
intermediar scade; b) soldul veniturilor factorilor în raport cu străinătatea este negativ; c)
soldul balanţei comerciale este negativ; d)consumul final este mai mic decât consumul
intermediar; e) investiţia brută este egală cu investiţia netă.

6) În Sistemul Contabilităţii Naţionale, PIB: a) se poate calcula ca sumă a veniturilor obţinute din
activitatea economică ce se desfăşoară în interiorul unei arii geografice; b) este mai mic decât
totalul vânzărilor dintr-o economie; c) poate să fie egal cu PNB; d) nu cuprinde vânzările
finale; e) este definit şi ca flux de valoare adăugată.

7) Diferenţa dintre rata de creştere a PIB nominal şi rata de creştere a PIB real reprezintă rata de
creştere a: a) consumului final; b) deflatorului; c) consumului intermediar; d)economiei
subterane; e) investiţiilor.

8) Suma din consumul privat al menajelor, consumul public, investiţiile nete, şi exportul net este
egală cu: a) PGB; b) PIN; c) totalul vânzărilor dintr-o economie; d) venitul disponibil al
menajelor; e) soldul balanţei comerciale a unei ţări.
9) Dacă din valoarea totală brută a bunurilor şi serviciilor create într-o ţară într-o anumită
perioadă de 50.000 mld. u.m. scădem consumul intermediar de bunuri economice de 23.000
mld. u.m. obţinem: a) consumul final de 27.000 mld. u.m.; b) investiţii brute de 27.000mld.
u.m.; c) consumul final şi exporturile de 27.000mld. u.m. ; d) PNN de 27.000mld. u.m.; e) PIB
de 27.000 mld. u.m.

10) În perioada t0, PNB al unei ţări a fost de 100.000 mld. u.m. În t 1 faţă de t0 dinamica nominală a
PNB a fost de 400%, iar dinamica reală a PNB a fost de 90%. PNB al perioadei t 1, în termeni
reali, a fost de: a) 400.000 mld. u.m. b) 300.000 mld. u.m. c)90.000 mld. u.m. d) 150.000 mld.
u.m. e) 80.000 mld u.m.

11) În perioada t1-t0, PIB-ul a crescut de la 500 mld. u.m. la 1200 mld.u.m. Deflatorul pentru
această perioadă are valoarea 250%. În aceste condiţii creşterea PIB-ului s-a realizat: a) doar
pe baza creşterii producţiei de bunuri şi servicii; b) atât pe baza creşterii producţiei de bunuri
şi servicii, cât şi pe baza creşterii preţurilor; c) doar pe baza creşterii preţurilor; d) pe o
creştere a producţiei de bunuri şi servicii care depăşeşte creşterea preţurilor; e) nu se poate
determina.

12) Produsul Intern Brut:a) este mai mare decât PNB; b) este mai mic decât PNB; c) nu include
consumul de capital fix; d) poate fi mai mare, mai mic sau egal cu PNB; e) include consumul
intermediar.

13) Indicaţi propoziţia corectă referitoare la Produsul Global Brut:a) este întotdeauna mai mare decât
PIB; b) este întotdeauna mai mare decât PNB; c) se calculează însumând doar valoarea bunurilor
finale; d) ia în calcul agenţii naţionali din străinătate; e) nici una din variantele de mai sus.

14) Despre o economie, în care cererea agregată reprezintă 150000 mld um., se cunosc în totalul
cererii agregate: ponderea consumului privat este de 50%, a investitiilor este de 20%, iar a
consumului public de 10%, iar exporturile reprezintă 40000 mld.um. Rezultă că importurile
sunt: a) 20000 mld.um;b)15000 mld.um; c) 10000 mld.um;d)5000 mld.um;e)25.000 mld.um.

15) Calculul produsului intern brut după metoda cheltuielilor nu ia în considerare:a)

indemnizaţiile de şomaj;b) exportul net;c) consumul guvernamental;d) consumul final al
populaţiei;e) variaţia stocurilor.

16) Într-o economie deschisa economiile private sunt de 300 u.m., iar investitiile interne de 400
u.m.; in conditiile unui buget de stat echilibrat, putem afirma ca: a) inregistreaza un surplus
commercial; b) economia este debitoare in relatiile cu strainatatea; c) balanta comerciala este
echilibrata; d) inregistreaza un surplus de valuta in urma tranzactiilor cu exteriorul; e) a)+ d).

17) Se cunosc urmatoarele date pentru o economie nationala: PGB-6000 mld. u.m., PIB-60% din
PGB; cheltuieli guvernamentale si formarea bruta de capital-2000 mld. u.m.; soldul balantei
 comerciale este deficitar si egal cu 200 mld.u.m.; Ponderea consumului intermediar este: a)
50%; b) 23,33%; c) 30%; d)40%; e) 66%.

18) PIN se poate calcula scazând: a) PIB din PGB; b) consumul capitalului fix din PIB; c) impozitele
directe si indirecte din PIB; d) din PGB venitul agentilor economici nationali care isi desfasoara
activitatea in strainatate; e) amortizarea din PNB.

19) În anul 2001, consumul populaţiei a reprezentat 80% din produsul intern brut, consumul
guvernamental 6%, iar investiţiile 22%. În aceste condiţii: a) exportul a fost mai mare decât
importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut; b) exportul a fost mai mic decât
importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut; c) exportul net a fost pozitiv,
reprezentând 8% din produsul intern brut; d) exportul net a fost nul; e) balanţa comercială şi
balanţa serviciilor au fost, cumulat, excedentare.

20) Excedentul brut de exploatare se utilizează în determinarea PIB: a) conform metodei

veniturilor; b) conform metodei valorii adăugate; c) conform metodei cheltuielilor; d) pentru
calculul consumului intermediar; e) pentru evitarea dublei înregistrări.

21) Se dau următoarele informaţii: cheltuieli personale pentru consum = 600 mld.; amortizarea =
50 mld.; salarii nete = 800 mld.; impozite directe pe salarii = 100; venit din rente = 25 mld.;
investiţia brută = 150 mld.; profit corporativ = 30 mld.; exporturi nete = 5 mld.; achiziţii
publice de bunuri şi servicii = 200 mld.; plăţi sub formă de transfer de la guvern = 50 mld. În
aceste condiţii, valoarea PIB este (în miliarde): a) 800; b) 805; c) 855; d) 955; e)
1000.

22) Venitul disponibil al menajelor reprezintă: a) venitul naţional disponibil; b) produsul intern
brut; c) venitul naţional calculat prin metoda producţiei; d) produsul naţional net exprimat în
preţurile pieţei; e) veniturile personale ale populaţiei după impozitare.

23) Odată cu creşterea venitului unei familii, de regulă, cheltuielile acesteia pentru alimente: a)
scad în mărime absolută în ţările dezvoltate; b) scad în mărime absolută în ţările sărace; c) îşi
reduc ponderea în cheltuielile totale ale familiei; d) cresc ca pondere în cheltuielile totale ale
familiei; e) răspunsurile a-d sunt incorecte.

24) Dacă funcţia consumului este liniară, înclinaţia marginală spre consum este: a) crescătoare; b)
descrescătoare; c) constantă; d) variabilă; e) în mod necesar egală cu înclinaţia medie spre
consum.

25) Atunci când veniturile cresc de 2 ori, respectiv cu 1.000 mld. u.m., iar rata consumului se
măreşte de la 60% la 70%, economiile: a) nu se modifică; b) scad cu 800 u.m; c) cresc cu 800
u.m.; d) cresc cu 200 u.m.; e) scad cu 200 u.m.
26) Funcţia de consum într-o economie este descrisă prin următoarea ecuaţie C=100+0,5Y.
Dacă investiţiile sunt I=50, nivelul de echilibru al venitului este: a) 300; b) 100; c)
133,33; d) 75; e) 50.

27) Funcţia de consum într-o economie este descrisă de următoarea ecuaţie C=100+0,7⋅Y
, iar investiţiile de ecuaţia I =50 . Nivelul de echilibru al venitului Y este: a) 100; b) 50; c)
500; d) 150; e) 0.

28) Veniturile brute ale populaţiei sunt 630 miliarde lei. Impozitele directe plătite de populaţie se
ridică la 200 miliarde lei. Consumul populaţiei este 380 miliarde lei. Datele anterioare arată
că: a) veniturile disponibile ale populaţiei sunt 420 miliarde lei; b) înclinaţia marginală spre
consum este 0,88; c) înclinaţia medie spre consum este 0,90; d) economiile populaţiei sunt 40
miliarde lei; e) înclinaţia medie spre economisire este 0,116.

29) Conform teoriei keynesiene, principalul factor de care depinde consumul este: a) venitul
permanent; b) venitul curent; c) averea; d) creşterea economică; e) rata dobânzii.

30) Dacă venitul creşte, atunci: a) ponderea consumului în venit creşte; b) ponderea consumului
în venit se reduce; c) creşterea absolută a economiilor este mai mare decât creşterea absolută
a venitului; d) creşterea absolută a consumului este mai mare decât creşterea absolută a
venitului; e) consumul absoarbe integral creşterea venitului.

31) Care dintre următoarele elemente descurajează investiţiile? a) ratele înalte de economisire; b)
creşterea profiturilor; c) ratele înalte ale dobânzii; d) impozitarea redusă a profitului; e)
creşterea economică.

32) Atunci când investiţiile nete sunt nule: a) investiţiile s-au realizat în perioada anterioară; b)
stocul de capital rămâne constant; c) investiţiile brute sunt mai mari decât amortizarea; d)
investiţiile brute sunt mai mici decât amortizarea; e) productivitatea capitalului se reduce.

33) Dacă venitul disponibil creşte cu 80000 lei, din care creşterea consumului reprezintă 80%,
atunci înclinaţia marginală spre economisire este: a) unitară; b) 0,8; c) 0,4; d) 0,2; e) nulă.

34) Bunurile finale produse de o companie franceză, în România sunt incluse: a) atât ‚în PIN-ul
Frantei cât şi in PIN-ul României; b) atât în PIN-ul Frantei cat si in PNN-ul Romaniei; c) atat in
PGB-ul Franţei cât şi în PIN-ul Romaniei; d) în PIB-ul României şi în PNN-ul Franţei; e) în nici
una din variantele de mai sus.
35) Funcţia de consum exprimă: a) relaţia dintre consum şi investiţii; b) relaţia dintre consumul
final şi multiplicatorul investiţiilor; c) relaţia dintre consum şi venitul disponibil; d) legătura
existentă între consum şi înclinaţia marginală spre economisire; e) relaţia dintre consum şi
economisire.

36) În funcţia consumului, se regăseşte consumul autonom. Care din următoarele elemente nu
influenţează mărimea acestuia: a) avuţia; b) rata anticipată a inflaţiei; c) veniturile viitoare
anticipate; d) venitul curent; e) nivelul preţurilor.

37) La o înclinaţie marginală spre consum de 0,8: a) multiplicatorul investiţiilor este 5; b)

înclinaţia marginală spre economii este 5; c) multiplicatorul banilor de cont este 0,2; d)
creşterea venitului naţional generează o creştere cu 0,8% a consumului; e) consumul
reprezintă 80% din venitul naţional.

38) Veniturile realizate de cetăţeni români care lucrează în Germania sunt incluse în: a) PIB al
României şi PNB al Germaniei; b) PNB al României şi PIB al Germaniei; c) PIN al României şi
PNN al Germaniei; d) numai în PIB al României; e)nici unul dintre indicatorii macroeconomici.

39) Care dintre relaţiile următoare este corectă, având în vedere că PIB pp = PIB la preţurile pieţei,
PIBpf = PIB la preţurile factorilor, I ind = impozite indirecte, Sv = subvenţii, A = amortizarea: a)
PIBpp = PIBpf – Iind + Sv; b) PINpp = PIBpf – A; c) PINpf = PIBpp – Iind + Sv – A; d) PNB pf = PIBpf + A; e)
PNNpf = PINpp+Iind.

40) PIB prin metoda cheltuielilor se determină potrivit relaţiei: a) PIB =  VAB; b) PIB = C + G + I +
Exp; c) PIB = Vf + A + Iind – Sv; d) PIB = C + G + FBCF +∆stoc+ EN; e) PIB = C - G + Exp – Imp.

41) Atunci când consumul autonom este egal cu zero, înclinaţia marginală spre consum este: a)
unitară; b); negativă; c) egală cu înclinaţia medie spre consum; d) nulă; e) egală cu înclinaţia
marginală spre economii.

42) Dacă economiile sunt egale cu zero, venitul disponibil: a) este egal cu economiile; b) este egal
cu zero; c) se află la nivelul pragului „de ruptură”; d) este mai mare decât consumul; e) nu
acoperă consumul.

43) Presupunem că la orice nivel al venitului rata de creştere a cheltuielilor pentru consum este
constantă. În aceste condiţii: a) înclinaţia medie spre consum nu se modifică; b) înclinaţia
marginală spre consum este constantă; c) înclinaţia medie spre economii este nulă; d) a + b;
e) înclinaţia marginală spre economii este descrescătoare.
44) Atunci când înclinaţia marginală spre economii creşte: a) înclinaţia marginală spre consum
creşte; b) multiplicatorul investiţiilor scade; c) gradul de ocupare creşte; d) multiplicatorul
investiţiilor creşte; e) inflaţia scade.

45) Multiplicatorul investiţiilor: a) arată o relaţie între venit şi consum; b) arată ce efect va avea
asupra invetiţiilor o crestere a venitului cu o unitate; c) arată cu cât se multiplică investiţiile
economice ca urmare a reducerii ratei dobânzii bancare cu 1%; d) este dat de relaţia 1/(1 – c’)
dacă avem în vedere o economie închisă, fără sector guvernamental (unde c’ – înclinaţia
marginală spre consum); e)arată efectul benefic al creşterii consumului asupra investiţiilor.

46) Care din afirmaţiile de mai jos este adevărată ?: a) multiplicatorul investiţiilor reflectă
corelaţia dintre sporul venitului disponibil şi sporul consumului; b) când investiţia brută este
mai mare decât investiţia netă, investiţia de înlocuire este zero; c) înclinaţia marginală spre
economii, de regulă, este o mărime pozitivă şi subunitară; d) în cadrul surselor de finanţare a
investiţiilor nete se află amortizarea; e) dezeconomisirea are loc atunci când venitul disponibil
este mai mare decât consumul.

47) Când are loc o sporire a investiţiilor, multiplicatorul investiţiilor (K) ilustrează faptul că
venitul:a) creşte cu o mărime egală cu K; b) creşte cu mărime invers proporţională cu K; c)
scade cu o mărime de K ori mai mare decât sporirea investiţiilor; d) creşte cu o mărime de K
ori mai mare decât sporirea investiţiilor; e) creşte de K ori mai mult decât sporirea
investiţiilor.

48) Pe termen lung, creşterea excesivă a fiscalităţii determină:a) creşterea consumului; b)

reducerea veniturilor bugetare; c) creşterea investiţiilor; d) creşterea veniturilor bugetare;
e) creşterea ratei profitului.

49) În
T 1 faţă de T 0 consumul creşte cu 50%, iar venitul cu 60%. Cunoscând că în T 0
înclinaţia medie spre consum a fost 75%, determinaţi înclinaţia marginală spre
consum,înclinaţia marginală spre economisire şi multiplicatorul investiţiilor: a) 0,3; 0,8; 2,5; b)
1; 0,5; 2; c) 0,8; 0,2; 1,25; d) 0,4; 0,6; 1,33; e) 0,62; 0,38; 2,63.

50) Înclinaţia marginală spre consum este 0,6. Arătaţi ce efect va avea asupra venitului naţional o
creştere a taxelor directe în sumă totală de 100 u.m.:a) creşte cu 250; b) creşte cu 150; c) cade
cu 250; d) scade cu 150; e) nu se modifică.

51) Fie funcţia consumului C = 500 + 0,75 Y. Să se determine nivelul venitului corespunzător
pragului de economisire: a) 500; b) 125; c) 2000; d) 2500; e) 1000.
52) Fie funcţia consumului C = 500 + 0,75 Y. La ce nivel al venitului, economiile sunt în valoare de
400? a) 1600; b) 2000; c) 3600; d) 5600; e) 900.

53) Dacă nivelul consumului autonom este de 50 u.m., iar multiplicatorul investiţiilor K = 5,
funcţiile consumului (C) şi economisirii (E) vor fi de forma: a) C = 50 + 0,2 Y; E = 50 + 0,8 Y; b)
C = −50 + 0,8 Y; E = −50 + 0,2 Y; c) C = 50 + 0,8 Y; E = −50 + 0,2Y; d) C = −50 + 0,2 Y; E = 50 +
0,8 Y; e) nu se pot preciza.

54) Considerăm că funcţia economisirii este E = 0,2Y D – 10 (YD = venitul disponibil). În acest caz,
dacă: a) investiţiile sporesc cu o unitate, Y D va spori cu 2 unităţi; b) investiţiile sporesc cu 2
unităţi, YD va spori cu 8 unităţi; c) investiţiile sporesc cu 3 unităţi, YD va spori cu 15 unităţi; d)
investiţiile sporesc cu o unitate, Y D va spori cu 3 unităţi; e) investiţiile sporesc cu o unitate, Y D
va spori cu 4 unităţi.

55) În anul t0, venitul disponibil este de 100 u.m., iar economiile sunt de 40 u.m. Dacă, în anul
următor, venitul disponibil creşte cu 50%, iar înclinaţia marginală spre consum este de 0,8,
atunci economiile şi multiplicatorul investiţiilor vor fi, respectiv, de: a)100 u.m. şi 4; b) 40 u.m.
şi 5; c) 100 mld u.m. şi 5; d) 40.u.m. şi 4; e) 50 u.m. şi 5.

56) Fie funcţia consumului C = 150 + c’Vd (unde Vd = venitul disponibil). Venitul personal este
1000 u.m., taxele sunt 100 u.m. iar consumul personal este 600 u.m. În aceste condiţii
multiplicatorul investiţiilor este: a) K = 0,5; b) K = 5; c) K = 0,2; d) K = 2; e) K = 1,9.

57) Creşterea venitului disponibil cu 200 u.m. este însoţită de o creştere a consumului cu 50 u.m.
Înclinaţia marginală spre economii este: a) 0,25; b) 0,5; c) 0,75; d) 0,8; e) 1.

58) Înclinaţia marginală spre consum este 0,75. Care va fi creşterea veniturilor determinată de
sporul investiţiilor cu 100 mld. u.m.? a) ΔV = 2500 mld. u.m.; b) ΔV = 250 mld. u.m.; c) ΔV =
400 mld. u.m.; d) ΔV = 100 mld. u.m.; e) ΔV = 125 mld. u.m.

59) Principiul acceleratorului scoate în evidenţă relaţia dintre: a) creşterea venitului şi investiţiile
nete; b) creşterea investiţiilor şi creşterea venitului; c) creşterea venitului şi creşterea
consumului; d) creşterea economiilor şi creşterea investiţiilor.

60) Înclinaţia marginală spre consum este c’ = 0,6, acceleratorul are valoarea a = 0,7 iar veniturile
au sporit cu 100 u.m. Pe baza acestor date valoarea investiţiilor este: a) 60 u.m.; b) 50 u.m.; c)
0,7 u.m.; d) 70 u.m.; e) 0,6 u.m.

61) Creşterea investiţiilor este în relaţie de acelaşi sens cu: a) rata dobânzii; b) rata inflaţiei; c) rata
rentabilităţii; d) rata şomajului; e) costul unitar cu forţa de muncă.
62) Valoarea adăugată brută într-o economie este 1000 mld. u.m. Soldul veniturilor factorilor în
relaţia cu străinătatea este 100 mld. u.m. Consumul de capital fix este 10 mld. u.m. Dacă
transferurile sunt 20 mld. u.m. iar taxele şi impozitele plătite de populaţie sunt 30 mld. u.m.,
atunci venitul disponibil este: a) 1140 mld. u.m.; b) 1100 mld. u.m; c) 880 mld. u.m; d) 1080
mld.u.m.; e) 1050 mld. u.m.

63) Produsul intern brut este 10000 mld. u.m. Impozitele indirecte sunt 100 mld. u.m. Soldul
veniturilor factorilor în relaţia cu străinătatea este -1000 mld. u.m. Amortizarea este 50 mld.
u.m., iar veniturile nedistribuite sunt 2000 mld. u.m. Care este valoarea transferurilor dacă
veniturile personale sunt de 7550 mld. u.m.? a) 600 mld. u.m.; b) 700 mld. u.m.; c) 800 mld.
u.m.; d) 1700 mld. u.m. e) 900 mld. um.

64) Se cunosc următoarele date referitoare la o economie naţională închisă: consumul personal, C
= 150 + 0,8Yd (Yd este venitul disponibil), investiţiile I = 100 mld. u.m., consumul public G =
150 mld. u.m. Dacă taxele sunt T = 120 mld. u.m. iar transferurile Tr = 30 mld. u.m. atunci
venitul naţional de echilibru este: a) 1640 mld. u.m.; b) 1400 mld. u.m.; c) 2600 mld. u.m.; d)
2000 mld. u.m.; e) 1600 mld. u.m.

65) Se cunosc următoarele date referitoare la o economie naţională: consumul personal = 8000
u.m.; consumul public = 1000 u.m.; investiţiile = 1500 u.m.; exportul = 250 u.m.; importul =
300 u.m. Dacă output-ul corespunzător ocupării depline este Y* = 11000 u.m., atunci care
dintre afirmaţiile de mai jos este corectă? a) PIB = 11450 u.m.; b) în economia respectivă
există decalaj inflaţionist; c) PIB = 11000 u.m.; d) rata şomajului corespunzătoare PIBului real
de echilibru este mai mare decât cea de la nivelul ocupării depline; e) a + b.

66) Să presupunem că în prima parte a anului 2005 se construieşte o locuinţă, care este vândută
cu 100.000 u.m.. În ultimele şase luni ale anului, locuinţa este închiriată, chiria totală fiind
evaluată la 5000 u.m. Pentru acelaşi interval (de şase luni), deprecierea locuinţei este evaluată
la 2000 u.m. Ca urmare a tranzacţiilor efectuate, PIN va creşte cu : a) 98.000 u.m.; b) 100.000
u.m.; c) 102.000 u.m.; d) 103.000 u.m.; e) 97.000 u.m.

67) În anul t1 s-a realizat o producţie internă de bunuri de consum în valoare de 100 u.m. şi de
bunuri de investitii de 50 u.m.; tranzactiile intermediare din economie au fost de 50 u.m. În t 1
s-au achiziţionat bunuri de consum de 80 u.m., din care bunuri în valoare de 10 u.m. din
productia anului t0. De asemenea, s-au achiziţionat bunuri de investiţii de 40 u.m., din care 10
din stocul de investitii al anului t 0. Atunci : a) Cererea agregată în t 1 este de 120 u.m.; b)
Investiţiile neplanificate din anul t1 sunt de 30 u.m.; c) Investiţiile totale din t 1 sunt de 100
u.m.; d) Produsul global brut din t1 este de 170 u.m.; e) Valoarea adăugată în t 1 este de 70
u.m.
68) Se cunosc următoarele date cu privire la economia unei tari: PIB = 5000; consumul (C) = 3000;
G = 200; Exp = 500; Imp = 300; valoarea tranzactiilor intermediare = 1000; soldul veniturilor cu
exteriorul (Svext) = 1000; amortizarea = 200; transferuri = 200; impozite pe salariu = 100;
contributii la asigurari sociale = 50; taxe vamale = 10; TVA = 40. În aceste condiţii : a) PNB in
preţurile factorilor = 5990; b) VN = 5760; c) VD = 5600; d) VD = 5650; e) E = 2800.

69) Dacă economiile private sunt de 300 u.m., investiţiile de 200 u.m. şi deficitul bugetar de 150
u.m., atunci : a) deficitul comercial este de 150 ; b) deficitul bugetar poate fi acoperit atât din
surse interne cât şi externe; c) ţara respectivă devine creditor net; d) a) + b) + c); e) b) + c).

70) Avem următoarele informaţii despre economia unei ţări : cheltuielile de consum (C) = 100
u.m., economiile private (Ep) = 10 u.m., cheltuielile publice (G) = 30 u.m., iar bugetul este
echilibrat. În acest caz PIB este : a) 100; b) 110; c) 130; d) 140; e) 150.

71) Presupunem că economiile private dintr-o economie deschisă sunt de 300 u.m., iar investiţiile
interne de 400 u.m.; în condiţiile unui buget de stat echilibrat, putem afirma că: a)
înregistrează un surplus comercial; b) economia este debitoare în relaţiile cu străinătatea; c)
balanţa comercială este echilibrată; d) înregistrează un surplus de valută în urma tranzacţiilor
cu exteriorul; e) a) + d).

72) PIB-ul unei ţări a fost într-un an de 5.800 mld. u.m.. În anul următor, PIB a înregistrat o
creştere cu 25%, iar rata inflaţiei a fost de 45%. Se cere să se determine PIB în termeni reali
pentru ultimul an : a) 4.000; b) 5.000; c) 6.728; d) 7.250; e) 8.000.

73) Se cunosc următoarele date privind o economie naţională: PGB – 6.000 mld. u.m.; PIB – 60%
din PGB; cheltuieli guvernamentale şi formarea brută de capital – 2.000 mld. u.m.; soldul
balanţei comerciale este deficitar şi egal cu 200 mld. u.m. Ponderea consumului intermediar
este: a) 50%; b) 23, 33%; c) 30%; d) 40%; e) 66%.

74) PIN se poate calcula scăzând: a) PIB din consumul capitalului fix; b) consumul capitalului fix din
PIB; c) impozitele directe şi indirecte din PIB; d) din PGB venitul agenţilor economici naţionali
care îşi desfăşoară activitatea în străinătate; e) amortizarea din PNB.

75) Importul de bunuri şi servicii depinde de PIB conform relaţiei IM=100+0,1Y, unde IM –
importul de bunuri si servicii, iar Y = PIB. Dacă exportul net de bunuri şi servicii este 50 u.m. iar
PIB este 500 u.m., atunci exportul de bunuri şi servicii este: a) zero unităţi monetare; b) 50
unităţi monetare; c) 200 unităţi monetare; d) 75 unităţi monetare; e) 25 unităţi monetare.

76) În condiţii de recesiune este posibil să se producă: a) creşterea mai rapidă a PIB-ului real
comparativ cu cea a PIB-ului nominal; b) deplasarea curbei ofertei agregate spre stânga; c)
 deplasarea spre dreapta a curbei cererii agregate; d) creşterea inflaţiei şi scăderea şomajului;
e) oricare din cele de mai sus.

77) Instituţiile financiare şi de credit au ca funcţie principală: a) consumul de bunuri şi servicii; b)

finanţarea activităţilor economice; c) tranzacţionarea bunurilor şi serviciilor; d) emisiunea de
monedă; e) producţia de bunuri şi servicii destinate pieţei.

78) Se se cunosc următoarele date anuale: valoarea investiţiilor pentru înlocuirea capitalului uzat
= 40, impozite indirecte = 22, investiţii brute = 100, consumul populaţiei = 850, cheltuieli ale
statului = 143, exporturi nete = 7. Să se calculeze valoarea PIB şi a investiţiilor nete: a) 1100 şi
170; b) 1140 şi 60; c) 1060 şi 140; d) 1122 şi 50; e) 1100 şi 60.

79) Dacă un cetăţean român este angajat la o firmă din Italia, atunci venitul pe care acesta îl
câştigă este inclus în: a) P.N.N. România şi P.I.N. Italia; b) P.I.B. România şi P.I.B. Italia; c)
P.N.B. România şi P.N.B. Italia; d) P.I.B. România şi P.N.B. Italia; e) oricare din cei doi indicatori.

80) Veniturile brute ale populaţiei sunt 630 miliarde lei. Impozitele directe plătite de populaţie se
ridică la 200 miliarde lei. Consumul populaţiei este 380 miliarde lei. Datele anterioare arată
că: a) veniturile disponibile ale populaţiei sunt 420 miliarde lei; b) înclinaţia marginală spre
consum este 0,88; c) înclinaţia medie spre consum este 0,90; d) economiile populaţiei sunt 40
miliarde lei; e) înclinaţia medie spre economisire este 0,116.

81) Teoria consumului conform căreia indivizii se comportă asemenea unor „fii risipitori”, ţinând
cont doar de veniturile curente, a fost propusă de: a) M. Friedman; b) F. Modigliani; c) J.M.
Keynes; d) P. Samuelson; e) A. Smith.

82) Dacă funcţia consumului este: C = 30 + 0,7VD, atunci funcţia economiilor este: a) E = 30 +
0,7VD; b) E = 30 + 0,3VD; c) E = -30 + 0,7VD; d) E = 30 - 0,7VD e) E = -30 + 0,3VD

83) În perioada t0 – t1, venitul creşte cu 500 u.m.. Dacă înclinaţia marginală spre consum este de
0,8, atunci economiile: a) vor creşte cu 400 u.m.; b) vor scădea cu 400 u.m.; c) vor creşte cu
100 u.m.; d) vor scădea cu 100 u.m.; e) vor creşte cu 500 u.m.

84) Dacă investiţiile de înlocuire sunt in valoare de 50 u.m., iar investiţiile brute de 200 u.m.,
atunci investiţiile nete sunt: a) 50 u.m.; b) 150 u.m.; c) 200 u.m.; d) 250 u.m.; e) 0 u.m.

85) Într-o economie în care înclinaţia marginală spre consum este de 0,6 cu cât trebuie să crească
investiţiile pentru ca veniturile să sporească cu 500 u.m? a) cu 500 u.m.; b) 300 u.m.; c) 200
u.m.; d) 1250 u.m. e) 833,3.
86) Funcţia economiilor pe termen scurt este: E= -100+0,25VDM. Pragul de ruptură reprezintă: a)
100; b) 800; c) 400; d) 600; e) toate răspunsurile sunt false.

87) La o rată a inflaţie de 10% şi o rată nominală a dobânzii de 20%, o investiţie de 10 milioane
care aduce un venit net ( valoare economică netă) de 1,1 milioane este: a) oportună; b)
inoportună; c) dependentă de rata reală a dobânzii; d) dependentă de dobânda netă; e)
oportună dacă rata inflaţiei este mică.

88) Când rata venitului net actualizat este superioară ratei reale a dobânzii, stocul de capital într-o
economie în mod normal: a) creşte; b) scade; c) rămâne neschimbat; d) poate fi oricare din
a,b,c dacă rata inflaţiei este 3%; e) poate fi oricare din a,b,c dacă rata venitului net este
constantă.

89) Dacă indicele q al lui Tobin are valoare supraunitară: a) investiţiile sunt stimulate; b)
investiţiile sunt unhibate; c) valoarea de piaţă a firmei scade; d) capitalul în funcţiune este
apreciat; e) nici un răspuns corect.

90) Care va fi creşterea venitului rezultată dintr-un spor investiţional de 5.250 mld. u.m., ştiind că
înclinaţia marginală spre consum a fost de 0.80?: a) 10.500 mld. u.m.;b) 15.750 mld. u.m.; c)
21.000 mld. u.m.; d) 26.250 mld. u.m.; e) 23.520 mld. u.m.

91) Stocul de capital tehnic productiv la nivelul unei economii creşte atunci când: a) c' > 1; b) Ib >
CCF; c) In = CCF; d) PIB = consumul intermediar; e) soldul veniturilor factorilor în raport cu
străinătatea este pozitiv.

92) Pentru ca principiul acceleratorului să funcţioneze la nivelul unei economii este necesar ca: a)
c' = 1; b) toate capacităţile de producţie existente să fie utilizate integral; c) investiţia netă să
fie mai mare decât investiţia brută; d) multiplicatorul investiţiilor să fie constant; e) între
investiţie şi rata reală a dobânzii să fie o relaţie pozitivă.

93) Potrivit legii psihologice fundamentale a lui Keynes, atunci când venitul creşte: a) înclinaţia
marginală spre consum este constantă; b) consumul creşte, dar mai încet; c) înclinaţia
marginală spre economisire este un număr pozitiv şi supraunitar; d) suma dintre înclinaţia
marginală spre consum şi înclinaţia marginală spre economisire este mai mare decât 1; e)
oamenii înclină să economisească tot sporul de venit.

94) Care din aprecierile de mai jos sunt adevărate? a) la un venit disponibil egal cu zero, sursa
consumului echivalează cu o dezeconomisire; b) potrivit legii psihologice fundamentale, când
venitul disponibil creşte, înclinaţia marginală spre consum creşte; c) PIB în termeni reali
înmulţit cu deflatorul PIB dă naştere la PIB în termeni nominali; d) la un multiplicator al
 investiţiilor egal cu 5, înclinaţia marginală spre consum a fost 0,8; e) stagflaţia înseamnă un
ritm de creştere al PIB mai mic decât rata inflaţiei.

95) În legătură cu concluziile formulate de Keynes cu privire la consum şi economisire, teoriile

actuale apreciază că: a) legea psihologică fundamentală se verifică doar pe termen scurt; b)
pe termen lung, înclinaţia marginală spre consum este relativ constantă; c) pe termen lung,
cheltuielile pentru consum depind de venitul mediu; d) venitul curent este format din venitul
permanent şi din venitul temporar; e) averea şi venitul din muncă influenţează deciziile de
consum ale menajelor.

96) Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte? a) în virtutea acceleratorului, în perioadele de
recesiune poate să apară dezinvestirea netă; b) când înclinaţia marginală spre consum
scade, multiplicatorul investiţiei scade; c) potrivit lui Keynes, înclinaţia marginală spre
consum este constantă, pe parcursul întregii vieţi; d) investiţia de dezvoltare are ca sursă
venitul net economisit; e) când venitul disponibil este zero, consumul de bază poate antrena
dezeconomisirea.

97) Într-o anumită ţară, în perioadele tj şi t0 rata medie anuală a consumului a fost de 60%. În
perioada tt faţă de t0, economiile au crescut de la 200 mld. u.m., la 300 mld. u.m. Să se
calculeze: a) venitul naţional, în t0 şi tp; b) consumul menajelor, în t0 şi tp; c) înclinaţia
marginală spre consum; d) înclinaţia marginală spre economisire.

98) La nivelul unei economii naţionale, în perioada t0, venitul naţional a fost de 1000 mld. u.m. în
perioada următoare t1 venitul naţional a crescut cu 200% faţă de t0, iar multiplicatorul
investiţiilor a avut valoarea 4. Se cere: a) sporul venitului naţional, în t1/ t0; b) sporul
consumului populaţiei, în t1/t0; c) sporul economiilor, în t 1/t0; d) rata medie a consumului în
t, şi t0; e) înclinaţia marginală spre consum; f) înclinaţia marginală spre economisire.

99) Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt corecte? a) în teoria kynesiană, consumul se află în
relaţie directă cu venitul pe termen lung; b) în teoria venitului permanent, individul îşi
modelează consumul după venitul net; c) averea consumatorului este formată din totalitatea
bunurilor reale şi financiare deţinute de acesta; d) în teoria ciclului de viaţă, consumul este o
variabilă dependentă de venitul permanent; e) între teoriile referitoare la consum şi
economisire nu există diferenţe insurmontabile.

100) Valoarea unei investiţii este de 175 mil.u.m. În primul an investiţia ar aduce un venit de
50 mil. u.m., în al doilea an 80 mil. u.m., iar în al treilea an 90 mil. u.m. Rata dobânzii este de
10 %, iar rata inflaţiei de 7%. Pe baza acestor date: a) nu se recomandă realizarea investiţiei;
b) valoarea actualizată este mai mare decât veniturile viitoare; c) valoarea economică netă
este negativă; d) se recomandă realizarea investiţiei; e) nici un răspuns corect
101) Faţă de t0 investiţiile sporesc cu 1000 mil. u.m., iar înclinaţia marginală spre consum este
de 0,7. Sporul de venit după 3 iteraţii şi sporul maxim de venit viitor sunt, în ordine : a) 2190;
3333; b) 1533; 2000; c) 1533; 3333; d) 2533; 2000; e) nici un răspuns corect.

102) Care dintre următoarele afirmaţii este corectă, te termen scurt: a) înclinaţia marginală
spre consum este constantă; b) înclinaţia medie spre consum este crescătoare; c) înclinaţia
medie spre consum este mai mică decât înclinaţia marginală spre consum; d) înclinaţia
marginală spre consum este descrescătoare; e) înclinaţia marginală spre economii este
descrescătoare.

103) Se dă următoarea funcţie a consumului C= 200+0,75 VD. Pragul de ruptură este : a) 200;
b) 400; c)800; d) 275; e) nici un răspuns corect

104) Pragul de ruptură reprezintă: a)acel nivel al venitului pentru care consumul este nul;
b)acel nivel al venitului la care consumul se realizează pe baza sumelor economisite anterior;
c)acel nivel al consumului necesar asigurării unui trai decent; d)acel nivel al consumului
pentru care se manifestă procesul de dezeconomisire; e) acel nivel al venitului la care
economiile sunt 0;

105) Cunoaştem că investiţia în t 0 este de 1000, iar în t1 creşte cu 50%. În condiţiile în care
înclinaţia marginală spre consum este 0,8, sporul de venit după trei iteraţii este: a) 500; b)
1220; c) 2500; d) 3660; e) nici un răspuns corect

106) Cunoaştem că venitul naţional este de 600 mld. u.m. soldul transferurilor curente în
raport cu străinătatea este de 15 mld. u.m., transferurile sunt 50 mld.u.m. iar, impozitele şi
taxele plătite de populaţie sunt 40 mld. u.m. Venitul naţional disponibil (VND) , venitul
personal al menajelor (VPM) şi venitul disponibil al menajelor (VDM) sunt, în ordine: a) 485;
535; 495; b) 615; 665; 625; c)485; 435; 395; d) 485; 535; 575; e) nici un răspuns corect.

107) Care dintre următoarele enunţuri sunt adevărate: a) pe termen lung, înclinaţia medie
spre consum este egală cu înclinaţia marginală spre consum; b) dacă înclinaţia medie spre
consum este mai mică decât 1, avem un proces de dezeconomisire; c) transferurile sunt
incluse în venitul naţional disponibil (VND) d) profitul nedistribuit este inclus în VPP; e) VPP
conţine impozite şi taxe plătite de populaţie.

108) Cunoaştem că VDM este de 500 mld. u.m., impozite şi taxe plătite de populaţie50 mld.
u.m., transferurile sunt 65 mld. u.m., iar soldul transferurilor curente cu străinătatea este -25
mld. u.m. VPP, VND, VN sunt, în ordine: a)550; 485; 510; b) 450; 500; 475; c) 450; 400; 375; d)
550; 600; 575; e) nici un răspuns corect.
109) Atunci când veniturile au crescut de 2 ori, cu 1000 mld. u.m. şi în condiţiile creşterii ratei
consumului de la 30% la 50%, economiile: a) nu se modifică; b) scad cu 300 u.m; c) cresc cu
1700 u.m.; d) cresc cu 300 u.m.; e) scad cu 700 u.m.

110) Funcţia de consum într-o economie ar putea fi descrisă prin următoarea ecuaţie
C=100+0.7Y şi investiţiile I=50. Nivelul de echilibru al venitului este: a) 100;b) 50; c) 500;d)
150; e) 0.

111) Dacă venitul creşte, atunci: a) ponderea consumului în venit creşte; b) ponderea
consumului în venit se reduce; c) creşterea absolută a economiilor este mai mare decât
creşterea absolută a venitului; d) creşterea absolută a consumului este mai mare decât
creşterea absolută a venitului; e) consumul absoarbe integral creşterea venitului.

112) În perioada T0 – T1 venitul creşte cu 4000 miliarde u.m. Dacă înclinaţia marginală spre
consum este 0,8, atunci economiile: a) se reduc cu 3200 miliarde u.m.; b) se reduc cu 800
miliarde u.m.; c) cresc cu 3200 miliarde u.m.; d) cresc cu 800 miliarde u.m.; e) nu se modifică.

113) Curba formării naţionale de capital este descrescătoare în raport cu nivelul PIB-ului, pe
termen scurt, deoarece: a) acceleratorul investiţiilor este descresător în timp; b) exporturile
cresc atunci când nivelul general al preţurilor scade; c) economisirea scade atunci când venitul
agregat creşte; d) importurile rămân constante pe termen scurt; e) exporturile sunt relativ
constante, iar importurile cresc la o creştere a PIB.

114) Între multiplicatorul invetiţiilor (KI) şi multiplicatorul cheltuielilor autonome (KA) există
următoarea relaţie: a) KI este mai cuprinzător decât KA; b) KA este mai cuprinzător decât KI;
c) cei doi multiplicatori sunt indentici; d) KI măsoară efectul fluxurilor de investiţii, pe când KA
măsoară efectul cheltuielilor guvernamentale; e) indicatorii nu sunt compatibili.

115) Investiţiile scad atunci când:a) se reduce rata dobânzii;b) se reduc impozitele;c) se
accelerează amortizarea capitalului tehnic fix;d) se anticipează reducerea profiturilor
viitoare;e) creşte cererea de consum.
116) Dacă multiplicatorul investiţiilor este 10, iar sporul venitului viitor de 100 unităţi
monetare, atunci sporul investiţiilor şi înclinaţia marginală spre economii sunt: a)90;
0,9; b)90; 0,1;c)10; 0,9;d) 10; 0,1;e) imposibil de determinat.
117) Multiplicatorul investiţiilor este egal cu 2. Care este modificarea investiţiilor ce a
determinat o creştere a venitului cu 100 miliarde unităţi monetare? a)50 miliarde
unităţi monetare;b) 100 miliarde unităţi monetare;c) 200 miliarde unităţi monetare;d)
150 miliarde unităţi monetare;e) nu se poate determina pe baza datelor oferite.

118) Dacă funcţia consumului este concavă, atunci una dintre următoarele afirmaţii este
corectă: a) înclinaţia medie spre consum creşte pe măsura creşterii venitului; b) înclinaţia
 marginală spre consum este descrescătoare pe măsură ce venitul disponibil creşte; c)
înclinaţia marginală spre consum şi înclinaţia medie spre consum sunt constante pentru orice
nivel al venitului; d) înclinaţia marginală spre economii se reduce pe măsură ce venitul creşte;
e) b şi d..

119) Fie modelul macroeconomic: Y = C + I + G, unde C = 100 + 0,8 VD, TBS = 50, T = 250, I =
200, G = 150 (Y = venitul naţional, C = consumul, VD = venitul disponibil, I = investiţii, G =
cheltuieli guvernamentale, TBS = transferuri de la bugetul statului, T = taxe şi impozite).
Venitul naţional de echilibru este: a) 1450; b) 2250; c) 1500, d) 1200; e) nu poate fi calculat.

120) Se dau următoarele informaţii cu privire la o economie deschisă,

exprimarea indicatorilor fiind în mil. unităţi monetare: economii private 80, deficit bugetar 20,
export net 10, impozite şi taxe colectate de stat 45, import 30. Să se determine nivelul
investiţiilor private şi cel al cheltuielilor guvernamentale: a) 50; 25. b) 30; 45. c) 110; 65. d) 50;
65. e) 30; 25.

121) Se dau următoarele informaţii cu privire la o economie deschisă,

exprimarea indicatorilor fiind în mil. unităţi monetare: economii private 80, deficit bugetar 20,
export net 10, impozite şi taxe colectate de stat 45, import 30. Să se determine nivelul
economiilor naţionale şi exportului: a) 100; 20. b) 80; 65. c) 60; 65. d) 80; 40. e) 60; 40.

122) Dacă se importă şi se consumă un bun în valoare de 100 u.m.,

atunci: a) PIB creşte cu 100 u.m.; b) PIB scade cu 100 u.m.; c) consumul creşte cu 100 u.m.; d)
exportul net creşte cu 100 u.m.; e) nici una dintre cele de mai sus.

123) Se dau următoarele date (exprimarea fiind în unităţi monetare): formarea netă de
capital fix 40, investiţii de înlocuire a capitalului fix 30, variaţia stocurilor 10. Investiţia netă şi
investiţia brută (în u.m.) sunt: a) 50; 80. b) 40; 70. c) 40; 80. d) 50; 40; e) 30; 70.

124) Într-o economie se produc 2 bunuri x şi y. În 2004, preţurile bunurilor şi cantităţile

produse au fost Px,2004 = 4, Py,2004 = 5; Qx,2004 = 50, Qy,2004 = 100. În 2005, preţurile bunurilor şi
cantităţile produse au fost Px,2005 = 6, Py,2005 = 5; Qx,2005 = 100, Qy,2005 = 80. Deflatorul PIB în anul
2005 este: a) 0,8; b) 1,2; c) 1,25; d) 0,75; e) 1.

125) Dacă nivelul consumului autonom este de 50 u.m., iar multiplicatorul investiţiilor K=5,
funcţiile consumului (C) şi economiilor (S) vor fi de forma: a) C = 50 + 0,2 Y; S = 50 + 0,8 Y; b)
C = –50 + 0,8 Y; S = –50 + 0,2 Y; c) C = 50 + 0,8 Y; S = – 50 + 0,2Y; d) C = - 50 + 0,2 Y; S = 50 +
0,8 Y; e) nu se pot preciza.

126) Dacă înclinaţia marginală spre consum este de 0,8 şi dacă: a) investiţiile sporesc cu o
unitate, venitul va spori cu 2 unităţi; b) investiţiile sporesc cu 2 unităţi, venitul va spori cu 8
 unităţi; c) investiţiile sporesc cu 3 unităţi, venitul va spori cu 15 unităţi; d) investiţiile sporesc
cu o unitate, venitul va spori cu 3 unităţi; e) investiţiile sporesc cu o unitate, venitul va spori cu
4 unităţi.

127) Reducerea ratei dobânzii (ceteris paribus) determină : a) creşterea valorii prezente şi a
stocului de capital; b) creşterea valorii prezente şi reducerea stocului de capital; c) reducerea
valorii prezente şi a stocului de capital; d) reducerea valorii prezente şi creşterea stocului de
capital; e) diminuarea investiţiilor economice.

128) Presupunem că înclinaţia marginală spre consum în UE este 0,85 şi în România de 0,65.
Dacă investiţiile economice private se reduc în ambele economii cu aceeaşi sumă, iar celelalte
condiţii rămân constante, atunci venitul naţional : a) scade mai mult în UE decât în România;
b) scade mai mult în România decât în UE; c) creşte mai mult în UE decât în România; d) creşte
mai mult în România decât în UE; e) scade în ambele economii cu aceeaşi sumă.

129) Presupunem că preţul de ofertă (costul) unei maşini care funcţionează trei ani este de
300 u.m.; venitul obţinut în primul an este de 110 u.m., în al doilea de 121 u.m., iar în ultimul
an de 133,1 u.m. Maşina este vândută după trei ani la preţul de 66,55 u.m. Dacă rata dobânzii
este de 10 %, atunci : a) veniturile actualizate sunt de 300 u.m.; b) investiţia nu este oportună;
c) stocul de capital nu se modifică; d) investiţia se poate efectua; e) a) + d).

130) Valoarea productiei interne totale de bunuri de consum este de 500 u.m., iar cea de
bunuri de investitii de 100 u.m. S-au achiziţionat bunuri de consum în valoare de 450 u.m. şi
bunuri de investiţii de 70 u.m. Valoarea totală a investiţiilor este de : a) 70 u.m.; b) 170 u.m.;
c) 150 u.m; d) 80 u.m.; e) 170 u.m.

131) Următoarele fluxuri se referă la o anumită economie : funcţia consumului (C) este de
forma C = 5 + 0,7 Yd (venitul disponibil), iar investiţiile (I) = 22. Care dintre enunţurile
următoare este adevărat ? : a) atunci când Yd = 80 u.m., cererea agregată este de 61 u.m.; b)
şomajul se reduce pentru un Yd = 100 u.m.; c) stocurile se reduc cu 3 u.m. atunci când cererea
agregată este de 83 u.m.; d) economia nu este în echilibru pentru un Yd de 80 u.m.; e)
economia este în echilibru pentru un Yd de 105 u.m.

132) Dacă înclinaţia medie spre consum pe termen lung este mai mică decât înclinaţia medie
spre consum curentă, atunci venitul temporar este, conform teoriei venitului permanent
(consumul fiind considerat constant): a) negativ; b) pozitiv; c) zero; d) este mai ridicat decât
venitul

133) Stocul de capital al unei economii scade atunci când : a) consumul este mai mare decât
investiţiile; b) importurile sunt mai mari decât exporturile; c) deprecierea capitalului este mai
mare decât investiţia netă; d) investiţia netă este negativă; e) creşte volumul economisirii.
134) În cazul unei funcţii a consumului de tip keynesian, înclinaţia medie spre consum: a) este
descrescătoare în raport cu venitul şi mai mare decît înclinaţia marginală; b) este constantă şi
mai mare decît înclinaţia marginală spre consum; c) este egală cu înclinaţia marginală spre
consum; d) este descrescătoare în raport cu venitul şi mai mică decît înclinaţia marginală ; e)
este crescătoare în raport cu venitul.

135) Care va fi creşterea venitului rezultată dintr-un spor investiţional de 800 mld. lei, ştiind
că înclinaţia marginală spre consum a fost de 0,75: a) 1.500 mld. lei; b) 2.400 mld. lei; c) 1.900
mld. lei; d) 3.200 mld. lei; e) 10.500 mld. lei.

136) Multiplicatorul fiscal (al reducerii taxelor şi impozitelor - T) se calculează conform

formulei: a) ∆T / ∆V; b) c’/ s’; c) 1 / s’; d) 1 / c’; e) 1 – c.

137) La o creştere a venitului, în mod normal: a) consumul va creşte direct proporţional cu

venitul; b) economiile vor creşte direct proporţional cu venitul; c) consumul va creşte într-o
proporţie mai mică decât creşterea venitului; d) consumul va rămâne constant; e) economiile
vor rămâne constante.

138) Se cunosc următoarele date: venitul disponibil al gospodăriilor populaţiei este 630 u.m.;
impozitele directe asupra gospodăriilor populaţiei sunt de 200 u.m.; consumul populaţiei este
de 380 u.m. Aceste date arată că: a) venitul disponibil al gospodăriilor populaţiei este 420
u.m.; b) înclinaţia marginală spre consum este 0,88; c) înclinaţia medie spre consum este 0,90;
d) economiile gospodăriilor populaţiei sunt 40 u.m.; e) înclinaţia medie spre economisire este
0,12.

139) Conform teoriei keynesiene a consumului, atunci când venitul unui individ
înregistrează o creştere: a) consumul va creşte cu o cantitate egală cu creşterea
venitului;b) consumul va spori însă cu mai puţin decât creşterea venitului; c)
consumul va spori cu mai mult decât creşterea venitului; c) înclinaţiile marginale spre
consum şi spre economisire vor scădea;d) înclinaţiile marginale spre consum şi spre
economisire vor creşte.
140) Dacă înclinaţia marginală spre economii este 0,2, iar venitul disponibil înre-
gistrează o creştere cu 100 milioane unităţi monetare, atunci consumul: a) creşte cu 20
milioane unităţi monetare; b) creşte cu 80 milioane unităţi monetare; c) scade cu 20
milioane unităţi monetare; d) scade cu 80 milioane unităţi monetare;e) nu este afectat
de creşterea venitului disponibil.
141) Înclinaţia marginală spre economii este dată de raportul:a) economiilor la venit; b)
sporul economiilor la sporul venitului; c) sporul venitului la sporul economiilor; d)
economiilor la sporul de venit;e) sporului economiilor la venit.
142) Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte privind evoluţia produsului intern
brut în cursul unor perioade caracterizate prin creştere economică inflaţionistă? a) PIB
nominal creşte cu aceeaşi rată ca şi PIB real; b) PIB nominal creşte cu o rată inferioară
PIB-ului real;c) PIB nominal creşte mai rapid decât PIB real; d) PIB nominal ca şi cel
real se menţin la acelaşi nivel; e) nici una dintre afirmaţiile anterioare nu este corectă.
143) Dacă cheltuielile de consum se reduc cu 90 milioane unităţi monetare când venitul
disponibil înregistrează o scădere cu 100 milioane unităţi monetare, atunci înclinaţia
marginală spre consum este:a) 1,1; b) 0,9; c) 0,1; d) –0,9; e) –0,1.
144) Înclinaţia marginală spre consum corespunde: a) intersecţiei funcţiei de consum
cu axa OY; b) pantei funcţiei de consum;c) raportului dintre nivelul consumului şi cel
al venitului;d) raportului dintre nivelul venitului şi cel al consumului;e) raportului
dintre variaţia venitului şi cea a consumului.
145) Dacă înclinaţia marginală spre economii este 0,25, atunci multiplicatorul
investiţiilor este: a) 1/4; b) 2; c) 4/3; d) 3; e) 4.
146) Dacă pentru 100 milioane unităţi monetare venit disponibil suplimentar
cheltuielile de consum cresc cu 65 milioane unităţi monetare, atunci înclinaţiile
marginale spre consum şi spre economisire sunt: a) 35; 0,65; b) 0,65; 0,35; c) 0,65;
0,65; d) 0,35; 0,35; e) imposibil de determinat pe baza datelor oferite.
147) Dacă consumul excede venitul personal disponibil, atunci: a) economisirea
personală este pozitivă; b) economisirea personală este zero; c) economisirea
personală este negativă; d) economisirea personală scade; e) economisirea personală
creşte.
148) Într-o economie, capitalul fix este la începutul unui an de 120 miliarde unităţi
monetare, urmând ca la sfârşitul aceluiaşi an să crească cu 25%. Consumul de capital
fix este de 20 miliarde unităţi monetare. În aceste condiţii, investiţia brută şi netă sunt
(în miliarde unităţi monetare): a) 20; 30; b) 30; 20;c) 30; 50; c) 50; 20; d) 50; 30.
Capitolul 15. Creşterea economică

1) Creşterea economică este evidenţiată de: a) mărimea PIB; b) mărimea PIB pe locuitor; c) dinamica
PIB nominal; d) dinamica PIB real; e) mărimea populaţiei.

2) Produsul intern brut potenţial: a) este o mărime ce nu se modifică pe termen lung; b) este, de
regulă, o mărime crescătoare pe termen lung; c) este întotdeauna egal cu nivelul efectiv al ofertei
agregate; d) creşte numai datorită progresului tehnic; e) nu depinde de calitatea factorilor de
producţie.

3) Care dintre următorii factori nu reprezintă sursă a creşterii economice: a) resursele naturale; b)
educaţia; c) şomajul; d) stocul de capital; e) tehnologia.

4) Creşterea economică extensivă poate fi determinată de: a) reducerea populaţiei active; b) reducerea
săptămânii de lucru de la 48 la 36 ore; c) investiţii în bunuri de capital la nivelul tehnologic existent;
d) poluarea ireversibilă a unor suprafeţe de teren agricol; e) reducerea volumui de gaz metan extras.

5) Creşterea economică intensivă este un rezultat al: a) creşterii consumului de energie; b) creşterii
consumului de materii prime pe unitate de produs; c) creşterii ofertei de muncă; d) reducerii
şomajului; e) creşterii eficienţei utilizării factorilor de producţie.

6) Costul de oportunitate al creşterii economice constă în: a) consumul efectiv de factori de producţie;
b) investiţiile în capacităţi de producţie; investiţia în educaţie; c) protecţia mediului; d) consumul
populaţiei sacrificat în prezent.

7) Dezvoltarea durabilă: a) este echivalentă cu creşterea economică; b) presupune creşterea cantităţii

de factori de producţie utilizaţi în producţie; c) exprimă numai aspectele de protecţie a mediului; d)
presupune armonizarea aspectelor economice, ecologice şi sociale ale dezvoltării; e)reflectă
schimbări de natură cantitativă ale economiei.

8) Se dau următoarele date cu privire la produsul intern brut:

2002 2003

PIB (mlde u.m. preţuri curente) 54 70

9) Ştiind că nivelul general al preţurilor a crescut cu 30% în anul 2003 faţă de 2002, se apreciază că în
acest interval: a) s-a înregistrat creştere economică; b) creşterea economică a fost de 29,6%; c)
creşterea economică a fost de 26,7%; d) nu a avut loc creştere economică; e) raspunsurile a-d sunt
incorecte.

10) Procesul cresterii economice are o evolutie: a) constanta; b) liniara; c) neliniara; d) crescatoare; e)
descrescatoare.

11) Cresterea economica zero semnifică situatia în care PIB real şi populaţia totală sporesc: a) în acelasi
ritm; b) în ritmuri diferite; c) pe termen scurt; d) pe termen lung; e) pe termen scurt şi pe termen
lung.

12) PIB potential nu reprezinta: a) cel mai ridicat nivel al productiei care se poate obtine; b) acel volum
al productiei care se constituie in oferta agregata pe termen lung; c) o scadere a productiei pe
termen lung; d) faptul ca in preioade de recesiune, economia produce sub nivelul sau potential; e)
faptul ca in preioadele de boom economic este posibila o productie care depaseste nivelul acestuia.

13) Factorii indirecti ai cresterii economice sunt: a) resursele umane; b) resursele naturale; c) stocul de
capital; d) tehnologia; e)dimensiunea cererii agregate.

14) In procesul cresterii economice, progresul tehnic este privit intotdeauna ca un factor : a) direct; b)
indirect; c) neutru; d) residual; e) a si c.

15) Creşterea economică intensivă este specifică: a) tuturor economiilor; b)tarilor avansate economic; c)
tariilor inapoiate din punct de vedere economic; d) economiilor tarilor aflate in tranzitie; e) tarilor cu
economii aflate in perioade de acumulari sustinute.

16) Fenomenul de crestere economica este ilustrat in mod direct de: a) cresterea PIB in termeni reali; b)
cresterea PIB in termeni nominali; c) cresterea PIB real/locuitor; d) a si b; e) a si c.

17) Tipul intensiv de creştere economică este caracteristic acelor economii naţionale care: a) sunt
înzestrate cu resurse naturale abundente; b) sunt în general bazate pe sporirea capacităţilor de
producţie c) sunt în echilibru de subocupare; d) sunt capabile să genereze şi să absoarbă pe scară
largă progresul tehnic; e) sunt în general bazate pe sporirea volumului de factori de producţie
utilizaţi.

18) Criza dezvoltării umane actuale constă în: a) scaderea ratei natalitatii concomitent cu cresterea ratei
mortalitatii, pe fondul adancirii saraciei in toate statele lumii; b) globalizarea efectelor negative ale
cresterii economice a unor state si subdezvoltarii altor state; c) incompatibilitatea intre mediul creat
de om si mediul natural; d) dezechilibrul dintre justitia sociala, eficienta economica si profit; e) c si d.
19) Indicele dezvoltării umane: a) absolutizează latura economică; b) neglijează aspectele economice; c)
pune problema compatibilizării aspectelor economice cu cele social-umane; d) ţine seama gradul de
globalizare; e) absolutizează latura ecologică;.

20) PNB pe locuitor creşte atunci cand: a) PNB creste mai încet decat creşte populatia; b) PNB scade si
populatia creste; c) PNB scade mai mult decat scade populatia; d) PNB si populatia cresc in acelasi
ritm; e) PNB creste si populatia scade.

21) Potrivit experientei accumulate in domeniul cresterii economice: a) fenomenul cresterii economice
se apreciaza pe termen scurt; b) aceasta presupune o sporire a productiei medii reale pe locuitor pe
termen lung; c) pentru dezvoltarea economica este de preferat cresterea economica extensiva; d)
PIB in termenii nominali este cel mai bun indicator pentru aprecierea acestui fenomen complex; e)
cea mai grava situatie pentru o tara are loc atunci cand PIB real pe locuitor este mai mare decat PIB
nominal pe locuitor.

22) Dupa natura contributiei factorilor la obtinerea PIB real, deosebim: a) o crestere extensiva, bazata
pe preponderenta influentei productivitatii factorilor; b) o crestere economica pozitiva, cand
sporeste volumul factorilor de productie utilizati; c) o crestere intensiva, rezultat al sporirii eficientei
folosirii factorilor de productie; d) o crestere extensiva, cand PIB in termini nominali este mai mic
decat PIB in termeni reali; e) o crestere extensiva si o crestere negativa.

23) Spre deosebire de cresterea economica, dezvoltarea economica: a) se refera numai la nivelul
macroeconomic; b) vizeaza si aspectele cantitative ale evolutiei economice; c) implica schimbari
structurale si de ordin calitativ in economie; d) se refera numai la consumul populatiei; e) este
conceputa pe termen scurt.

24) Care din afirmaţiile de mai jos este falsă a) creşterea economică este o premisă a dezvoltării
economice; b) dezvoltarea economică generează progres economic; c) IDU este un indicator de
apreciere a dezvoltării durabilr în termeni umani; d) creşterea PIB real poate să aibă loc în condiţiile
scăderii producţiei fizice finale; e) PIB în termeni reali elimină influenţa modificării preţurilor asupra
valorii PIB.

25) In cazul unei cresteri economice predominant extensive: a) factorii cantitativi sunt preponderenti in
sustinerea PIB pe locuitor; b) factorii de eficienta pot sa lipseasca in determinarea evolutiei PIB; c)
PIB pe locuitor nu creste; d) nu are loc extinderea campului de productie; e) relevanta este asigurata
de cresterea productivitatii factorilor de productie.

26) Cresterea economică: a) este un fenomen pe termen scurt; b) se refera la trendul ascendent al PIB-
ului real pe locuitor; c) se referă la fluctuatiile producţiei ăn jurul unui trend ascendent; d) se
 caracterizează prin devansarea creşterii PIB-ului real de către creşterea populaţiei; e) se măsoară
prin intermediul PGB-ului nominal pe locuitor.

27) Daca PIB-ul real creste cu 5%, iar populatia scade cu 0,5%, atunci PIB-ul real pe locuitor creste cu : a)
4,5%; b) 5%; c) 5,5%; d) 10%; e) 10.25%.

28) Daca ritmul PIB-ului pe locuitor este de 5%, iar rata inflatiei este 15%, atunci cresterea economica
este: a) intotdeauna extensiva; b) intotdeauna intensiva; c) neinflationista; d) inflationista; e)
exclusiv nominala.

29) Daca PIB-ul real creste in acelasi ritm cu populatia, atunci cresterea economica este: a) inflationista;
b) neinflationista; c) zero; d) pozitiva si extensiva; e) pozitiva, dar intensive.

30) Dezvoltarea economica :a) este sinonima cu progresul economic; b)este sinonima cu cresterea
economica; c) presupune cresterea economica; d) este independenta de progresul tehnic; e) este o
premisa a cresterii economice.

31) Dezvoltarea economica durabilă :a) raspunde exigentelor prezentului in detrimentul trebuintelor
viitoare; b) raspunde trebuintelor viitoare in detrimentul exigentelor prezentului ; c) reconciliaza
dezvoltarea economica si exigentele mediului inconjurator; d) pune accentul pe cresterea
economica in detrimentul protectiei mediului inconjurator; e) se refera cu precadere la latura
cantitativa a activitatii economice.

32) Indicatorul dezvoltarii umane: a) coincide cu PIB-ul real pe locuitor; b) coincide cu speanţa medie de
viată; c) se foloseste pentru masurarea cresterii economice; d) se foloseste pentru aprecierea
dezvoltarii durabile; e) cumuleaza doar doi indicatori partiali: speranta medie de viata si rata de
instruire a populatiei.

33) Creşterea economică este extensivă sau intensivă în funcţie de: a) cum se consumă şi se foloseşte
capitalul circulant; b) amploarea diminuării poluarii; c) gradul de înzestrare tehnică; d) contributia
aspectelor cantitative şi calitative ale factorilor de productie la realizarea creşterii productiei
naţionale; e) forma de proprietate asupra factorilor de productie implicati.

34) Fenomenul de creştere economică este ilustrat în mod direct de: a) creşterea PIB real/locuitor; b)
creşterea PIB nominal/locuitor; c) creşterea VN/locuitor; d) creşterea PIB nominal; e) creşterea
deflatorului PIB.

35) Care dintre indicatorii de mai jos nu poate arăta dacă o economie a înregistrat o creştere
economică: a) PIB nominal; b) PIB real; c) PIB real/ locuitor; d) PNB real; e) venitul naţional din
care s-a eliminat influenţa preţurilor.
36) Indicatorul dezvoltării umane (IDU) nu ţine cont de: a) speranţa medie de viaţă; b) PIB real pe
locuitor; c) ritmul de creştere a populaţiei; d) gradul de alfabetizare; e) gradul de cuprindere în
învăţământ;

37) Ca regulă, într-o economie care are o evoluţie normală, PIB-ul potenţial: a) este egal cu PIB-ul real;
b) este egal cu PIB-ul nominal; c) este crescător pe termen lung; d) este egal cu K⋅ΔI ; e)
cunoaşte fluctuaţii Kitchin şi Juglar.

38) Pe parcursul unui an populaţia ocupată creşte cu 1%, capitalul cu 8%, PIB-ul real cu 12%, iar 40% din
venituri revin populaţiei ocupate. Din perspectiva funcţiei Solow: a) nu s-a înregistrat creştere
economică; b) creşterea economică a fost de 1%; c) creşterea economică a fost de tip extensiv; d)
ritmul progresului tehnic a fost de 3%; e) creşterea economică a fost de tip intensiv.

39) Pe baza funcţiei Solow se cunoaşte că: din venit, muncii îi revine 50%, diferenţa dintre rata creşterii
economice şi cea a capitalului a fost de 5 puncte procentuale, diferenţa dintre rata creşterii
economice şi cea a mincii a fost de 6 puncte procentuale. Rata progresului tehnic şi tipul de creştere
economică au fost: a) -1%, extensivă; b) 5,5%, intensivă; c) 4,5%, extensivă; d) 0; intensivă; e) nu se
pot determina.

40) Valoarea adăugată netă în preţurile pieţei a fost în 2005 de 500, taxele pe venituri 16%, iar
transferurile de care a beneficiat populaţia de 100. Funcţia economiilor a fost -100+0,4VDM ,
cheltuielile guvernamentale 100, iar exportul net -500. Nivelul investiţiilor prin care se asigură
echilibrul macro, într-o economie deschisă reprezintă: a)50; b) 60; c) 38; d) -80; e) nu se poate
calcula.

41) Prin conţinutul său, creşterea economică: a) este dependentă de dinamica macroeconomică şi de
dinamica demografică; b) se derulează într-un anumit cadru spaţial şi temporal; c) reală exclude
oscilaţiile conjuncturale; d) are în vedere rezultatele macroeconomice reale; e) se referă la evoluţia
demografică pe termen scurt.

42) Când rezultatele economice absolute şi populaţia totală cresc în acelaşi ritm avem de-a face cu o: a)
creştere economică negativă; b) expansiune conjuncturală neinflaţionistă; c) creştere economică
zero; d) menţinere a nivelului rezultatelor macroeconomice pe locuitor; e) menţinere a ritmului
sporului venitului naţional.

43) Spre deosebire de creşterea economică, dezvoltarea economică: a) are o conotaţie istorică mai
restrânsă; b) reflectă şi noile raporturi tehnico-economice şi economico-sociale ce apar în evoluţia
economiei; c) asigură îmbunătăţirea condiţiei umane, a calităţii vieţii; d) se referă exclusiv la
 evoluţia structurilor psihosociale şi administrative ale economiei; e) reflectă şi o serie de
transformări calitativ-structurale ce au loc în economie, în modul de trai şi calitatea vieţii.

44) Teoria creşterii economice: a) se caracterizează, între altele, prin operaţionalitate; b) se bazează pe
un sistem de indicatori sintetici şi modele specifice; c) îmbină achiziţii teoretice şi aplicative
specifice mai multor discipline; d) constituie o componentă importantă a economiei politice; e) se
suprapune cu teoria reproducţiei sociale.

45) Factorii creşterii economice: a) exercită o influenţă complexă, conjugată şi contradictorie asupra
evoluţiei rezultatelor macroeconomice; b) influenţează totdeauna direct şi decisiv dinamica
rezultatelor macroeconomice; c) pot să influenţeze evoluţia rezultatelor macroeconomice fie în
mod direct, decisiv, fie imediat, indirect; d) trebuie explicaţi într-o viziune globală, delimitarea
netă a efectelor lor fiind greu de realizat; e) îşi exercită acţiunea lor sub aspect cantitative,
structural şi calitativ.

46) Factorul uman intervine în procesul creşterii economice prin: a) sporirea volumului muncii prestate
la scară macroeconomică; b) evoluţia calităţii acestui factor, exprimată în special prin
productivitatea muncii; c) dimensiunile sale de ordin cantitativ, structural şi calitativ; d)
interacţiunea compensatoare dintre volumul şi calitatea capitalului real; e) substituirea forţei de
muncă.

47) Tipul extensiv al creşterii economice: a) corespunde unei contribuţii majoritare a laturilor
cantitative ale factorilor direcţi la evoluţia sportului PIB pe locuitor; b) rezultă prin agregarea
dimensiunilor structural-calitative ale factorilor ce contribuie la formarea sporului PIB pe locuitor ; c)
se bazează în special pe acumulări susţinute, pe un amplu efort investiţional; d) este caracteristic
ţărilor cu un nivel de dezvoltare relativ mai redus; e) determină, în principiu, costuri economice,
sociale şi ecologice ridicate.

48) Tipul intensiv de creştere economică: a) este propriu economiilor avansate, cu structuri tehnico-
economice moderne; b) succede, în principiu, celui extensiv; c) corespunde unei contribuţii
majoritare a laturilor calitative ale factorilor direcţi la evoluţia sporului PIB pe locuitor; d)
determină, în principiu, costuri economice şi ecologice mai reduse; e) se află la graniţa dintre tipul
extensiv şi cel structural al creşterii economice.

49) Criza natural-umană a dezvoltării contemporane: a) constituie un proces ce se desfăşoară la scară

globală; b) accentuează incompatibilitatea mediului creat de om cu exigenţele mediului natural; c)
este specifică economiei de comandă; d) reprezintă consecinţa unui anumit tip de progres
economic; e) este generată de limitele absolute şi/sau relative ale resurselor economice.

50) Indicatorul dezvoltării economiei umane: a) se bazează pe coroborarea efectelor de natură umană
ale activităţilor economico-sociale; b) nu se poate determina datorită necuantificării aspectelor
 psihologice, comportamentale; c) se determină pe baza corelării unor alţi indicatori ce exprimă
efectele de natură umană; d) nu face abstracţie de PIB pe locuitor; e) reliefează şi aspecte
esenţiale ale evoluţiei demografice.

51) Creşterea economică intensivă : a) presupune creşterea calităţii şi eficienţei utilizării factorilor de
producţie; b) este singura cale de extindere a producţiei naţionale; c)este sinonimă cu dezvoltarea
durabilă; d) este obţinută exclusiv în ţările dezvoltate; e) nici un răspuns corect.

52) Printre sursele de creştere economică se numără: a) progresul economic; b) capitalul; c) progresul
tehnologic; d) resursele naturale; e) nici unul de mai sus.

53) Dezvoltarea economică: a) se bazează exclusiv pe schimbările cantitative pe care le înregistrează PIB;
b) este un concept sinonim cu progresul economic; c) se poate realiza în lipsa unui proces de
creştere economică susţinută; d)este un fenomen rar întâlnit; e) nici un răspuns corect.

54) Sunt costuri ale creşterii economice: a) sacrificarea consumului viitor; b) creşterea şomajului pe
termen lung; c) deteriorarea mediului natural; d) reducerea sau epuizarea resurselor
neregenerabile; e)egalizarea veniturilor.

55) Dezvoltarea durabilă presupune: a) asigurarea unor standarde minime de protecţie a mediului; b)
preocupare crescândă pe calitatea creşterii economice; c) un proces de creştere bazat pe
consumul de resurse neregenerabile; d) aplicarea conceptului de echitate intergeneraţională; e) nici
un răspuns corect.

56) Modelul de creştere economică al lui Robert Solow: a) dezvoltă ipotezele teoriei lui J.M. Keynes; b)
aparţine teoriei noii economii clasice; c) verifică existenţa compatibilităţii dintre creştere şi
ciclicitate economică; d) analizează economia pe termen scurt; e) testează consecinţele
macroeconomice ale modificării cursului de schimb.

57) Primul model de creştere economică a fost cel al lui: a) Roy Harrod; b) Evesy Domar; c) Robert
Solow; d) Ramsey-Cass-Koopmans; e) Leonid Kantorovici.

58) Principalul merit al modelui de creştere economică al lui Evesy Domar constă în faptul că: a) arată
pentru prima dată că nu este posibilă o creştere economică echilibrată; b) atenţionează asupra
tendinţei apariţiei suprainvestiţiilor; c) defineşte ritmurile real, garantat şi natural de creştere
economică; d) introduce ideea de stabilizatori ai creşterii economice; e) analizează consecinţele pe
termen scurt ale modelului keynesian,

59) Conform modelului de creştere economică al lui Robert Solow ritmul de creştere economic este dat
de : a) n – ritmul creşterii forţei de muncă; b) δ – ritmul scoaterii din uz a capitalului; c) g – ritmul
 creşterii stocului de cunoştinţe aplicate în activitatea economică; d) s – rata economisirii; e) k –
multiplicatorul investiţiilor.

60) Diferenţierea pe factori exogeni/endogeni ai creşterii economice ţine de: a) modul de delimitare a
factorilor de producţie tradiţionali faţă de neofactorii de producţie; b) modul în care este văzută
corelaţia dintre creştere şi echilibrul macroeconomic; c) abordarea macroeconomiei ca sistem închis
sau sistem dechis; d) modalitatea de explicitare a variabilelor modelelor de creştere economică; e)
politicile economice pe care le recomandă fiecare model de creştere economică.

61) Care dintre următoarele situaţii nu are ca efect creştere economică? a)promovarea
progresului tehnologic; b) creşterea nivelului de instruire al angajaţilor; c) creşterea
producţiei bunurilor de capital;d) creşterea şomajului; e) creşterea exporturilor.

62) În modelul Solow, funcţia de productie : a) are randamente de scara descrescatoare; b) are
randamente de scara crescatoare; c) are randamente de scara constante; d) este descrescatoare; e)
nu depinde de inzestrarea economiei cu capital.

63) La starea stationara a economiei in modelul Solow : a) investitiile acopera complet deprecierea
capitalului; b) investitiile sunt mai mari decat deprecierea capitalului; c) stocul de capital al unei tari
creste; d) stocul de capital al unei tari se reduce; e) investitiile sunt mai mici decat deprecierea
capitalului.

64) In modelul Solow are loc o deplasare a functiei de productie ca urmare a : a) cresterii ratei
economisirii; b) deprecierii capitalului; c) reducerii ratei economisirii; d) progresului tehnic; e)
cresterii populatiei.

65) Potrivit regulii de aur, dacă raportul K/L depăşeşte stocul de capital optim care cores punde celui mai
înalt nivel al consumului, atunci avem de-a face cu următoarea situaţie: a) o acumulare prea mare
de capital, care duce la o ineficienţă economică; b) o creştere a economiilor; c) o creştere a venitului
şi a consumului de echilibru, care duce la o eficienţă economică; d) o acumulare redusă de capital; e)
nici un răspuns corect.

66) Reziduul Solow relevă contribuţia la creşterea economică a următorului factor: a) munca; b)
pământul; c) capitalul; d) renta; e) progresul tehnic

67) Modelul de creştere economică al lui Robert Solow: a) dezvoltă ipotezele teoriei lui J.M. Keynes; b)
aparţine teoriei neoclasice; c) verifică existenţa compatibilităţii dintre creştere şi ciclicitate
economică; d) analizează economia pe termen scurt; e) testează consecinţele macroeconomice ale
modificării cursului de schimb.
68) Raportul între PIB în termeni nominali şi acelaşi PIB în termeni reali exprimă: a) creşterea reală a
producţiei; b) evoluţia preţurilor bunurilor finale; c) caracterul extensiv sau intensiv al creşterii
economice; d) indicele de creştere al venitului naţional; e) dinamica exportului net.

69) Fie o funcţie de producţie la nivel macroeconomic de forma Y = A⋅F( K , L) , unde Y este
produsul intern brut, A cuantifică productivitatea factorilor, K reprezintă capitalul, iar L este forţa de
muncă. Dacă în anul 2003 faţă de anul anterior, forţa de muncă şi capitalul rămân neschimbate,
atunci se poate anticipa că: a) produsul intern brut din anul 2003 va fi egal cu zero; b) produsul
intern brut din anul 2003 va fi egal cu cel din anul 2002; c) produsul intern brut din anul 2003 va fi
mai redus decât cel din anul 2002; d) creşterea economică din anul 2003 va fi determinată de
productivitatea factorilor; e) economia va intra în recesiune.

70) Dacă rata de creştere a produsului intern brut este de 5%, iar populaţia se reduce cu 0,5%, atunci
rata de creştere a produsului intern brut pe locuitor este de: a) 4,5%; b) 5,5%; c) 10,5%; d) 104,5%;
e) 105,5%.

71) John Maynard Keynes a arătat că: a) economia tinde automat către ocuparea deplină a mâinii de
lucru; b) dacă există şomaj, atunci există şi inflaţie; c) economia poate fi în echilibru cu subocupare;
d) rata dobânzii nu este importantă; e) piaţa muncii este perfect concurenţială.

72) Care dintre măsurile menţionate mai jos este necesară în condiţii de recesiune prelungită?
a)creşterea cotei obligatorii a rezervelor băncilor comerciale; b) creşterea impozitelor; c) scăderea
ratei dobânzii; d) scăderea cheltuielilor bugetare; e) controlul preţurilor.

73) În condiţii de expansiune economică, în mod normal, are tendinţă de creştere: a) rata şomajului; b)
numărul falimentelor; c) indicele preţurilor; d) datoria publică; e) cursul de schimb.

74) Monetariştii: a) sunt adepţii stimulării economiei printr-o politică monetară expansionistă; b) afirmă
că intervenţiile guvernamentale reduc stabilitatea economiei; c) consideră că economiile
concurenţiale sunt prin natura lor instabile; d) consideră că economiile capitaliste contemporane nu
sunt concurenţiale; e) afirmă că modificarea masei monetare influenţează creşterea economică doar
pe termen lung.

75) În faza de expansiune a ciclului economic: a) cererea de bani se reduce, iar ratele dobânzii cresc; b)
cererea de bani se reduce, iar ratele dobânzii se reduc de asemenea; c) cererea de bani creşte, iar
ratele dobânzii cresc de asemenea; d) cererea de bani creşte, iar ratele dobânzii se reduc; e) nici
cererea de bani şi nici ratele dobânzii nu se modifică.

76) Produsul intern brut efectiv este mai mic decât cel potenţial. Pentru creşterea produsului intern brut
la nivelul său potenţial, teoria lui J. M. Keynes recomandă: a) creşterea cotei rezervelor obligatorii
ale băncilor comerciale; b) reducerea impozitelor; c) creşterea ratei dobânzii; d) reducerea
cheltuielilor guvernamentale; e) diminuarea deficitului bugetar.
Capitolul 16. Fluctuatiile economice

1) Ciclurile determinate de oscilaţia stocurilor au perioada de: a) 6-10 ani; b) 40 luni în medie; c)
până la un an; d) 50-60 ani; e) 10 luni.

2) Ciclicitatea: a) este un fenomen rar întâlnit în economiile contemporane; b) reflectă succesiunea

perioadelor de expansiune economică şi a celor de contracţie; c) se caracterizează prin valori ale
indicatorilor macroeconomici identice de la o perioadă la alta; d) are întotdeauna aceeaşi durată;
e) a + c.

3) Care dintre afirmaţiile următoare referitoare la ciclurile economice este falsă? pot fi determinate
de şocuri ale ofertei; b) pot fi determinate de şocuri ale cererii; b) intervenţia guvernamentală
poate fi una din cauzele declanşării recesiunii; c) ciclurile economice sunt identice; e) nu există un
model unic al ciclului economic.

4) Ciclul afacerilor constituie o realitate pentru orice economie deoarece: a) politicile

guvernamentale nu conduc la recesiuni; b) investiţiile înregistrează variaţii ca urmare a
progresului tehnologic şi modificării preţurilor factorilor de producţie; c) cheltuielile de consum
ale menajelor înregistrează mari variaţii ca răspuns la modificarea ratelor dobânzilor; d)
importurile se modifică odată cu schimbările produse în celelalte economii; e) toate cele de mai
sus.

5) Pe parcursul unei recesiuni: a) investiţiile cresc; b) gradul de ocupare creşte; c) impozitele cresc;
d) rata şomajului creşte; e) economia produce la nivel potenţial.

6) În condiţii de expansiune economică, în mod normal, au o evoluţie ascendentă: 1) rata şomajului;

2) numărul falimentelor; 3) cursurile titlurilor financiare; 4) rata ocupării forţei de muncă; 5)
nivelul preţurilor. a) (1,2,3,4,5); b) (1,2,5); c) (3,4,5); d) (1,3,5); e) (4,5).

7) Evoluţia ciclică prin fluctuaţiile investiţiilor este explicată de: a) teoriile subconsumului; b) teoria
marxistă; c) concepţia keynesistă; d) teoriile supraacumulării de capital; e)curentul monetarist.

8) Din punctul de vedere al şcolii monetariste, ciclicitatea economică este determinată de: a)
insuficienţa cererii, care frânează oferta şi creşterea producţiei; b) alternanţa unor stări de
optimism ale agenţilor economici cu cele de pesimism; c) variaţii bruşte ale ofertei monetare; d)
capacitatea agenţilor economici de a anticipa raţional evoluţiile viitoare ale sistemului economic;
e) ciclul electoral.
9) Instrumentele prin care se aplică politica monetară şi de credit sunt: a) rata dobânzii; b) creditul;
c) masa monetară; d) emisiunea monetară excesivă; e) cotele de impozit. A(a,b,d,e); B(a,b,c);
C(b,c,e); D(a,d,e); E(a,e).

10) Politica fiscală recomandă, ca măsură de influenţare a cererii agregate, în faza de recesiune: a)
creşterea ratei dobânzii; b) reducerea taxelor şi impozitelor; c) reducerea cheltuielilor publice; d)
creşterea fiscalităţii; e) reducerea ratei dobânzii.

11) În faza de boom economic prelungit politica monetară şi de credit recomandă: a) reducerea ratei
dobânzii; b) creşterea cheltuielilor guvernamentale; c) creşterea ratei dobânzii; d) creşterea
fiscalităţii; e) reducerea ratei rezervelor obligatorii.

12) Creşterea cheltuielilor publice constituie, în viziunea susţinătorilor teoriilor keynesiste,

modalitatea: a) depăşirii fazei de recesiune a ciclului de afaceri; b) adâncirii crizei; c) stopării
boom-ului economic; d) reducerii fazei de expansiune; e) reducerii gradului de ocupare.

13) Din perspectiva şcolii keynesiste, în perioade de expansiune se recomandă: a) reducerea ratei
dobânzii; b) creşterea importurilor; c) creşterea fiscalităţii; d) creşterea cheltuielilor publice; e)
toate cele de mai sus.

14) Mecanismele instituţionalizate ce au rolul de a împiedica sau de a atenua fluctuaţiile cererii

agregate în raport cu conjunctura economică reprezintă: a) stabilizatori automaţi ai ofertei
gregate; b) ritmuri de creştere ale PIB; c) politici conjuncturale bazate pe stimularea ofertei; d)
stabilizatori automaţi ai cererii agregate; e)a-d false.

15) Ciclicitatea economica este determinata, in ultima instanta de modul specific de evolutie a: a)
productiei; b) nivelului general al preturilor; c) ocuparii fortei de munca; d) randamentul utilizarii
factorilor de productie; e) veniturilor factorilor de productie.

16) Ciclurile economice reprezinta: a) modul descendent al productiei; b) fluctuatiile productiei in

jurul unui trend ascendent; c) un fenomen intamplator; d) forma anormala de evolutie a activitatii
economice; e) evolutia productiei in ritm constant.

17) In cadrul fazei de expansiune a ciclului economic: a) productia se reduce; b) creste gradul de
ocupare a fortei de munca; c) cursul titlurilor de valoare se reduce; d) oportunitatile de afaceri se
reduc; e) scad investitiile.

18) Expansiunea este frânată de: a) cresterea productivitatii; b) cresterea ratei profitului; c)
diminuarea dezechilibrelor economice; d) reducerea eficientei factorilor de productie; e)
reducerea semnificativa a stocurilor.
19) In cadrul fazei de recesiune a ciclului economic: a) productia creste; b) rata somajului se reduce; c)
scad investitiile; d) afacerile devin prospere; e) cursul titlurilor de valoare creste.

20) Criza ciclică marchează: a) trecerea de la expansiunea economica la recesiune; b) inceputul fazei
de expansiune economica; c) procesul ireversibil de declin al productiei; d) procesul de progres
reversibil al productiei; e) amplificarea potentialului de eficienta a factorilor de productie.

21) In cazul unei expansiuni economice prelungite se recomandă: a) expansiunea monetara; b)

cresterea ratelor dobanzii; c) reducerea fiscalitatii; d) cresterea cheltuielilor bugetare; e) marirea
deficitului bugetar.

22) În cazul unei recesiuni economice prelungite se recomandă: a) controlul mai riguros al masei
monetare; b) reducerea ratelor dobânzii; c) mărirea impozitelor; d) reducerea cheltuielilor
bugetare; e) scăderea achiziţiilor de stat.

23) Politica monetara adecvată în cazul expansiunii prelungite constă în: a) majorarea impozitelor; b)
reducerea cheltuielilor bugetare; c) controlul deficitului bugetar; d) emisiune monetara
suplimentara; e) cresterea ratelor dobanzii.
24) Politica fiscală adecvată în cazul expansiunii prelungite constă în: a) majorarea impozitelor; b)
cresterea cheltuielilor bugetare; c) mărirea deficitului bugetar; d) emisiune monetară
suplimentară; e) creşterea ratelor dobânzii.

25) Majorarea cheltuielilor publice în faza de recesiune economică determină (caeteris paribus):a)
scaderea productiei reale; b) cresterea somajului conjectural; c) cresterea deficitului bugetar; d) a
si b; e) a si c.

26) Dacă se doreşte relansarea cererii agregate, atunci nu ar trebui să: a) se majoreze cheltuielile
publice; b) se reducă ratele dobânzii; c) fie reduse impozitele; d) crească rata rezervelor
obligatorii ale băncilor; e) crească salariile angajaţilor.

27) Fluctuaţiile ciclice se caracterizează prin faptul că: a) sunt determinate de factori aleatori; b) se
repetă cu o anumită regularitate; c) apar cu predilecţie într-o anumită perioadă a anului; d) se
datorează unor factori sociali; e) sunt cele mai des întâlnite în activitatea economică.

28) În faza de expansiune a unui ciclu economic nu are loc: a) creşterea cererii agregate; b) creşterea
gradului de îndatorarea a firmelor; c) creşterea preţurilor; d) creşterea şomajului; e) creşterea
ratei profitului.
29) În cazul în care într-o economie se manifestă o recesiune nu trebuie să se: a) reducă impozitele; b)
reducă rata scontului; c) reducă nivelul rezervelor obligatorii ale băncilor; d) reducă deficitul
bugetar; e) achiziţioneze titluri de stat de către bănci.

30) În cazul unei expansiuni economice prelungite se recomandă: a) expansiunea monetară; b)

creşterea ratelor dobânzii; c) reducerea fiscalităţii; d) creşterea cheltuielilor bugetare; e) mărirea
deficitului bugetar.

31) În cadrul fazei de expansiune a ciclului economic: a) producţia se reduce; b) creşte gradul de
ocupare pe piaţa muncii; c) cursul titlurilor de valoare se reduce; d) oportunităţile de
afaceri se reduc; e) scad investiţiile.

32) În faza de expansiune prelungită, autorităţile şi unităţile bancare adoptă şi unele măsuri de frânare
a creşterii economice, având ca scop principal: a) să menţină consumul în limite decente; b) să
prevină o creştere exagerată a veniturilor; c) să prevină agravarea unor dezechilibre; d) să
conserve unele resurse mai limitate; e) să elimine poluarea.

33) În recesiune de tip Juglar de regulă, cunosc o contracţie: a) gradul de ocupare a forţei de muncă;
b) gradul de folosire a capitalului fix; c) investiţiile; d) rata şomajului; e) ritmul creşterii economice.

34) Criza structurală este o componentă a ciclului; a) Juglar; b) Kitchin; c) Kondratiev; d) fiecăruia din
cele anterioare; e) toate răspunsurile a-d sunt false.

35) În faza descendentă a ciclului secular (lung), ciclului Juglar îi sunt caracteristice: a) expansiuni
puternice şi prelungite; b) expansiuni de regulă debile şi de scurtă durată; c) recesiuni de mică
intensitate; d) recesiuni prelungite; e) crize structurale.

36) În cadrul actualei faze a ciclului Kondratiev are loc tranziţia spre un nou mod tehnic de producţie,
spre un nou sistem de activitate economică caracterizat prin: a) industrializarea tuturor ţărilor; b)
dezindustrializare; c) terţiarizarea economiilor; d) se trece la Noua economie bazată pe noile
tehnologii informatice şi de comunicaţii (NTIC); e) se declanşează trecerea la Noua Economie
privită ca viitorul vieţii economico-sociale.

37) În deceniul precedent economia României a avut o evoluţie, în general, nefavorabilă. Pentru a
depăşi fazele descendente ale ciclului de afaceri s-a făcut apel la: a) politici economice bazate pe
cerere? b) politici economice bazate pe ofertă? c) şi la a şi la b; d) nici la a nici la b; e) accentul a
fost pus pe expansiunea exporturilor şi inhibarea importurilor.

38) Dintre variabilele activităţii economice (consum privat, export, investiţii, venituri, rata şomajului,
masa monetară etc.), fluctuaţiile cele mai ample în funcţie de fazele ciclului de afaceri le
 înregistrează: a) rata şomajului; b) exportul; c) importul; d) investiţiile; e) consumul de bunuri de
strictă necesitate.

39) Din punctul de vedere al teoriilor monetariste, ciclicitatea este determinată de: a) insuficienţa
cererii care frânează oferta şi creşterea producţiei; b) alternanţa unor stări de optimism al
agenţilor economici cu cele de pesimism; c) creşteri bruşte ale ofertei monetare; d) capacitatea
agenţilor economici de a anticipa raţional evoluţiile viitoare ale sistemului economic; e) ciclul
politic.

40) Ciclului scurt (Kitchin) îi este specific(ă): a) alternanţa fazelor de expansiune şi încetinire a
activităţilor economice, delimitate de declanşarea crizei economice; b) o mişcare ondulatorie pe
parcursul a circa 40 de luni; c) un mod tehnic de producţie supus restructurării; d) faptul că faza
de expansiune este însoţită de creşterea producţiei şi a stocurilor; e) nici un răspuns corect.

41) Sunt propoziţii adevărate pentru ciclul lung (secular):a) are ca principală cauză evoluţia ciclică a
cercetării ştiinţifice şi inovării tehnologice; b) se mai numeşte şi ciclul Juglar sau al afacerilor; c) se
delimitează prin perioada de tranziţie de la vechil mod tehnic de producţie la cel nou, marcată
de o criză structurală; d) se desfăşoară pe o perioadă de 10 ani; e) nici un răspuns corect.

42) Încurajarea cererii pentru bunuri de consum şi investiţionale în condiţii de recesiune se realizează
prin: a) creşterea ratei dobânzii; b) diminuarea cheltuielilor publice; c) reducerea fiscalităţii; d)
majorarea fiscalităţii; e) nici un răspuns corect.

43) Sunt stabilizatori automaţi ai economiei: a) impozitele progresive ;b) rata rezervelor obligatorii ; c)
rata dobânzilor, active şi pasive ;d) rata şomajului ;e) cursul de schimb.

44) Fluctuaţiile economice: a) sunt întotdeauna întâmplătoare; b) se desfăşoară după un model bine
stabilit; c) au aceeaşi durată; d) reprezintă o caracteristică a activităţii economice; e) nici un
răspuns corect.

45) În cadrul fazei de expansiune a ciclului economic: a) producţia se reduce; b) creşte gradul de
ocupare a forţei de muncă; c) cursul titlurilor de valoare se reduce; d) oportunităţile de afaceri se
reduc; e) scad investiţiile.

46) Expansiunea este frânată de: a) creşterea productivităţii; b) creşterea ratei profitului; c)
diminuarea dezechilibrelor economice; d) reducerea eficienţei factorilor de producţie; e)
reducerea semnificativă a stocurilor din economie.
47) În cadrul fazei de contracţie a ciclului economic: a) producţia creşte; b) rata şomajului se reduce; c)
scad investiţiile; d) afacerile devin prospere; e) piaţa titlurilor de valoare este de tip “bull”.
48) Ciclurile economice: a) se succed conform unui model general unic; b) au durate şi amplitudini
neregulate; c) reprezintă o formă anormală a activităţii economice; d) nu pot fi atenuate prin
măsuri de politică economică; e) se manifestă în jurul unui trend descrescător al producţiei.

49) În cazul unei expansiuni economice prelungite se recomandă: a) expansiunea monetară; b)

creşterea ratelor dobânzii; c) reducerea fiscalităţii; d) creşterea cheltuielilor bugetare; e) mărirea
deficitului bugetar.

50) În cazul unei recesiuni severe se recomandă: a) controlul mai riguros al masei monetare; b)
reducerea ratelor dobânzii; c) mărirea impozitelor; d) reducerea cheltuielilor bugetare; e)
scăderea achiziţiilor de stat.

51) Politica monetară adecvată în cazul unei expansiuni prelungite constă în: a) majorarea impozitelor;
b) reducerea cheltuielilor bugetare; c) controlul deficitului bugetar; d) emisiune monetară
suplimentară; e) creşterea ratelor dobânzii.

52) Politica fiscală adecvată în cazul unei expansiuni prelungite constă în: a) majorarea impozitelor; b)
creşterea cheltuielilor bugetare; c) mărirea deficitului bugetar; d) emisiune monetară
suplimentară; e) creşterea ratelor dobânzii.

53) Ciclicitatea macroeconomică reprezintă: a) un semn al crizei sistemului capitalist; b) o consecinţă a

instabilităţii politice, militare şi economice pe plan mondial; c) o înlănţuire a decajalelor de tip
recesionist şi de tip inflaţionist; d) o consecinţă a schimbărilor democratice a partidelor la
guvernare; e) un fenomen specific ţărilor în dezvoltare.

54) Creşterea cheltuielilor guvernamentale are ca efect direct: a) reducerea consumului; b) creşterea
economiilor; c) creşterea înclinaţiei marginale spre consum; d) reducerea cererii agregate; e)
creşterea cererii agregate.

55) politică fiscală orientată spre creşterea impozitelor poate fi însoţită de unul dintre efectele
următoare: a) încurajarea investiţiilor agenţilor economici; b) diminuarea investiţiilor agenţilor
economici; c) creşterea profiturilor firmelor; d) creşterea numărului angajaţilor; e) creşterea pe
termen lung a veniturilor bugetului de stat.

56) În condiţii de recesiune este posibil să se producă: a) reducerea şomajului; b) deplasarea

curbei ofertei agregate spre dreapta; c) deplasarea spre dreapta a curbei cererii agregate; d)
deplasarea spre stânga a curbei cererii agregate; e) creşterea mai rapidă a PIB – ului
real comparativ cu cea a PIB – ului nominal.
Capitolul 17. Piata muncii

1) Putem spune că cererea de muncă este: a) elastică pe termen scurt, inelastică pe termen lung; b)
inelastică pe termen scurt, elastică pe termen lung; c) cu elasticitate unitară atât pe termen scurt
cât şi pe termen lung; d) perfect elastică pe termen scurt, perfect inelastică pe termen lung; e)
perfect inelastică pe termen scurt, perfect elastică pe termen lung.

2) Atunci când efectul de substituţie domină efectul de venit, elasticitatea ofertei individuale de
muncă în raport cu salariul este: a) pozitivă; b) nulă; c) negativă; d) +¥ ; e) -¥ .

3) Curba ofertei individuale de forţă de muncă este cotită, indicând faptul că: a) dacă salariul este
ridicat, atunci efectul de substituţie este dominant; b) dacă salariul este ridicat, atunci efectul de
venit este dominant; c) efectele de substituţie şi de venit au acelaşi sens; d) efectul de substituţie
devine mai important pe termen lung; e) efectul de venit devine mai important pe termen lung.

4) Dacă efectul de venit este mai puternic decât efectul de substituţie, atunci oferta individuală de
muncă: a) este perfect elastică; b) este perfect inelastică; c) are pantă negativă; d) are pantă
pozitivă; e) este crescătoare.

5) Pe piaţa muncii, cererea de forţă de muncă scade mai mult decât creşte oferta de forţă de
muncă. Salariul şi numărul de lucrători angajaţi la nivelul de echilibru: a) cresc; b) scad; c)
creşte şi respectiv, scade; d) scade şi respectiv, creşte; e) rămân constante.

6) La un moment dat, pe piaţa muncii există exces de ofertă de forţă de muncă în domeniul
informatic. În acest domeniu, salariul are tendinţa să: a) crească; b) scadă; c) rămână
constant; d) fie egal cu zero; e) fie întotdeauna într-o relaţie inversă cu productivitatea
muncii.

7) Dacă cererea de muncă creşte, salariul creşte deoarece: a) la vechiul nivel de echilibru al salariului
există un exces de ofertă; b) salariul de echilibru este determinat de cerere; c) salariul de echilibru
este determinat de ofertă; d) salariul de echilibru este permanent stabil; e) la vechiul nivel de
echilibru al salariului există un exces de cerere.

8) Costul de oportunitate pentru factorul muncă reprezintă: a) utilitatea acestui factor; b) salariul în
utilizarea curentă; c) salariul în cea mai avantajoasă utilizare alternativă; d) productivitatea
marginală a muncii; e) cheltuielile pentru pregătirea profesională a forţei de muncă.
9) O persoană care tocmai a absolvit facultatea şi nu şi-a găsit încă un loc de muncă face parte din
următoarea categorie de şomaj: a) voluntar; b) fricţional; c) structural; d) tehnologic; e) de
discontinuitate.

10) Se cunosc următoarele date despre o firmă activă pe piaţa muncii:

Număr de lucrători Producţia totală (bucăţi/lună)

1 20

2 37

3 52

4 66

11) Dacă preţul de vânzare al bunului este 10 lei şi salariul lunar plătit de firmă acestei categorii
de lucrători este de 150 lei, nivelul maxim al angajărilor este: a) 1 lucrător; b) 2 lucrători; c)
3 lucrători; d) 4 lucrători; e) nu poate fi calculat.

12) Echilibrul pieţei muncii se realizează pentru un salariu de 167 unităţi monetare. Dacă acţiunile
sindicatului determină creşterea salariului la 175 unităţi monetare, atunci: a) creşte numărul de
lucrători care doresc să se angajeze; b) scade numărul de locuri de muncă oferite de întreprinzători;
c) numărul lucrătorilor angajaţi este mai mic comparativ cu situaţia iniţială; d) pe piaţa muncii apare
un surplus de ofertă de muncă; e) se întâmplă toate cele de mai sus.

13) Dacă efectul de venit este egal cu cel de substituţie, oferta de muncă este, în raport cu salariul: a)
inelastică; b) perfect inelastică; c) elastică; d) perfect elastică; e) cu elasticitate unitară.

14) Deplasarea curbei cererii de muncă spre dreapta poate avea loc atunci când: a) oferta de muncă
scade ca urmare a scăderii populaţiei totale; b) munca este parţial înlocuită cu capital; c) salariul
orar scade ceteris paribus; d) întreprinderile anticipează o reducere a volumului vânzărilor; e)
guvernul acordă facilităţi firmelor care angajează tineri.

15) Deplasarea curbei ofertei de muncă spre dreapta are loc atunci când: a) populaţia activă scade; b)
munca este înlocuită cu capital; c) populaţia ocupată creşte; d) tot mai multe femei casnice doresc
să lucreze, intrând în categoria populaţiei active disponibile; e) creşte volumul investiţiilor în
economie.

16) Dacă cererea privind bunurile realizate cu ajutorul factorului muncă va scădea, atunci: a) creşte oferta de
muncă; b) cererea de muncă va spori; c) cererea de muncă se va reduce; d) scade oferta de muncă; e) cererea
şi oferta de muncă nu vor fi afectate.
17) Dacă are loc o creştere a cererii pe piaţa bunului X, atunci: a) cererea de muncă venită din
partea firmelor producătoare de bunul X se va reduce; b) cererea de muncă venită din
partea firmelor producătoare de bunul X va creşte; c) oferta de muncă specializată în
producerea bunului X va scădea; d) salariul plătit de firmele ce produc bunul X va scădea ;
e) oferta de locuri de muncă în producerea bunului X se va reduce.

18) Cererea de muncă este inelastică dacă: a) ponderea cheltuielilor salariale în totalul cheltuielilor de
producţie este ridicată; b) cererea pentru bunul produs este elastică; c) munca poate fi substituită
fără dificultate cu alt factor de producţie; d) munca este greu de substituit cu un alt factor de
producţie; e) preţul bunului vândut scade.

19) Atunci când cererea pentru bunurile obţinute într-o anumită ramură economică devine mai
elastică: a) cererea de muncă din ramura respectivă devine mai elastică; b) cererea de
muncă din ramura respectivă devine mai inelastică; c) cererea de muncă va avea pantă
pozitivă; d) oferta de muncă devine perfect inelastică; e) firmele vor fi stimulate să acorde
creşteri salariale.

20) Atunci când cererea pentru bunurile obţinute într-o anumită ramură economică devine mai
inelastică: a) cererea de muncă din ramura respectivă devine mai elastică; b) cererea de
muncă din ramura respectivă devine mai inelastică; c) cererea de muncă va avea panta
pozitivă; d) oferta de muncă devine perfect inelastică; e) nici una din cele de mai sus.

21) Salariul nu va creşte dacă: a) productivitatea muncii creşte; b) cererea de muncă înregistrează o
creştere; c) oferta de muncă se reduce; d) oferta de muncă sporeşte; e) cererea de muncă
înregistrează o creştere, iar oferta de muncă se reduce.

22) Piaţa muncii pentru profesori, într-o localitate unde există două licee, se încadrează în tipul
de piaţă: a) cu concurenţă perfectă, dacă profesorii sunt organizaţi în sindicate puternice; b)
de monopol bilateral; c) de oligopol; d) de oligopson; e) cu concurenţă monopolistică.

23) Diferenţele dintre salarii apar, între altele, şi datorită a) omogenităţii meseriilor şi profesiilor; b)
nevoilor de consum difererenţiate ale salariaţilor; c) egalizării condiţiilor de muncă; d) mobilităţii
reduse a forţei de muncă; e) echivalenţei dintre efectul de venit şi efectul de substituţie al creşterii
salariului.

24) Dacă are loc o creştere a nivelului salariului minim garantat, cel mai probabil efect va fi: a)
o creştere a ocupării ca urmare a creşterii cererii de muncă; b) o reducere a salariilor pentru
salariaţii din sindicate; c) o reducere a ratei şomajului în rândul angajaţilor mai puţin
productivi; d) o creştere a şomajului în rândul persoanelor cu experienţă redusă; e) o
reducere sensibilă a ofertei de muncă.

25) Atunci când un sindicat reuşeşte să obţină o creştere salarială pentru membrii săi, totodată va
conduce la: a) creşterea productivităţii totale în aceeaşi proporţie cu creşterea salarială; b) o
reducere a cantităţii de muncă cerute de firmă; c) o creştere a salariilor în
 ramurile/firmele nesindicalizate; d) o creştere a ofertei de locuri de muncă; e) nici unul din
raspunsurile de mai sus.

26) Care dintre afirmaţiile de mai jos nu caracterizează cererea de muncă: a) reprezintă nevoia de
muncă salariată; b) provine din partea firmelor; c) se poate exprima prin numărul locurilor de
muncă; d) depinde de productivitatea muncii; e) exprimă numărul persoanelor care doresc să
muncească.

27) Care dintre afirmaţiile de mai jos cu privire la oferta de muncă nu este adevărată: a) are un caracter
rigid; b) provine din partea populaţiei; c) depinde de nivelul salarizării; d) şomerii nu participă la
oferta de muncă; e) curba ofertei de muncă este crescătoare în funcţie de nivelul salariului.

28) Efectul de substituţie pe piaţa muncii stimulează o persoană: a) să muncească mai puţin; b) să
substituie timpul de muncă cu timp liber; c) să muncească mai mult; d) să accelereze ritmul de
muncă; e)să preţuiască timpul liber.

29) Curba ofertei individuale de forţă de muncă este cotită, indicând faptul că: a) dacă salariul este
ridicat, atunci efectul de substituţie este dominant; b) dacă salariul este ridicat, atunci efectul de
venit este dominant; c) efectele de substituţie şi de venit au acelaşi sens; d) efectul de substituţie
devine mai important pe termen lung; e) efectul de venit devine mai important pe termen lung.

30) La un moment dat, pe piaţa muncii există exces de ofertă de forţă de muncă în domeniul
informatic. În acest domeniu, salariul are tendinţa să: a) crească; b) scadă; c) rămână constant; d)
fie egal cu zero; e) fie întotdeauna într-o relaţie inversă cu productivitatea muncii.

31) Mărimea cererii de muncă nu depinde de: a) situaţia economică a firmelor; b) populaţia activă şi
evoluţia ei; c) faza ciclului economic; d) volumul total al investiţiilor; e) mărimea salariului;

32) Amplificarea excedentului ofertei de muncă faţă de cererea de muncă este influenţată de: a)
creşterea productivităţii muncii; b) creşterea numărului locurilor de muncă; c) creşterea gradului de
angajare; d) reducerea natalităţii; e) caracterul extensiv al economiei.

33) Activităţile care fac obiectul cererii şi ofertei de muncă sunt: a) casnice; b) realizate de salariaţi; c)
realizate de toţi cei care lucrează; d) realizate de studenţi şi elevi; e) realizate de nesalariaţi.

34) Cererea de muncă derivă din: a) nevoia de a munci a persoanelor adulte; b) cerinţa şomerilor de a
se încadra în muncă; c) nevoia de bunuri care se pot obţine prin muncă salariată; d) solicitarea de a
munci formulată de persoanele casnice; e) nevoia de a munci a tinerilor absolvenţi ai unei forme de
calificare.
35) Cererea de muncă în raport cu nevoia de muncă: a) sunt egale; b) este mai mare; c) este mai mică;
d) este constantă; e) nu au nici o legătură.

36) Nu sunt particularităţi ale ofertei de muncă: a) perioada îndelungată în care ea se formează; b)
mobilitatea ei perfectă; c) caracterul său de a nu se conserva; d) rigiditatea ei; c) limitarea angajării
sub o anumită vârstă.

37) Având în vedere relaţiile pe piaţa muncii, salariul mediu nominal este în t0 de 4 000.000 u.m., iar în
t1 creşte cu 50%. În aceeaşi perioadă, preţurile de consum au crescut cu 60%. Aceasta înseamnă că
salariul real: a) s-a redus cu 10,25%; b) s-a redus cu 6,25%; c) a crescut cu 4,25%; d) a crescut cu
12,25%; e) s-a redus cu 8,25%.

38) Presupunem că într-un interval de timp salariul real creşte cu 15%, iar preţurile de consum cresc cu
40%, atunci salariul nominal rezultat din negocierile între purtătorii cererii şi cei ai ofertei de
muncă: a) sporeşte cu 75%; b) sporeşte cu 175%; c) scade cu 75%; d) sporeşte cu 100%; e) scade cu
175%.

39) Evoluţia pieţei favorizează, la un moment dat, creşterea salariului nominal de 1,3 ori. Dacă la acel
moment preţurile de consum s-au dublat, atunci salariul real: a) a crescut cu 6,5%; b) a scăzut cu
6,5%; c) a crescut cu 35%; d) a scăzut cu 35%; e) a crescut cu 1,3 ori.

40) Dacă cererea şi oferta de muncă pe ansamblu ar fi egale (realizând echilibrul pe piaţa muncii): a) nu
există şomaj involuntar şi natural; b) nu există nici un fel de şomaj; c) există şomaj de echilibru; d)
există doar şomaj fricţional; e) există doar şomaj structural

41) Dacă un individ care preferă timpul liber timpului de muncă, efectul de venit este mai mare decât
efectul de substituţie, diagrama ofertei de muncă: a) are pantă pozitivă; b) are pantă negativă; c)
este perfect inelastică; d) este perfect elastică; e) este independentă de salariu.

42) Dacă efectul de substituţie pe piaţa muncii este mai mare decât efectul de venit: a)utilitatea
marginală a unei ore de muncă este mai mare decât utilitatea marginală a unei ore de timp liber;
b)utilitatea marginală a unei ore de muncă este mai mică decât utilitatea marginală a unei ore de
timp liber; c) productivitatea marginală a unei ore de muncă este mai mare decât productivitatea
marginală a unei ore de timp liber; d)productivitatea marginală a unei ore de muncă este mai mică
decât productivitatea marginală a unei ore de timp liber; e) utilitatea marginală a unei ore de
muncă este egală cu utilitatea marginală a unei ore de timp liber.

43) Cererea de muncă depinde în primul rând: a) nivelul salariului solicitat de sindicate; b)
productivitatea marginală a muncii şi salariul mediu; c) echilibrul de forţe dintre patronate şi
 sindicate; d) reglementărilor impuse de guvern pe piaţa muncii; e) fluxurile migratori ale forţei de
muncă.

44) Curba ofertei individuale de muncă: a) este normală în raport cu nivelul salariului; b) nu are nici un
punct de inflexiune;c) admite ca asimptotă orizontală abscisa; d) admite ca asimptotă verticală
ordonata; e) este anormală deoarece de la un anumit nivel al salariului descreşte.

45) Nu reprezintă rigiditate a pieţei muncii: a) dimensiunea temporală; b) dimensiunea spaţială

(teritorială); c) dimensiunea structural-profesională; d) capacitatea de adaptare pe termen scurt; e)
capacitatea de a se stoca.

46) Oferta de muncă perfect elastică: a) este paralelă cu abscisa întrucât creşte exponenţial cu nivelul
salariului; b) este paralelă cu ordonata deoarece nu există condiţii pentru stocarea serviciului –
muncă; c) este întâlnită în cazul forţei de muncă necalificate; d) arată o creştere direct
proporţională a cantităţii de muncă în raport cu nivelul salariului; e) indică o relaţie invers
proporţională între cantitatea de muncă şi nivelul salariului.

47) Monopsonul pe piaţa muncii are ca efect: a) atingerea nivelului de echilibru al salariului şi un exces
de cerere; b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării şi un deficit al nivelului de salarizare; c)
restricţionarea atât a nivelului salarizării, cât şi a nivelului ocupării; d) blocarea funcţionării pieţei
muncii şi o creştere bruscă a salariilor; e) liberalizarea circulaţiei forţei de muncă între sectoarele
ecoomiei naţionale.

48) Monopolul pe piaţa muncii are ca efect: a) atingerea nivelului de echilibru al salariului şi un exces de
cerere; b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării şi un deficit al nivelului de salarizare; c)
restricţionarea atât a nivelului salarizării, cât şi a nivelului ocupării; d) apariţia unei creşteri
artificiale a ofertei de forţă de muncă; e) liberalizarea circulaţiei forţei de muncă între sectoarele
ecoomiei naţionale.

49) Nu reprezintă consecinţă a existenţei monopolului bilateral pe piaţa muncii; a) atingerea nivelului
salariului de echilibru; b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării forţei de muncă; c)
restricţionarea nivelului ocupării forţei de muncă; d) apariţia unor negocieri între patronate şi
sindicate; e) existenţa şomajului.

50) Dacă preţul muncii este de 1 unităţi monetare, productivitatea marginală a muncii 2 unităţi
de produs, iar preţul unei unităţi de produs 5 unităţi monetare, atunci acest producător: a)
minimizează costul total; b) maximizează profitul; c) nu are profit maxim;d) este în
situaţie de monopol; e) nici una dintre cele de mai sus.
51) O reducere a cererii de muncă într-un domeniu dat conduce la modificarea salariului şi a
nivelului ocupării astfel: a) creştere/creştere; b) creştere/reducere; c) reducere/creştere; d)
reducere/menţinere constantă; e) reducere/reducere.
52) Dacă salariul creşte, iar efectul de substituţie este dominant, individul va decide: a) să
lucreze mai puţine ore; b) să lucreze ore suplimentare; c) să beneficieze de mai mult timp
liber; d) să nu modifice dimensiunea timpului liber; e) să renunţe la locul de muncă pentru a
deveni şomer.
Capitolul 18. Şomajul

1) Măsurarea şomajului: 1) nu se realizează pe baza unei metodologii unice; 2) nu este posibilă, nici
necesară; 3) se realizează prin calculul unor indicatori specifici; 4) constituie o problemă
controversată; 5) implică estimarea nivelului, structurii, intensităţii şi duratei lui. a) (1,2,3); b)
(3,4,5); c) (1,3,4,5); d) (2,3,4,5); e) (1,5)

2) O persoană care-şi pierde locul de muncă datorită restrângerii activităţii în construcţii (în perioada
de iarnă) poate fi încadrată în şomajul: a) tehnologic; b) intermitent; c)structural; d) sezonier; e) de
echilibru.

3) Şomajul deghizat se manifestă mai ales în: a) sectorul privat; b) sectoarele cu eficienţă sporită; c)
sectorul public; d) firmele în care există o competiţie puternică între salariaţi; e) nici o variantă nu
este corectă.

4) Care dintre următoarele procese contribuie direct la apariţia şi/sau extinderea şomajului? 1)
reducerea cursului valutar; 2) reducerea costului de producţie; 3) creşterea ofertei de muncă ceteris
paribus; 4) reducerea cererii de muncă ceteris paribus; 5) reducerea puterii de cumpărare a banilor.
a) (1,2,3); b (1,4); c(3,4,5); d(3,4); e (2,5).

5) Creşterea cererii pe piaţa bunurilor şi serviciilor determină, în condiţiile unei oferte de muncă
nemodificată: a) creşterea ratei şomajului; b) reducerea ratei şomajului; c) scăderea cererii de
muncă; d) reducerea salariilor; e) scăderea producţiei.

6) Creşterea cererii pe piaţa bunurilor şi serviciilor determină, în condiţiile unei oferte de muncă
nemodificată: a) creşterea ratei şomajului; b) reducerea ratei şomajului; c) scăderea cererii de
muncă; d) reducerea salariilor; e) scăderea producţiei.

7) Sporirea investiţiilor în retehnologizare determină, pe termen lung: a) creşterea şomajului

structural; b) creşterea şomajului tehnologic; c) reducerea şomajului sezonier; d) reducerea
şomajului structural; e) creşterea şomajului deghizat.

8) Curba Phillips, în varianta sa iniţială, evidenţia o relaţie între: a) rata şomajului şi rata salariilor
nominale; c) multiplicator şi acceleratorul investiţiilor; c) investiţii şi rata de creştere a PIB; d) viteza
de circulaţie a banilor şi rata şomajului; e) rata inflaţiei şi cursul de schimb al monedei.
9) Şomajul natural descrie acel nivel al şomajului la care: a) producţia economiei corespunde nivelului
potenţial; b) are loc accelerarea inflaţiei; c) şomajul fricţional este nul; d) şomajul structural este nul;
e) şomajul tehnologic este nul.

10) Raportul dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată este de 1 la 4. Ştiind că populaţia activă
cuprinde şomerii şi populaţia ocupată, rata şomajului calculată la populaţia activă este: a) 25%; b)
20%; c) 30%; d) 8%; e) 15%.

11) Populaţia totală este de 22,5 milioane persoane. Populaţia în afara limitelor pentru vârsta de muncă
este de 10 milioane persoane. Populaţia în vârstă de muncă, dar inaptă, este de 0,2 milioane
persoane. Persoanele casnice, elevii, studenţii şi militarii în termen însumează 0,8 milioane
persoane. Dacă populaţia ocupată este de 10 milioane persoane, atunci numărul şomerilor şi rata
şomajului calculată în raport cu populaţia activă sunt: a) 2,3 milioane, 23%; b) 2,3 milioane, 20%; c)
1,5 milioane, 15%; d) 1,5 milioane, 13,04%; e) 2,5 milioane, 21,73%.

12) Şomajul se referă la: a) un dezechilibru economic, cererea de muncă fiind mai mare decât oferta; b)
un deficit de forţă de muncă; c) o stare pozitivă a economiei; d) neasigurarea locurilor de muncă
pentru o parte din populaţia activă disponibilă; e) satisfacerea cererilor de angajare, indiferent dacă
solicitanţii au sau nu un loc de muncă.

13) Şomajul apare atunci când: a) cererea este mai mare decât oferta pe piaţa muncii; b) cererea este
mai mică decât oferta pe piaţa muncii; c) cererea este egală cu oferta pe piaţa muncii; d) există
exces de cerere pe piaţa muncii; e) piaţa muncii este în echilibru.

14) Rata şomajului se calculează ca raport între: a) populaţia ocupată şi populaţia activă; b) populaţia
ocupată şi populaţia totală; c) populaţia activă şi populaţia totală; d) numărul şomerilor şi populaţia
totală; e) numărul şomerilor şi populaţia activă.

15) Din perspectiva pieţei muncii, modificarea structurii economiei pe activităţi se reflectă în: a) şomajul
ciclic; b) şomajul structural; c) şomajul tehnologic; d) creşterea ofertei de forţă de muncă; e)
creşterea resurselor de forţă de muncă.

16) Din perspectiva pieţei muncii, progresul tehnologic se reflectă în: a) şomajul ciclic; b) şomajul
structural; c) şomajul tehnologic; d) creşterea ofertei de forţă de muncă; e) creşterea resurselor de
forţă de muncă.

17) Dacă piaţa muncii este în echilibru, atunci: a) nu există şomaj; b) nu există şomaj involuntar; c) nu
există şomaj voluntar; d) populaţia ocupată este egală cu populaţia activă; e) populaţia ocupată este
mai mare decât populaţia activă.
18) Percepţia că salariile sunt prea mici determină: a) şomaj involuntar; b) şomaj voluntar; c) creşterea
ofertei de forţă de muncă; d) reducerea cererii de forţă de muncă; e) reducerea ofertei excedentare
de forţă de muncă.

19) Negocierile colective care impun un nivel ridicat al salariului determină: a) creşterea cererii de forţă
de muncă; b) reducerea cererii de forţă de muncă; c) diminuarea şomajului; d) creşterea populaţiei
ocupate în raport cu populaţia activă; e) reducerea ofertei de forţă de muncă.

20) Cauza principală a şomajului în condiţiile echilibrului keynesian de subocupare este: a) slaba
calificare a lucrătorilor; b) randamentul scăzut al capitalului; c) insuficienţa cererii de bunuri; d)
mobilitatea redusă a forţei de muncă; e) insuficienţa echipamentului de producţie.

21) Noţiunea de “şomaj involuntar” a fost introdusă în ştiinţa economică de: a) A. Smith; b) D. Ricardo;
c) V. Pareto; d) J. M. Keynes; e) P. Samuelson.

22) Relaţia inversă între variaţia salariului nominal şi rata şomajului se reprezintă prin: a) curba Lorentz;
b) curba Laffer; c) curba Friedman; d) curba Phillips; e) curba posibilităţilor de producţie.

23) Dacă rata efectivă a şomajului este mai mare decât rata şomajului natural, atunci: a) resursele
economiei sunt suprautilizate; b) în economie există presiuni inflaţioniste; c) a + b; d) resursele de
muncă ale economiei sunt subutilizate; e) producţia reală este superioară celei potenţiale.

24) Rata naturală a şomajului este : a) asociată cu ocuparea deplină; b) rata şomajului asociată cu
producţia potenţială; c) rata minimă a şomajului; d) a şi b; e) a, b şi c.

25) Considerăm că nivelul producţiei potenţiale (Yp) = 1500; rata naturală a şomajului (Rn) = 6 %; rata
actuală a şomajului (Ra) = 9 %. Nivelul producţiei actuale folosind legea Okun este : a) 135; b) 1365;
c) 1200; d) 300; e) 1355.

26) Produsul intern brut efectiv este mai mare decat cel potential. In aceste conditii: a) inflatia se
reduce; b) rata somajului nu se modifica; c) se manifesta tendinta de dezinflatie; d) rata somajului
este mai mare decat NAIRU; e) se reduce şomajul structural.

27) Presupunem că nivelul producţiei potenţiale (Yp) = 1000 u.m.; rata naturală a şomajului (Rn) = 5 %;
rata actuală a şomajului (Ra) = 10 %; multiplicatorul fiscal (M T) = 2. Pentru a elimina decalajul de
 producţie, atunci taxele autonome : a) cresc cu 25 u.m.; b) scad cu 25 u.m.; c) cresc cu 50 u.m.; d)
scad cu 75 u.m.; e) scad cu 50 u.m.

28) Conform legii lui Okun atunci când are loc o depăşire a ratei naturale a şomajului, PIB real: a)
depăşeşte PIB potenţial; b) scade sub nivelul PIB potenţial; c) este influenţat doar de nivelul
preţurilor; d) evoluează direct proporţional; e) se transformă în PIB nominal.

29) Dacă cererea pentru bunurile realizate cu ajutorul factorului muncă va creşte, atunci: a) oferta de
muncă creşte; b) cererea de muncă se reduce; c) cererea de muncă va spori; d) oferta de muncă se
va reduce; e) salariile vor scădea.

30) creştere a ofertei de muncă concomitentă cu scăderea cererii de muncă poate determina: a)
creşterea şomajului; b) menţinerea salariului real;c) sporirea salariului real; d) creşterea gradului de
ocupare a forţei de muncă; e) nici una din cele de mai sus.

31) Dacă rata actuală a şomajului este mai mare decât rata şomajului natural, atunci: a) resursele
economiei sunt suprautilizate; b) rata şomajului natural este prea mică; c) în economie există
presiuni inflaţioniste puternice; d) toate variantele de mai sus; e) nici una dintre variantele de mai
sus.

32) Care dintre afirmaţiile de mai jos cu privire la rata naturală a şomajului nu este adevărată? a) rata
naturală a şomajului este mai mare de 0%; b) rata naturală a şomajului există în orice societate; c)
rata naturală a şomajului este determinată de factori conjuncturali; d) rata naturală a şomajului nu
conduce la accelerarea inflaţiei; e) reducerea ratei naturale a şomajului este ineficientă economic.

33) Poate fi considerat şomer: a) un individ care a demisionat de bunăvoie; b) un fost angajat care nu
mai caută loc de muncă;c) un student la cursurile de zi; d) o gospodină care munceşte în propria
casă; e) un individ care s-a îmbolnăvit grav şi nu mai poate munci.

34) Pentru a fi considerat şomer, un individ trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii. Dintre
acestea nu face parte condiţia: a) să fie apt de muncă; b) să nu muncească; c) să fie disponibil
pentru angajare; d) să mai fi muncit în trecut; e) să caute un loc de muncă.

35) Un individ apt de muncă, ce tocmai a terminat facultatea, dar nu şi-a găsit încă un loc de muncă,
poate fi încadrat în categoria de şomaj: a) fricţional; b) structural; c) ciclic; d) permanent; e)
natural.

36) Populaţia totală a unei ţări este de 20 milioane indivizi. Din aceştia 10 milioane sunt în afara vârstei
de muncă, iar alţi 500 000 sunt inapţi de muncă. Ştiind că elevii şi studenţii, militarii în termen şi
 persoanele casnice sunt în număr de 500 000 şi că populaţia ocupată este 9/10 din populaţia activă,
în ţara respectivă şomajul este de: a) 100 000; b) 500 000; c) 400 000; d) 150 000 e) 855 000.

37) Populaţia totală a unei ţări este 22 mil. persoane, din care 8 mil. sunt inapte de muncă, din populaţia
aptă 10 mil. au loc de muncă remunerat. Din populaţia aptă neocupată, jumătate caută loc de
muncă şi sunt dispuşi să se angajeze imediat. Numărul şomerilor şi rata şomajului calculată în raport
cu populaţia activă disponibilă sunt: a) 2,0 milioane, 23%; b) 2,3 milioane, 20%; c) 1,5 milioane, 15%;
d) 1,5 milioane, 13,4%; e) 2,0 milioane, 14,2%.

38) Raportul dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată este de 1 la 4. Ştiind că populaţia activă
cuprinde şomerii şi populaţia ocupată, rata şomajului calculată la populaţia activă este:a) 25%; b)
20%; c) 30%; d) 8%; e) 15%.

39) Şomajul voluntar este determinat de: a) sporul demografic mai accentuat decât dinamica economiei
naţionale; b) restructurarea activităţii economice la diferite niveluri; c) incompatibilitatea pregătirii
profesionale cu cerinţele pieţei muncii; d) imposibilitatea de a găsi un loc de muncă la salariul dorit;
e) aplicarea legislaţiei muncii în reglementarea raporturilor de muncă.

40) Rata naturală a ocupării exprimă: a) ponderea populaţiei ocupate în numărul populaţiei totale a
ţării; b) situaţia ocupării integrale a populaţiei apte şi disponibile pentru muncă; c) situaţia în care
există numai şomaj voluntar; d) situaţia în care există numai şomaj involuntar; e) situaţia în care nu
există şomaj .

41) Formarea şomajului este determinată de: a) diminuarea ratei natalităţii; b) diminuarea puterii de
cumpărare a monedei; c) sporirea ofertei de muncă, ceteris paribus; d) creşterea cererii de muncă,
ceteris paribus; e) diminuarea cursului valutar.

42) Evaluarea şomajului se poate asigura prin calcularea: a) dezechilibrului dintre producţie şi consum;
b) unor indicatori absoluţi şi relativi; c) dezechilibrului dintre oferta de muncă şi cererea de locuri de
muncă; d) ratei inflaţiei; e) vitezei de rotaţie a banilor.

43) O persoană care a ajuns în situaţia de şomer datorită recesiunii economice poate fi încadrată în
şomajul: a) intermitent; b) ciclic; c) tehnologic; d) structural; e) voluntar.

44) Costul şomajului la nivelul persoanelor şi grupurilor de persoane afectate cuprinde: a) numai
aspecte economice; b) doar aspecte psihologice, comportamentale; c) preponderent aspecte
morale; d) aspecte de natură economică, etică, social-economică ş.a.; e) aspecte privind doar
posibilităţile personale de consum.
45) Ţintele de restructurare a economiei pe activităţi, forme de proprietate, teritoriu ş.a., formează
cauza esenţială pentru şomajul: a) sezonier; b) intermitent; c) structural; d) tehnologic; e) ciclic.

46) În România, şomajul are caracteristici specifice determinate de faptul că: a) este cercetat dintr-o
perspectivă metodologică pluricriterială; b) este determinat de complexitatea tranziţiei la economia
de piaţă concurenţial-funcţională; c) este generat doar de disponibilizarea muncii în contextul
retehnologizării; d) se manifestă îndeosebi sub forma şomajului voluntar; e) se înregistrează în
special ca şomaj natural.

47) La momentul t0, populaţia activă a unei ţări este de 50 milioane persoane, iar rata şomajului de
12,5%. La momentul t1 numărul şomerilor se reduce cu 20%, iar populaţia activă sporeşte cu 2
milioane de persoane. În această situaţie, rata şomajului la momentul t1 va fi: a) 10,60%; b) 11,65%;
c) 9,61%; d) 12,10%; e) 13,50%.

48) În condiţiile în care rata şomajului este la momentul t1 de 10%, iar la momentul t0, a fost de 12%,
înseamnă că rata şomajului s-a redus cu: a) 12,57%; b) 19,76%; c) 63,33%; d) 16,67%; e) 83,33%.

49) Într-o ţară, PIB potenţial=10000 mld. USD, PIB efectiv=9000 mld. USD, rata naturală a şomajului este
4%. În baza legii OKUN, rata şomajului efectiv ar fi: a) 14%; b) 10%, c) 6%; d) 9%; e) nici un răspuns
corect.

50) Şomajul explicat de J.M.Keynes şi pus pe seama variaţiilor cererii efective globale are caracter: a)
permanent; b) ciclic; c) sezonier; d)structural; e) clasic.

51) Conform legii lui Okun atunci când are loc o depăşire a ratei naturale a şomajului, de către cea
efectivă, PIB real:a) depăşeşte PIB potenţial;b) scade sub nivelul PIB potenţial;c) nu este afectat;d)
oscilează în jurul PIB-ului potenţial; e) nici un răspuns corect.

52) La un nivel al salariului real mai mare decât salariul de echilibru , diferenţa dintre oferta de muncă şi
ceea ce doresc să angajeze firmele reprezintă : a) şomaj fricţinal; b) şomaj involuntar; c) şomaj
structural; d) şomaj tehnic; e) şomaj tehnologic.

53) Sunt efecte ale şomajului: a) pierderea dexterităţii datorită diviziunii muncii; b) echilibrarea
bugetului de stat; c) reducerea PIB; d) creşterea transferurilor ;e) nici un răspuns corect.

54) O persoană care tocmai a absolvit facultatea şi nu şi-a găsit încă un loc de muncă face parte din
următoarea categorie de şomaj: a) voluntar; b) fricţional; c) structural; d) tehnologic; e) de
discontinuitate.
55) Şomajul natural descrie acel nivel al şomajului la care: a) producţia economiei corespunde nivelului
potenţial; b) are loc accelerarea inflaţiei; c) şomajul fricţional este nul; d) suma dintre şomajul
fricţional şi cel structural este negativă; e) suma dintre şomajul fricţional şi cel voluntar este zero.

56) Raportul dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată este de 1 la 4. Ştiind că populaţia activă
cuprinde şomerii şi populaţia ocupată, rata şomajului calculată la populaţia activă este: a) 25%; b)
20%; c) 30%; d) 8%; e) 15%.

57) Populaţia totală a unei ţări este de 22,5 milioane persoane. Populaţia în afara limitelor pentru vârsta
de muncă este 10 milioane persoane; populaţia în vârstă de muncă, dar inaptă, 0,2 milioane
persoane; persoane casnice, elevi, studenţi, militari în termen, 0,8 milioane persoane; populaţia
ocupată, 10 milioane persoane. Numărul şomerilor şi rata şomajului calculată în raport cu populaţia
activă disponibilă sunt: a) 2,3 milioane, 23%; b) 2,3 milioane, 20%; c) 1,5 milioane, 15%; d) 1,5
milioane, 13,04%; e) 2,5 milioane, 21,73%.

58) Noţiunea de “şomaj involuntar” a fost introdusă în ştiinţa economică de: a) A. Smith; b) D. Ricardo;
c) V. Pareto; d) J.M. Keynes; e) P. Samuelson.

59) Cauza principală a şomajului în condiţiile echilibrului keynesian de subocupare este: a) slaba
calificare a lucrătorilor; b) randamentul scăzut al capitalului; c) insuficienţa cererii de produse; d)
rigiditatea factorului muncă între sectoarele de activitate ale economiei; e) insuficienţa
echipamentului de producţie.

60) Legea lui Okun exprimă: a) relaţia pozitivă dintre şomaj şi produsul intern brut; b) relaţia pozitivă
dintre inflaţie şi produsul intern brut; c) relaţia negativă dintre şomaj şi produsul intern brut; d)
relaţia negativă dintre inflaţie şi produsul intern brut; e) relaţia negativă dintre şomaj şi dinamica
preţurilor.

61) Rata şomajului se calculează ca: a) diferenţă între populaţia ocupată şi numărul de şomeri; b)
raport între numărul şomerilor şi populaţia ocupată; c) raport între numărul şomerilor şi
populaţia activă disponibilă; d) raport între populaţia ocupată şi populaţia activă
disponibilă; e) oricare dintre variantele de mai sus poate fi acceptată.
Capitolul 19. Piaţa monetară

1) Creşterea ratei dobânzii determină: a) creşterea costului de oportunitate pentru cererea de

monedă; b) reducerea costului de oportunitate pentru cererea de monedă; c) creşterea masei
monetare; d) creşterea produsului intern brut; e) creşterea investiţiilor.

2) Cota rezervelor obligatorii ale băncilor este de 20%. Suma maximă de monedă scripturală creată de
sistemul bancar ca urmare a unui depozit iniţial de 2 miliarde u.m. este: a) 20 miliarde u.m.; b) 10
miliarde u.m.; c) 8 miliarde u.m.; d) 5 miliarde u.m.; e) 2 miliarde u.m.

3) Cererea de monedă pentru motivul tranzacţional este

L1=50+ 0,5⋅Y , unde Y este venitul
agregat. Cererea de monedă pentru motivul speculativ este
L2=50−125⋅r , unde r este rata
dobânzii. Dacă oferta de monedă este de 325 u.m., iar venitul agregat este de 500 u.m., atunci rata
dobânzii este: a) 10%; b) 15%; c) 20%; d) 25%; e) 30%.

4) Nu este instrument al politicii monetare: a) cota rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale; b)
cumpărările de titluri guvernamentale de către banca centrală; c) vânzările de titluri guvernamentale
de către banca centrală; d) consumul guvernamental de bunuri şi servicii; e) rata dobânzii la
depozitele băncilor comerciale la banca centrală.

5) Băncile comerciale au capacitatea de a crea monedă: a) tipărind numerar; b) acordând credite; c)

schimbând numerarul din casierie în rezerve la banca centrală; d) cumpărând titluri
guvernamentale; e) acceptând depozite.

6) Dacă banca centrală reduce cota rezervelor obligatorii, atunci: a) publicul nebancar cumpără mai
multe titluri de stat; b) băncile acordă mai puţine credite; c) băncile creează mai mulţi bani; d)
formarea capitalului este descurajată; e) preţurile se reduc.

7) Atunci când veniturile consumatorilor cresc în faza de expansiune, cererea de bani: a) creşte din
motivele tranzacţional şi precauţional; b) scade din motivul speculativ; c) creşte din motivul
speculativ; d) scade din motivul tranzacţional; e) scade din motivul precauţional.

8) Care din măsurile următoare este specifică unei politici monetare expansioniste? a) creşterea ratei
dobânzii la refinanţarea băncilor comerciale de către banca centrală; b) creşterea cotei rezervei
obligatorii ale băncilor comerciale; c) creşterea cheltuielilor guvernamentale; d) cumpărarea de
titluri guvernamentale de către banca centrală; e) reducerea impozitării.
9) Cererea de bani este: a) direct legată de produsul intern brut şi rata dobânzii; b) direct legată de
produsul intern brut şi invers de rata dobânzii; c ) invers legată de produsul intern brut şi direct de
rata dobânzii; d) invers legată de produsul intern brut şi rata dobânzii; e) în scădere în faza de
expansiune a ciclului economic.

10) Dacă Banca Naţională ar impune un plafon al ratei dobânzii, atunci: a)cantitatea cerută de bani ar fi
mai mare decât cantitatea oferită; b)cantitatea cerută de bani ar fi mai mică decât cantitatea
oferită; c)piaţa monetară ar fi în echilibru; d)oferta de bani ar creşte, iar cererea de bani s-ar
reduce; e)moneda naţională s-ar aprecia.

11) Efectele unui exces al cererii de monedă faţă de ofertă sunt: a) creşterea ratei dobânzii şi creşterea
cursului obligaţiunilor; b) creşterea ratei dobânzii şi reducerea cursului obligaţiunii; c) reducerea
ratei dobânzii şi creşterea cursului obligaţiunilor; d) reducerea ratei dobânzii şi reducerea cursului
obligaţiunilor; e) menţinerea constantă a ratei dobânzii şi a cursului obligaţiunilor.

12) Să presupunem că o persoană a găsit o cutie îngropată ce conţinea 100.000 u.m. Dacă persoana
respectivă foloseşte aceşti bani pentru a-şi deschide un cont şi dacă banca trebuie să păstreze sub
formă de rezerve o cotă de 20% din depozite, suma maximă cu care creşte masa monetară
este:a)100.000 u.m.; b)120.000 u.m.; c)180.000 u.m.; d)400.000 u.m.; e)500.000 u.m.

13) Printre măsurile de restrângere a masei monetare nu se numără:a) creşterea ratei dobânzii;
b)creşterea cotei rezervelor obligatorii; c)scăderea ratei dobânzii;d) vânzarea de titluri de stat de
către banca centrală; e)vânzarea de valută de către banca centrală.

14) Multiplicatorul creditului este influenţat direct de:a)nivelul depozitelor; b)viteza de rotaţie a
capitalului; c)producţia de bunuri şi servicii; d)cota rezervelor obligatorii; e)durata de rotaţie a
capitalului.

15) Generarea monedei de cont de către băncile comerciale: a)este limitată direct prin legea bancară;
b)este controlată indirect de banca centrală; c)asigură independenţa economiei faţă de politica
monetară a băncii centrale; d)asigură finanţarea întreprinderilor cu pierderi; e)este rezultatul unei
decizii administrative.

16) Nu reprezintă instrument de politică monetară: a)rata dobânzii la depozitele băncilor comerciale la
banca centrală; b)rata dobânzii la refinanţarea băncilor comerciale de către banca centrală; c)cota
rezervelor minime obligatorii; d)operaţiunile băncii centrale pe “piaţa deschisă”; e)impozitele
indirecte.
17) Cererea de bani pentru motivul tranzacţional depinde de: a)producţia de bunuri şi servicii;
b)depozitele bancare; c)rata dobânzii; d)cursul de schimb; e)salariile nominale.

18) Creşterea cheltuielilor guvernamentale are un efect inflaţionist mai mare dacă este finanţată prin:
a)vânzare de titluri guvernamentale către populaţie; b)vânzare de titluri guvernamentale către
societăţile comerciale private din sectorul nebancar; c)vânzare de titluri guvernamentale către
băncile comerciale; d)vânzare de titluri guvernamentale către banca centrală; e)creşterea
impozitării.

19) Dacă banca centrală cumpără titluri de stat, atunci: a)investiţiile sunt descurajate; b)au loc intrări de
capital din străinătate, iar cursul de schimb se apreciază; c)au loc ieşiri de capital în străinătate, iar
cursul de schimb se apreciază; d)oferta de bani creşte, iar ratele dobânzii se reduc; e)oferta de bani
se reduce, iar ratele dobânzii cresc.

20) Viteza de rotaţie a banilor se accelerează dacă: a)cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor se
reduce, ceilalţi factori rămânând constanţi; b)preţurile cresc, ceilalţi factori rămânând constanţi;
c)masa monetară creşte, ceilalţi factori rămânând constanţi; d)preţurile cresc în aceeaşi măsură ca
şi masa monetară, în condiţiile în care cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor rămâne constantă;
e)preţurile cresc în măsura în care se reduce cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor, în condiţiile
în care masa monetară rămâne constantă.

21) Rata dobânzii se reduce dacă: a)nevoile de finanţare din economie cresc; b)oferta de monedă se
reduce, iar cererea de monedă creşte; c)oferta de monedă creşte, iar cererea de monedă se reduce;
d)deficitul trezoreriei creşte; e)banca centrală emite mai puţină monedă.

22) Rata dobânzii creşte dacă: a)disponibilităţile temporare din economie cresc; b)oferta de monedă se
reduce, iar cererea de monedă creşte; c)oferta de monedă creşte, iar cererea de monedă se reduce;
d)excedentul trezoreriei creşte; e) banca centrală emite mai multă monedă.

23) Economisirea este descurajată atunci când: a)rata dobânzii se reduce; b)rata dobânzii rămâne
constantă; c)rata dobânzii creşte; d)rata dobânzii este mai mare decât rata inflaţiei; e)rata dobânzii
este mai mare decât deprecierea monedei naţionale.

24) În cadrul pieţei monetare au loc tranzacţii privind: a)emiterea de titluri de proprietate;
b)cumpărarea şi vânzarea de acţiuni; c)cumpărarea şi vânzarea de obligaţiuni; d)finanţarea şi
refinanţarea; e)cumpărarea şi vânzarea bunurilor în rate.

25) Trezoreria: a)este o bancă comercială; b)atrage depozite de la populaţie şi acordă credite agenţilor
economici; c)este bancă a statului care centralizează şi gestionează fondurile publice; d)realizează
schimb valutar pentru persoanele fizice, rezidenţi şi nerezidenţi; e)are surplus de fonduri dacă
bugetul este deficitar.
26) Dacă rata dobânzii este 10%, atunci valoarea prezentă a unei unităţi monetare ce se obţine peste
doi ani este: a)0,826; b)0,910; c)1,008; d)1,101; e)1,211.

27) Dacă rata anuală a dobânzii este 10%, atunci valoarea prezentă a sumei de 1 milion lei disponibilă
peste un an este: a)1.100.000 lei; b)999.999,9 lei; c)909.090,9 lei; d)10.000.000 lei; e)100.000 lei.

28) Viteza de circulaţie a monedei este constantă. Dacă produsul intern brut creşte cu 5%, iar masa
monetară, cu 20,75%, atunci rata inflaţiei este: a)15%; b)15,75%; c)20,75%; d)25,75%; e)26,79%.

29) În T0 masa monetară este de 2.000 miliarde u.m. În perioada T 0-T1, sistemul bancar acordă credite de
450 miliarde u.m. iar credite de 250 miliarde u.m. ajung la scadenţă şi trebuie rambursate către
bănci. Atunci, masa monetară în T 1 este: a) 2.300 miliarde u.m.; b) 2.000 miliarde u.m.; c) 2.200
miliarde u.m.; d) 2.100 miliarde u.m.; e) 2.500 miliarde u.m.

30) Dacă preţurile cunosc o creştere generalizată de 25%, puterea de cumpărare a monedei: a)
scade cu 20%; b) scade cu 25%; c) creşte cu 33,33%; d) nu se modifică; e) scade cu 80%.
În condiţiile existenţei unui exces de cerere de fonduri de împrumut pe piaţa monetară, rata
dobânzii are tendinţa de a: a) scădea; b) creşte; c) rămâne la acelaşi nivel; d) egala întotdeauna
rata inflaţiei; e)ajunge la zero.
31) Pe piaţa monetară, la o rată anuală a dobânzii de 15% există un exces de cerere de fonduri de
împrumut în timp ce la o rată anuală a dobânzii de 25% apare un exces de ofertă de fonduri
de împrumut. Rata dobânzii de echilibru pe piaţa monetară este: a) mai mică de 15%; b) între
15% şi 25%; c) mai mare de 25%; d) întotdeauna egală cu rata inflaţiei; e) zero.

32) În situaţia în care cererea de fonduri de împrumut creşte mai rapid faţă de oferta de fonduri
de împrumut, rata dobânzii de echilibru pe piaţa monetară: a) creşte; b) scade; c) rămâne
constantă; d) este zero; e) este întotdeauna egală cu rata inflaţiei.

33) Pe piaţa monetară cererea şi oferta de fonduri de împrumut sunt C m=10-20d’ şi Om=530d’, unde d’
reprezintă rata dobânzii. La echilibru, rata dobânzii şi mărimea fondurilor de împrumut (în mii mld.
lei) sunt: a) 15% şi respectiv 8; b) 15% şi respectiv 10; c) 10% şi respectiv 8; d) 10% şi respectiv 10; e)
25% şi respectiv 10.

34) Banca Centrală: 1) reprezintă instituţia unică de emisiune, deţinând monopolul punerii în circulaţie a
biletelor de bancă, bancnote şi moneda divizionară; 2) este recunoscută drept bancă a băncilor; 3)
are rolul de a asigura stabilitatea monetară şi de a veghea la compatibilitatea acesteia cu
expansiunea monetară; 4) acordă credite pe termen scurt şi lung populaţiei; 5) conlucrează cu
Trezoreria, acordându-i, în cazuri bine justificate, creditele solicitate. a) (1,2,3,4,5); b) (2,3,4,5); c)
(1,3,5); d) (1,4,5); e) (1,2,3,5).
35) Care dintre următoarele elemente este un exemplu de cvasi-bani? a) moneda divizionară; b) o carte
de credit; c) depozitele la vedere; d) baza monetară; e) un depozit la termen.

36) Oferta de monedă dintr-o economie este realizată de: a) instituţiile publice; b) Ministerul Finanţelor;
c) Trezorerie; d) Banca centrală şi băncile comerciale; e)bursa de valori.

37) Băncile comerciale contribuie la expansiunea monetară: a) tipărind bani; b) acordând

credite; c) utilizându-şi rezervele de numerar pentru a satisface cererile de retrageri; d)
vânzând titluri de stat; e) atrăgând depozite.
38) Băncile comerciale se deosebesc de alte instituţii financiare prin: a) sunt principalul finanţator al
statului; b) risc mare de faliment; c) capacitatea legală de a crea monedă scripturală; d) forma de
proprietate; e) faptul că îşi constituie rezerve pentru riscuri neprevăzute.

39) Dacă scade cursul titlurilor de valoare, cererea de monedă determinată de motivul speculaţiei:a)
creşte; b) scade; c) rămâne constantă; d) nu se poate preciza evoluţia acesteia, informaţiile fiind
insuficiente; e)a-d false.

40) Creşterea ofertei de monedă determină: a) scăderea ratei dobânzii şi a cererii agregate; b) creşterea
ratei dobânzii şi a cererii agregate; c) scăderea ratei dobânzii şi creşterea cererii agregate; d)
creşterea ratei dobânzii şi scădererea cererii agregate; e) scăderea ratei dobânzii şi menţinerea
constantă a cererii agregate.

41) Dacă oferta monetară este constantă, creşterea cererii de monedă determină: 1) reducerea masei
monetare din economie; 2) reducerea ratei dobânzii; 3) creşterea ratei dobânzii; 4) creşterea masei
monetare din economie; 5) menţinerea constantă a ratei dobânzii. a) (1,3,5); b (2,4); c) (3,5); d)
(3,4); e) (4,5)

42) Procesul de acomodare monetară presupune: a) creşterea ofertei de monedă prin vânzarea de titluri
pe piaţa liberă de către Banca Centrală; b) creşterea cererii de monedă ca rezultat al creşterii
volumului tranzacţiilor; c) creşterea ofertei de monedă prin achiziţia de către Banca Centrală a
titlurilor emise de stat; d) lipsa intervenţiei Băncii Centrale asupra masei monetare; e) reducerea
ofertei de monedă prin operaţiuni pe piaţa deschisă.

43) Atunci când rata rezervelor obligatorii se reduce (ceteris paribus), este de aşteptat ca: a) masa
monetară să scadă; b) rata dobânzii la credite să crească; c) volumul creditelor acordate să crească;
d) multiplicatorul monedei de cont să se reducă; e) cantitatea de monedă scripturală creată în
sistemul bancar să scadă.
44) În operaţiunile de open-market, rata dobânzii: a) se formează liber pe piaţă; b) este fixată de către
banca centrală; c) este fixată de către băncile comerciale; d) este aceeaşi cu rata rescontului; e) este
aceeaşi cu coeficientul rezervei obligatorii.

45) Ce decizie va lua Banca Centrală dacă va aprecia că i se oferă prea multe hârtii de valoare spre
rescontare? a) va micşora rata rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale la banca centrală; b) va
emite monedă; c) va creşte rata rescontului; d) va micşora rata dobânzii; e) va restricţiona creditul.

46) Creşterea ratei rescontului determină una din următoarele evoluţii: a) creşte cererea pentru
investiţii întrucât creditele sunt mai ieftine; b) creşte masa de monedă scripturală creată prin
acordarea de credite; c) creşte cursul obligaţiunilor pe piaţa financiară; d) scade volumul
investiţiilor în economie; e) a + b.

47) Cât a fost rata rezervei obligatorii dacă la o bază monetară de 10 mld. u.m. s-a creat, prin sistemul
bancar, monedă de cont în valoare de 50 mld. u.m.? a) 10%; b) 15%; c) 20%; d) 50%; e) 25%.

48) Cu cât ar trebui să sporească volumul bunurilor şi serviciilor astfel încât la o creştere a masei
monetare cu 20% şi o viteză de rotaţie constantă, puterea de cumpărare a banilor să nu se modifice?
a) 20%; b) 30%; c) 15%; d) 10%; e) 25%.

49) Cererea nominală de bani este 2.500 miliarde u.m., iar viteza de rotaţie a banilor 5. Masa
monetară aflată în circulaţie este egală cu: a) 500 miliarde u.m.; b) 1.500 miliarde u.m.; c)
2.500 miliarde u.m.; d) 5.000 miliarde u.m.; e) 12.500 miliarde u.m.

50) Oferta de monedă şi viteza de rotaţie a monedei cresc cu 10%, respectiv 1%, iar PIB real creşte cu
5%. În aceste condiţii, nivelul peţurilor: a) creşte cu 5,8%; b) creşte cu 8,5%; c) scade cu 5%; d) scade
cu 1,2%; e) creşte cu 1,2%.
51)
Cererea de monedă în funcţie de mobilul tranzacţional şi al prudenţei este L 1 = 10 + 0,5Y, iar cea în
funcţie de mobilul speculaţiei, L 2 = 50 − 125 i. Ştiind că oferta de monedă este de 100 u.m,
determinaţi rata dobânzii pentru un venit de echilibru de 100 u.m. a) 5%; b) 3%; c) 8%; d) 12%; e)
10%.

52) Cererea de monedă pentru motivul tranzacţional este

L1=50+ 0,5⋅Y , unde Y este venitul
agregat. Cererea de monedă pentru motivul speculativ este 2 L =50−125⋅r , unde r este rata
dobânzii. Dacă oferta de monedă este de 325 u.m., iar venitul agregat este de 500 u.m., atunci rata
dobânzii este: a) 10%; b) 15%; c) 20%; d) 25%; e) 30%.
53) Dacă banca centrală reduce cota rezervelor obligatorii, atunci: a)publicul nebancar cumpără mai
multe titluri de stat; b) băncile acordă mai puţine credite; c) băncile creează mai mulţi bani; d)
formarea capitalului este descurajată; e) preţurile se reduc.

54) Cererea de bani pentru motivul tranzacţional depinde de: a) mărimea şi dinamica veniturilor; b)
expansiunea depozitelor de cont; c) scurgerea de bani din sistemul bancar; d) rata dobânzii; e) cursul
de schimb.

55) Dacă rata dobânzii pe piaţa monetară creşte atunci, în mod normal, cursul titlurilor de valoare pe
piaţa financiară secundară: a) creşte; b scade ; c) nu este influenţat; d) creşte sau scade; e) creşte,
după care devine instabil.

56) O politică monetară restrictivă (a banilor scumpi) va determina : a) stimularea investiţiilor; b)

creşterea salariilor; c) scăderea ratei dobânzii; d) scăderea cursului obligaţiunilor ; e) crearea de noi
locuri de muncă

57) Dacă o bancă comercială creează 200 mil. u.m. monedă scripturală în baza existenţei unor depozite
de 40 mil. u.m. şi nu există scurgeri în afara sistemului bancar, rata rezervelor bancare obligatorii
este: a) 10%; b) 15%; c) 20%; d) 5%; e) nu se poate determina.

58) Viteza de rotaţie a banilor se accelerează dacă: a) cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor se
reduce, ceilalţi factori rămânând constanţi; b) preţurile cresc, ceilalţi factori rămânând constanţi; c)
asa monetară creşte, ceilalţi factori rămânând constanţi; d) preţurile cresc în aceeaşi măsură ca şi
masa monetară, în condiţiile în care cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor rămâne constantă; e)
preţurile cresc în măsura în care se reduce cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor, în condiţiile în
care masa monetară rămâne constantă.

59) Presupunem că rata rezervelor obligatorii ale băncilor este de 20%, iar masa monetară este de 500
miliarde u.m. În acest caz, oferta de moneda este egală cu: a) 500 mld. u.m; b) 550 mld. u.m.; c)
600 mld. u.m.; d) 2500 mld. u.m; e) 25000 mld. u.m.

60) Care dintre următoarele funcţii ale unei bănci comerciale este considerată funcţie activă: a)
constituirea de depozite pentru economiile populaţiei; b) efectuarea de plăţi, pe baza ordinelor de la
clienţii săi; c) derularea operaţiunilor de casă ale firmelor; d) acordarea de împrumuturi
solicitanţilor; e) eliberarea cardurilor de debit pentru cienţiisăi.

61) Creşterea cotei de rezerve obligatorii ale băncii are ca rezultat: a) creşterea ofertei de monedă; b)
scăderea ofertei de monedă; c) sporirea volumului de credite bancare; d) sporirea masei
monetare; e) reducerea şomajului.
62) Dacă indicele de creştere a P.I.B. nominal a fost de 180%, iar rata de creştere a masei monetare a
fost de 50%, atunci viteza de rotaţie s-a modificat cu: a) a crescut cu 30%; b) a crescut cu 120%; c)
a crescut cu 260%; d) a crescut cu 160%; e) a crescut cu 20%.

63) Masa monetară se află în relaţie de acelaşi sens cu: a) cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor la un
anumit preţ; b) viteza de rotaţie a monedei; c) viteza de rotaţie a capitalului; d) numărul de rotaţii
ale capitalului; e) numărul de rotaţii ale monedei.

64) Baza monetară este agregatul monetar: a) care cuprinde numai moneda divizionară, biletele de
bancă şi depozitele la vedere; b) operativ, curent al Băncii Naţionale a României; c) constituit doar
din depozitele la termen ale băncilor comerciale; d) în care se includ numai alte active cu grade
diferite de lichiditate; e) ce cuprinde doar titlurile de valoare ale agenţilor nonbancari.

65) Cererea de monedă este determinară de: a) necesităţile firmelor pentru finanţarea activităţii lor
economice; b) existenţa excedentului bugetar; c) diminuarea vitezei de rotaţie a monedei; d)
convertibilitatea monedelor străine în monedă naţională; e) toate alternativele de mai sus.

66) Majoritatea masei monetare dintr-o economie se prezintă sub formă de: a) numerar; b) monedă
scripturală; c) rezervă a băncilor; d) aur; e) valută.

67) Profitul bancar: a) este sinonim cu venitul bancar; b) este mai mare decât câştigul bancar; c) este
egal cu diferenţa dintre dobânda încasată şi dobânda plătită de bancă; d) este mai mic decât câştigul
bancar; e) este invers proporţional cu durata plasamentului.

68) Masa monetară creşte cu 26%, iar preţurile cresc cu 20%. Dacă viteza de rotaţie a monedei este
constantă, atunci volumul fizic al tranzacţiilor: a) creşte cu 5%; b) scade cu 26%; c) creşte cu 26%; d)
nu se modifică; e) creşte cu 20%.

69) Care este suma prezentă care generează peste doi ani, în regim de dobândă compusă, o sumă finală
de 144.000 u.m., în condiţiile în care rata anuală a dobânzii este de 20%?: a) 110.000 u.m.; b)
100.000 u.m.; c) 90.000 u.m.; d) 80.000 u.m.; e) 70.000 u.m.

70) Agregatul monetar M1 defineşte: a) numerarul aflat în circulaţie; b) numerarul aflat în posesia
agenţilor nonfinanciari; c) numerarul aflat în circulaţie şi soldul conturilor bancare la vedere,
operabile prin cecuri; d) numerarul aflat în circulaţie şi depozitele bancare obligatorii; e) numerarul
şi creditele bancare.

71) Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate: a) creşterea deficitului bugetar determină
creşterea fondurilor de împrumut; b) atunci când banca centrală cumpără obligaţiuni ale
guvernului masa monetară creşte; c) atunci când banca centrală cumpără obligaţiuni ale guvernului
 masa monetară scade; d) neutralitatea monedei exprimă influenţa nulă pe care o are asupra
economiei reale; e) nici un răspuns corect.

72) Daca rata rescontului creşte atunci:a) rata dobânzii şi oferta de monedă scad;b)rata dobânzii şi
oferta de monedă cresc; c) oferta de moneda scade si rata dobânzii creste;d)rata dobânzii scade si
oferta de moneda creste; e.)rata dobânzii scade.

73) O politică monetară restrictivă (a banilor scumpi) va determina : a) crearea de noi locuri de muncă ;
b) stimularea investiţiilor ; c) stimularea economisirii ; d) creşterea cursului titlurilor de valoare pe
piaţa financiară secundara ; e) nici un răspuns corect.

74) Volumul valoric al bunurilor şi serviciilor creşte de cinci ori, în timp ce viteza de rotaţie a banilor
creşte cu 150%, iar masa monetară este, la începutul perioadei 1000 miliarde u.m., atunci masa
monetară de la sfârşitul perioadei este:a) tot 1000 miliarde u.m. b) 1200 miliarde u.m. c) 2000
miliarde u.m. d) 3000 miliarde u.m. e)nici una din variantele de mai sus.

75) Nu reprezintă împrejurări ce favorizează creşterea volumului masei monetare într-o economie:a)
creşterea volumului valoric al bunurilor economice marfare; b) acoperirea deficitului bugetului de
stat; c) scăderea vitezei de rotaţie a banilor; d) convertirea monedei naţionale în monedă străină;
e) nici una din cele de mai sus.

76) Masa monetară este de 150 mld. u.m., din care numerarul reprezintă 10%. Un miliard din numerar
se transformă în depozite, rata rezervelor bancare obligatorii fiind de 20%. Dacă sunt satidfăcute
condiţiile pentru funcţionarea multiplicatorului monetar, volumul de credite acordate şi masa
monetară în viitor devin (în mld): a) 1; 150; b) 5; 154; c) 3; 155; d) 8; 140; e) nici un răspuns corect.

77) Monetariştii susţin că: a) sporirea masei monetare are un impact puternic, pe termen lung, asupra
produsului intern brut; b) sporirea ratei dobânzii nu influenţează investiţiile; c) sporirea masei
monetare determină creşterea produsului intern brut pe termen lung doar dacă este însoţită de
creşterea fiscalităţii; d) sporirea masei monetare determină creşterea produsului intern brut pe
termen lung doar dacă este însoţită de reducerea fiscalităţii; e) sporirea masei monetare nu
influenţează, pe termen lung, produsul intern brut.

78) Care sunt efectele pe termen scurt ale unei creşteri neanticipate a masei monetare? a) îi determină
pe producători să aprecieze că a avut loc o modificare nefavorabilă a preţurilor relative ale
bunurilor; b) determină o producţie naţională mai mare şi un nivel al preţurilor situat sub nivelul
creşterii masei monetare, dar peste nivelul anticipat al creşterii acestora; c) determină creşterea
producţiei, fără a influenţa nivelul preţurilor; d) conduce la creşterea nivelului preţului, proporţional
cu creşterea masei monetare, fără a influenţa volumul producţiei; e) lasă nemodificat nivelul
preţurilor şi producţiei.
79) Care sunt efectele pe termen scurt ale unei creşteri anticipate a masei monetare? a) determină o
creştere a nivelului preţurilor, însoţită de creşterea cantităţii produse de ofertanţi; b) conduce la
creşterea nivelului preţurilor, lăsând nemodificată cantitatea produsă; c) generează inflaţie şi o
creştere neproporţională a preţurilor; d) nu influenţează asupra cuplului cantitate-preţ iniţial; e)
determină creşterea producţiei, lăsând nemodificat nivelul preţurilor.

80) În T1 faţă de T0, masa monetară în circulaţie creşte cu 200%. Dacă în acelaşi interval valoarea
tranzacţiilor pe piaţă sporeşte cu 50%, viteza de rotaţie a monedei: a) creşte cu 50%; b) scade cu
150%; c) creşte cu 100%; d) scade cu 100%; e) scade cu 50%.

81) Banii păstraţi de menaje şi firme cu scopul de a achiziţiona bunuri şi servicii reprezintă: a)
cerere de bani pentru tranzacţii; b) cerere de bani pentru motivul precauţiei; c) cerere de
bani pentru motivul speculativ; d) cerere totală de bani; e) viteza de rotaţie a monedei.
82) Pentru diminuarea masei monetare scripturale se acţionează prin: a) creşterea ratei dobânzii
la creditele acordate de bănci; b) sporirea salariilor; c) acoperirea deficitului bugetar; d)
scăderea puterii de cumpărare a banilor; e) scăderea rezervelor monetare obligatorii ale
băncilor comerciale

83) Dacă BNR doreşte să scadă rata dobânzii atunci ar trebui: a) să restrângă masa monetară; b) să
impună restricţii privind acordarea de credite; c) să crească oferta de bani; d) să scadă oferta de
bani; e) toate răspunsurile sunt corecte.

84) În ecuaţia M = k × P × Y, factorul k: a) reprezintă procentul din venitul nominal (PNB nominal) pe
care indivizii decid să-l păstreze sub formă de bani; b) este inversul vitezei de rotaţie a banilor; c)
scade atunci când ratele nominale ale dobânzii cresc; d) toate cele de mai sus; e) nici unul dintre
răspunsurile de mai sus.

85) Dacă se urmăreşte creşterea ofertei de monedă, atunci banca centrală trebuie: a) să achiziţioneze
titluri guvernamentale; b) să crească rata dobânzii la refinanţarea băncilor comerciale; c) să crească
cota rezervelor obligatorii; d) toate variantele de mai sus; e) nici una dintre variantele de mai sus.

86) Panta curbei LM este : a) pozitivă; b) negativă; c) influenţată de rata marginală a taxării; d)
influenţată de înclinaţia marginală spre consum; e) a, c şi d.

87) Promovarea unor politici monetare şi fiscale expansioniste determină : a) creşterea ofertei agregate;
b) reducerea producţiei reale pe termen scurt; c) creşterea cererii agregate; d) reducerea nivelului
mediu al preţurilor; e) creşterea ratei şomajului.

88) Reducerea cheltuielilor publice (G) determină : a) scăderea ratei dobânzii; b) creşterea ratei
dobânzii; c) creşterea cererii agregate; d) creşterea ofertei agregate; e) reducerea ofertei agregate.
89) O politică fiscală expansionistă determină : a) creşterea cererii agregate; b) creşterea deficitului de
cont curent; c) reducerea surplusului contului de capital; d) a şi b; e) a, b şi c.

90) Creşterea ofertei monetare determină ; a) creşterea cererii agregate; b) scăderea cererii agregate; c)
scăderea cererii agregate şi creşterea ofertei agregate; d) creşterea ofertei agregate e) scăderea
ofertei agregate.

91) Masa monetară reprezintă la un moment dat 5000 mld. u.m. Numerarul reprezintă 20% din
mărimea masei monetare. Care dintre următoarele consecinţe este posibilă în cazul constituirii unor
depozite bancare de 100 mld. u.m.? : a) masa monetară creşte cu 100 mld. u.m.; b) masa monetară
scade cu 100 mld. u.m.; c) numerarul scade cu 10%; d) numerarul creşte cu 10%; e) banii de cont
cresc cu 10%.

92) În sistemul bancar, depozitele sunt de 500 u.m., iar creditele acordate sunt de 400 u.m. Ca urmare a
procesului de multiplicare a banilor, masa monetară se va modifica cu : a) 500; b) 2000; c) 1600; d)
2500; e) 1800.

93) Conform abordării monetariste privind evoluţia economiei pe termen lung, atunci când masa
monetară creşte : a) viteza tranzacţiilor creşte; b) nivelul producţiei potenţiale creşte; c) preţurile se
reduc; d) PIB-ul potenţial rămâne nemodificat; e) PIB-ul potenţial se majorează.

94) Creşterea cantităţii de bani determină, pe termen lung: a) creşterea preţurilor; b) creşterea
producţiei de echilibru; c) creşterea ratei dobânzii de echilibru; d) creşterea şomajului; e) scăderea
preţurilor.

95) O scădere a cererii de bani, în condiţii caeteris paribus, va avea ca efect: a) creşterea preţului banilor
şi a cantităţii de monedă pe piaţă; b) scăderea preţurilor bunurilor şi a cantităţii de monedă pe piaţă;
c) scăderea preţului banilor şi a cantităţii de monedă pe piaţă; d) creşterea preţului banilor şi
reducerea masei monetare; e) nici unul din cele de mai sus.

96) Dacă se anticipează accelerarea inflaţiei, atunci: a) rata nominală a dobânzii va creşte ; b) viteza de
circulaţie a monedei va creşte; c) toate cele de mai sus; d) viteza de circulaţie a monedei se va
reduce; e) nici una din cele de mai sus.

97) Într-un sistem bancar în care cota rezervelor obligatorii este 100%, multiplicatorul monedei
scripturale este: a) 0; b) 1; c) 10; d) 100; e) 1000.

98) În perioada T0 – T1 puterea de cumpărare a banilor se reduce cu 20% iar viteza de circulaţie a banilor
creşte de 2 ori. Volumul bunurilor economice creşte cu 100% iar ponderea bunurilor destinate
 autoconsumului este 25%. În aceste condiţii, masa monetară: a) scade cu 20%; b) scade cu 50%; c)
creşte cu 100%; d) creşte cu 25%;e) rămâne neschimbată.

99) Care dintre elementele următoare reprezintă instrumente ale politicii monetare? 1. multiplicatorul
banilor de cont; 2.variaţia de ritm a dinamicii masei monetare; 3. rata dobânzii la refinanţarea
bancară; 4. cota obligatorie a rezervelor băncilor comerciale. : a) 1, 2; b) 2, 3; c) 3, 4; d) 1, 4; e) 1, 2,
3, 4.

100) Potrivit teoriei cantitative a banilor în variantă dinamică, modificarea masei monetare atrage
modificarea: a) pe termen scurt, în relaţie directă, atât a preţurilor cât şi a producţiei totale; b) pe
termen lung, numai a producţiei totale; c) pe termen scurt, în relaţie directă, numai a preţurilor; d)
pe termen lung, în relaţie invers proporţională, numai a preţurilor; e) pe termen scurt, în relaţie
direct proporţională, a producţiei totale.

101) Dacă masa monetară creşte cu 50% iar cererea de monedă în termeni reali creşte cu 20%, atunci
rata inflaţiei este: a) 150%; b) 50%; c) 125%; d) 25%; e) 20%.

102) Într-un sistem bancar în care cota rezervelor obligatorii este 100%, multiplicatorul depunerilor
este: a) 0; b) 0,01; c) 1; d) 10; e) 100.

103) Masa monetară reprezintă la un moment dat 5000 mld. u.m. Numerarul reprezintă 20% din
mărimea masei monetare. Care dintre următoarele consecinţe este posibilă în cazul constituirii unor
depozite bancare de 100 mld. u.m.: a) masa monetară creşte cu 100 mld. u.m.; b) masa monetară
scade cu 100 mld. u.m.; c) numerarul scade cu 10%; d) numerarul creşte cu 10%; e) banii de cont
cresc cu 10%.
Capitolul 20. Pieţe financiare

1) Sistemul financiar coordonează două elemente care sunt esenţiale din punct de vedere
macroeconomic: a) bani şi bunăstare; b) economii şi investiţii; c) consum şi economisire; d)
taxe şi cheltuieli guvernamentale; e) risc şi deficit bugetar.

2) În categoria pieţelor financiare se pot include: 1) piaţa muncii; 2) piaţa monetară; 3) piaţa valutară;
4) piaţa resurselor; 5) piaţa de capital. a) (2,3,5); b) (1,3,5); c) (4,5); d) (1,4); e) (1,4,5)

3) Când o persoană renunţă să mai consume o parte din venitul său, această acţiune: a)
evidenţiază un proces de investiţie; b) evidenţiază un proces de consum; c) evidenţiază un
proces de finanţare; d) evidenţiază un proces de economisire; e) evidenţiază un
comportament iraţional.

4) Instrumentele financiare cu lichiditate perfectă sunt: a) acţiunile; b) obligaţiunile; c) numerarul; d)

titlurile de credit; e) toate cele menţionate.

5) Cu privire la atitudinea în faţa riscului, indivizii sunt, în marea lor majoritate, consideraţi a fi:
a) adepţi ai riscului; b) adversari ai riscului; c) neutri în faţa riscului; d) încrezători în viitor;
e) nici una din cele de mai sus.

6) Titlurile de credit generează venituri viitoare sub forma: a) dobânzilor; b) profiturilor; c) rentelor; d)
salariilor; e) a-d corecte.

7) Atunci când rata de piaţă a dobânzii creşte, cum evoluează preţurile titlurilor? a) rămân constante;
b) se reduc; c) cresc; d) depind de conjunctura economică; e) nu se poate preciza sensul evoluţiei.

8) Un investitor va prefera să cumpere de pe piaţa financiară: a) acţiuni supraevaluate; b) acţiuni

al căror preţ este superior activului; c) titluri al căror preţ este inferior valorii activului; d)
titluri la valoarea nominală; e) nici una din cele de mai sus.

9) Un investitor va prefera să vândă pe piaţa financiară: a) acţiuni subevaluate; b) titluri al caror

preţ este inferior valorii activului; c) acţiuni supraevaluate; d) acţiuni al caror preţ este
superior activului; e) c şi d.

10) Dacă se anticipează o rată mare a inflaţiei, plasamentele în titluri de credit, faţă de investiţiile în
active financiare: a) devin mai atractive; b) aduc venituri mai mari; c) nu mai aduc venituri; d) devin
mai puţin atractive; e)a-d false.
11) Dacă Banca Centrală promovează o politică monetară expansionistă atunci este de aşteptat: a)
scăderea cursurilor titlurilor; b) un pesimism ridicat al jucătorilor la bursă; c) creşterea cursurilor
titlurilor; d) creşterea ratei dobânzii; e) a + b.

12) Atunci când cererea de titluri financiare creşte mai mult decât oferta: a) rata dobânzii a crescut; b)
cursurile titlurilor financiare cresc; c) cursurile titlurilor financiare scad; d) economia traversează o
perioadă de hiperinflaţie; e) nici una dintre variantele de mai sus.

13) Stabilirea unui impozit asupra tranzacţiilor bursiere conduce la: a) creşterea cererii de titluri
financiare; b) optimism din partea jucătorilor la bursă; c) creşterea valorii tranzacţiilor la bursă; d)
scăderea cererii de titluri financiare; e) creşterea generalizată a preţurilor.

14) În perioadele de expansiune economică se aşteaptă: a) reducerea cererii de titluri; b) reducerea

ofertei de titluri; c) reducerea cursului dacă oferta de titluri este constantă; d) creşterea ofertei de
titluri; e) pesimism sporit din partea jucătorilor la bursă.

15) Un surplus de euro pe piaţa valutară din România generează: a) deprecierea leului; b) creşterea ratei
dobânzii; c) scăderea ofertei de fonduri împrumutabile; d) creşterea cursurilor titlurilor financiare;
e) creşterea ratei inflaţiei.

16) Determinaţi valoarea prezentă a unei sume viitoare de 100 unităţi monetare, ştiind că rata
dobânzii este 20%, iar durata este de 2 ani: a) 83,3; b) 69,4; c) 156,25; d) 125; e) 144.

17) Peste trei ani se poate obţine o sumă de 150 unităţi monetare. Rata dobânzii este de 10%.
Valoarea prezentă a acestei sume este: a) 123,6; b) 112,69; c) 136,36; d) 205,76; e) 165.

18) investiţie necesită costuri iniţiale de 100 milioane unităţi monetare. Veniturile anuale
estimate sunt V1 = 60 mil. unităţi monetare, V2 = 70 mil. unităţi monetare. Ştiind că rata
dobânzii anuale este 20% şi că investiţia se amortizează complet în cei doi ani, valoarea
prezentă a veniturilor viitoare este de: a) 48,6; b) 90,2; c) 108,3; d) 98,6; e) 105,4.

19) Se contracteazǎ vânzarea a 6000 de acţiuni la un preţ de 32000 lei/acţiune, cu scadenţǎ peste
trei luni. La scadenţǎ, preţul la vedere este 40000 lei/acţiune, ceea ce înseamnǎ: a) un câştig
de 48 mil. lei pentru cumpǎrǎtor; b) un câştig de 24 mil. lei pentru vânzǎtor; c) un câştig de
48 mil. lei pentru vânzǎtor; d) o pierdere de 24 mil. lei pentru cumpǎrǎtor; e) o pierdere de
48 mil. lei pentru cumpărător.

20) Se contracteazǎ vânzarea a 12000 de acţiuni la un preţ de 64000 lei/acţiune, cu scadenţǎ peste douǎ
luni. La scadenţǎ, preţul la vedere este 48000 lei/acţiune, ceea ce înseamnǎ: a) un câştig de 48 mil.
lei pentru cumpǎrǎtor; b) un câştig de 84 mil. lei pentru vânzǎtor; c) o pierdere de 192 mil. lei
 pentru cumpǎrǎtor; d) o pierdere de 192 mil. lei pentru vânzǎtor; e) o pierdere de 84 mil. lei pentru
vânzător. 

21) Un individ cumpără 1000 de acţiuni la cursul de 10000 u.m./acţiune. La finele anului încasează
dividende de 2000 u.m./acţiune şi apoi vinde acţiunile cu 8000 u.m./acţiune. Care este valoarea
câştigului asigurat de tranzacţia respectivă? a) 20 mil. lei; b) 2 mil. lei; c) 4 mil. lei; d) 0; e) 10 mil. lei.

22) Valoarea nominală a unei obligaţiuni este 100.000 u.m. Cât a fost rata dobânzii dacă la scadenţă
deţinătorul obligaţiunii a încasat un cupon în valoare de 12.000 u.m.? a) 2%; b) 12%; c) 10%; d) 20%;
e) 120%.

23) Deţineţi o sumă de 10 mil. u.m. şi doriţi să o plasaţi fie în obligaţiuni, fie într-un depozit la bancă, pe
durata unui an în ambele cazuri. Dacă rata dobânzii practicată de bănci este 7%, atunci care va fi
valoarea cuponului încasat la scadenţă cunoscând că plasamentul pe care doriţi să-l realizaţi este
indiferent? a) 500.000 u.m.; b) 800.000 u.m.; c) 700.000 u.m.; d) nu se poate preciza; e) 7 mil. u.m.
24) Daca se acorda cresteri salariale mai mari decat cresterea productivitatii muncii atunci: a) preturile
au tendinta de reducere; b) costurile firmelor se reduc; c) preturile au tendinta de crestere; d) oferta
agregata in economie creste; e) preturile nu se modifica.

25) Pe termen scurt, Curba Phillips ilustreaza o relatie: a) pozitiva intre rata inflatiei si rata somajului; b)
negativa intre rata dobanzii si investitii; c) pozitiva intre modificarea somajului si modificarea
productiei; d) negativa intre rata inflatiei si rata somajului; e) negativa intre rata inflatiei si rata de
crestere economica.

26) Când rata inflaţiei scade, dar rămâne pozitivă: a) scad preţurile; b) creşte rata dobânzii; c) cresc
preţurile; d) creşte oferta agregată; e) nici un răspuns nu este corect.

27) Dacă guvernul validează în mod repetat şocurile cererii agregate: a) oferta de monedă rămâne
nemodificată; b) banca centrală vinde titluri de stat; c) producţia creşte pe termen lung; d) se
formează anticipaţii inflaţioniste; e) b şi c

28) Un agent economic deţine un capital de 100 milioane lei. El deschide un cont la o societate de
investiţii financiare şi dă ordin de cumpărare a 10000 acţiuni la cursul de 10000 lei/acţiune. După o
lună, agentul economic dă ordin de vânzare a celor 10000 acţiuni la cursul de 12000 lei/acţiune. În
condiţiile în care rata medie a dobânzii la efectuarea de depozite bancare este de 30% pe an, putem
afirma că plasamentul financiar al agentului economic este: a) avantajos; b) dezavantajos; c) neutru;
d) este întotdeauna mai puţin riscant decât efectuarea unui depozit bancar; e) este întodeauna la fel
de riscant ca efectuarea unui depozit bancar.
29) Acţiunile sunt: a) emise de administraţia publică centrală pentru finanţarea deficitului bugetului de
stat; b) emise de administraţiile publice locale pentru finanţarea deficitelor bugetelor locale; c) titluri
de credit; d) titluri de proprietate; e) instrumente ale politicii monetare.

30) Care dintre afirmaţiile următoare este falsă? a) acţiunea este un titlu de proprietate, în timp ca
obligaţiunea este un titlu de credit; b) venitul acţiunii este dividendul, în timp ce venitul
obligaţiunii este dobânda; c) acţiunea aduce un venit fix, în timp ce venitul obligaţiunii este
variabil; d) gradul de risc este mai ridicat pentru acţiuni decât pentru obligaţiuni; e) acţiunea există
atât timp cât societatea respectivă funcţionează, în timp ce existenţa obligaţiunii este limitată la
termenul de scadenţă.

31) O oarecare creştere a ratei dobânzii influenţează direct: a) rata profitului; b) oferta de bani; c) rata
şomajului; d) cursul obligaţiunilor; e) mărimea salariilor.

32) O obligaţiune aduce posesorului ei un venit anual de 4.800 lei în condiţiile în care rata anuală a
dobânzii este 20%. În cazul în care rata anuală a dobânzii ar fi de 25%, obligaţiunea ar putea să fie
vândută la preţul de: a) 14.400 lei; b 16.000 lei; c) 19.200 lei; d) 24.000 lei; e) 18.000 lei.

33) O obligaţiune aduce un venit fix trimestrial de 30 000 u.m, la o rată a dobânzii trimestriale de 15%.
Cursul obligaţiunii la o rată a dobânzii de pe piaţa monetară de 80% este: a) 200 000 u.m.; b) 150
000 u.m.; c) 195 000 u.m.; d) 100 000 u.m.; e) 37 500 u.m.;

34) Care este rata cuponului unei obligaţiuni cu valoarea nominală de 500 000 u.m., dacă venitul încasat
în al doilea an de deţinere a titlului a fost de 10 000 u.m.: a) 10%; b) 5%; c) 20%; d) 24%; e) 40%;

35) Cuponul anual al unei obligaţiuni este de 50 000 u.m.. Cu cât se modifică preţul obligaţiunii atunci
când rata dobânzii de pe piaţa monetară creşte de la 10% la 20%: a) creşte cu 10%; b) scade cu 10%;
c) scade cu 150%; d) scade cu 50%; e) rămâne acelaşi.

36) Pentru a calcula cursul unei obligaţiuni trebuie să cunoaştem minimum: a) rata dobânzii de pe
piaţă şi valoarea anuală a cuponului; b) valoarea anuală a cuponului şi valoarea nominală; c)
valoarea nominală şi rata inflaţiei; d) cantitatea cerută şi cea oferită din obligaţiunile respective; e)
valoarea nominală a obligaţiunii şi rata dobânzii de pe piaţă.

37) Un agent economic deţine 600 de acţiuni la firma X şi doreşte să-şi transfere capitalul la firma Y. În
acest scop el încheie un contract de vânzare la termen a acţiunilor pe care le deţine la firma X, la
cursul Cx = 3.000 u.m. şi un contract de cumpărare la termen a acţiunilor Y, la cursul de Cy = 6.000
u.m. La scadenţă, Cx = 3.500 u.m. iar Cy = 6.400 u.m. În urma acestor tranzacţii agentul economic: a)
pierde 250.000 u.m. b) câştigă 120.000 u.m. c) pierde 180.000 u.m. d) câştigă 250. 000 u.m. e) nici
nu câştigă, nici nu pierde.
38) În cazul operaţiunilor la termen pe piaţa de capital, atunci când se reduce cursul la scadenţă: a)
câştigă cumpărătorul; b) câştigă vânzătorul; c) nu se înregistrează nici un avantaj sau dezavantaj; d)
cumpărătorul îşi amplifică interesul de cumpărare; e) vânzătorul îşi reduce interesul de vânzare.

39) Dividendul: a) este un venit variabil; b) este aferent acţiunilor şi obligaţiunilor; c) este acordat doar
pentru acele acţiuni care se tranzacţionează la termen; d) depinde de mărimea firmei; e) valoarea sa
poate fi stabilită doar de manager.

40) În momentul t0, cursul acţiunilor unei societăţi comerciale este de 100.000 u.m. Un agent economic
vinde la piaţă 1000 de acţiuni altui agent economic, stabilind scadenţa peste doi ani. La scadenţă,
cursul acţiunilor va fi de 90.000 u.m., ceea ce înseamnă că agentul: a) cumpărător câştigă 10
milioane u.m.; b) vânzător câştigă 10 milioane u.m.; c) vânzător pierde 10 milioane u.m.; d)
cumpărător câştigă 20 milioane u.m.; e) cumpărător pierde 20 milioane u.m.

41) Câştigul scontat de pe urma unui plasament în obligaţiuni/bonduri este mai mic decât randamentul
titlului dacă: a) rata dobânzii creşte; b) rata dobânzii scade; c) cursul titlului creşte; d) cursul titlului
scade; e) se măreşte riscul.

42) Din punct de vedere economic o obligaţiune (bond) :a) oferă deţinătorului dreptul de proprietate
asupra unei părţi din patrimoniul firmei; b) reprezintă un împrumut pe termen lung c) nu poate fi
decât nominativă, deoarece la emitere este înscris numele cumpărătorului; d) aduce un venit din ce
în ce mai mic pe măsură ce se apropie scadenţa; e) nici un răspuns corect.

43) Cunoaştem următoarele informaţii despre un titlu de valoare: cursul actual este 10000 u.m., cursul
peste un an este 11000, venitul scontat este de 5000, iar rata dobânzii este 10%. Câştigul scontat a
se obţine este: a) 25%; b) 55%; c) 49,5%; d) 45%; e) nici un răspuns corect.

44) Pe piaţa capitalurilor, operaţiunile la termen: a) au un caracter speculativ; b) se realizează la cursul

existent în momentul încheierii contractului; c) presupun întotdeauna o scădere a cursului
acţiunilor; d) presupun un câştig pentru cel care intuieşte cel mai bine evoluţia cursurilor titlurilor
de valoare; e) nici un răspuns corect.

45) La un curs de schimb de 34.000 lei la 1 dolar, dacă intră în ţară 100 milioane de dolari şi ies
80 milioane de dolari, iar celelalte condiţii nu se modifică, atunci masa monetară în
circulaţie: a) scade cu 680 miliarde u.m.; b) creşte cu 680 miliarde u.m.; c) scade cu 3500
miliarde u.m.; d) creşte cu 2800 miliarde u.m.; e) scade cu 1700 miliarde u.m.

46) La începutul anului n un agent economic cumpără 100 acţiuni X la un curs de 25000 lei/acţiune. La
începutul anului n1, el primeşte dividend în valoare de 300 lei/acţiune şi apoi vinde acţiunea la un
curs de 24800 lei/acţiune. În urma acestei speculaţii, agentul economic: a) câştigă 20000 lei; b)
pierde 10000 lei; c) câştigă 10000 lei; d) pierde 20000 lei; e) câştigă 30000 lei.
47) Un agent economic deţine un capital de 100 milioane lei. El deschide un cont la o societate de
investiţii financiare şi dă ordin de cumpărare a 10000 acţiuni la cursul de 10000 lei/acţiune. După o
lună, agentul economic dă ordin de vânzare a celor 10000 acţiuni la cursul de 12000 lei/acţiune. În
condiţiile în care rata medie a dobânzii la efectuarea de depozite bancare este de 30% pe an, putem
afirma că plasamentul financiar al agentului economic este: a) avantajos; b) dezavantajos; c) neutru;
d) este întotdeauna mai puţin riscant decât efectuarea unui depozit bancar; e) este întotdeauna la
fel de riscant ca efectuarea unui depozit bancar.

48) Un agent economic cumpără o obligaţiune la valoarea nominală de 5 milioane lei. După 1 an,
agentul economic încasează cuponul în valoare de 1 milion lei şi vinde obligaţiunea la un
curs de 4 milioane lei. În urma acestei tranzacţii, agentul economic: a) câştigă 1 milion lei; b)
pierde 1 milion lei; c) nici nu câştigă, nici nu pierde; d) pierde 2 milioane lei; e) pierde 2
milioane lei.

49) Pe piaţa financiară secundară, cererea de acţiuni X creşte mai mult decât oferta de acţiuni X.
În condiţii de echilibru pe piaţa acţiunii X, cursul şi cantitatea de acţiuni tranzacţionată: a)
scade şi respectiv, creşte; b) cresc; c) scad; d) creşte şi respectiv, scade; e) scade şi respectiv,
rămâne constantă.

50) Pe piaţa financiară secundară, cererea de acţiuni X creşte în aceeaşi proporţie cu oferta de
acţiuni X. În condiţii de echilibru pe piaţa acţiunii X, cursul şi cantitatea de acţiuni
tranzacţionată: a) cresc; b) scade şi respectiv, creşte; c) scade şi respectiv, rămâne constantă;
d) scad; e)rămâne constant şi respectiv, creşte.

51) Randamentul unei acţiuni se calculează potrivit formulei: a)(Cupon / Cursul acţiunii) x 100;
b) (Cursul acţiunii / Cupon) x 100; c) (Dividend / Cursul acţiunii) x 100; e) (Cursul acţiunii /
Rata dobânzii) x 100; e) (Cursul acţiunii / Dividend) x 100.

52) Acţiunile sunt: a) emise de administraţia publică centrală pentru finanţarea deficitului bugetului de
stat; b) emise de administraţiile publice locale pentru finanţarea deficitelor bugetelor locale; c) titluri
de credit; d) titluri de proprietate; e) instrumente ale politicii monetare.

53) Între drepturile pe care le conferă acţiunea posesorului acesteia nu se include: a) dreptul de a
participa la adunarea generală a acţionarilor; b) dreptul de vot în adunarea generală; c) dreptul de a
primi dividende; d) dreptul de a încasa dobânzi; e) dreptul de a obţine o parte din capitalul societăţii
în cazul în care aceasta este lichidată.

54) Care dintre afirmaţiile următoare este falsă? a) acţiunea este un titlu de proprietate, în timp ca
obligaţiunea este un titlu de credit; b) venitul acţiunii este dividendul, în timp ce venitul obligaţiunii
 este dobânda; c) acţiunea aduce un venit fix, în timp ce venitul obligaţiunii este variabil; d) gradul de
risc este mai ridicat pentru acţiuni decât pentru obligaţiuni; e) acţiunea există atât timp cât
societatea respectivă funcţionează, în timp ce existenţa obligaţiunii este limitată la termenul de
scadenţă.

55) Pe piaţa financiară primară: a) se tranzacţionează emisiuni noi de titluri; b) se tranzacţionează titluri
emise anterior; c) tranzacţiile se derulează la bursă; d) tranzacţiile au loc, în general, direct, între
cumpărători şi vânzători, fără intermediar; e) posesorii titlurilor se pot manifesta în calitate de
vânzători.

56) Pe piaţa financiară secundară: a) se tranzacţionează emisiuni noi de titluri; b) se tranzacţionează

titluri emise anterior; c) titlurile se vând şi se cumpără la valoarea lor nominală; d) cursul titlurilor
este fix; e) cursul titlurilor nu se negociază.

57) Vânzătorii de titluri pe piaţa financiară secundară: a) sunt speculatori “à la hausse”; b) sunt
speculatori “bull”; c) mizează pe scăderea cursului titlurilor; d) mizează pe creşterea cursului
titlurilor; e) câştigă în cazul în care cursul titlurilor creşte.

58) Cumpărătorii de titluri pe piaţa financiară secundară: a) sunt speculatori “à la baisse”; b) sunt
speculatori “bear”; c) mizează pe scăderea cursului titlurilor; d) mizează pe creşterea cursului
titlurilor; e) câştigă în cazul în care cursul titlurilor scade.

59) Deţinătorul unei acţiuni încasează la sfârşitul anului dividende, reprezentând de fapt: a) salariul
social; b) salariul colectiv; c) un procent din profitul admis; d) un procent din profitul brut; e) un
procent din impozitul pe profit.

60) Care din următoarele este un drept patrimonial ce revine deţinătorului de acţiuni într-o societate
comercială? a) dreptul de a fi informat în legătură cu situaţia financiară a firmei; b) dreptul de a vota
în cadrul adunării generale a acţionarilor; c) dreptul de a alege consiliul de administraţie al societăţii;
d) dreptul de a obţine o cotă parte din capitalul firmei la lichidarea acesteia; e) dreptul de a participa
la gestiunea firmei.

61) Care din următoarele afirmaţii este corectă cu privire la piaţa financiară? a) piaţa financiară primară
este intermediată de bănci; b) piaţa financiară secundară este intermediată de bănci; c) piaţa
financiară secundară funcţionează numai în economiile de piaţă dezvoltate; d) piaţa financiară
primară creează situaţii dezavantajoase pentru emitenţi faţă de piaţa financiară secundară; e) piaţa
financiară secundară se caracterizează prin existenţa unui preţ ferm al acţiunilor, spre deosebire de
piaţa financiară primară.

62) În cadrul operaţiunilor la termen, una din următoarele afirmaţii este falsă: a) vânzătorul este un
speculator „bear”; b) cumpărătorul este un speculator „bull”; c) strategia „à la baisse” înseamnă
 miza pe reducerea preţului titlului de valoare; d) strategia „à la hausse” este întotdeauna în
avantajul cumpărătorului; e) ambii participanţi pot să câştige.
63) Tranzacţiile la bursa de valori sunt, în general, speculative, deoarece: a) cumpărătorii câştigă în
detrimentul vânzătorilor; b) vânzătorii câştigă în detrimentul cumpărătorilor; c) una din părţile
tranzacţiei câştigă în detrimentul celeilalte; d) cursul titlurilor are o tendinţă de creştere; e) cursul
titlurilor are o tendinţă de scădere.

64) Dacă se anticipează o evoluţie pozitivă a economiei, atunci: a) cursul titlurilor creşte, iar vânzătorii
de titluri câştigă; b) cursul titlurilor creşte, iar cumpărătorii de titluri câştigă; c) cursul titlurilor scade,
iar vânzătorii de titluri câştigă; d) cursul titlurilor scade, iar cumpărătorii de titluri câştigă; e) atât
cumpărătorii, cât şi vânzătorii de titluri câştigă.

65) Dacă se anticipează accelerarea inflaţiei, atunci: a) cursul titlurilor creşte, iar vânzătorii de titluri
câştigă; b) cursul titlurilor creşte, iar cumpărătorii de titluri câştigă; c) cursul titlurilor scade, iar
vânzătorii de titluri câştigă; d) cursul titlurilor scade, iar cumpărătorii de titluri câştigă; e) atât
cumpărătorii, cât şi vânzătorii de titluri câştigă.

66) Dacă rata dobânzii creşte, atunci: a) cursul titlurilor creşte, iar vânzătorii de titluri câştigă; b) cursul
titlurilor creşte, iar cumpărătorii de titluri câştigă; c) cursul titlurilor scade, iar vânzătorii de titluri
câştigă; d) cursul titlurilor scade, iar cumpărătorii de titluri câştigă; e) atât cumpărătorii, cât şi
vânzătorii de titluri câştigă.

67) Dacă rata dobânzii se reduce, atunci: a) cursul titlurilor creşte, iar vânzătorii de titluri câştigă; b)
cursul titlurilor creşte, iar cumpărătorii de titluri câştigă; c) cursul titlurilor scade, iar vânzătorii de
titluri câştigă; d) cursul titlurilor scade, iar cumpărătorii de titluri câştigă; e) atât cumpărătorii, cât şi
vânzătorii de titluri câştigă.
Capitolul 21. Inflaţia

1) Ecartul inflaţionist este caracteristic în special inflaţiei: a) prin cerere; b) prin costuri; c) structurale;
d) hiperinflaţiei; e) inflaţiei moderate.

2) Inflaţia prin costuri este generată de: a) aprecierea monedei; b) creşterea salariilor mai încet decât
productivitatea muncii; c) atragerea în activitatea economică a unor factori de producţie cu
randamente marginale descrescânde, dar cu venituri identice cu ale factorilor anteriori; d)
majorarea TVA la bunurile de consum finale; e) majorării fiscalităţii pe locuinţe şi autoturisme.

3) Dacă firmele din ţara „x” pierd o parte însemnată din piaţa de desfacere (internă şi externă), iar
costurile variabile se modifică strict proporţional cu producţia, se scontează să apară: a) inflaţie prin
cerere; b) inflaţie structurală; c) inflaţie deschisă; d) inflaţie prin costuri;e)deflaţie

4) Dacă pensiile se indexează la sfârşitul fiecărui trimestru, cu un procent egal cu IPC, pensia reală: a)
creşte; b) scade; c) rămâne neschimbată; d) se măreşte în mod absolut; e) se diminuează în mod
absolut.

5) Care din propoziţiile de mai jos sunt adevărate pentru a aprecia efectele inflaţiei: a) ea generează
pierderi, sacrificii pentru toţi agenţii economici; b) este un important factor de redistribuire a
veniturilor şi patrimoniului între diferiţi agenţi economici; c) efectele ei sunt contradictorii; d) orice
agent economic are interes ca inflaţia să fie nulă.

6) Prin indexarea în procent de 100% a salariilor şi altor venituri fixe cu rata inflaţiei efectele negative
ale inflaţiei pentru posesorii acestor venituri: a) se menţin; b) sunt eliminate; c) unele se menţin,
altele se atenuează, altele sunt eliminate;d) nu se pot determina; e) nici un răspuns corect

7) Afirmaţia „Orice inflaţie are efecte negative asupra creşterii economice” este: a) adevărată; b) falsă.

8) Dacă într-o economie intervine fenomenul de deflaţie, creşterea economică şi gradul de ocupare a
factorilor de producţie (mai ales a forţei de muncă): a) se amplifică, sunt favorizate; b) sunt inhibate;
c) nu sunt afectate

9) În ţara „x” IPC se determină pe baza a patru categorii de bunuri, ale căror preţuri pe parcursul anului
şi pondere în „coşul de consum” au evoluat conform tabelului de mai jos. Pe baza datelor rezultă că:
1) această ţară se confruntă cu: a) inflaţie moderată; b) inflaţie deschisă; c) hiperinflaţie; d)
dezinflaţie; e) deflaţie
Categoria de bunuri Ponderea în „coş” Indicele preţului grupei Contribuţia la IPC
A 40% 110%

B 10% 120%

C 20% 115%

D 30% 140%

Rata anuală a inflaţiei

10) În anul precedent salariul mediu anual a fost 6200 RON, iar prin contractele colective de muncă se
convine indexarea salariilor în procent de 75% din rata inflaţiei. Ca rezultat, salariul real în t1: a)
creşte cu ... %; b) scade cu ... %; c) rămâne neschimbat; d) nu se poate determina, nici măcar cu
aproximaţie.

11) Curba Philips: a) are valabilitate pe termen lung şi scurt; b) relevă relaţia pozitivă dintre inflaţie şi
şomaj; c) relevă relaţia negativă durabilă dintre inflaţie şi şomaj; d) M. Friedman consideră că
reflectă o relaţie durabilă pe termen lung dintre inflaţie şi şomaj; e) M. Fridman apreciază că ea
reflectă relaţia negativă inflaţie/şomaj pe termen scurt

12) În ultimii ani, în România, se înregistrează o evoluţie a preţurilor caracteristică: a) inflaţiei; b)

dezinflaţiei; c) deflaţiei; d) atât a) cât şi b) şi c); e)atât b) cât şi c).

13) În intervalul T0-T1 preţurile la bunurile de consum cresc cu 8%, masa monetară (agregatul monetar
M2) cu 12%, iar veniturile nominale nete ale menajelor cu 6%. Ca rezultat, puterea de cumpărare a
masei monetare, puterea de cumpărare a unităţii monetare şi puterea de cumpărare a menajelor, în
ordine: a) cresc; b) scad; c) rămân neschimbate; d) creşte, scade, creşte; e) scade, creşte, scade; f)
creşte, creşte, scade; g) a)-f) false; corect este ...

14) Exportatorii din România argumentează că aprecierea RON în raport cu Euro şi USD înregistrată pe
parcursul anului 2005 le-a afectat competitivitatea. În acelaşi timp, analiştii economici susţin că
aprecierea leului are şi efecte pozitive (cel puţin logice, deşi acestea nu devin pe de-a întregul
efective), inclusiv pentru unii exportatori, prin intermediul: a) inflaţiei; b) deflaţiei; c) dezinflaţiei
favorizată de reducerea unor costuri la mărfurile exportate; d) reducerii impozitelor; e) majorării
subvenţiilor la export.

15) Inflaţia are atât câştigători, cât şi perdanţi; unii sunt câştigători neţi, alţii sunt perdanţi neţi. Privind
global şi cu o anumită aproximaţie, numărul celor care sunt câştigători neţi comparativ cu cel al
perdanţilor neţi este: a) mai mare; b) mai mic; c) egal; d) poate fi > ; e) nu se poate compara.
16) Inflaţia afectează bunăstarea economică. La aceeaşi rată a inflaţiei, bunăstarea economică este
influenţată mai grav de: a) inflaţia prin cerere; b) inflaţia prin ofertă (costuri); c) inflaţia importată; d)
inflaţia exportată; e) inflaţia structurală.

17) Pe termen scurt, Curba Philips ilustrează o relaţie: a) pozitivă între rata inflaţiei şi rata şomajului; b)
o relaţie negativă între rata inflaţiei şi rata şomajului; c) negativă între rata dobânzii active şi
investiţii; d) pozitivă între rata dobânzii pasive şi economii; e) pozitivă între rata şomajului şi rata
creşterii economice.

18) Inflaţia prin ofertă este determinată de : a) creşterea cheltuielilor statului pentru infrastructură; b)
creşterea preţurilor la factorii de producţie importaţi ; c) scăderea impozitului pe salariu; d)
scăderea impozitului pe profit. e) nici un răspuns corect.

19) Politicile de diminuare a inflaţiei presupun: a) creşterea progresivă a cantităţii de bani aflată în
posesia agenţilor economici pentru a face faţă preţurilor ridicate; b) o scădere a taxelor şi
impozitelor plătite de menaje; c) creşterea restricţiilor la acordarea de credite; d) indexarea
salariilor; e) nici un răspuns corect

20) Rata inflaţiei într-o ţară se evaluează în funcţie de evoluţia preţurilor a trei categorii de
bunuri de consum: A, B şi C, care deţin 25%, 55% şi respectiv 20% în totalul bugetelor de
familie. Ştiind că, în perioada de calcul, preţul bunurilor A a crescut cu 30%, al bunurilor B
cu 45%, iar al bunurilor C cu 40%, determinaţi rata inflaţiei :a) 140,25% ; b) 40,25%;c)
38,3%;d) 43,3%;e) 57,5%.

21) Conform curbei lui Phillips, pe termen scurt, o creştere a masei monetare conduce la : a)
reducerea şomajului ; b) reducerea inflaţiei ; c) reducerea deficitului bugetar ; d) creşterea
şomajului ; e) reducerea PIB.

22) Dacă se anticipează creşterea într-un ritm mai rapid a preţurilor, atunci: a) consumatorii preferă să
amâne deciziile de consum; b) consumatorii apelează într- mai mică măsură la credite; c) indivizii
economisesc mai mult; d) firmele acţionează într-un mediu de afaceri stabil; e) viteza de circulaţie a
banilor creşte.

23) Dacă în perioada T0-T1, preţurile au crescut de 3 ori, iar în perioada T1-T2, de două ori, atunci rata
inflaţiei în T2 faţă de T0 este de: a) 100%; b) 300%; c) 500% d) 600% e) 200%.

24) Procesul de încetinire a creşterii nivelului general al preţurilor se numeşte: a) deflaţie; b)

dezinflaţie;c) devalorizare;d) depreciere; e) apreciere.
25) Care din următoarele elemente nu reprezintă un cost asociat procesului inflaţionist? a) vicierea
corelaţiilor între preţurile relative; b) potenţarea incertitudinii şi riscului în economie; c) încurajarea
investiţiilor productive; d) accentuarea oscilaţiilor cursurilor valutare; e) redistribuirea arbitrară a
avuţiei şi veniturilor.

26) Care din următorii factori contribuie la apariţia inflaţiei prin ofertă? a) creşterea valorii bunurilor
exportate; b) creşterea costurilor de producţie; c) reducerea preţului resurselor; d) creşterea cererii
agregate; e) creşterea achiziţiilor guvernamentale.

27) Relaţia inversă între variaţia salariului nominal şi rata şomajului se reprezintă prin: a) curba Lorenz;
b) curba Laffer; c) curba Friedman; d) curba Phillips; e) curba posibilităţilor de producţie.

28) Procesul de încetinire a creşterii nivelului general al preţurilor se numeşte: a) deflaţie; b) dezinflaţie;
c) devalorizare; d) depreciere; e) apreciere.

29) Care din următoarele procese determină deplasarea la dreapta a curbei Phillips? a) creşterea ratei
naturale a şomajului, ceteris paribus; b) creşterea ratei şomajului; c) reducerea ratei aşteptate a
inflaţiei, ceteris paribus; d) creşterea ratei inflaţiei; e) creşterea ratei inflaţiei şi reducerea ratei
şomajului.

30) Dacă preţurile la sfârşitul anului 2003 sunt de 1,25 ori mai mari decât la începutul aceluiaşi
an, iar la sfârşitul anului 2004 sunt de 1,375 ori mai mari decât la începutul anului 2003, rata
inflaţiei în 2004 este: a) 1%; b) 10%; c) 37,5%; d) 25%; e) 137,5%.

31) Dacă rata inflaţiei este 25%, atunci puterea de cumpărare a unui leu: a)creşte cu 25%; b)scade cu
25%; c)rămâne constantă; d)creşte cu 20%; e)scade cu 20%.

32) Care din următoarele elemente nu reprezintă un cost asociat procesului inflaţionist? a)vicierea
corelaţiilor între preţurile relative; b)amplificarea incertitudinii şi riscului în economie; c)încurajarea
investiţiilor productive; d)accentuarea fluctuaţiilor cursurilor valutare; e)redistribuirea arbitrară a
veniturilor.

33) Care din următorii factori contribuie la apariţia inflaţiei prin ofertă? a) creşterea valorii bunurilor
exportate; b)creşterea costurilor de producţie; c)reducerea preţului resurselor; d)creşterea cererii
agregate; e)creşterea achiziţiilor guvernamentale.

34) Diferenţa dintre indicii Laspeyres şi Paasche este dată de: a)referinţa temporală a preţurilor;
b)referinţa temporală a cantităţilor; c)nivelul de dezvoltare al economiei; d)modalitatea de
eşantionare; e)orizontul temporal (scurt, mediu, lung).
35) Legea lui Okun exprimă: a)relaţia pozitivă dintre şomaj şi produsul intern brut; b)relaţia pozitivă
dintre inflaţie şi produsul intern brut; c)relaţia negativă dintre şomaj şi produsul intern brut;
d)relaţia negativă dintre inflaţie şi produsul intern brut; e)relaţia negativă dintre şomaj şi dinamica
preţurilor.

36) Legea lui Okun corelează: a)modificarea preţurilor cu modificarea salariilor; b)modificarea efectivă a
preţurilor cu modificarea lor anticipată; c)rata şomajului cu producţia; d)rata şomajului cu iluzia
monetară; e)rata şomajului cu modificarea salariilor.

37) Monetariştii susţin că: a)sporirea masei monetare are un impact puternic, pe termen lung, asupra
produsului intern brut; b)sporirea ratei dobânzii nu influenţează investiţiile; c)sporirea masei
monetare determină creşterea produsului intern brut pe termen lung doar dacă este însoţită de
creşterea fiscalităţii; d)sporirea masei monetare determină creşterea produsului intern brut pe
termen lung doar dacă este însoţită de reducerea fiscalităţii; e)sporirea masei monetare nu
influenţează, pe termen lung, produsul intern brut.

38) Dacă se anticipează creşterea într-un ritm mai rapid a preţurilor, atunci: a)consumatorii preferă să
amâne deciziile de consum; b)consumatorii apelează într-o mai mică măsură la credite; c)populaţia
economiseşte mai mult; d)producătorii acţionează într-un mediu de afaceri stabil; e)viteza de
circulaţie a banilor creşte.

39) Care sunt, în general, efectele pe termen scurt ale unei creşteri neanticipate a masei monetare? a)îi
determină pe producători să aprecieze că a avut loc o modificare nefavorabilă a preţurilor relative;
b)determină atât creşterea producţiei, cât şi a preţurilor; c)determină creşterea producţiei, fără a
influenţa nivelul preţurilor; d)conduce la creşterea nivelului preţurilor, fără a influenţa producţia;
e)lasă nemodificat nivelul preţurilor şi producţia.

40) Efectele unei creşteri anticipate a masei monetare sunt: a)creşterea nivelului general al preţurilor şi
a producţiei; b)numai creşterea nivelului general al preţurilor; c)numai creşterea producţiei;
d)creşterea nivelului general al preţurilor şi reducerea producţiei; e)reducerea producţieinivelului
general al preţurilor şi a producţiei.

41) Ipoteza anticipărilor raţionale presupune că: a)şomajul involuntar este imposibil; b)politica
monetară neanticipată nu poate afecta producţia; c)anticipaţiile depind de evoluţiile din trecut;
d)erorile de anticipare sunt nesistematice; e)anticipările sunt realiste.

42) În condiţiile inflaţiei neanticipate: a)creditorii pierd, iar debitorii câştigă; b)creditorii câştigă, iar
debitorii pierd; c)atât debitorii, cât şi creditorii pierd; d)atât debitorii, cât şi creditorii câştigă;
e)puterea de cumpărare a banilor creşte.
43) Într-o perioadă de deflaţie, rata reală a dobânzii este: a)mai mare decât rata nominală a dobânzii;
b)negativă; c)mai mică decât rata nominală a dobânzii; d)egală cu rata nominală a dobânzii; e)un
indicator imposibil de calculat.

44) Curba Phillips ilustrează: a)relaţia directă dintre rata şomajului şi rata inflaţiei; b)relaţia inversă
dintre inflaţia neanticipată şi şomajul ciclic; c)relaţia inversă dintre inflaţia anticipată şi şomajul
ciclic; d)relaţia directă dintre inflaţia anticipată şi somajul natural; e)relaţia inversă dintre inflaţia
anticipată şi şomajul natural.

45) Care din următoarele procese conduc la deplasarea la dreapta a curbei Phillips? a)creşterea ratei
naturale a şomajului, ceteris paribus; b)creşterea ratei şomajului; c)reducerea ratei anticipate a
inflaţiei, ceteris paribus; d)creşterea ratei inflaţiei; e)creşterea ratei inflaţiei şi reducerea ratei
şomajului.

46) Care este motivul pentru care curba Phillips, ca relaţie inversă între şomaj şi inflaţie, s-a dovedit
corectă în perioada anilor 1960? a)variaţia semnificativă a ratei anticipate a inflaţiei;b)variaţia
semnificativă a ratei naturale a şomajului;c)menţinerea relativ constantă a ratei anticipate a inflaţiei
şi a ratei naturale a şomajului;d)nivelul redus al inflaţiei;e)nivelul redus al şomajului.

47) Procesul de încetinire a creşterii nivelului general al preţurilor se numeşte: a) deflaţie; b)

dezinflaţie; c) devalorizare; d) depreciere; e) apreciere.

48) Inflaţia se manifestă atunci când:a)masa monetară scade, iar oferta de bunuri economice creşte;
b)creşterea masei monetare este mai rapidă decât creşterea ofertei de bunuri economice;
c)scăderea masei monetare este mai rapidă faţă de scăderea ofertei de bunuri economice; d)masa
monetară este constantă, iar oferta de bunuri economice creşte; e)masa monetară se reduce, iar
oferta de bunuri economice este constantă.

49) Cea mai relevantă măsură a inflaţiei are în vedere: a) deflatorul produsului intern brut; b) deflatorul
consumului individual;c)indicele preţurilor de consum; d) indicele preţurilor mărfurilor alimentare
de consum; e) indicele preţurilor mărfurilor nealimentare de consum.

50) Spirala inflaţionistă se referă la următoarea secvenţă cauzală: a) creşterea preţurilor – reducerea
puterii de cumpărare a banilor – reducerea cheltuielilor de consum; b) creşterea mai lentă a
salariilor faţă de creşterea preţurilor – reducerea salariului real – reducerea cheltuielilor de
consum; c) creşterea mai lentă a masei monetare faţă de creşterea preţurilor – reducerea puterii de
cumpărare a masei monetare – descurajarea cererii de bunuri şi servicii; d) creşterea salariilor –
creşterea preţurilor – revendicări salariale – nouă creştere a preţurilor; e) creşterea salariilor –
creşterea costurilor cu forţa de muncă – concedieri – creşterea şomajului.
51) Inflaţia de import este cu atât mai mare cu cât: a) ponderea bunurilor importate este mai redusă,
iar elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate este mai ridicată; b) ponderea
bunurilor importate şi elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate sunt mai
reduse; c) ponderea bunurilor importate este mai mare, iar elasticitatea cererii în raport cu
preţurile bunurilor importate este mai redusă; d) ponderea bunurilor importate şi elasticitatea
cererii în raport cu preţurile bunurilor importate sunt mai mari; e) firmele consumatoare ale
bunurilor de import sunt mai dispuse să suporte creşterile preţurilor externe pe seama profiturilor.

52) O politică fiscală restrictivă: a) determină accelerarea inflaţiei; b) reduce deficitul bugetar; c) reduce
rata şomajului; d) determină creşterea ratei dobânzii; e) elimină investitorii privaţi de pe piaţa
fondurilor.

53) Inflaţia contemporană reprezintă: a) inflaţia banilor de hârtie convertibili în aur; b) deprecierea
banilor neconvertibili în aur; c) devalorizarea banilor-metale preţioase; d) o stare de echilibru
monetaro-material; e) un proces de apreciere obiectivă a banilor aflaţi în circulaţie.

54) Stabilitatea preţurilor în economia naţională se realizează când: a) toate preţurile din economie sunt
constante în perioada considerată; b) rata inflaţiei este constantă în mai mulţi ani consecutivi; c)
scade masa monetară; d) se menţine puterea de cumpărare a banilor; e) creşte puterea de
cumpărare a populaţiei.

55) Valoarea banilor scade atunci când: a) există inflaţie; b) ritmul creşterii preţurilor scade; c)
creşte masa monetară fără acoperire în mărfuri; d) producţia naţională se reduce, iar masa
monetară nu se modifică; e) se întâmplă oricare din situaţiile anterioare.

56) Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a) dacă viteza de circulaţie a banilor este
supraunitară, atunci produsul intern brut nominal este mai mare decât masa monetară; b) produsul
intern brut nominal este întotdeauna dublul masei monetare; c) masa monetară este egală cu
produsul intern brut nominal; d) dacă viteza de circulaţie a banilor este egală cu 2, atunci masa
monetară este dublul produsului intern brut nominal; e) dacă masa monetară este o treime din
produsul intern brut nominal, atunci viteza de circulaţie a banilor este 0,33.

57) Populaţia are tendinţa de a-şi reduce economiile în moneda naţională atunci când: 1) moneda
naţională se depreciază; 2) moneda naţională se apreciază; 3) rata dobânzii scade; 4) inflaţia creşte
puternic; 5) rata profitului creşte. a) (1,3,4); b) (2,4,5); c) (2,3,4); d) (2,3,5); e) (1,4).

58) Dezinflaţie înseamnă: a) scăderea durabilă pe termen lung a nivelului preţurilor; b) creşterea
durabilă pe termen lung a nivelului preţurilor; c) menţinerea nivelului preţurilor; d) reducerea
durabilă şi controlată a ratei inflaţiei; e) menţinerea unui nivel constant al ratei inflaţiei.
59) Dezinflaţia reprezintă un proces de: a) reducere a preţurilor şi a puterii de cumpărare a
banilor; b) reducere a preţurilor şi creştere a puterii de cumpărare a banilor; c) reducere a
inflaţiei şi a puterii de cumpărare a banilor; d) reducere a inflaţiei şi creştere a puterii de
cumpărare a banilor; e) reducere a preţurilor, datorită reducerii ofertei de monedă.

60) Hiperinflaţia se caracterizează prin: a) reducerea masei monetare şi creşterea generalizată a

preţurilor; b) o rată lunară a inflaţiei de minim 50%; c) creşterea masei monetare în acelaşi ritm cu
creşterea preţurilor; d) reducerea puterii de cumpărare a monedei şi reducerea preţurilor; e)
creşterea puternică a cursului de schimb al monedei naţionale.

61) Ce cauză poate sta la baza inflaţiei prin costuri? a) creşterea şomajului şi a ofertei agregate; b)
reducerea costurilor cu materiile prime pe unitate de produs; c) creşterea salariilor nominale, fără o
creştere corespunzătoare a productivităţii; d) creşterea cheltuielilor de la bugetul statului;
e)creşterea deficitului de cont curent.

62) Inflaţia are ca principală cauză creşterea: a) ratei reale a dobânzii; b) ofertei nominale de bani; c)
ratei nominale a dobânzii; d) PIB real; e) excedentului bugetului de stat.

63) Efecte economice directe ale inflaţiei sunt: a) redistribuirea arbitrară a veniturilor între
agenţii economici; b) creşterea ratei şomajului; c) creşterea eficienţei economice; d)
creşterea riscului în economie; e) stoparea creşterii economice.

64) Identificaţi afirmaţia falsă dintre următoarele: a) creşterea masei monetare peste nevoile
circulaţiei determină creşterea preţurilor; b) inflaţia presupune creşterea de ansamblu a
preţurilor; c) creşterea productivităţii muncii permite combaterea inflaţiei; d) creşterea
salariilor concomitent cu scăderea productivităţii muncii poate determina inflaţie; e)
controlul preţurilor de către autorităţile statului asigură echilibru în economie.

65) Modelul contemporan al curbei Phillips are următoarele caracteristici: 1) reprezintă relaţia dintre
rata şomajului şi rata inflaţiei; 2) curba este stabilă pe termen scurt; 3) include ratele aşteptate ale
inflaţiei ; 4) implică o reducere a ratei naturale a şomajului pe termen lung; 5)nici o variantă nu este
corectă. a) (1,2); b) (1,3); c) (1, 2, 4); d) (2,4); e) (5)

66) În cadrul măsurilor antiinflaţioniste, care acţionează asupra reducerii masei monetare, se
evidenţiază: a) reducerea ratelor dobânzilor; b) liberalizarea salariilor şi a preţurilor; c) creşterea
rezervelor bancare obligatorii; d) reducerea ofertei de bunuri; e) reducerea ratei de rescont.

67) La reducerea inflaţiei pot contribui: a) creşterea salariilor nominale; b) creşterea ofertei de bunuri;
c) reducerea şomajului; d) creşterea deficitului bugetului de stat; e) creşterea datoriei publice.
68) politică monetară care are ca obiectiv reducerea inflaţiei va urmări: a) reducerea şomajului, atât
absolut cât şi procentual; b) creşterea şomajului; c) creşterea masei monetare proporţional cu
producţia de bunuri şi servicii; d) indexarea salariilor în aceeaşi proporţie cu creşterea preţurilor; e)
reducerea Produsului intern brut.

69) Inflaţia se poate reduce dacă: a) se reduce concurenţa; b) deficitul bugetar se accentuează; c)
salariile nominale cresc într-un ritm superior creşterii productivităţii muncii; d) oferta de bunuri se
reduce; e) oferta de bunuri creşte.

70) Se dau următoarele date cu privire la preţurile bunurilor de consum în anii 2002 şi 2003:
Grupe de bunuri Preţuri curente (lei) Ponderea grupei în totalul
2002 2003 cheltuielilor de consum (%)
A 20 22 10
B 5 8 60
C 15 20 30
Presupunând că cele trei grupe de bunuri cuprind toate bunurile de consum din economia naţională,
rata inflaţiei în anul 2003 a fost: a) 136,8% ; b) 36,8%; c) 247%; d) 47%; e) 100%.

71) Ratele inflaţiei în cursul a doi ani consecutivi sunt 20% şi, respectiv, 25%. Dacă se urmăreşte ca, în
cursul unei perioade de trei ani, rata cumulată a inflaţiei să fie 65%, atunci rata inflaţiei în cel de-al
treilea an este: a) 10%; b) 13,8%; c) 20%; d) 30%; e) 120%.

72) Printre cauzele inflaţiei nu se numără: a) creşterea volumului împrumuturilor acordate populaţiei; b)
deficitul bugetar; c) scăderea puterii de cumpărare a banilor; d) creşterea salariilor nominale; e)
creşterea costurilor.

73) Care din următorii factori contribuie la apariţia inflaţiei prin ofertă? a)creşterea valorii bunurilor
exportate; b)creşterea costurilor de producţie; c)reducerea preţului resurselor; d)creşterea cererii
agregate; e)creşterea achiziţiilor guvernamentale.

74) Dacă se anticipează creşterea într-un ritm mai rapid a preţurilor, atunci:a)consumatorii preferă să
amâne deciziile de consum; b)consumatorii apelează într-o mai mică măsură la credite; c)populaţia
economiseşte mai mult; d)producătorii acţionează într-un mediu de afaceri stabil; e)viteza de
circulaţie a banilor creşte.
75) Curba Phillips ilustrează: a) relaţia directă dintre rata şomajului şi rata inflaţiei; b) relaţia inversă
dintre inflaţia neanticipată şi şomajul ciclic; c) relaţia inversă dintre inflaţia anticipată şi şomajul
ciclic; d) relaţia directă dintre inflaţia anticipată şi şomajul natural; e) relaţia inversă dintre inflaţia
anticipată şi şomajul natural.

76) Procesul de încetinire a creşterii nivelului general al preţurilor se numeşte: a) deflaţie; b) dezinflaţie;
c) devalorizare; d) depreciere; e) apreciere.

77) Inflaţia are efecte negative majore asupra: a) agenţilor economici care-şi convertesc disponibilităţile
băneşti în valute stabile; b) debitorilor ce au de rambursat împrumuturi mari; c) agenţilor economici
cu venituri ajustabile; d) agenţilor economici care investesc în acţiuni; e) agenţilor economici care au
venituri fixe.

78) În 1997, rata dobânzii a fost de 80%, iar rata inflaţiei de 140%. Ce sumă va ridica peste un an o
persoană care a avut un depozit de 100 000 u.m. şi care va fi valoarea lor reală: a) 180 000
u.m.; 75 000 u.m.; b) 80 000 u.m.; 57 142 u.m c) 180 000 u.m.; 252 000 u.m.; d) 180 000 u.m.;
128 571 u.m.; e) 180 000 u.m.; 180 000 u.m.;

79) Dacă indicele general al preţurilor a fost de 240%, iar indexarea salariilor a fost de 75% din
rata inflaţiei cu cât va fi egal indicele salariului real ? a) 116,6%; b) 105%; c) 216,6%; d)
85,41%; e) 43,75%.

80) Dacă preţul unei pâini este în prezent de 5 500 lei, iar rata inflaţiei raportată la aceeaşi lună din anul
trecut a fost de 10%, care a fost preţul pâinii în urmă cu un an ? a) 5 500 lei; b) 5 000 lei; c) 6 500
lei; d) 4 500 lei;e) 6 000 lei.

81) Într-un an rata dobânzii la depozitele bancare este de 12%, iar rata inflaţiei este 10%, în aceste
condiţii titularii de depozite bancare: a) obţin dobânzi real negative; b) obţin dobânzi real pozitive;
c) se vor orienta către piaţa acţiunilor; d) păstrează banii în conturi la vedere; e) se vor orienta către
piaţa obligaţiunilor.
Capitolul 22. Politica monetară,politica fiscală şi cererea agregată

1) Rata de impunere fiscală a scăzut de la 22% în t 0, la 16% în t1. Efectul acestei scăderi a fost reducerea
economiei subterane şi, implicit, creşterea bazei de impozitarea de la 30 mld. u.m. la 45 mld. u.m. În
aceste condiţii, veniturile la bugetul de stat: a) au crescut cu 1,6 mld. u.m.; b) au crescut cu 15 mld.
u.m.; c) au crescut cu 6,6 mld. u.m.; d) au crescut cu 7,2 mld. u.m.; e) nu s-au modificat.

2) Efectul de crowding out (de evicţiune): a) diminuează efectul de multiplicare din economie; b)
determină o majorare mai mare a producţiei la creştera cheltuielilor guvernamentale, decât cea
indusă de efectul de multiplicare; c) contribuie la scăderea ratei dobânzii dacă cresc cheltuielile
publice; d) a şi b; e) a şi c.

3) Multiplicatorul bugetului echilibrat este : a) egal cu zero; b) în relaţie directă cu IMC; c) în relaţie
inversă cu IMC; d) în relaţie inversă cu deficitul bugetar; e) nici un răspuns nu este corect.

4) reducere a impozitului pe venituri are ca efect creşterea : a) multiplicatorului fiscal; b) deficitului

bugetar; c) cererii agregate; d) deficitului de cont curent; e) a, b, c şi d.

5) Dacă înclinaţia marginală spre import se reduce, atunci : a) multiplicatorul cheltuielilor creşte; b)
multiplicatorul transferurilor scade; c) multiplicatorul fiscal creşte; d) cererea agregată scade; e) a, b
şi c.

6) Presupunem că o economie traversează o stare de recesiune. Majorarea cheltuielilor publice în

economie determină creşterea deficitului bugetar structural, implicând : a) reducerea deficitului
bugetar actual; b) promovarea unei politici fiscale restrictive; c) reducerea surplusului bugetar
actual; d) creşterea surplusului bugetar actual; e) nici un răspuns corect.

7) Presupunem că o economie traversează o stare de recesiune. Majorarea cheltuielilor publice în

economie determină creşterea deficitului bugetar structural, implicând : a) reducerea deficitului
bugetar actual; b) promovarea unei politici fiscale restrictive; c) reducerea surplusului bugetar
actual; d) creşterea surplusului bugetar actual; e) nici un răspuns corect.

8) O economie înregistrează un deficit bugetar curent şi un surplus bugetar structural. În aceste

condiţii : a) traversează o perioadă de recesiune economică; b) traversează o perioadă de
expansiune economică; c) rata actuală a şomajului este mai redusă decât NAIRU; d) rata actuală a
şomajului corespunde NAIRU; e) a şi c.
9) Politicile de stabilizare au efect asupra economiei prin intermediul: a) pieţei factorilor; b) cererii
agregate; c) cererii de muncă; d) ofertei de capital; e) ofertei agregate.

10) O majorare a transferurilor în faza de recesiune economică determină (caeteris paribus): a)

reducerea venitului disponibil al populaţiei; b) reducerea deficitului bugetar; c) reducerea
investiţiilor ca urmare a efectului de evicţiune; d) stimularea cererii interne; e) c) şi d).

11) Dacă oferta de monedă creşte atunci, conform modelului IS-LM: a) curba IS se deplasează către
dreapta; b) curba LM se deplasează către stânga; c) nivelul producţiei creşte; d) rata dobânzii creşte;
e) vechiul nivel de echilibru al economiei corespunde unui exces de cerere de monedă.

12) O reducere a ratei de presiune fiscală determină conform modelului IS-LM: a) o reducere a ratei
dobânzii; b) creşterea ratei şomajului; c) deplasarea LM către dreapta; d) creşterea ratei dobânzii; e)
un exces de ofertă de bunuri la vechiul nivel de echilibru al venitului.

13) O politică monetară expansionistă conduce la: a) reducerea şomajului structural; b) creşterea
producţiei pe termen scurt; c) reducerea şomajului conjunctural; d) a, b şi c ; e) b şi c

14) Corespunzător macroeconomiei monetariste moderne, pe o perioadă îndelungată de timp : a) rata

reală a dobânzii este determinată pe piaţa fondurilor de împrumut; b) există o relaţie directă între
oferta monetară şi PIB nominal; c) viteza de circulaţie a banilor este relativ stabilă; d) există o
identitate între cheltuielile cumpărătorilor şi veniturile vânzătorilor; e) a, b, c şi d.

15) În condiţiile în care cererea monetară este constantă, politica monetară restrictivă : a) reduce stocul
monetar şi rata dobânzii scade; b) reduce stocul monetar şi rata dobânzii creşte; c) creşte stocul
monetar şi rata dobânzii creşte; d) creşte stocul monetar şi rata dobânzii scade; e) stimulează
creşterea investiţiilor economice.

16) Prespunem ca economia României ar fi in echilibru la nivelul PIB-ului potential. Dacă se majorează
cererea agregată din economie în preajma alegerilor, atunci se pot manifesta următoarele
consecinţe : a) reducerea ratei inflaţiei; b) dispariţia arbitrajului între inflaţie şi şomaj pe termen
scurt; c) creşterea NAIRU pe termen scurt; d) reducerea NAIRU pe termen scurt; e) reducerea
presiunilor salariale pe piaţa muncii.

17) Dacă rata actuală a şomajului este mai mică decât rata şomajului natural, atunci: a) rata efectivă a
inflaţiei tinde să fie mai mică decât rata anticipată a inflaţiei; b) resursele economiei sunt
subutilizate; c) în economie nu există presiuni inflaţioniste; d) toate variantele de mai sus; e) nici una
dintre variantele de mai sus.
18) Când deficitul bugetar se acoperă prin datorie publică internă, se creează premise ca rata dobânzii
să: a) fie inferioară ratei şomajului; b) nu se modifice; c) crească; d) scadă; e) fie superioară ratei
şomajului.

19) Economia se află în situaţie inflaţionistă. O reducere în: a) cheltuiala guvernamentală coboară
permanent rata inflaţiei din economie; b) creşterea ofertei nominale de bani reduce rata inflaţiei,
fără nici un efect asupra output-ului pe termen scurt; c) creşterea ofertei nominale de bani reduce
rata inflaţiei şi nivelul output-ului pe termen scurt; d) cheltuiala guvernamentală reduce rata
inflaţiei,fără a avea nici un efect asupra output-ului pe termen scurt; e) nivelul taxelor temperează
ritmul de creştere a preţurilor

20) Deficitul bugetar este de 10 miliarde u.m. În condiţiile în care deficitul bugetar se finanţează
integral prin emisiune monetară, iar multiplicatorul banilor este 4, masa monetară: a)creşte cu 2,5
miliarde u.m.; b)se reduce cu 2,5 miliarde u.m.; c)creşte cu 40 miliarde u.m.; d)se reduce cu 40
miliarde u.m.; e)nu se modifică.

21) Deficitul bugetar de 5000 miliarde lei este finanţat integral prin expansiune monetară. Dacă rata
rezervelor băncilor comerciale este 20%, atunci masa monetară: a)creşte cu 5000 miliarde lei;
b)creşte cu 25000 miliarde lei; c)rămâne constantă; d)scade cu 5000 miliarde lei; e)scade cu 25000
miliarde lei.

22) Într-o economie închisă, excedentul bugetar poate fi folosit pentru: a)rambursarea împrumuturilor
publice externe; b)rambursarea împrumuturilor publice externe şi interne; c)rambursarea
împrumuturilor publice interne; d)creşterea datoriei publice interne şi externe; e)creşterea datoriei
publice interne.

23) Creşterea deficitului bugetar determină: a)reducerea datoriei publice; b)reducerea ratelor dobânzii
şi creşterea investiţiilor private; c)reducerea ratelor dobânzii şi a investiţiilor private; d)creşterea
ratelor dobânzii şi a investiţiilor private; e)creşterea ratelor dobânzii şi reducerea investiţiilor
private.

24) Care din măsurile de politică bugetară sunt aplicate în faza de recesiune economică? a)sporirea
cheltuielilor bugetare; b)majorarea impozitelor; c)“îngheţarea” programelor de protecţie socială;
d)extinderea aparatului administraţiei publice; e)majorarea ratei dobânzii

25) Investiţiile publice cresc cu 20 miliarde u.m. Multiplicatorul bugetar este 3. Produsul intern brut
creşte cu:a)100 miliarde u.m.; b)40 miliarde u.m.; c)60 miliarde u.m.; d)6.67 miliarde u.m.; e)33
miliarde u.m.
26) Eficienţa politicilor de stabilizare a economiei este limitată deoarece: a)pot creşte producţia reală;
b)acţionează cu întârziere asupra economiei; c)pot fi folosite rapid pentru a modifica nivelul
preţurilor; d)pot reduce marja de fluctuaţie a economiei; e)toate cele de mai sus.

27) Efectele unei politici monetare restrictive constau în: a)scăderea ofertei de monedă şi creşterea
ratei dobânzii; b)scăderea nivelului investiţiilor şi scăderea cererii agregate; c)diminuarea inflaţiei;
d)toate cele de mai sus; e)nici un răspuns corect.

28) Efectul de evicţiune se referă la faptul că: a)o creştere a cheltuielilor de consum determină o
scădere a cheltuielilor cu investiţiile; b)taxele pe venit conduc la salarii situate între venitul
total şi venitul disponibil; c)o scădere a cheltuielilor guvernamentale va determina o scădere
a consumului; d)o creştere a cheltuielilor guvernamentale va determina o creştere a ratei
dobânzii; e)nici un răspuns corect.

29) Stabilizatorii automaţi sunt: a)elementele de politică fiscală care deplasează bugetul spre deficit în
timpul unei contracţii; b)elementele de politică fiscală care deplasează bugetul spre excedent în
timpul unei contracţii; c)elementele de politică fiscală care echilibrează automat bugetul; d)nici una
dintre variante nu este corectă. e)toate de mai sus.

30) Unul dintre dezavantajele politicilor de stabilizare este că: a)impozitele ar putea scădea; b)rata
dobânzii ar putea scădea; c)guvernul poate fi o cauză a ciclurilor economice; d)se pot implementa
rapid; e)toate de mai sus

31) Dacă PIB potenţial este mai mare decât PIB efectiv: a)apare un decalaj inflaţionist; b)apare un
decalaj recesionist; c)scade şomajul; d)apare tendinţa de creştere generală a salariilor; e)nici una
dintre variante nu este corectă.

32) Dacă PIB potenţial este mai mic decât PIB efectiv: a)apare un decalaj inflaţionist; b)apare un decalaj
recesionist; c)creşte şomajul; d)apare tendinţa de scădere a salariilor; e)nici una dintre variante nu
este corectă.

33) Presupunem că BNR scade oferta de bani. Pe termen scurt: a)investiţiile, producţia reală şi
nivelul preţurilor scad; b)cresc investiţiile, producţia reala scade, iar nivelul preţurilor
ramâne neschimbat; c)investiţiile, producţia reala şi nivelul preţurilor cresc; d)investiţiile
scad, producţia reală creşte şi nivelul preţurilor scad; e)nici una dintre variante nu este
corectă

34) O ţară ar trebui să se specializeze în producerea acelor bunuri : a)care au cele mai mari preţuri;
b)care utilizează cea mai mare cantitate de muncă; c)pentru care ţara are un avantaj absolut;
d)pentru care ţara are un avantaj comparativ; e)care au cele mai mici preţuri.
35) Dacă rata anticipată a inflaţiei creşte, atunci curba Phillips: a)se deplasează în jos; b)se aplatizează;
c)se deplasează în sus; d)nu se deplasează; e)devine mai abruptă.

36) Dacă BNR creşte oferta de bani, atunci pe termen scurt: a)investiţiile cresc, producţia reală scade şi
nivelul preţurilor scade; b)investiţiile scad, producţia reală creşte şi nivelul preţurilor
scade;c)investiţiile scad, producţia reală scade şi nivelul preţurilor scade; d)inflaţia scade;
e)investiţiile, producţia reală şi nivelul preţurilor cresc.

37) Mărimea efectului unei schimbări a cererii agregate asupra venitului şi preţurilor depinde, în primul
rând, de: a)orizontul de timp; b)politica monetară; c)înclinaţia curbei cererii agregate; d)politica
socială a guvernului; e)politica fiscală.

38) În cazul apariţiei unui decalaj inflaţionist în economie, politica de stabilizare ar trebui să
urmărească: a)creşterea ofertei de bani; b)scăderea ofertei de bani; c)creşterea cheltuielilor
guvernamentale; d)scăderea taxelor; e)creşterea transferurilor sociale.

39) Pentru a absorbi un decalaj recesionist, politica de stabilizare trebuie să urmărească: a)scăderea
ofertei de bani; b)creşterea ofertei de bani; c)scăderea cheltuielilor guvernamentale; d)creşterea
taxelor; e)scăderea transferurilor sociale.

40) Pentru a promova stabilitatea monetară şi o inflaţie scăzută, BNR ar trebui: a)să fie aleasă de
populaţie; b)să fie numită de Parlament; c)să fie independentă; d)să aibă mandate mai scurte
pentru Guvernator şi pentru Consiliul de Administraţie; e)să urmărească concomitent toate
obiectivele politicilor macroeconomice.

41) Care dintre măsurile de mai jos nu este potrivită pentru a reduce inflaţia: a)scăderea nivelului
rezervelor fracţionare;b)creşterea nivelului rezervelor fracţionare; c)vânzarea de obligaţiuni
guvernamentale de către BNR; d)impunerea unor restricţii la acordarea de credite de către băncile
comerciale; e)toate cele de mai sus.

42) În cadrul strategiei de ţintire a inflaţiei promovată de Banca Naţională a României, atunci când
inflaţia curentă este peste nivelul ţintă, se va promova: a)o politică monetară expansionistă; b)o
politică fiscală expansionistă; c)reducerea ratei dobânzii; d)creşterea cererii agregate; e)creşterea
ratei dobânzii.

43) În cadrul strategiei de ţintire a inflaţiei promovată de Banca Naţională a României, atunci când
inflaţia curentă este sub nivelul ţintă, se va promova: a)o politică monetară restrictivă; b)o politică
fiscală restrictivă; c)reducerea ratei dobânzii; d)scăderea cererii agregate; e)creşterea ratei
dobânzii.
44) Care dintre următoarele măsuri nu concordă cu reducerea deficitelor bugetare: a)eliminarea
subvenţiilor; b)punerea accentului pe impozitele indirecte; c)mărirea bazei de impozitare (cât mai
puţin de la tot mai mulţi); d)constrângeri bugetare tari aplicate firmelor; e)constrângeri bugetare
moi aplicate firmelor de stat şi constrângeri bugetare tari aplicate firmelor private.

45) Creşterea deficitului bugetar determină: a)reducerea ratelor dobânzii, ieşiri de capital în străinătate
şi deprecierea cursului de schimb; b)reducerea ratelor dobânzii, ieşiri de capital în străinătate şi
aprecierea cursului de schimb; c)creşterea ratelor dobânzii, intrări de capital din străinătate şi
aprecierea cursului de schimb; d)creşterea ratelor dobânzii, intrări de capital din străinătate şi
deprecierea cursului de schimb; e)creşterea investiţiilor private.

46) Dacă Ministerul de Finanţe utilizează veniturile din privatizare pentru a răscumpăra datorie publică
internă, atunci: a)ratele dobânzii cresc; b)ratele dobânzii se reduc; c)investiţiile sunt descurajate;
d)produsul intern brut se reduce; e)cheltuielile cu dobânzile la datoria publică internă cresc.

47) Dacă veniturile bugetare sunt mai mici decât cheltuielile bugetare, atunci; a)bugetul este
excedentar; b)datoria publică se reduce; c)datoria publică se măreşte; d)statul acordă împrumuturi
interne şi externe; e)trebuie reduse impozitele pentru echilibrarea bugetului.

48) Pe termen scurt, politica monetară expansivă determină: a) creşterea ratei dobânzii; b)scăderea
producţiei reale; c)scăderea nivelului preţurilor; d) creşterea producţiei reale; e) menţinerea
constantă a ratei dobânzii.

49) Diminuarea investiţiilor ca urmare a creşterii ratei dobânzii, creştere determinată de sporirea
cheltuielilor publice ce necesită finanţare, se numeşte: a) iluzie monetară; b) efect Okun; c) trapă de
lichiditate; d) efect de avuţie; e) efect de evicţiune.

50) În viziunea teoriei keynesiste, ieşirea dintr-un decalaj recesionist prin intervenţia statului se poate
realiza prin: a) îngheţarea preţurilor; b) creşterea ratei dobânzii; c) creşterea cheltuielilor publice;
d) reducerea ritmului de creştere al masei monetare; e) diminuarea cheltuielilor publice.

51) Efectul de crowding-out scoate în evidenţă: a) impactul pozitiv al creşterii deficitului

bugetar asupra creşterii economice; b) implicaţiile unei politici fiscale restrictive; c)
impactul pozitiv pe care-l are creşterea deficitului bugetar asupra investiţiilor private; d)
impactul negativ pe care-l are creşterea deficitului bugetar asupra investiţiilor private;
e) paradoxul economisirii.

52) O creştere a deficitului bugetar va conduce la: a) creşterea economiilor private; b) creşterea
economiilor naţionale; c) reducerea economiilor private; d) reducerea economisirii
naţionale; e) nici una din cele de mai sus.
53) Ce efect va avea reducerea economisirii naţionale asupra ratei dobânzii bancare şi respectiv
investiţiilor private? a) scade; cresc; b) scade; scad; c) creşte; cresc; d) creşte; scad; e)
creşte; nu se modifică.

54) În conformitate cu teoria neutralităţii banilor, o creştere a cantităţii de bani în economie va afecta
pe termen lung: a) doar nivelul preţurilor; b) doar nivelul producţiei; c) nivelul şomajului; d) doar
rata reală a dobânzii; e) doar investiţiile planificate.
Capitolul 23 Interdependente economice internationale

1) Totalitatea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare de bani naţionali, inclusiv reglementările şi instituţiile

aferente reprezintă: a) piaţa mondială; b) comerţul internaţional; c) piaţa bunurilor cu grad ridicat
de complexitate; d) piaţa de capital; e) piaţa valutară.

2) Piaţa schimburilor valutare constă în: a) vânzare-cumpărare de bani aparţinând diferitelor ţări; b)
tranzacţii cu titluri de valoare; c) comerţ invizibil; d) vânzarea-cumpărarea de bunuri economice
între parteneri din diverse ţări; e) deficitul balanţei de plăţi externe.

3) Euro este: a) o monedă naţională; b) un echivalent monetar al unor ţări dezvoltate; c) o monedă de
schimb doar pentru ţările în tranziţie; d) o monedă unică pentru o uniune economică internaţională;
e) o simplă unitate monetară de cont.

4) Când B.N.R. cumpără dolari: a) se măreşte masa monetară în circulaţie; b) se reduce masa monetară
în circulaţie; c) masa monetară în circulaţie rămâne constantă; d) se diminuează rezerva valutară a
ţării; e) se accentuează deficitul balanţei de plăţi externe.

5) Pe piaţa valutară se realizează: a) operaţiuni de finanţare şi refinanţare; b) tranzacţii la vedere şi la

termen cu titluri de valoare; c) tranzacţii la vedere şi la termen cu acţiuni; d) tranzacţii la termen cu
obligaţiuni; e) tranzacţii la vedere şi la termen cu valute.

6) Cursul valutar anunţat zilnic de către B.N.R. este: a) cursul la care se desfăşoară toate tranzacţiile pe
piaţa valutară; b) cel mai ridicat curs al pieţei valutare; c) cel mai redus curs al pieţei valutare; d)
media cursurilor valutare ale tranzacţiilor pe piaţa valutară; e) cursul valutar obligatoriu pentru toţi
agenţii economici.

7) Dacă oferta este mai mare decât cererea pe piaţa valutară, atunci: a) moneda naţională slăbeşte în
raport cu valuta; b) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta; c) moneda naţională se
apreciază în raport cu valuta; d) cursul valutar exprimat în unităţi de monedă naţională pe unitatea
de valută creşte;e) banca centrală trebuie să vândă valută.

8) Creditele acordate de către instituţiile financiare internaţionale: a) reduc deficitul balanţei

comerciale; b) măresc excedentul balanţei comerciale; c) reduc activul balanţei de încasări şi plăţi
externe; d) măresc încasările din balanţa de încasări şi plăţi externe; e) nu au nici un efect asupra
balanţei de încasări externe
9) Contravaloarea mărfurilor achiziţionate din UE de către o firmă autohtonă se înregistrează la: a)
„Ieşiri” în componenta balanţă comercială; b) „Ieşiri” în componenta investiţii străine; c) „Intrări” în
componenta balanţa comercială; d) „Intrări” în componenta transferuri externe; e) determină
creşterea ofertei de valută în România.

10) Dacă guvernul decide să reducă impozitul pe profit, atunci: a) scade cererea pentru investiţii şi
moneda naţională se apreciază; b) rata dobânzii scade şi moneda naţională se apreciază; c) rata
dobânzii creşte şi moneda naţională se depreciază; d) creşte cererea pentru investiţii şi moneda
naţională se apreciază; e) a şi b.

11) Creşterea taxelor vamale la importul de bunuri : a) creşterea cererii de valută şi aprecierea monedei
naţionale; b) creşterea ofertei de valută şi deprecierea monedei naţionale; c) reducerea cererii de
valută şi aprecierea monedei naţionale; d) reducerea ofertei de valută şi deprecierea monedei
naţionale; e) a şi c.

12) Un cetăţean american doreşte să cumpere un automobil de teren şi oscilează între a-l achiziţiona
din SUA sau UE. Banii plătiţi pe un autoturism achiziţionat în SUA, la preţul de 20000 $, ar permite
cumpărarea doar a 3/5 din acelaşi autoturism în UE, la preţul de 22000 €. Cursul nominal de schimb
precum şi cursul de schimb în paritatea puterii de cumpărare (PPP) sunt : a) 1€ = 1,83$; 1€ = 0,9$; b)
1€ = 0,9$; 1€ = 1,83$; c) 1€ = 1,51$; 1€ = 1,1$; d) 1$ = 1,51€; 1$ = 1,51€; e) 1€ = 1,1$; 1$ = 1,51€.

13) Finanţarea deficitului bugetar din surse interne atrage după sine: a) aprecierea monedei naţionale;
b) reducerea ratei dobânzii din sectorul bancar; c) deprecierea monedei naţionale; d) rata dobânzii
nu este influenţată; e) b şi c.

14) Dacă presupunem că leul s-a apreciat în anul 2004 cu 20 % în raport cu euro, şi cunoscând că rata
inflaţiei în România a fost de 10%, iar în zona euro de 2%, atunci aprecierea reală a leului a fost: a) 8
%; b) 18 %; c) 28 %; d) 10 %; e) nu se poate determina.

15) Până în 2004, moneda naţională a cunoscut o perioadă de depreciere nominală în raport cu euro.
Presupunem că deprecierea nominală a leului a fost într-un an de 10 %, în condiţiile în care rata
inflaţiei externe a fost de 2 %, iar cea internă de 14 %. În aceste condiţii, se poate afirma că : a) leul
s-a apreciat în termeni reali cu 12 %; b) leul s-a apreciat în termeni reali cu 4 %; c) leul s-a depreciat
în termeni reali cu 2 %; d) leul s-a depreciat în termeni reali cu 12 %; e) leul s-a apreciat în termeni
reali cu 2 %.

16) Dacă soldul balanţei comerciale este negativ: a) balanţa de plăţi externe este deficitară; b) soldul
contului de capital este negativ; c) investiţiile interne sunt mai mari decât economiile interne; d)
investiţiile interne sunt mai mari decât economiile interne; e) rezervele valutare internaţionale pot
creşte.
17) Efectul probabil al aprecierii cursului nominal de schimb este: a) reducerea importului; b) creşterea
exportului; c) reducerea cererii de valută; d) creşterea ofertei de valută; e) creşterea deficitului
contului curent.

18) Economisirea este dată de relaţia S = -40 + 0,25Y, unde S este volumul economisirii iar Y este PIB-ul.
Investiţiile sunt 40 mld. u.m. iar ieşirile nete de capital sunt 10 mld. u.m. Dacă rezervele valutare
rămân constante, atunci PIB-ul este: a) 160 mld. u.m.; b) 200 mld. u.m.; c) 360 mld. u.m.; d) 400 mld.
u.m.; e) 500 mld. u.m..

19) În condiţiile actuale, economia mondială: a) este omogenă; b) are caracter dinamic; c) cuprinde doar
economiile superdezvoltate; d) cuprinde numai economiile subdezvoltate care sunt preponderente;
e) presupune anularea suveranităţii naţionale a tuturor ţărilor.

20) Fluxurile economice internaţionale în prezent: a) se referă doar la mişcările de bunuri materiale şi de
servicii între ţări; b) nu sunt dependente organic de diviziunea mondială a muncii; c) pot fi studiate
numai la nivel regional; d) apreciate în unitatea lor organică, constituie circuitul economic mondial;
e) sunt incompatibile cu principiile autonomiei şi independenţei naţional-statale.

21) Necesitatea şi posibilitatea specializării internaţionale constă în faptul că: a) permit ţărilor dezvoltate
să-şi valorifice superior factorii de producţie; b) avantajează sub toate aspectele ţările slab
dezvoltate; c) nu oferă condiţii pentru vânzarea favorabilă pe piaţa mondială a bunurilor cu grad
ridicat de prelucrări; d) oferă întotdeauna avantaje ţărilor care vând pe piaţa mondială resursele lor
naturale şi de muncă; e) evoluează în sensuri contradictorii.

22) Balanţa comercială în raport cu balanţa de încasări şi plăţi externe: a) este mai cuprinzătoare; b) este
o componentă a balanţei de plăţi externe; c) este întotdeauna excedentară; d) este activă atunci
când valoarea importului este mai mare decât valoarea exportului; e) este mai cuprinzătoare decât
balanţa de plăţi externe deoarece cuprinde şi comerţul invizibil.

23) Creşterea exportului: a) reduce deficitul balanţei comerciale; b) reduce excedentul balanţei
comerciale; c) măreşte activul balanţei de încasări şi plăţi externe; d) arată întotdeauna o
concurenţă scăzută a pieţei interne; e) menţine constante încasările din balanţa de încasări şi plăţi
externe.

24) O ţară realizează exporturi de 10 miliarde dolari şi importuri de 20 milioane euro. În cazul în care 1
euro =1,5 dolari, balanţa comercială a ţării respective înregistrează: a) deficit de 5 miliarde dolari; b)
deficit de 10 miliarde dolari; c) deficit de 20 miliarde dolari; e) excedent de 10 miliarde dolari.

25) În condiţiile în care excedentul balanţei comerciale a unei ţări reprezintă 10 miliarde dolari, iar
exporturile reprezintă 60 miliarde dolari, atunci importurile ţării respective reprezintă: a) 50 miliarde
dolari; b) 70 miliarde dolari; c) 40 miliarde dolari; d) 60 miliarde dolari; e) 30 miliarde dolari.
26) Balanţa comercială este afectată negativ dacă preţurile de export cresc, iar bunurile exportate au
cerere: a) elastică; b) inelastică; c) unitară; d) constantă; e) perfect inelastică.

27) Dacă autorităţile monetare acţionează în direcţia aprecierii monedei naţionale: a) sunt avantajaţi
exportatorii; b) sunt avantajaţi importatorii; c) sunt avantajaţi atât exportatorii cât şi importatorii; d)
nu sunt avantajaţi nici exportatorii nici importatorii; e) creşte datoria externă.

28) Când rata dobânzii interne este superioară celei internaţionale, are loc: a) atragerea capitalului
străin în ţară; b) deprecierea monedei naţionale; c) aprecierea monedei naţionale; c) creşterea
cursului de schimb; e) nici un răspuns corect.

29) Stimularea exporturilor este provocată de: a) scăderea cursului de schimb; b)deprecierea monedei;
c) creşterea ratei dobânzii interne peste cea internaţională; d)creşterea cursului de schimb; e) nici
un răspuns corect.

30) Apreciere a monedei naţionale conduce, pe termen scurt, la: a) stimularea exporturilor; b)
stimularea importurilor; c) scăderea deficitului balanţei comerciale; d) scăderea nivelului de trai în
ţările dezvoltate; e) stimularea importurilor şi exporturilor.

31) Sunt afirmaţii corecte privind exporturile: a) sunt incluse în contul curent; b) constituie ieşiri de
capital; c) sunt întotdeauna mai mici decât importurile în ţările dezvoltate; d) nu reprezintă o
componentă a balanţei de plăţi, ci o componentă a balanţei comerciale; e) sunt influenţate de
evoluţia cursului de schimb.

32) Dacă PIB potenţial este mai mare decât PIB efectiv: a)apare un decalaj inflaţionist; b)apare un
decalaj recesionist; c)scade şomajul; d)apare tendinţa de creştere generală a salariilor; e)nici una
dintre variante nu este corectă.

33) Dacă PIB potenţial este mai mic decât PIB efectiv: a)apare un decalaj inflaţionist; b)apare un decalaj
recesionist; c)creşte şomajul; d)apare tendinţa de scădere a salariilor; e)nici una dintre variante nu
este corectă.

34) Presupunem că BNR scade oferta de bani. Pe termen scurt: a)investiţiile, producţia reală şi
nivelul preţurilor scad; b)cresc investiţiile, producţia reala scade, iar nivelul preţurilor
ramâne neschimbat; c)investiţiile, producţia reala şi nivelul preţurilor cresc; d)investiţiile
scad, producţia reală creşte şi nivelul preţurilor scad; e)nici una dintre variante nu este
corectă
35) O ţară ar trebui să se specializeze în producerea acelor bunuri : a)care au cele mai mari
preţuri; b)care utilizează cea mai mare cantitate de muncă; c)pentru care ţara are un avantaj
absolut; d)pentru care ţara are un avantaj comparativ; e)care au cele mai mici preţuri.

36) Dacă rata anticipată a inflaţiei creşte, atunci curba Phillips: a)se deplasează în jos; b)se aplatizează;
c)se deplasează în sus; d)nu se deplasează; e)devine mai abruptă.

37) Dacă inflaţia creşte mai mult în zona euro decât în România atunci puterea de cumpărare a unui leu
relativ la euro: a)creşte; b)scade; c)puterea de cumpărare nu depinde de inflaţie, ci de politica
monetară a băncii centrale; d)nu se modifică; e)puterea de cumpărare nu depinde de inflaţie, ci de
nivelul economisirilor.

38) Dacă BNR creşte oferta de bani, atunci pe termen scurt: a)investiţiile cresc, producţia reală scade şi
nivelul preţurilor scade; b)investiţiile scad, producţia reală creşte şi nivelul preţurilor
scade;c)investiţiile scad, producţia reală scade şi nivelul preţurilor scade; d)inflaţia scade;
e)investiţiile, producţia reală şi nivelul preţurilor cresc.

39) Mărimea efectului unei schimbări a cererii agregate asupra venitului şi preţurilor depinde, în primul
rând, de: a)orizontul de timp; b)politica monetară; c)înclinaţia curbei cererii agregate; d)politica
socială a guvernului; e)politica fiscală.

40) Gradul deschiderii economiilor naţionale către economia mondială nu depinde de:a)
capacitatea de a produce bunuri şi servicii cerute de piaţa mondială; b) asigurarea unui
management de calitate; c) existenţa libertăţii economice; d) aprecierea monedei
naţionale; e) nici unul dintre factorii anteriori.

41) Grupul de naţiuni care domină economia mondială este format din: a) Uniunea Europeană şi
statele din Centrul şi Estul Europei; b) statele membre ale OPEC; c) Japonia şi celelalte state
membre ale ASEAN; d) Japonia, SUA şi Uniunea Europeană; e) statele membre ale
NAFTA (SUA, Canada şi Mexic).

42) În cadrul formelor pieţei mondiale, rolul principal este deţinut de: a) piaţa internaţională a
muncii; b) piaţa tehnologiilor de vârf; c) piaţa monetară internaţională; d) piaţa
internaţională a capitalurilor; e) comerţul internaţional.

43) Dacă soldul contului curent este negativ: a) rezervele valutare internaţionale pot creşte; b)
balanţa de plăţi externe este deficitară; c)soldul contului de capital este negativ; d)
investiţiile interne sunt mai mari decât economiile interne; e) nici un răspuns nu este
corect.
44) Echilibrarea balanţei de plaţi externe se poate realiza prin: 1) reducerea protecţiei tarifare; 2)
deprecierea monedei naţionale; 3) utilizarea activelor de rezervă ale Băncii Naţionale; 4)
reducerea exporturilor; 5) stimularea importurilor. a) (1,2); b) (2,3); c) (4,5); d) (2,4); e) (3,5)

45) Instrumente ale politicii comerciale netarifare sunt: a) taxe vamale la import; b) taxe vamale la
export; c) subvenţii la export; d) verificarea încadrării bunurilor în standarde de calitate; e) nici un
răspuns corect.

46) Nu reprezintă măsuri netarifare aplicate exporturilor: a) plafoanele cantitative; b) exigenţele

de calitate; c) taxele vamale; d) licenţele de import; e) toate cele de mai sus.

47) Care dintre următoarele măsuri poate reduce competitivitatea firmelor autohtone la export: a)
reducerea protecţiei sociale a şomerilor; b) creşterea subvenţiilor acordate firmelor autohtone; c)
aprecierea monedei naţionale; d) şomajul; e) creşterea economică.

48) În prezent, pe piaţa valutară din România, exprimarea cursului de schimb leu/dolar are loc
prin metoda: a) cotării directe; b) cotării indirecte; c) administrativă; d) parităţii puterii de
cumpărare a monedelor care se schimbă; e) variantele a-d false.

49) Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte? 1) cursul valutar este preţul monedei naţionale
exprimat într-o altă monedă naţională; 2) cursul valutar este un preţ pe piaţa titlurilor de credit; 3)
când moneda naţională se apreciază, cursul ei de schimb scade; 4) când moneda naţională se
apreciază, importul creşte; 5) când moneda naţională se depreciază, exportul scade. a) (1,4); b) (1,
3); c) (2,3); d) (3,4,5); e) (4,5)

50) Nu reprezintă un factor favorabil deprecierii unei monede: a) creşterea inflaţiei; b) creşterea
ratei dobânzii; c) deficitul balanţei comerciale; d)recesiunea; e) creşterea ratei şomajului.

51) Importul de bunuri şi servicii depinde de produsul intern brut, conform relaţiei Imp = 200 + 0,5Y,
unde Imp reprezintă importul, iar Y produsul intern brut. Dacă soldul balanţei comerciale este 50
u.m., iar produsul intern brut 1.000 u.m., atunci valoarea exportului de bunuri şi servicii este (în
u.m.): a) 1.000; b) 1.500; c) 500; d) 750; e) 950.

52) Economiile private reprezintă 17%, iar investiţiile private 22% din PIB. Deficitul
guvernamental de fonduri este 3,5% din PIB. Soldul contului curent reprezintă, ca procentaj
din PIB: a) 5%; b) 4,5%; c) -5,5%; d) -8,5%; e) 3%.
53) Care dintre următoarele consecinţe privind importurile şi exporturile unei ţări pentru un bun
este posibilă atunci când preţul mondial creşte relativ la preţul intern? a)importurile cresc;
b)importurile rămân constante; c)exporturile cresc; d) exporturile scad; e)importurile şi
exporturile scad concomitent.
54) Balanţa de plăţi externe reprezintă: a) tablou statistico-economic în care se include şi prin
care se compară încasările şi plăţile realizate de o ţară din relaţiile sale economice, financiare
 şi monetare cu alte ţări pe timp de un an; b) fluxurile valorice cu străinătatea şi stocul de
resurse financiar-valutare, aflate la dispoziţia unei economii naţionale la un moment dat; c)
un instrument valutar-financiar util analizei şi controlului fluxurilor interne şi externe al unei
ţări pe timp de un an;d) componentă a balanţei comerciale; e) un instrument util doar ţărilor
cu economie de piaţă.

55) În procesul de globalizare (chiar slabă) are loc dereglementarea pieţelor. Una din afirmaţiile de mai
jos privind acest proces este falsă: a) preţurile devin mai libere; b) condiţiile de intrare/ieşire de pe
piaţă se relaxează; c) se elimină normele şi regulile esenţiale privind concurenţa; d) are loc
restrângerea drastică a intervenţiei directe a statului cu mecanismele pieţei.

56) În planul politicilor economice şi al doctrinelor, globalizarea favorizează afirmarea perceptelor: a)

keynesiste;b) neokeynesiste; c) clasice; d) neoliberale; e) marxiste.

57) Pe pieţele globalizate, concurenţa se duce mai ales între: a) firme individuale mari, puternice; b)
firme mici şi mijlocii; c) între diferite economii naţionale privite global; d) între sistemele
internaţionale de producţie ale companiilor transnaţionale (CTN); e) între UE şi SUA.

58) Filialele din străinătate ale CTN sunt create mai ales prin: a) export de bunuri de capital; b) investiţii
externe directe; c) investiţii externe de portofoliu; d) investiţii externe şi organizaţiile de integrare
economică interstatală; e) export de bunuri alimentare

59) CTN îşi desfăşoară activitatea în mai multe spaţii: a) cel în care are sediul societatea mamă; b) cel al
societăţii mamă şi cele ale filialelor; c) cel al societăţii mamă, cele ale filialelor şi ale relaţiilor dintre
acestea; d) cel al societăţii mamă, cele ale filialelor, ale relaţiilor dintre ele şi cu alţi cooperanţi; e)
componentele de la punctul „d” şi în plus spaţiile în care operează statele (guvernele) în care îşi au
sediile CTN.

60) Activităţile cu locaţii diferite care sunt integrate în sistemul producţiei internaţionale ale CTN sunt
selectate în funcţie de: a) afinităţi lingvistice şi politice; b) resursele naturale de care dispun diferite
locaţii; c) avantajul competitiv specific al fiecărei locaţii; d) relaţiile economice tradiţionale; e) toate
cele de mai sus.

61) Agenţii principali ai globalizării sunt CTN şi guvernele din cele mai puternice ţări. Pe acest fond, în
toate ţările sporeşte foarte rapid numărul întreprinderilor mici şi mijlocii. Ca atare: a) forţa lor
economică creşte; b) are loc concentrarea proprietăţii şi deciziei în activitatea economică; c) în
competiţia mondială ele sunt mai rezistente; d) ele devin mai dependente de firmele mari în
sectorul de servicii; e) IMM-urile produc cea mai mare parte a PIB
62) Relaţiile economice internaţionale sunt concentrate: a) între ţările dezvoltate şi cele mai puţin
dezvoltate; b) în cadrul „triadei”; c) în interiorul UE; d) între UE şi ţările care au realizat tranziţia la
economia de piaţă; e)la nivelul continentului Europa.

63) Libera circulaţie a mărfurilor şi serviciilor, a capitalului şi a forţei de muncă este caracteristică fazei
(formei) de integrare economică internaţională: a) zonei de comerţ liber (zonei de liber schimb); b)
uniunii vamale; c) uniunii economice; d) Pieţei Comune (Unice); e) Uniunii economice şi monetare.

64) Integrarea unui stat în Uniunea Europeană presupune: a)menţinerea unei legislaţii naţionale
independentă de cea comunitară; b) crearea unei economii de piaţă funcţionale; c) aplicarea
acquis-ului comunitar; d) practicarea de taxe vamale scăzute în relaţiile cu ţările UE; e) nici un
răspuns corect.

65) Printre factorii care susţin globalizarea se numără: a)intensificarea investiţiilor externe; b)
delimitarea clară a graniţelor statelor-naţiune; c)accelerarea schimburilor comerciale dintre diferite
state ale lumii; d) creşterea protecţionismului vamal; e) nici un răspuns corect

66) Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la procesul de globalizare este adevărată: a) se bazează
pe o intensificare a interdependenţelor economice internaţionale; b) conduce la egalizarea;
c)veniturilor dintre ţările dezvoltate şi cele slab dezvoltate; d) are câştigători şi perdanţi; e) amplifică
rolul CTN
Capitolul 14. Economie şi globalizare

1) Care dintre următoarele trăsături nu figurează între responsabilităţile FMI, aşa cum au fost acestea
prevăzute la Bretton-Woods? a) acordarea de împrumuturi pe termen scurt ţărilor membre cu
deficite ale balanţei de plăţi; b) încercarea de a menţine cursurile de schimb relativ constante; c)
solicitarea către ţările membre de a constitui fonduri de stabilizare a cursului de schimb; d)
acordarea de credite pe termen lung către ţările slab dezvoltate, cu scopul de a spori forţa
productivă a acestora; e) acordarea pe termen scurt de asistenţă financiară în vederea ajustării
structurale.

2) Triunghiul de aur» al adoptării principiilor Consensului de la Washington nu cuprinde: a)

liberalizarea; b) stabilizarea; c) privatizarea; d) protecţionismul; e) restructurarea.

3) Nu poate fi considerat un principiu al globalizării: a) sectorul privat este sectorul principal al creşterii
economice; b) debirocratizarea statului; c) liberalizarea comerţului exterior; d) creşterea restricţiilor
pentru investiţiile externe; e) liberalizarea pieţelor de capital.

4) Care dintre următoarele nu poate fi considerat un proces complementar al globalizării: a)

liberalizarea telecomunicaţiilor; b) privatizarea sistemului bancar; c) privatizarea utilităţilor publice;
d) interzicerea accesului străin la proprietate; e) convertibilitatea monedei naţionale (sau opţiunea
pentru o monedă convertibilă).

5) Nu poate fi considerat un beneficiu evident al globalizării economiei: a) noi oportunităţi pentru

dezvoltare; b) o alocare mai bună a resurselor; c) accesul facil la pieţele de capital; d) extinderea
crimei organizate la nivel global cu atingeri în sfera politicului, afacerilor şi poliţiei; e) difuzie rapidă a
inovării.

6) Obiectivul fundamental al Strategiei Naţionale de Dezvoltare Economică a României pe termen

mediu şi lung prevede: a) o creştere economică de 7,1% din PIB în anul 2006; b) recunoaşterea
obiectivelor stabilite pentru realizarea Uniunii Economice şi Monetare; c) crearea unei economii de
piaţă funcţionale, compatibilă cu mecanismele, normele, instituţiile şi principiile Uniunii Europene;
d) o deschidere mai mare a economiei spre exterior şi în special pe relaţia cu Uniunea Europeană; e)
liberalizarea pieţelor de capital.

7) Convergenţa economică rapidă către Uniunea Europeană a statelor candidate din Est, este
favorizată de: a) ratele reduse ale inflaţiei; b) coeziunea socială precară; c) fragilitatea sistemului de
intermediere financiară; d) administraţia publică ineficientă; e) existenţa unor decalaje mari între
veniturile pe locuitor între ţările candidate şi UE.
8) Nu este un criteriu de convergenţă al ţărilor candidate privind integrarea în Uniunea Europeană
stabilit la Copenhaga: a) asigurarea stabilităţii instituţiilor care garantează buna funcţionare a
democraţiei, supremaţia legii, drepturile omului şi respectul faţă de minorităţi; b) existenţa unei
economii de piaţă funcţionale; c) existenţa unei economii capabile să facă faţă presiunilor
concurenţiale din Uniunea Europeană; d) deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB în cazul
fiecăreia dintre ţările candidate; e) încorporarea în propria legislaţie şi aplicarea sistemului de norme
comunitare adoptate până în momentul aderării.

9) Care dintre următorii factori nu poate potenţa ajungerea din urmă a ţărilor dezvoltate de către ţările
în dezvoltare (procesul de catching-up): a) transfer tehnologic din ţările cu economie avansată; b)
fundamente macroeconomice solide; c) stabilitate financiară; d) investiţii străine directe ridicate; e)
productivitatea factorului muncă sau capital creşte mai puţin decât costurile acestora.

10) Constituie factori care potenţează procesul de catching-up privind integrarea în Uniunea Europeană,
în cazul României: a) slaba disciplină a plăţilor; b) arierate însemnate din impozite şi taxe; c)
procedura slabă privind falimentul; d) alocarea ineficientă a resurselor; e) sporirea semnificativă a
consumului privat.

11) În cazul României este interesantă studierea posibilităţii convergenţei beta, care se referă la
reducerea decalajelor faţă de ţările U.E. Economiştii sunt de acord că “ajungerea din urmă”
necesită: a) rate reduse de economisire; b) îmbunătăţirea pregătirii forţei de muncă şi a
standardelor educaţionale; c) scăderea competitivităţii exporturilor; d) coeziune socială redusă; e)
creşterea lentă a productivităţii factorilor de producţie.
 LILIANA CRĂCIUN

Academia de Studii Economice

Facultatea de contabilitate și Informatică de Gestiune
Catedra de Economie si Politici economice
Conf.univ.dr.Liliana Crăciun

MACROECONOMIE
Anul II de Studiu – Semestrul II
 Prezentarea generală a cursului
► Principalul scop al acestui curs este de a stabili conceptele şi
limbajul teoriei economice la un nivel potrivit pentru a intelege afacerile
curente si pentru a citi din literatura economica profesionala.
►Ce ne invata macroeconomia? Cum a apărut ? Cu ce se ocupă ea? Ce metode de
investigare utilizează? Iată câteva întrebări la care macroeconomia poate să
răspundă.
► Macroeconomia este aceea la care oamenii se gandesc atunci cand
aud cuvantul “economie”. Macroeconomie – “macro” inseamna pe
scara larga – pune accentul pe studiul intregului sistem de productie si
distribuire. “Macro” (cum adesea este numita de catre economisti si de
catre studenti) se axeaza si pe vaste sectoare ale activitatii economice,
cum ar fi venitul si productia in economie. In cele din urma
macroeconomia studiaza relatia care se stabileste intre diferitele
sectoare ale economiei.
► Prezentul ,,Îndrumar de studiu individual – SI ,, oferă studenților
reperele principale de învățare, înțelegere, autoverificare, fond de
timp, cuvinte cheie, date bibliografice (cuprinse în modulul
,,Macroeconomie,,).
► Modulul ,,Macroeconomie este structurat în,, ,,unități de învățare,,
cuprinse în programa analitică a disciplinei, și corespunzătoare
acesteia. La finele fiecărei unități de învățare sunt prezente:
- întrebări cu rol de autoevaluare;
-,,cuvintele cheie ,, ce corespund principiilor, definițiilor, conceptelor
prezentate în Curs;
- fondul mediu de timp alocat, pentru studiu Individual –SI;
,,Unitățile de învățare,, sunt prezentate rezumativ în secțiuni și
subsecțiuni;
- date bibliografice, cu paginația corespunzătoare acesteia.
Întrebările cuprinse în autoevaluare nu sunt limitative, ele au rol
exemplificativ. Prin urmare, pot fi formulate și alte întrebări, inclusiv
la secțiunile și subsecțiunile care nu prezintă întrebări.
►Atenție: aprofundarea ,,Macroeconomiei,, nu poate fi realizată doar
pe baza acestui curs, care se prezintă sub forma unui ,,îndrumar,, FIIND
ABSOLUT NECESARĂ STUDIEREA ATENTĂ A BIBLIOGRAFIEI
RECOMANDATE. PENTRU ÎNSUȘIREA NOȚIUNILOR CORESPUNZATOARE
DE MACROECONOMIE NU ESTE SUFICIENTĂ SIMPLA LECTURARE A
PREZENTULUI ÎNDRUMAR.
CUPRINS:
Unitatea I. CIRCUITUL ECONOMIC DE ANSAMBLU
Secțiunea 1. Cererea şi oferta agregată
Subsecţiunea 1. Cererea agregata
Subsecţiunea 2. Oferta agregata
Subsecţiunea 3. Fluxul circular al venitului

Unitatea II. INDICATORII MACROECONOMICI. VENITUL,

CONSUMUL ŞI INVESTIŢIILE . EFICIENTA SI ECHILIBRUL
ECONOMIC.
Sectiunea 1. Indicatorii macroeconomici.
Secțiunea 2. A cheltui sau a economisi ?
Subsecţiunea 1. Funcţia consumului şi economiilor.
Subsecţiunea 2. Imporţanta invesţiilor .
Subsecţiunea 3. Dezechilibrul dintre economie şi investiţii
Subsecţiunea 4. Multiplicatorul si acceleratorul
Sectiunea 3. Eficienta si echilibrul economic.

Unitatea III. PIAŢA MONETARA

Secțiunea 1. Cererea si oferta de moneda.
Subsecţiunea 1. Ce sunt banii ?
Subsecţiunea 2.Cererea de moneda.
Subsecţiunea 3. Oferta de moneda.
Subsecţiunea 4. Ecuatia de schimb.
Subsecţiunea 5. Banca centrala-rol si importanta.

Unitatea IV. PIATA DE CAPITAL.

Secțiunea 1. Crearea de capital.
Secțiunea 2. Actiunile.
Sectiunea 3.Obligatiunile
Secțiunea 4. Rolul si importanta Bursei de valori.
 Unitatea V . PIAŢA MUNCII
Secțiunea 1. Cererea de munca.
Secțiunea 2. Oferta de munca.
Sectiunea 3. Şomajul – tipuri de şomaj

Unitatea VI. INFLAŢIA ŞI ŞOMAJUL.

Secţiunea 1. Cauzele şi formele inflaţiei.
Secţiunea 2. Influenţa inflaţiei asupra politicii monetare.
Secţiunea 3. Impactul inflatiei şi şomajului .
Secţiunea 4. Curba Phillips.

Unitatea VII. FLUCTUAŢIILE ECONOMICE. CICLUL AFACERILOR .

Secţiunea 1. Ce este ciclul afacerii.
Sectiunea 2. Fazele ciclului economic.
Sectiunea 3. Boomuri şi crize.

Unitatea VIII. CREŞTEREA ECONOMICĂ. ROLUL STATULUI ÎN

ECONOMIE.
Sectiunea 1. Rolul statului în economie
Sectiunea 2. Demersuri în vederea trecerii la un nou tip de creştere
economică. Creşterea economică durabila.
Sectiunea 3. De ce intervine guvernul în economie?
Unitatea IX. PIATA MONDIALA. PIATA SCHIMBURILOR VALUTARE.
Sectiunea 1. Piata mondiala- rol si importanta.
Sectiunea 2. Conţinutul pieţei schimburilor valutare
Secțiunea 3. Cererea si oferta de valuta.
Secțiunea 4. Operatii pe piata schimburilor valutare.
Sectiunea 5. Balanta de plati externe

UNITATEA X. PROBLEMELE GLOBALE ALE ECONOMIEI

MONDIALE
 CUPRINS

Unitatea I. CIRCUITUL ECONOMIC DE ANSAMBLU

Secțiunea 1. Cererea şi oferta agregată
Subsecţiunea 1. Cererea agregata
Subsecţiunea 2. Oferta agregata
Subsecţiunea 3. Fluxul circular al venitului
Ce stim despre:
Cererea agregata - totalitatea cantitatilor reale ale bunurilor si serviciilor cerute
intr-o economie.
Curba cererii aggregate - o curba care arata cum cererea agregata sporeste cand
nivelul pretului scade.
Oferta agregata - totalitatea cantitatilor reale ale bunurilor si serviciilor produse
intr-o economie.
Curba ofertei agregate (perioada indelungata) - o curba verticala care arata pe o
perioada lunga (cand costurile au fost reglate de schimbarile pretului) ca oferta
agregata egaleaza nivelul serviciilor complete ale rezultatului, fara sa conteze
nivelul pretului.
Curba ofertei agregate (pe o perioada scurta) - curba arata cum oferta agregata
sporeste intr-o perioada scurta cand preturile cresc dar factorul cost nu se schimba .
1. Indicatorii macroeconomici exprima cantitativ rezultatele activitatii economice
dintr-o tara. Indicatorii interni se refera la teritoriul national, iar cei nationali se
refera la unitatile economice nationale. Indicatorii bruti includ consumul de capital
fix, pe cand cei neti nu includ acest consum.
 CEREREA SI OFERTA AGREGATA
Cererea agregata este rezultatul total cerut intr-o economie la un nivel dat al
pretului (pentru o perioada data de timp). Este cantitatea totala de bunuri pe care
oamenii vor sa o cumpere, si deci nu include rezultatul nedorit pe care firmele il
produc dar nu-l pot vinde.
CEREREA AGREGATA
Curba cererii agregate arata faptul ca daca nivelul pretului scade, atunci totalitatea
cererilor reale creste. Acest rezultat seamana cu legea cererii . Legea cererii
exprima faptul ca cuantificarea de bunuri cerute creste cand pretul relativ al
bunurilor scade. Cand nivelul pretului scade, astfel incat toate preturile scad cu
aceeasi cantitate procentuala, pretul relativ al bunurilor ramane neschimbat. De ce
cel mai mic nivel al pretului rezulta dintr-o crestere a cererii agregate?

Motivul pentru care cererea agregata se ridica cand nivelul pretului scade:
1. Bogatia efectului real. Cateva active (inclusiv banii) au o valoare nominala fixa.
De exemplu, o nota de plata de 100 de dolari intotdeauna va merita 100 de dolari.
Cand pretul scade, populatia va cumpara mai multe bunuri . Cu cat cererea
agregata creste, cu atat nivelul pretului scade deoarece:
Pret mai mic O valoare reala mai ridicata a activelor fixe nominale  Populatia
cumpara mai mult  Cererea agregata creste.
2. Interesul efectului real. Oamenii, de obicei, vor sa pastreze destui bani pentru a
cumpara o cantitate mai mare de bunuri si servicii . Cand preturile scad, oamenii
au nevoie de mai putini bani lichizi ca sa cumpere aceeasi cantitate. Unele dintre
excesele lor de bani lichizi vor fi cheltuite. Restul exceselor de bani lichizi pot fi
pastrati. Deci cererea agregata se ridica la fel ca scaderea nivelului pretului
deoarece:
Preturi mai mici  Excese de bani lichizi  Unele excese de bani lichizi sunt
depozitate  Interesul scade  Cheltuielile de investitii cresc  Cererea
agregata creste
3.Efectele comertului strain. Rata schimbului este rata cu care o persoana poate
comercializa moneda nationala intr-o alta moneda (ex: 90 de yeni pentru un dolar).
Pretul presupus scade in Statele Unite si schimbul S.U.A. ramane neschimbat.
Bunurile S.U.A vor fi relativ ieftine pentru cetatenii altor state si vor fi mai multe
bunuri americane. Expoturile S.U.A se vor ridica crescand cererea agregata. Deci,
cererea agregata creste la fel ca si scaderea nivelului pretului pentru ca:
Preturi mai miciIeftinirea bunurilor americaneStrainii cumpara mai multe
bunuri exportate de S.U.A.Cererea agregata creste.
In cadrul cererii agregate, se includ urmatoarele elemente:
- cheltuieli pentru achizitionarea de bunuri facute de catre populatie (menaje)-CM;
 - cheltuieli efectuate de catre firme,sub forma de investitii pentru formarea bruta a
capitalului-FBK;
- cheltuielile guvernamentale pentru achizitionarea de bunuri de consum si de
bunuri investitionale, pe seama veniturilor bugetare-C.G.;
- cheltuielile agentilor economici straini pentru a importa dintr-o anumita tara,
respectiv pentru a plati exporturile acelei tari-EN (diferenta dintre valoarea
bunurilor exportate si importate).
Pe baza acestor elemente,cererea agregata (CA) se poate calcula astfel:
CA=CM+FBK+CG+EN.
Tinand seama de aceste elemente, cererea agregata se poate exprima cu
ajutorul produsului national brut sau net, in termini reali (PNB sau PNN) sau cu
ajutorul venitului national, in termeni reali(VN).
In timp ce cresterea nivelului general al preturilor are ca rezultat contractia
cererii globale, prin reducerea tuturor componentelor acesteia, reducerea nivelului
general al preturilor va genera o extindere a cererii agregate.
Pasul 1: Incepe cu nivelul pretului -0 si arata echilibrul initial al diagramei venit-
cheltuiala. Graficul din stanga figurii 1.1 arata ca economia initial este in echilibru
la nivelul pretului -0, cu curba cheltuielilor totale D (nivelul pretului -0)
intersectand linia E si nivelul productiei Q.
Pasul 2: Intriga echilibrului productiei Q si nivelul pretului -0 la fel ca si punctul E
sunt in graficul din dreapta. Acesta este un punct al curbei cererii agregate.
Pasul 3: Arata efectele unui nivel al pretului mai scazut in diagrama venit-
cheltuiala. Lasa nivelul pretului sa scada la nivelul pretului -1 (de ce nivelul
pretului scade cu exactitate nu conteaza la acest punct). Cauzat de efectul balantei
reale, curba cheltuielilor totale se va schimba in sus asa cum este aratat in graficul
din stanga la fel si curba totala a cheltuielilor D (nivelul pretului -1). Noul echilibru
este la punctul F cu productia la nivelul Q’.
Pasul 4: Intriga noului nivel al pretului -1 si productia Q’ din graficul din dreapta
la punctul F. Acesta ne da un al doilea punct de pe curba cererii agregate.
Pasul 5: Se continua schimbarea nivelului pretului, care la randul lui schimba
echilibrul nivelului de productie. Prin urmare, de-a lungul curbei AD, venitul este
egal cu cheltuiala.
OFERTA AGREGATA este totalitatea rezultatelor produse intr-o economie la un
nivel dat al pretului.
OFERTA AGREGATA (PE TERMEN SCURT)
Panta pozitiva a unei curbe a ofertei agregate arata rezultatul cresterii reale atunci
cand pretul creste. Aceasta reflecta cresterile la nivelul cheltuielile agregate. Unele
dintre teorii includ:
1. Teoria Salariul atractiv. Salariul nominal este usor de reglat intr-un timp scurt.
Unul dintre motive poate fi termenul lung de munca al contractelor. Daca salariile
nominale (in dolari) sunt fixe, atunci o crestere in nivelul pretului va insemna mai
mult profit pentru firme. Profitul mai mare incurajeaza firmele sa produca mai
mult. Deci curba ofertei agregata are o panta pozitiva pentru ca:
Nivelul pretului mai mare  profit mai mare in timp ce salariile sunt fixe 
productie rezultata mai mare.
2. Teoria pretului atractiv. Recent, unii economisti au accentuat faptul ca preturile
pot fi usor reglate. Aceasta poate fi datorata schimbarilor de pret ale costurilor. In
plus, firmele pot decide sa suporte o perioada de timp pierderi dar nu sa ridice
preturile pentru a putea mentine sau castiga pozitie pe piata. In acest caz, gandind
la un nivel al pretului pe axa verticala ca la un potential pret care va exista intre
firmele care regleaza complet preturile lor. Daca firmele continua sa vanda
bunurile lor la un pret neschimbat, atunci ele vor vinde mai mult. Oferta agregata
va creste, cel putin inainte de reglarea pretului. Pe termen scurt, curba ofertei
agregate are o panta pozitiva pentru ca:
Potentialul nivel al pretului mai ridicat (Cererea agregata creste)  rezultatul
firmelor creste in locul cresterii preturilor  productie rezultata mai mare.
3. Teoria perceptiei. Oferta este o functie a pretului relativ: pretul bunurilor este
comparat cu pretul intrarilor. Daca toate preturile cresc egal, pretul bunurilor si
pretul intrarilor, pretul relativ al bunurilor ar putea fi neschimbat si oferta ar
ramane neschimbata. Oricum, daca pretul bunurilor se ridica comparativ cu pretul
intrarilor, multe dintre bunuri ar fi produse. In teoria perceptiei o firma nu stie
initial daca o crestere in preturile sale reflecta o crestere in toate preturile sau in
preturile sale relative. Ca rezultat, cand toate preturile cresc firmele pot raspunde
initial prin producerea unui rezultat mai mare. Curba ofertei agregate in aceasta
teorie are o panta pozitiva deoarece:
Nivelul potential al pretului mai mare (datorita unei cresteri a cererii agregate) 
Confuzie asupra pretului relativ al bunurilor  Rezultat crescut.
Relatiile dintre oferta agregata si cererea agregata sunt complexe si dinamice.
Sinoptic, ele se prezinta ca in figura :

Oferta agregata
de bunuri

Productia realizata Pentru Oferta strainatatii

de cetatenii tarii (Import)

Consumul statului
Cererea gospodariilor private pentru bunuri de consum Investitiile brute ale firmelor si statului
Crererea strainatatii(Export)

Sub forma de:

Cererea agregata de
bunuri
Considerand marimea eficientei factorilor de productie ca data, modificarea
nivelului general al preturilor se reflecta in oferta agregata, prin intermediul
costurilor cu factorii de productie achizitionati. Aceasta reflectare se face in mod
diferit, in functie de gradul de utilizare a capacitatilor de productie, care determina
un anumit raport intre cererea si oferta de factori de productie si, implicit, un
anumit nivel al preturilor acestora.

Exprimand productia reala de bunuri marfare dintr-o perioada

determinata de timp, oferta agregata este egala cu produsul national
brut in termeni reali. In marime fizica, cantitatea totala de bunuri si
serviciii pe care firmele doresc sa le produca dpinde de nivelul general al
preturilor si salariilor din economie. Analiza evolutiei ofertei aggregate se
face in functie de modificarea nivelului general al preturilor, in conditiile
cand ceilalti factori sunt considerati dati si la un nivel general al preturilor
dat, in raport de influenta celorlalti factori care conditioneaza
producerea bunurilor si serviciilor.
Daca, spre exemplu, majoritatea firmelor ce produc oferta totala lucreaza cu
mult sub nivelul capacitatilor de productie de care dispun, atunci cererea de resurse
economice este redusa si la oferta data a acestora, pretul factorilor de productie la
care se aprovizioneaza agentii economici este in scadere. In aceste conditii, costul
productiei de oferta este mai redus.
Daca firmele care produc cea mai mare parte a ofertei totale isi sporesc
gradul de utilizare a capacitatilor de productie, spre potentialul lor real, atunci
cererea de factori de productie va creste, antrenand sporirea pretului acestora. In
aceste conditii, costul productiei de oferta va spori.
In conditiile cand acelasi bun poate face parte din consumul intermediar- in
calitate de resursa productiva-sau poate fi destinat consumului final in calitate de
bun final, pretul trebuie sa fie acelasi.

Tinand seama ca oferta agregata se exprima prin intermediul

produsului national brut real, ceea ce inseamna folosirea preturilor
comparabile, pentru a putea sesiza modificarile intervenite in volumul si
structura productiei fizice totale este necesar ca din valoarea PNB in
preturi curente sa se elimine influenta modificarii preturilor. Acest lucru
se realizeaza fie prin raportarea PNB in preturi curente la indici de preturi
corespunzatori sferei de cuprindere a fiecarei componente (pe ramuri,
pe elemente de productie si consum intermediary sau pe elemente de
productie si consum intermediar sau pe elemente de utilizare finala a
PNB).
In raport de gradul de utilizare a capacitatilor de productie, oferta agregata este
influentata si de modul cum se modifica cererea agregata. Astfel, la firmele cu un
grad redus de utilizare a potentialului de productie, o sporire a cererii agregate
antreneaza o crestere mai mare a ofertei de piata a acestora, fata de firmele unde
gradul de utilizare a capacitatilor de productie este mai ridicat. In conditiile
reducerii cererii agregate, firmele cu un grad mai redus de utilizare a capacitatilor
de productie isi vor diminua oferta de piata intr-o proportie mai mica decat firmele
cu un grad mai ridicat de utilizare a potentialului de productie. Iata, deci, ca
volumul si structura ofertei agregate sumt influentate prin oferta de piata a firmelor
in mod diferit, in functie de raportul care se creeaza intre modificarea cererii
agregate si gradul de utilizare a capacitatilor de productie.
Influenta modificarii preturilor factorilor de productie asupra costului ofertei
agregate trebuie analizata pe termen scurt si pe termen lung. Pe termen scurt, in
conditiile existentei unor contracte intre cumparatorii si vanzatorii de factori de
productie, chiar daca preturile acestora pe piata libera cresc, costurile medii ale
firmelor raman relative constante, ceea ce inseamna ca sporirea ofertei aggregate
se poate realize in conditiile unui cost mediu relativ neschimbat al acestora.
Aceasta inseamna ca, pe termen scurt, o crestere a nivelului general al preturilor
factorilor de productie sa nu se reflecte imediat in costurile productiei totale,
sporirea ofertei agregate fiind insotita de cresterea profitului marginal al firmelor.
Pe termen lung, costul mediu al ofertei agregate poate sa integreze influenta
cresterii nivelului general al preturilor sub cel putin doua modalitati: o sporire a
costului mediu intr-o proportie mai mica decat nivelul general al preturilor, cu
obtinerea unui profit marginal in scadere pe masura ce oferta agregata creste; o
crestere a costului mediu direct proportionala cu nivelul general al preturilor, cand
sporirea preturilor nu mai determina cresterea ofertei agregatedeoarece profitul
marginal devine zero.

Considerand nivelul general al preturilor ca fiind dat, modificarea

ofertei agragate se afla sub influenta unor factori care se numesc
conditiile ofertei.
In cadrul acestor conditii, se detaseaza, ca importanta, urmatoarele:
a) productivitatea factorilor de productie care, prin sporire, va antrena o
reducere a costului mediu, cresterea productiei si, deci, a ofertei agregate, iar
prin reducere, va spori costul mediu, reducand productia la unitatea de factor
de productie consumat si, in consecinta, si oferta agregata.
b) volumul factorilor de productie de productie poate spori oferta agregata
atunci cand oferta lor creste si poate reduce oferta agregata, atunci cand oferta lor
pe piata se micsoreaza.
c) pretul factorilor de productie poate spori oferta agregata cand munca,
materiile prime, energia, combustibilul etc. sunt mai ieftine fata de perioada
anterioara sau poate micsora oferta agregata atunci cand costurile cu
aprovizionarea lor cresc.
Evolutia ofertei agregate sub influenta modificarii nivelului general al
preturilor (in conditii de caeteris paribus), sau ca urmare a influentei conditiilor
ofertei (la un nivel general al preturilor dat), prezentata pe termen scurt si pe
termen lung in urmatoarea figura:

Evolutia curbei ofertei agregate

 OA2 OA 0 OA1

B
P2

P1A

A B C PNB

Daca nivelul general al preturilor creste de la P1 , la P2, oferta agregata, pe termen

scurt, creste de la A la B in cadrul lui OA. La un nivel general al preturilor egal cu
P2, modificarea conditiilor va determina translarea curbei ofertei de la OA0 la
OA1 sau de la OA0 la OA2, cantitatea reala oferita crescand de la B la C sau
scazand de la B la A. Pe termen scurt, la un nivel al preturilor mai mare decat P2,
coeficientul de elasticitate a ofertei aggregate in functie de prêt este egal cu zero,
iar profitul marginal este in crestere. Cand nivelul general al preturilor este egal cu
P2, profitul marginal poate sa tinda spre zero.

1.2 Fluxul circular al venitului

Repartizarea venitului national
Vn se repartizeaza celor care l-au produs. De aceea in primul rand sunt compensati
angajatii prin salariile ce se platesc. Proprietarilor le revine venitul din activitati
indirect productive. Altor categorii de personae le revin venituri provenind din
rente, cum ar fi venitul din proprietatea asupra unor patente, venitul brut provenit
din rente ale persoanelor ce locuiesc in casele personale (echivalent cu valoarea
unei chirii corespunzatoare ce ar trebui platita daca nu ar poseda locuinta), precum
si alte venituri (ca drepturi de autor etc.). O serie de firme mai pot obtine unele
castiguri nete sub forma de dobanzi platite de alte firme carora le-au inchiriat
anumite drepturi de folosinta.
Daca mai luam in considerare si profitul incasat de corporatii putem reda
schematic repartizarea VN in felul urmator:
Metodele de evaluare a Venitului Naţional:
Metoda de producţie:
Venit naţional = Produs Social – Cheltuieli Materiale de producţie
Metoda de repartiţie
Venit Naţional = Suma veniturilor primare a populaţie, statului şi unităţilor
economice
Metoda utilizării finale
Venit naţional = consum productiv + acumulări de investiţii şi stocuri materiale.
 VENITUL NATIONAL BRUT
In analiza oricarui concept agregat se are in vedere faptul ca valoarea outputului
national brut trebuie sa fie in mod necesar egala cu valoarea venitului national brut
in cazul in care calculele sunt bine efectuate. Astfel, fiecare banut cheltuit pentru
productie genereaza un banut venit pentru cineva.
VENITUL NATIONAL NET
Venitul national net reprezinta acea parte din venitul national brut din care s-a
scazut partea de venit destinata deprecierii.
VENITUL NATIONAL
Venitul national este un concept agregat care exprima valoarea integrala a
veniturilor obtinute de factorii de productie. Marimea lui este data de diferenta
dintre PNN si impozitele indirecte.
Venitul national este, totodata, si un indicator care reflecta mai exact
veniturile obtinute de agentii economici. El este singura sursa de plata a factorilor
de productie (salarii, dobanzi, renta, profit, etc.).
Variatia venitului national depinde de o multime de factori ce reprezinta intr-
un cuvant zestrea unei economii sub diverse forme cum sunt:
Resursa capital care include valoarea capital activ sub diferite forme, dar si o
suprastructura de sosele, cai ferate, aeroporturi, poduri si o retea proprie de
invatamant, cultura si sanatate; naturala (materie prima si energie). Materiile prime
formeaza substanta din care se obtin bunurile finite, iar energia reprezinta un factor
decisiv al dinamicii outputului economic;
RESURSA NEOFACTORI
Independenta. Oricare ar fi dinamica problemelor globale, nici o economie
nationala nu va obtine rezultate performante si venituri mari, daca factorii ei de
productie nu sunt independenti.
Venitul personal ructura acesteia. Un merit deosebit, pe un astfel de fond,
revine capitalului uman. Nu trebuie trecut cu vederea nici efectul intarziat al
fenomenelor demografice;
 RESURSA
Venitul national pune accentul pe veniturile castigate de factorii de
productie. Pentru a ajunge insa la veniturile primite este necesar sa folosim
conceptul de venit personal.
Prin venit personal se intelege marimea veniturilor primite de indivizi
inainte ca ei sa fi achitat impozitele pe venit. Venitul personal se calculeaza ca
diferenta intre venitul national si contributia pentru asigurari sociale (CAS),
impozite pe venitul firmei (IVF), impozit asupra economisirii firmei (IEF), la cere
se adauga platile de transfer efectuate de guvern (TG). Transpuse in formula
obtinem:
VP = VN – CAS – IVF – IEF + TG
Spre deosebire de venitul national, venitul personal este expresia venitului
primit care difera de venitul obtinut. De notat ca VP include impozitul pe venitul
personal.
VENITUL PERSONAL DISPONIBIL
Venitul parsonal disponibil este o parte componenta a venitului personal,
cealalta parte fiind impozitul pe venitul personal. Ca marime el reprezinta diferenta
dintre venitul personal (Vp) si impozitul personal (Ip), adica:
Vd = Vp – Ip
Venitul disponibil este, de fapt, venitul de care indivizii dispun in final
pentru consum (C) si pentru economisire (E). De aceea venitul disponibil se
prezinta, simultan, si sub forma:
Vd = C + E
Cele doua identitati venit si cheltuieli sau fluxul monetar sau fluxul de
bunuri si servicii produse sunt ilustrate in figura 1.2 care ne arata circuitul in lant al
veniturilor.
Circula D: consum de bunuri si servicii
Circula C: bunurii si servicii

Circula A: Factorul MENAJE

Munca
INTREPRIND
Circula B: Recompensatia pt. Factorul Munca
Venitul naţional si produsul national sunt concepte importante. Daca ele cresc
,situatia nationala se imbunatateste.
Timpurile bune sunt asociate cu perioadele in care venitul national si
produsul national sunt in crestere.Perioadele proaste sunt asociate cu cele in care
cei doi indicatori scad.

AUTOEVALUARE:
TEST
87) Produc bunuri şi servicii destinate pieţei: a) administraţiile private; b)
administraţiile publice; c) menajele; d) întreprinderile; e) toate cele de mai sus.

88) Produsul intern brut efectiv este mai mare decât cel potenţial. În aceste
condiţii: a) inflaţia se reduce; b) se manifestă tendinţe de deflaţie; c) se
manifestă tendinţe de dezinflaţie; d) rata şomajului este mai mare decât rata
naturală a şomajului; e) rata şomajului este mai mică decât rata naturală a
şomajului.

89) Calculul produsului intern brut după metoda cheltuielilor nu ia în

considerare: a) indemnizaţiile de şomaj; b) exportul net; c) consumul colectiv;
d) consumul individual; e) variaţia stocurilor.

90) Consumul populaţiei a reprezentat 80% din produsul intern brut, consumul
guvernamental 6%, iar investiţiile 22%. În aceste condiţii: a) exportul a fost mai
mare decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut; b)
exportul a fost mai mic decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul
intern brut; c) exportul net a fost pozitiv, reprezentând 8% din produsul intern
brut; d) exportul net a fost nul; e) balanţa comercială şi balanţa serviciilor au
fost, cumulat, excedentare.

91) În perioadele în care se înregistrează o reducere generalizată a preţurilor: a)

produsul intern brut real va creşte mai încet decât produsul intern brut nominal;
b) produsul intern brut real va creşte mai repede decât produsul intern brut
nominal; c) produsul intern brut real va creşte în acelaşi ritm cu produsul intern
brut nominal; d) produsul intern brut real va fi egal cu produsul intern brut
nominal; e) nu se poate face o generalizare corectă privind evoluţia produsului
intern brut real şi a produsului intern brut nominal.

92) Ce tranzacţii generatoare de bunuri şi servicii nu sunt luate în calcul la

determinarea PIB: a) deţinerea unui al doilea serviciu, nedeclarat; b) jocurile
ilegale de noroc; c) munca prestată de imigranţii ilegali; d) primirea de bacşişuri
nedeclarate integral; e) toate cele de mai sus.

93) Nu reprezintă un mobil ce determină indivizii să reducă cheltuielile curente

pentru consum? a) reducerea veniturilor; b) creşterea preţurilor; c) spiritul de
prevedere, generat de incertitudinea veniturilor viitoare; d) preferinţa pentru
lichiditate; e) dorinţa de a economisi pentru generaţiile viitoare.
94) Creşterea investiţiilor este în relaţie de acelaşi sens cu: a) rata dobânzii; b)
rata inflaţiei; c) rata rentabilităţii; d) rata şomajului; e) costul unitar cu forţa de
muncă.

95) Dacă produsul intern brut real creşte cu 5%, iar populaţia scade cu 0,5%,
atunci PIB-ul real pe locuitor creşte cu: a) 4,5%; b) 5%: c) 5,5%; d) 10%; e)
10,25%

96) Exportul este mai mic decât importul cu 5 puncte procentuale din produsul
intern brut. Dacă investiţiile brute reprezintă 25% din produsul intern brut, iar
consumul guvernamental 10% atunci consumul populaţiei este de: a) 25% din
produsul intern brut; b) 35% din produsul intern brut; c) 70% din produsul
intern brut; d) 75% din produsul intern brut; e) 90% din produsul intern brut.

97) Produsul intern brut reprezintă: a) valoarea de piaţă a tuturor bunurilor finale
şi serviciilor produse în interiorul unei ţări într-o anumită perioadă de timp; b)
venitul de care dispune populaţia după plata impozitelor pe venit şi care poate fi
utilizat pentru consum şi economii; c) valoarea bunurilor şi serviciilor
cumpărate de administraţiile publice centrale şi locale într-un an; d) valoarea de
piaţă a bunurilor finale şi serviciilor produse de cetăţenii unei ţări într-o anumită
perioadă, indiferent de locul unde îşi desfăşoară activitatea; e) valoarea de piaţă
a bunurilor produse în exterior şi consumate de menaje.

98) Produsul naţional net reprezintă Produsul naţional brut minus: a) impozite;
b) transferuri la bugetul statului; c) deprecierea capitalului; d) profitul
nedistribuit; e) investiţii.

99) Produsul naţional brut nu include: a) valoarea producţiei finale a agenţilor

naţionali care îşi desfăşoară activitatea în străinătate; b) amortizarea; c) valoarea
producţiei finale a agenţilor străini care îşi desfăşoară activitatea în ţara de
referinţă; d) valoarea producţiei finale a agenţilor naţionali ce îşi desfăşoară
activitatea în interiorul ţării de referinţă; e) a + c.

100) Achiziţiile de bunuri finale şi servicii de către populaţie sunt cunoscute sub
numele de: a) investiţii; b) consum public; c) consum privat; d) export net ; e)
nici una dintre cele de mai sus.

101) În formarea brută de capital fix (FBCF) nu se include: a) amortizarea; b)

investiţia de înlocuire a capitalului fix; c) formarea netă de capital fix; d)
variaţia stocurilor; e) a şi d.
102) În măsurarea PIB sunt ignorate aspecte precum: a) timpul liber; b) gradul de
poluare a mediului înconjurător; c) inegalitatea veniturilor gospodăriilor ; d)
toate cele de mai sus; e) a şi c.

103) Care dintre următoarele mărimi constituie un exemplu de injecţie în fluxul

circular al venitului: a) economiile; b)investiţiile; c) taxele şi impozitele; d)
importurile; e) deficitul bugetar.
104) Care dintre variantele de mai jos cuprinde componentele ce formează
injecţiile în fluxul circular al venitului: a) investitii, cheltuieli guvernamentale,
economii, exporturi; b) exporturi, investitii, cheltuieli guvernamentale,
importuri; c) importuri, economii, taxe, investiţii; d) exporturi, investiţii,
cheltuieli guvernamentale; e) economii, investiţii, exporturi.

105) Decalajul recesionist al venitului naţional apare atunci când: a) există decalaj
inflaţionist; b) oferta agregată pe termen scurt este egală cu oferta agregată pe
termen lung; c) există echilibru macroeconomic fără şomaj; d) venitul naţional
realizat este mai mic decât venitul naţional potenţial; e) PIB real este mai mic
decât PIB nominal.

106) Ajustarea decalajului recesionist prin oferta agregată şi fără intervenţia

guvernului se realizează ca urmare a: a) creşterii cheltuielilor guvernamentale;
b) măsurilor de stimulare a ofertei agregate prin acordarea de subvenţii; c)
ieftinirii factorilor de producţie ceea ce pemite o creştere a producţiei agregate;
d) creşterii investiţiilor care determină o încurajare a cheltuielilor agregate; e)
reducerii fiscalităţii.
 Unitatea II. INDICATORII MACROECONOMICI. VENITUL,
CONSUMUL ŞI INVESTIŢIILE
Sectiunea 1. Indicatorii macroeconomici.
Secțiunea 2. A cheltui sau a economisi ?
Subsecţiunea 1. Funcţia consumului şi economiilor.
Subsecţiunea 2. Imporţanta invesţiilor .
Subsecţiunea 3. Dezechilibrul dintre economie şi investiţii
Subsecţiunea 4. Multiplicatorul si acceleratorul
INDICATORII MACROECONOMICI. VENITUL , CONSUMUL,
INVESTITIILE.
Ce ştim despre…
1. Indicatorii macroeconomici exprimă cantitativ rezultatele activităţii
economice dintr-o ţară. Indicatorii interni se referă la teritoriul naţional, iar cei
naţionali se referă la unităţile economice naţionale. Indicatorii bruţi includ
consumul de capital fix, pe când cei neţi nu includ acest consum.
2. Produsul intern brut (PIB) exprimă valoarea bunurilor şi serviciilor finale,
create de unităţile economice de pe teritoriul unei ţări în decursul unei perioade de
timp determinate, de regulă un an. Se determină ca diferenţă între produsul global
brut (PGB) şi consumul intermediar (Ci). PGB exprimă valoric totalitatea
bunurilor şi serviciilor create într-o ţară în decurs de un an. Consumul intermediar
Ci exprimă valoarea bunurilor şi serviciilor create şi destinate producerii altor
bunuri şi ser vicii, altele decât cele destinate înlocuirii cap italului uzat. De
exemplu , să presupunem că producţia naţională de pâine se vinde cu 100 mil. lei
anual şi ocazionează consum de faină, apă şi alte ingrediente în valoare de 70
mil. lei. Contribuţia producţiei de pâine la PGB este de 100 mil. lei, consumul
intermediar este de 70 mil. lei, iar contribuţia la PIB este de 30 mil. lei.
O altă modalitate de determinare a PIB, numită metoda cheltuielilor, este:
PIB = C + G + Ib + En, în care prin C am notat consumul menajelor, prin G
consumul guvernamental, prin Ib investiţia brută şi prin En exportul net. Investiţia
brută cuprinde investiţia netă (In) şi investiţia de înlocuire (Ii) : Ib=In+Ii. Investiţia
netă se referă la creşterea stocului de capital, iar investiţia de în locuire, egală cu
capitalul fix consumat, este destinată înlocuirii capitalului uzat. Din punct de
vedere al împărţirii capitalului în fix şi circulant, investiţia brută include formarea
brută de capital fix (FBCF) şi variaţia stocurilor de capital circulant şi produse
finite(ΔSTOC). Exportul net se calculează ca diferenţă între valoarea exporturilor
(EXP) şi cea a importurilor (IM P): En = EXP - IMP.
3. Produsul naţional brut se determină adăugând la PIB soldul valorilor adăugate
brute cu străinătatea (SVABs): PNB = PIB + SVABs. SVABs este diferenţa dintre
producţia finală realizată de unităţile economice naţionale peste graniţa şi
producţia finală realizată de unităţile economice străine pe teritoriul ţării. Produsul
intern net şi p rodusul naţional net se obţin scăzând din valoarea brută
consumul de capital fix:
PIN = PIB-Ii şi PNN = PNB - Ii
4. Venitul naţional este PNN. El se poate determina în preţurile pieţei (VNpp)
şi preţurile factorilor de producţie ( VNpf). VNpf se determină astfel:
VNpf = VNpp – Ti + Sv
in care prin Ti am notat taxele indirecte, iar prin Sv subvenţiile.Taxele indirecte
sunt acele obligaţii fiscale plătite de consumatorii finali (cum ar fi T VA, accizele
pe cafea sau tutun ş.a). Subvenţiile sunt în general sume plătite firmelor
pentru a vinde la preţuri inferioare costurilor. Determinat în preţurile factorilor,
venitul naţional exp r imă defapt totalitatea veniturilor factorilor de producţie
naţionali, adică îl putem scrie ca:
VNpf = salarii + dobânzii + profituri + rente + alte venituri.
5. Venitul rezultat din orice activitate economică ( V) se împarte în consum (C) şi
eeonomii (S). Consumul este partea din venit utilizată pentru cumpărarea de bunuri
şi serv icii necesare acoperirii nevoilor. În clinaţia marginală spre consum arată cu
cât creşte consumul la o creştere cu o unitate a venitului şi se determină ca un
raport între sporul consumului şi sporul venitului: c' = ΔC/ΔV. Rata consumului
arată ponderea consulmului în venit şi se determină ca un raport între consum şi
venit: c = C/V
6. Economiile sunt partea neconsumată din venit. Înclinaţia marginală spre
economii arată cu cât cresc economiile la o creştere cu o unitate a venitului şi se
determină ca un raport între sporul economiilor şi venit: s = ΔS/ΔV. Rata
economiilor exprimă ponderea economiilor în totalul venitului: s* = S /V. Cum
orice sumă econo misită se transformă în inv estiţii, p utem scrie că: V = C + I, iar
economiile sunt egale cu investiţiile nete (I) la n ivelul unei ţări. Multiplicatorul
investiţiilor arată cu cât creşte venitul la o creştere cu o unitate a investiţiilor şi se
determină ca un raport între sporul venitului şi sporul investiţiilor: k = ΔV/ΔI.
Având în vedere c' şi s, multiplicatorul mai poate fi scris: k =1/1- c' şi k=1/s.
7. Conform legii psihologice fundamentale formulate de J.M . Keynes, atunci când
venitul creşte, consumul creşte mai încet decât venitul, iar economiile cresc mai
repede, ceea ce poate fi scris astfel: Is> Iv> Ic, în care p rin Is, Iv şi Ic am notat
indicii economiilor, venitului şi consumu lui. Aceeasi lege spune că atunci când
venitul scade, consumul scade mai încet, iar economiile scad mai repede, ceea ce
înseamnă că: Is< Iv< Ic.
Întrebări frecvente pe această temă:
1. Cum influenţează rata dobânzii investiţiile?
Rata dobânzii şi volumu l inv estiţiilor se află într-un rap ort invers p rop
orţional. Astfel, dacă rata dobânzii creşte, un indiv id este mai degrab ă tentat să
dep ună banii la ban că decât să- l investească într-o firmă, ceea ce înseamnă că
investiţiile scad. Pe d e altă p arte, rata dobânzii este costul împ rumutului din
care p ot fi finanţate investiţiile. Dacă creşte rata dobânzii, finanţarea investiţiilor
devine mai costisitoare, iar investiţiile scad.
Foarte imp ortant este raportul dintre rata dobânzii şi p rofitului generat de
o investiţie. Atâta timp cât rata p rofitului este mai mare decât rata dobânzii,
investiţia rămâne mai p rofitabilă decât un dep ozit bancar şi ea va fi realizată.
Dacă rata p rofitului este mai mică decât rata dobânzii, investiţia nu va fi r
ealizată.

2. Cum este influenţat consumul de raportul dintre bunurile prezente şi

bunurile viitoare?
Bunurile prezente sunt acelea pe care le putem consuma în prezent cu
venitul pe care îl avem. Bunurile viitoare sunt cele care le-am putea consuma
în viitor cu partea economisită din venit. Dacă puterea de cumpărare a banilor
scade, cu o sumă economisită în prezent putem cumpăra mai puţin e bunuri şi
servicii în viitor. Din acest motiv, creşte consumul prezent. Altfel spus, dacă
se anticipează o creştere a preţuri1or în viitor consumul prezent creşte. În
schimb, o creştere a ratei dobânzii face ca o sumă economisită în prezent să
poată cump ăra mai mult în viitor ceea ce înseamnă că determin ă reducerea
consumu lui prezent.

3. Cum este influenţat consumul de modificarea aşteptărilor cu pri vire la

raportul dintre venitul actual şi venitul viitor?
În cazul în care individul anticipează o creştere a venitului în viitor, el va
consuma mai mult în prezent. Dacă dimpotrivă anticipează o reducere a venitului,
el consumă mai puţin, pentru a face faţă acestei reduceri viitoare.
4. De ce dacă într-o ţară se economiseşte foarte mult se poate ajunge la o criză de
suprapro ducţie?
Aşa cum am învăţat, venitul se împarte în consum şi economii. Dacă
economiile sunt prea mari, se consu mă mai puţin. Economiile se transformă
în mod necesar în investiţii. Investiţiile la rândul lor conduc la o producţie mai
mare de bunuri şi serv icii. Dar dacă scade consumul, o parte din sporul
producţiei nu se vinde, cresc stocurile şi vom avea supraproducţie. În mod normal
firmele îşi vor restrânge activitatea şi vom asista la ceea ce Keynes a numit
paradoxul economisirii: creşterea economiilor conduce la reducerea venitului.

5. Este posibil ca nivelul consumului să depăşească nivelul venitului?

Da, dacă venitul este insuficient pentru a acoperi nevoile elementare.
Astfel, dacă venitul unei persoane scade suficient de mult pentru a nu mai acoperi
aceste nevoi, consumul nu mai poate să scadă. Diferenţa dintre consum şi venit va
fi acoperită din economii, din ajutoare sociale sau din alte surse.
AUTOEVALUARE:
Venit, consum, investitii

149) Se cunosc următoarele privind o economie ( în mld. u.m.): Cheltuieli de

consum 600, taxe 400, export 240, transferuri 250, cheltuieli guvernamentale
200, investitii brute 150, deprecierea capitalului 60, import 220. PIB şi VDM
au reprezentat: a) 970,800; b) 820, 760; c)970, 760; d) 1100, 1250; e) nici un
răspuns corect.

150) Din aceleaşi date rezultă că economiile şi exportul net sunt: a) 20, 240; b)
220, 240; c) 800, 20; d) 220, 20; e) nici un răspuns corect.

151) Se cunosc următoarele, pe termen scurt, pentru o economie: Ca=100,

c’=0,8VDM, VN=1000, transferuri=200, taxe pe venituri=50, consum
guvernamental=300, investiţia brută=200, export=import. Cererea agregată
reprezintă: a) 1300; b) 1400; c)1520; d)1550; e) nici un răspuns corect.

152) Care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate?: a) în anul de bază,
considerat de referinţă, PIB nominal este egal cu PIB real; b) nu tot PIB-ul
creat într-o ţară ajunge la gospodăriile private; c) investiţiile brute fac parte din
utilizarea finală a PIB; d) PIB-ul poate să fie mai mic decât consumul
intermediar; e) indicatorii în expresie reală folosesc preţurile curente ale
fiecărei perioade.
153) Când PIB-ul este mai mic decât PNB, înseamnă că la nivelul ţării
respective: a) consumul intermediar scade; b) soldul veniturilor factorilor în
raport cu străinătatea este negativ; c) soldul balanţei comerciale este negativ;
d)consumul final este mai mic decât consumul intermediar; e) investiţia brută
este egală cu investiţia netă.
154) În Sistemul Contabilităţii Naţionale, PIB: a) se poate calcula ca sumă a
veniturilor obţinute din activitatea economică ce se desfăşoară în interiorul unei
arii geografice; b) este mai mic decât totalul vânzărilor dintr-o economie; c)
poate să fie egal cu PNB; d) nu cuprinde vânzările finale; e) este definit şi ca
flux de valoare adăugată.
155) Diferenţa dintre rata de creştere a PIB nominal şi rata de creştere a PIB
real reprezintă rata de creştere a: a) consumului final; b) deflatorului; c)
consumului intermediar; d) economiei subterane; e) investiţiilor.

156) Suma din consumul privat al menajelor, consumul public, investiţiile nete,
şi exportul net este egală cu: a) PGB; b) PIN; c) totalul vânzărilor dintr-o
economie; d) venitul disponibil al menajelor; e) soldul balanţei comerciale a
unei ţări.

157) Dacă din valoarea totală brută a bunurilor şi serviciilor create într-o ţară
într-o anumită perioadă de 50.000 mld. u.m. scădem consumul intermediar de
bunuri economice de 23.000 mld. u.m. obţinem: a) consumul final de 27.000
mld. u.m.; b) investiţii brute de 27.000 mld. u.m.; c) consumul final şi
exporturile de 27.000 mld. u.m. ; d) PNN de 27.000 mld. u.m.; e) PIB de
27.000 mld. u.m.

158) În perioada t0, PNB al unei ţări a fost de 100.000 mld. u.m. În t1 faţă de t0
dinamica nominală a PNB a fost de 400%, iar dinamica reală a PNB a fost de
90%. PNB al perioadei t1, în termeni reali, a fost de: a) 400.000 mld. u.m. b)
300.000 mld. u.m. c)90.000 mld. u.m. d) 150.000 mld. u.m. e) 80.000 mld u.m.

159) În perioada t1-t0, PIB-ul a crescut de la 500 mld. u.m. la 1200 mld.u.m.
Deflatorul pentru această perioadă are valoarea 250%. În aceste condiţii
creşterea PIB-ului s-a realizat: a) doar pe baza creşterii producţiei de bunuri şi
servicii; b) atât pe baza creşterii producţiei de bunuri şi servicii, cât şi pe baza
creşterii preţurilor; c) doar pe baza creşterii preţurilor; d) pe o creştere a
producţiei de bunuri şi servicii care depăşeşte creşterea preţurilor; e) nu se
poate determina.
160) Produsul Intern Brut: a) este mai mare decât PNB; b) este mai mic decât
PNB; c) nu include consumul de capital fix; d) poate fi mai mare, mai mic sau
egal cu PNB; e) include consumul intermediar.

161) Indicaţi propoziţia corectă referitoare la Produsul Global Brut:a) este

întotdeauna mai mare decât PIB; b) este întotdeauna mai mare decât PNB; c) se
calculează însumând doar valoarea bunurilor finale; d) ia în calcul agenţii
naţionali din străinătate; e) nici una din variantele de mai sus.

162) Despre o economie, în care cererea agregată reprezintă 150000 mld um., se
cunosc în totalul cererii agregate: ponderea consumului privat este de 50%, a
investitiilor este de 20%, iar a consumului public de 10%, iar exporturile
reprezintă 40000 mld.um. Rezultă că importurile sunt: a) 20000
mld.um;b)15000 mld.um; c) 10000 mld.um;d)5000 mld.um;e)25.000 mld.um.

163) Calculul produsului intern brut după metoda cheltuielilor nu ia în

considerare: a) indemnizaţiile de şomaj; b) exportul net; c) consumul
guvernamental; d) consumul final al populaţiei; e) variaţia stocurilor.

164) Într-o economie deschisa economiile private sunt de 300 u.m., iar
investitiile interne de 400 u.m.; in conditiile unui buget de stat echilibrat, putem
afirma ca: a) inregistreaza un surplus commercial; b) economia este debitoare
in relatiile cu strainatatea; c) balanta comerciala este echilibrata; d)
inregistreaza un surplus de valuta in urma tranzactiilor cu exteriorul; e) a)+ d).

165) Se cunosc urmatoarele date pentru o economie nationala: PGB-6000 mld.

u.m., PIB-60% din PGB; cheltuieli guvernamentale si formarea bruta de
capital-2000 mld. u.m.; soldul balantei comerciale este deficitar si egal cu 200
mld.u.m.; Ponderea consumului intermediar este: a) 50%; b) 23,33%; c) 30%;
d)40%; e) 66%.

166) PIN se poate calcula scazând: a) PIB din PGB; b) consumul capitalului fix
din PIB; c) impozitele directe si indirecte din PIB; d) din PGB venitul agentilor
economici nationali care isi desfasoara activitatea in strainatate; e) amortizarea
din PNB.

167) În anul 2001, consumul populaţiei a reprezentat 80% din produsul intern
brut, consumul guvernamental 6%, iar investiţiile 22%. În aceste condiţii: a)
exportul a fost mai mare decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul
intern brut; b) exportul a fost mai mic decât importul cu 8 puncte procentuale
 din produsul intern brut; c) exportul net a fost pozitiv, reprezentând 8% din
produsul intern brut; d) exportul net a fost nul; e) balanţa comercială şi balanţa
serviciilor au fost, cumulat, excedentare.

168) Excedentul brut de exploatare se utilizează în determinarea PIB: a)

conform metodei veniturilor; b) conform metodei valorii adăugate; c) conform
metodei cheltuielilor; d) pentru calculul consumului intermediar; e) pentru
evitarea dublei înregistrări.

169) Se dau următoarele informaţii: cheltuieli personale pentru consum = 600

mld.; amortizarea = 50 mld.; salarii nete = 800 mld.; impozite directe pe salarii
= 100; venit din rente = 25 mld.; investiţia brută = 150 mld.; profit corporativ =
30 mld.; exporturi nete = 5 mld.; achiziţii publice de bunuri şi servicii = 200
mld.; plăţi sub formă de transfer de la guvern = 50 mld. În aceste condiţii,
valoarea PIB este (în miliarde): a) 800; b) 805; c) 855; d) 955; e) 1000.

170) Venitul disponibil al menajelor reprezintă: a) venitul naţional disponibil;

b) produsul intern brut; c) venitul naţional calculat prin metoda producţiei; d)
produsul naţional net exprimat în preţurile pieţei; e) veniturile personale ale
populaţiei după impozitare.

171) Odată cu creşterea venitului unei familii, de regulă, cheltuielile acesteia

pentru alimente: a) scad în mărime absolută în ţările dezvoltate; b) scad în
mărime absolută în ţările sărace; c) îşi reduc ponderea în cheltuielile totale ale
familiei; d) cresc ca pondere în cheltuielile totale ale familiei; e) răspunsurile
a-d sunt incorecte.
172) Dacă funcţia consumului este liniară, înclinaţia marginală spre consum
este: a) crescătoare; b) descrescătoare; c) constantă; d) variabilă; e) în mod
necesar egală cu înclinaţia medie spre consum.

173) Atunci când veniturile cresc de 2 ori, respectiv cu 1.000 mld. u.m., iar rata
consumului se măreşte de la 60% la 70%, economiile: a) nu se modifică; b)
scad cu 800 u.m; c) cresc cu 800 u.m.; d) cresc cu 200 u.m.; e) scad cu 200
u.m.

174) Funcţia de consum într-o economie este descrisă prin următoarea ecuaţie
C=100+0,5Y. Dacă investiţiile sunt I=50, nivelul de echilibru al venitului este:
a) 300; b) 100; c) 133,33; d) 75; e) 50.
175) Funcţia de consum într-o economie este descrisă de următoarea ecuaţie
C=100+0,7⋅Y , iar investiţiile de ecuaţia I =50 . Nivelul de echilibru al
venitului Y este: a) 100; b) 50; c) 500; d) 150; e) 0.

176) Veniturile brute ale populaţiei sunt 630 miliarde lei. Impozitele directe
plătite de populaţie se ridică la 200 miliarde lei. Consumul populaţiei este 380
miliarde lei. Datele anterioare arată că: a) veniturile disponibile ale populaţiei
sunt 420 miliarde lei; b) înclinaţia marginală spre consum este 0,88; c)
înclinaţia medie spre consum este 0,90; d) economiile populaţiei sunt 40
miliarde lei; e) înclinaţia medie spre economisire este 0,116.

177) Conform teoriei keynesiene, principalul factor de care depinde consumul

este: a) venitul permanent; b) venitul curent; c) averea; d) creşterea economică;
e) rata dobânzii.

178) Dacă venitul creşte, atunci: a) ponderea consumului în venit creşte; b)

ponderea consumului în venit se reduce; c) creşterea absolută a economiilor
este mai mare decât creşterea absolută a venitului; d) creşterea absolută a
consumului este mai mare decât creşterea absolută a venitului; e) consumul
absoarbe integral creşterea venitului.

179) Care dintre următoarele elemente descurajează investiţiile? a) ratele înalte

de economisire; b) creşterea profiturilor; c) ratele înalte ale dobânzii; d)
impozitarea redusă a profitului; e) creşterea economică.

180) Atunci când investiţiile nete sunt nule: a) investiţiile s-au realizat în
perioada anterioară; b) stocul de capital rămâne constant; c) investiţiile brute
sunt mai mari decât amortizarea; d) investiţiile brute sunt mai mici decât
amortizarea; e) productivitatea capitalului se reduce.

181) Dacă venitul disponibil creşte cu 80000 lei, din care creşterea consumului
reprezintă 80%, atunci înclinaţia marginală spre economisire este: a) unitară; b)
0,8; c) 0,4; d) 0,2; e) nulă.

182) Bunurile finale produse de o companie franceză, în România sunt incluse:

a) atât ‚în PIN-ul Frantei cât şi in PIN-ul României; b) atât în PIN-ul Frantei cat
si in PNN-ul Romaniei; c) atat in PGB-ul Franţei cât şi în PIN-ul Romaniei; d)
în PIB-ul României şi în PNN-ul Franţei; e) în nici una din variantele de mai
sus.
183) Funcţia de consum exprimă: a) relaţia dintre consum şi investiţii; b) relaţia
dintre consumul final şi multiplicatorul investiţiilor; c) relaţia dintre consum şi
venitul disponibil; d) legătura existentă între consum şi înclinaţia marginală
spre economisire; e) relaţia dintre consum şi economisire.

184) În funcţia consumului, se regăseşte consumul autonom. Care din

următoarele elemente nu influenţează mărimea acestuia: a) avuţia; b) rata
anticipată a inflaţiei; c) veniturile viitoare anticipate; d) venitul curent; e)
nivelul preţurilor.

185) La o înclinaţie marginală spre consum de 0,8: a) multiplicatorul

investiţiilor este 5; b) înclinaţia marginală spre economii este 5; c)
multiplicatorul banilor de cont este 0,2; d) creşterea venitului naţional
generează o creştere cu 0,8% a consumului; e) consumul reprezintă 80% din
venitul naţional.

186) Veniturile realizate de cetăţeni români care lucrează în Germania sunt

incluse în: a) PIB al României şi PNB al Germaniei; b) PNB al României şi
PIB al Germaniei; c) PIN al României şi PNN al Germaniei; d) numai în PIB al
României; e) nici unul dintre indicatorii macroeconomici.

187) Care dintre relaţiile următoare este corectă, având în vedere că PIBpp =
PIB la preţurile pieţei, PIBpf = PIB la preţurile factorilor, Iind = impozite
indirecte, Sv = subvenţii, A = amortizarea: a) PIBpp = PIBpf – Iind + Sv; b)
PINpp = PIBpf – A; c) PINpf = PIBpp – Iind + Sv – A; d) PNB pf = PIBpf +
A; e) PNNpf = PINpp+Iind.

188) PIB prin metoda cheltuielilor se determină potrivit relaţiei: a) PIB = 

VAB; b) PIB = C + G + I + Exp; c) PIB = Vf + A + Iind – Sv; d) PIB = C +
G + FBCF +∆stoc+ EN; e) PIB = C - G + Exp – Imp.

189) Atunci când consumul autonom este egal cu zero, înclinaţia marginală spre
consum este: a) unitară; b); negativă; c) egală cu înclinaţia medie spre consum;
d) nulă; e) egală cu înclinaţia marginală spre economii.

190) Dacă economiile sunt egale cu zero, venitul disponibil: a) este egal cu
economiile; b) este egal cu zero; c) se află la nivelul pragului „de ruptură”; d)
este mai mare decât consumul; e) nu acoperă consumul.
191) Presupunem că la orice nivel al venitului rata de creştere a cheltuielilor
pentru consum este constantă. În aceste condiţii: a) înclinaţia medie spre
consum nu se modifică; b) înclinaţia marginală spre consum este constantă; c)
înclinaţia medie spre economii este nulă; d) a + b; e) înclinaţia marginală spre
economii este descrescătoare.

192) Atunci când înclinaţia marginală spre economii creşte: a) înclinaţia

marginală spre consum creşte; b) multiplicatorul investiţiilor scade; c) gradul
de ocupare creşte; d) multiplicatorul investiţiilor creşte; e) inflaţia scade.

193) Multiplicatorul investiţiilor: a) arată o relaţie între venit şi consum; b) arată

ce efect va avea asupra invetiţiilor o crestere a venitului cu o unitate; c) arată cu
cât se multiplică investiţiile economice ca urmare a reducerii ratei dobânzii
bancare cu 1%; d) este dat de relaţia 1/(1 – c’) dacă avem în vedere o economie
închisă, fără sector guvernamental (unde c’ – înclinaţia marginală spre
consum); e)arată efectul benefic al creşterii consumului asupra investiţiilor.

194) Care din afirmaţiile de mai jos este adevărată ?: a) multiplicatorul

investiţiilor reflectă corelaţia dintre sporul venitului disponibil şi sporul
consumului; b) când investiţia brută este mai mare decât investiţia netă,
investiţia de înlocuire este zero; c) înclinaţia marginală spre economii, de
regulă, este o mărime pozitivă şi subunitară; d) în cadrul surselor de finanţare a
investiţiilor nete se află amortizarea; e) dezeconomisirea are loc atunci când
venitul disponibil este mai mare decât consumul.

195) Când are loc o sporire a investiţiilor, multiplicatorul investiţiilor (K)

ilustrează faptul că venitul:a) creşte cu o mărime egală cu K; b) creşte cu
mărime invers proporţională cu K; c) scade cu o mărime de K ori mai mare
decât sporirea investiţiilor; d) creşte cu o mărime de K ori mai mare decât
sporirea investiţiilor; e) creşte de K ori mai mult decât sporirea investiţiilor.

196) Pe termen lung, creşterea excesivă a fiscalităţii determină: a) creşterea

consumului; b) reducerea veniturilor bugetare; c) creşterea investiţiilor;
d) creşterea veniturilor bugetare; e) creşterea ratei profitului.

197) În T 1 faţă de T 0 consumul creşte cu 50%, iar venitul cu 60%.

Cunoscând că în T 0 înclinaţia medie spre consum a fost 75%, determinaţi
înclinaţia marginală spre consum, înclinaţia marginală spre economisire şi
 multiplicatorul investiţiilor: a) 0,3; 0,8; 2,5; b) 1; 0,5; 2; c) 0,8; 0,2; 1,25; d)
0,4; 0,6; 1,33; e) 0,62; 0,38; 2,63.

198) Înclinaţia marginală spre consum este 0,6. Arătaţi ce efect va avea asupra
venitului naţional o creştere a taxelor directe în sumă totală de 100 u.m.:a)
creşte cu 250; b) creşte cu 150; c) cade cu 250; d) scade cu 150; e) nu se
modifică.

199) Fie funcţia consumului C = 500 + 0,75 Y. Să se determine nivelul

venitului corespunzător pragului de economisire: a) 500; b) 125; c) 2000; d)
2500; e) 1000.

200) Fie funcţia consumului C = 500 + 0,75 Y. La ce nivel al venitului,

economiile sunt în valoare de 400? a) 1600; b) 2000; c) 3600; d) 5600; e) 900.

201) Dacă nivelul consumului autonom este de 50 u.m., iar multiplicatorul

investiţiilor K = 5, funcţiile consumului (C) şi economisirii (E) vor fi de
forma: a) C = 50 + 0,2 Y; E = 50 + 0,8 Y; b) C = −50 + 0,8 Y; E = −50 + 0,2
Y; c) C = 50 + 0,8 Y; E = −50 + 0,2Y; d) C = −50 + 0,2 Y; E = 50 + 0,8 Y; e)
nu se pot preciza.

202) Considerăm că funcţia economisirii este E = 0,2YD – 10 (YD = venitul

disponibil). În acest caz, dacă: a) investiţiile sporesc cu o unitate, YD va spori
cu 2 unităţi; b) investiţiile sporesc cu 2 unităţi, YD va spori cu 8 unităţi; c)
investiţiile sporesc cu 3 unităţi, YD va spori cu 15 unităţi; d) investiţiile
sporesc cu o unitate, YD va spori cu 3 unităţi; e) investiţiile sporesc cu o
unitate, YD va spori cu 4 unităţi.

203) În anul to, venitul disponibil este de 100 u.m., iar economiile sunt de 40
u.m. Dacă, în anul următor, venitul disponibil creşte cu 50%, iar înclinaţia
marginală spre consum este de 0,8, atunci economiile şi multiplicatorul
investiţiilor vor fi, respectiv, de: a)100 u.m. şi 4; b) 40 u.m. şi 5; c) 100 mld
u.m. şi 5; d) 40.u.m. şi 4; e) 50 u.m. şi 5.
 EFICIENŢA ŞI ECHILIBRUL ECONOMIC
Ce ştim despre…
1. Eficienţa economică se exp rimă su b forma unu i r ap ort între ven
iturile şi cheltuielile unei activităţi econo mice sau într e cheltuieli şi
venituri. În, primul caz, vo m scrie că eficienţa econo mică (Ee) : Ee =
Venituri /Cheltuieli, raport numit şi randamentu l factorilor de p rodu cţie. Cu
cât rap ortul este mai mare, firma este mai eficientă. A l do ilea rap ort exp
rimă co nsumu l d e f actor i de p roducţie p e unitate de venit şi se scrie:
Ee = Cheltuieli/Venituri. Cu cât acest raport este mai mic, cu atât firma este
mai eficientă. Orice in dicator economic determină un rap ort între eforturile
depuse într-o activitate şi rezultatele ob ţinute este o formă a ef icienţei (d e
exemp lu, rentab ilitatea, p rodu ctiv itatea, costurile medii, consu mul sp ecif ic
ş.a. ).
2. Dacă o firmă este ineficientă, ea ajunge la faliment situaţie în care veniturile
firmei sunt insuficiente pentru a acoperii cheltuielile. Pragul minim de rentabilitate
este nivel al producţiei pentru care veniturile sunt egale cu cheltuielile: VT = CT,
în care prin VT am notat veniturile firme prin CT costul total. Cum VT = P xQ,
iar CT = CTM xQ, pragul minim de rentabilitate se poate scrie şi P = CTM.
3. Echilibrul economic exprimă acea situaţie de pe piaţa bunurilor şi
serviciilor, monetară, a capitalurilor, a muncii şi piaţa naţională în ansamblul său,
caracter izată prin egalitatea cererii cu oferta sau prin diferenţe dintre cerere şi
ofertă normale, lipsite de consecinţe negative asupra economiei. La nivelul
economiei naţionale, echilibrul se stabileşte atunci când cererea globală este
egală cu oferta globală. CG = OG, cererea globala (CG) este formată din cerere
de bunuri de consum (C), de investiţii (I) şi din exporturi (E), iar oferta globală
(OG) cuprinde ceea ce se produce în ţară (PIB) şi importuri (H). La echilibru
vom avea: CG = OG, , C + I + E = PIB + H. Cum PIB se transformă în venituri
pentru cei care l-au creat, iar aceste venituri se împart în consum şi economii (S),
putem scrie ca: C + I + E = C + S + H, de rezultă că: I + E = S + H sau S - I =
E - H. Pe piaţa monetară cererea de monedă exprimată de volumul valoric al
tranzacţiilor trebuie să fie egală cu oferta de monedă: P Y=M V, în care P este
nivelul mediu al preţurilor, Y este volumul tranzacţiilor, M este masa monetară,
iar V este viteza de rotaţie a banilor. Pe piaţa muncii vom avea o egalitate între
cererea de muncă şi oferta de muncă.
4. Echilibrul economic este o situaţie care se realizează doar că tendinţa, sau în
linii generale; nu există în practică echilibru perfect, ci doar stări apropiate
echilibrului. Situaţiile reale sunt cele de dezechilibru. Pe piaţa bunurilor şi
serviciilor dezechilibrul îmbracă două forme: p resiunea şi absorbţia. Presiunea
este situaţia în care cererea este mai mică d ecât oferta, motiv p entru care
concurenţa dintre ofertanţi este p uternică. Ea vantajează cump ărătorii. De
asemenea, p resiunea este o situaţie favorab ilă econo miei naţionale, deo arece p
entru a face faţă concuren ţei, fir mele adop tă măsuri de creştere a eficienţei
economice, cu m ar fi introducerea progresului tehnic, îmbun ătăţirea calităţii,
reducerea costurilor ş.a.
Absorbţia este situaţia în care cererea este mai mare d ecât oferta, iar
concurenţa apare între cumpărători. Ea avantajează vânzătorii, care îşi
maximizează profiturile fără eforturi deosebite de creştere a eficienţei.
 Dezechilibrul pe piaţa monetară îmbracă forma inflaţiei, dacă oferta de
moneda este mai mare decât cererea, sau deflaţiei în situaţia inversă.
Pe piaţa muncii, dezechilibrul caracterizat printr-o cerere de muncă
inferioară ofertei poartă numele de şomaj.
Întrebări frecvente pe această temă
1. Există sau nu echilibru în dezvoltarea unei economii?
Echilibrul perfect, teoretic nu există şi de cele mai multe ori nu ar fi de dorit.
Imaginaţi-vă o piaţă a bunurilor în echilibru teoretic: acea piaţă s-ar goli continuu
de mărfuri, pe măsură ce aceste mărfuri sunt aduse pe piaţă. Sau să ne imaginăm
piaţa muncii în echilibru: în absenţa unui şomaj minim, salariaţii ar putea exercita
influenţe în direcţia creşterii salariilor. Economia nu se află în echilibru, teoretic
niciodată, poate, doar din întâmplare.

2. De ce absorbţia stimulează atât risipa, cât şi economiile?

Absorbţia stimulează risipa, deoarece producătorii nu sunt stimulaţi în nici
un fel în direcţia reducerii consumurilor pe unitate de produs. Ei îşi pot maximiza
profitul fără nici un fel de efort în acest sens.
Referitor la economii, piaţa goală de mărfuri face producătorii să-şi
dorească să mărească producţia. Acest lucru nu este posibil decât prin investiţii,
care sunt finanţate din economii. Dacă firmele doresc să producă mai mult, ele
trebuie să economisească mai mult. Pe de altă parte, din perspectiva
consumatorilor, vom vorbi de nişte economii forţate în sensul că economiile se
formează datorită faptului că bunurile pentru consum sunt insuficiente
(consumatorii nu au pe ce să cheltuiască banii).

3. De ce în condiţii de presiune diferenţa dintre capacităţile de producţie

şi pro ducţia efectivă generează risipa?
În condiţii de presiune, o parte din producţia firmei nu se vinde. În
consecinţă, firma este nevoită ca pe termen scurt să reducă volumul producţiei.
De aceea, vor rămâne capacităţi de producţie neutilizate, sau "risipite" (doar o
parte a resurselor este utilizată).
Unitatea III. PIAŢA MONETARA
Secțiunea 1. Cererea si oferta de moneda.
Subsecţiunea 1. Ce sunt banii ?
Subsecţiunea 2.Cererea de moneda.
Subsecţiunea 3. Oferta de moneda.
Subsecţiunea 4. Ecuatia de schimb.
Subsecţiunea 5. Banca centrala-rol si importanta.
PIAŢA MONETARĂ
Ce ştim despre ...
1. Trocul reprezintă schimbul unor bunuri economice p e alte bunuri
echivalente ca valoare. De exemp lu, schimb ăm o găină p e zece p âini. În
limbajul contemp oran, trocul p oartă denumirea de barter.
2. Banii au ap ărut din nevoia oamenilor de a uşura şi simplifica schimbul
reciproc de p roduse. Banii sunt o marfă care înd ep lineşte următoarele funcţii:
- sunt un etalon al valorii; astfel, la f el cum spunem că o bucată de stofă are cinci
metri şi ne raportăm la metru ca etalon, tot aşa afirmăm că o cămaşă valorează
50 de dolari, raportându-ne la dolar ca etalo n; prin această funcţie banii ne
permit să evaluăm cheltuielile şi rezultatele unei activităţi şi să comparăm bunuri
diferite ca valoare;
- mijloc de schimb; de exemplu, atunci când cumpăraţi mere de la piaţă, cedaţi
banii în schimbul lor, bani pe care vânzătorul îi poate folosi pentru a cumpăra alte
bunuri;
- mijloc de plată; în această calitate banii ajută la stingerea obligaţiilor, cum ar fi
obligaţia de a plăti impozite;
- mijloc de rezervă; în general, oamenii îşi păstrează economiile în forma
monetară;
- bani universali, funcţie îndeplinită de monedele liber convertibile (dolarul, marca
ş.a.). Diferitele forme de bani au fost grupate în funcţie de lichiditatea lor, de la
cele cu lichiditatea cea mai mare către cele cu lichiditatea cea mai mică, în
mai multe agregate monetare care, împreună, exprimă cantitativ oferta de monedă
din economie. Astfel, s-au constituit agregatele monetare simbolizate cu M1, M2,
M3 şi L. M0 (baza monetară) cuprinde numerarul în circulaţie împreună cu
disponibilităţile la băncile comerciale în contul curent la banca centrală. M1
(lichiditatea primară) este format din M 0, la care se adau gă dep ozitele la vedere
operabile prin cecuri şi conturi curente.
M2 (lichiditatea secundară) este format din M1, la care se adaugă depozitele
la termen deţinute la băncile comerciale şi economiile populaţiei. M3 cuprinde
M2, la care se adaugă devizele, titlurile tranzacţionate pe piaţa monetară emise de
băncile comerciale, certificatele de depuneri emise de băncile şi societăţile
financiare şi deţinute de societăţile economice nefinanciare etc.
L, pe lângă M 3, mai cuprinde titluri emise pe termen mediu şi lung negociabile şi
care pot fi transformate mai rapid sau mai lent în mijloace de plată, respectiv în
lichidităţi. Componenţa agregatelor monetare diferă de la o ţară la alta, în funcţie
de gradul de dezvoltare a pieţei financiare, de gradul de inovaţie în materie de
active financiare al fiecărei pieţe. În România, masa monetară este formată din trei
agregate: M 1, M 2 şi M 3.
3. Masa monetară, adică suma de bani existentă în economie la un moment dat şi
aparţinând unităţilor economice, îmbracă două forme: numerar şi monedă
scripturală. Numerarul cuprinde bancnotele şi monedă metalică, iar moneda
scripturală îmbracă o mare varietate de forme: cecuri, carduri, conturi de
economii ş.a.
4. Cei mai importanţi factori de care depinde masa monetară (M ) sunt: preţul (P),
cantitatea de bunuri supuse tranzacţiilor ( Y) şi viteza de rotaţie a banilor ( V).
Viteza de rotaţie a banilor exprimă numărul mediu de operaţiuni de schimb şi de
plată mijlocite de o unitate monetară într-o perioadă de timp determinată. De
exemplu, dacă într-un an, cu acelaşi dolar cineva cumpăra pâine de la brutar,
brutarul cump ără f ăină de la morar, iar morarul cump ără grâu de la ţăr an, iar
acestea sunt singurele op eraţiun i realizate cu dolarul resp ectiv; numărul
tranzacţiilor mijlocite d e dolar este 3, deci V=3, iar durata de rotaţie este 4 luni
(12/3). Dep endenţa masei monetare de factorii enumeraţi a d at naştere ecuaţiei
cantitative a banilor : M = PY/V.
5. Puterea de cum pă ra re reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii ce se poate
procura cu o unitate monetară ; se mai numeşte valoarea banilor. Pentru o
unitate monetară se calculează: PCB=1/P, iar pentru masa monetara PCM =M
/P. Ea depinde de starea econo miei naţionale, de cadrul juridic al ţării şi de
încrederea populaţiei în mon ed a naţion ală.
6. Stabilitatea puterii de cump ărare a monedei naţionale depinde de bănci şi în
primul rând de banca centrală, sau de emisiune. În general, banca centrală emite
monedă pentru: acoperirea deficitului bugetar, satisfacerea cererii de monedă
generată de creşterea cantităţii de bunuri şi servicii şi pentru a oferi monedă
naţională în schimbul monedei străine. Emisiunea de monedă fără acoperire în
bunuri economice conduce la inflaţie.
7. Convertibilitatea exprimă însuşirea legală a unei monede de a fi preschimbată
pe alte monede la un anumit preţ, numit curs de schimb, care se formează în
funcţie de situaţia pieţei. Convertibilitatea poate fi limitată sau deplină. De
exemplu, moneda noastră are o convertibilitate limitată intern, deoarece ea este
convertibilă doar pe teritoriul României. În schimb dolarul american este liber
convertibil, neexistând nici o restricţie în calea convertirii sale în alte monede.
NU CONFUNDA!
Convertibilitatea cu Cursul de schimb; convertibilitatea este capacitatea monedei
de a se schimba pe altă monedă, pe când cursul de schimb este preţul monedei
naţionale în monedă străină.
8. Principalii factori de care depinde cursul de schimb sunt:
- raportul cerere/ofertă de diferiţi bani naţionali de pe piaţă; de exemplu, dacă
cererea de lei creşte, leul devine mai rar în raport cu valuta şi cursul său creşte;
- starea comerţu lui exterior ; un comer ţ exterior ef icient înseamnă încasări în
valută şi valută abundentă pe piaţa internă, deci o monedă naţion ală puternică în
raport cu valuta;
- inf laţia din diferite ţări; cum cursul de schimb este un preţ, el creşte o dată cu
celelalt e preţuri, motiv pentru care valoarea monedei naţionale scade; de exemplu
dacă în România preţurile vor creşte în 2001 cu 30% şi preţul dolarului ar trebui
să crească cu acelaşi procent. Pe de altă parte, dacă în S.U.A. preţurile cresc cu
2% şi preţul leului ar trebui să crească cu 2%.
Întrebări frecvente pe această temă:
1. Ce înseamnă că banii sunt lichiditate prin excelenţă?
Gradul de lichiditate exp rimă rapiditatea şi costurile cu care u n bun se
transformă în alte bunuri econo mice. Banii au cel mai înalt grad d e lichid itate
pentru că sunt accep taţi în tranzacţii în con diţii d e ris c şi costuri minime p
entru d eţin ătorii lor. Altfel sp us, transformaţi cu uşurin ţă 5000 de lei într-o
p âin e, fără să riscaţi să fiţi refuzat de brutar, sau să pierdeţi cev a. În sch imb, d
acă plătiţi p âinea cu un cec b ancar, nu r iscaţi n imic, dar plătiţi sup limentar
co misionu l băncii.
2. Ce deosebire există între mijloc de schimb şi mijloc de plată?
Delimitarea dintre cele două funcţii ale banilor este adesea greu de realizat; de
altfel numeroase lucrăr i consideră că nu există nici o diferenţă între cele două
funcţii. În general, vom considera că banii îndeplinesc funcţia de mijloc de
schimb când mijlocesc vânzarea-cumpărarea imediată.
Cele mai frecvente situaţii în care banii sunt mijloc de plată sunt:
- sunt cedaţi fără a primi ceva în schimbul lor ; de exemplu, se plătesc impozitele;
- servesc la stingerea unor obligaţii: de exemplu, aţi pierdut cartea unui coleg şi
i-o plătiţi pentru a vă achita de obligaţia de a i-o retuna;
-se plătesc salariile; pentru că cei care muncesc în firme sunt oamenii, plata
salariilor apare ca o stingere (lichidare) a obligaţiilor firmei către angajaţii săi;
desigur însă că ea poate fi privită şi ca o cumpărare de către firmă a factorului de
producţie muncă;
- se restituie creditele; atunci când ne împrumutăm de la bancă pentru a ne
cumpăra o maşină, suntem obligaţi ca, în timp, să restituim băncii creditul, iar
această obligaţie este stinsă (dispare) prin plata sumelor de bani reprezentând
creditul contractat.
3. Cum influenţează încrederea populaţiei în moneda naţională puterea de
cumpărare a banilor?
Dacă populaţia este convinsă că moneda naţională îşi va păstra valoarea relativ
stabilă, ea va utiliza respectiva monedă pentru tranzacţii, pentru economisire şi
ca etalon al valorii. În schimb, dacă populaţia anticipează scăderea valorii banilor,
ea va "fugi" de moneda naţională. Aceasta înseamnă că va încerca să transforme
imediat încasările în moneda naţională în bunuri cu valoare stabilă, cum ar fi
monedele altor ţări, aurul sau alte bunuri. Datorită acestui comportament al
oamenilor, moneda naţională va deveni "abundentă" în comparaţie cu alte bunuri,
ceea ce îi va reduce valoarea. Fenomenul este evident în cazul cursului de schimb
al valutelor. Astfel, dacă românii nu mai au încredere în leu, ei încearcă să-şi
păstreze economiile sub formă de valută şi chiar să schimbe între ei bunuri prin
intermediul valutei.
În consecinţă ei cer mai multă valută pe piaţă, să spunem dolari, şi concomitent
oferă mai mulţi lei. Pentru că majoritatea doreşte dolari şi oferă lei, cursul leului
scade ceea ce echivalează cu reducerea puterii de cumpărare a leului.
4. De ce crearea unor rezerve importante de valută este o condiţie pentru trecerea
la convertibilitate?
Pentru că această rezervă permite economiei să răspundă constant la cererea de
monedă străină a unităţilor economice care deţin moneda naţională. Cum cererea
de valută provine în primul rând de la importatori, rezerva de valută minimă s-a
estimat a fi cea care acoperă 5-7 luni de importuri. Dacă, de exemplu, în urma unei
recesiuni mondiale severe, exporturile României din care se încasează valută s-ar
reduce foarte mult, rezerva de valută ar permite achitarea obligaţiilor externe care
decurg din importuri sau din împrumuturi.
În absenţa acestei rezerve, s-ar produce cel puţin un fenomen economic nefast
pentru economie: valuta ar deveni foarte rară pe piaţă, cursul său ar creşte extrem
de mult, iar moneda naţională s-ar "prăbuşi". În plus, rezerva valutară poate fi
utilizată de către banca centrală pentru a menţine un curs relativ constant al
monedei naţionale, prin mecanismul cererii şi ofertei pe piaţa valutară. Dacă
moneda naţională scade prea mult, banca centrală poate interveni prin creşterea
ofertei de valută, iar dacă moneda creşte prea mult, banca centrală poate să
cumpere valută de pe piaţă, mărindu-şi în acest fel rezerva valutară.
Ce ştim dep re...
1. Cererea de monedă p rovine de la agenţii economici care p rin natura activităţii
lor sunt în situaţia de a cheltui mai mu lt decât resursele d e car e disp un şi
trebuie să facă împ rumuturi. Aceşti agenţi econo mici p ot fi:
- întrep rinderile, p entru finanţarea activităţii econo mice;
- trezoreria sau tezaurul, p entru finanţarea d eficitului bu getar;
- băncile, alte instituţii fin anciare care au n evoie d e cred ite;
- populaţia, p entru finanţarea p roiectelor.
2. Oferta de monedă p rovine de la agenţii econo mici car e disp un de
resurse monetare temp orar disp onibile. Oferta de moned ă rep rezintă
cantitatea de moned ă din economie creată de sistemul bancar şi este gen erată
în sistemul financiar de b anca centrală, băncile comerciale, fondurile mutuale
etc. Vom discuta în continuare de p rincip alii actori ai acestei p ieţe: b anca
centrală şi b ăncile co merciale.
Rolul băncii centrale p e p iaţa monetară:
Banca centrală are o denumire diferită de la o ţară la alta, iar în cazul României
aceasta se numeşte Banca Naţională a României. O bancă centrală este acea bancă
ce emite monedă şi face politica monetară la nivelul unei economii naţionale.
Pentru a-şi desfăşura bine activitatea, la baza funcţionării ei stă întotdeauna
o lege. Funcţionarea ei este reglementată prin Legea nr. 101/1998 astfel:
– Banca Naţională a României este unica instituţie autorizată să emită monedă
pe teritoriul României;
– Banca Naţion ală a României este “banca băncilor”, care le autorizează să
funcţioneze pe teritoriul României, le reglementează şi le supraveghează
activitatea;
– Banca Naţion ală a României este casier general şi bancher al statului, p articip
ă la procesul execuţiei bu getului de stat şi ţine evid enţa contului curent al
Trezoreriei Statului;
– elaborează p olitica monetară a statului, care cup rinde: creditul, op
eraţiunile de p iaţă, volumul şi structura masei monetare, nivelul dobânzilor,
cursul de sch imb al monedei naţionale în rap ort cu alte valute, situaţia balanţei
externe a ţării;
– stabileşte p olitica valutară şi gestionează rezervele internaţion ale ale ţării (aur,
valută, drep turi sp eciale de tragere) ;
– sup raveghează şi reglementează sistemul de p lăţi al ţării.
Pentru a-şi îndep lini funcţiile, B anca Naţională a Ro mâniei trebuie să
conlucreze strâns cu celelalte instituţii legislative sau executive ale statului şi nu în
ultimul rând cu băncile comerciale, cu agen ţii economici şi populaţia.
O bancă centrală p oate avea diverse strategii de p olitică monetară:
o Ţintirea agregatelor monetare
o Ţintirea cursului de schimb
o Ţintirea directă a inflaţiei
 Ţintirea agregatelor monetare se referă la controlarea nivelului de creştere al
agregatelor monetare pentru a se reduce excesul de lichiditate din economie ce
poate duce la o creştere a ratei inflaţiei. Banca centrală alege un agregat monetar
ca ţintă şi stabileşte un nivel al creşterii acestuia sau a unei benzi de fluctuaţie
intervenind pe piaţă ori de câte ori se dep ăşesc aceste condiţii. Agregatul monetar
ales reprezintă o ţintă intermediară de politică monetară, ţinta finală fiind
stabilitatea preţurilor.
Ţintirea cursului de schimb reprezintă strategia băncii centrale de a
asigura stabilitatea cursului de schimb nominal faţă de una sau mai mu lte
valute ancoră a unui partener comercial important cu o rată a inflaţiei mai
scăzută. Prin această metodă poate scădea şi inflaţia în ţara în care se adoptă
această strategie. Această strategie are o varietate de forme: curs de schimb fix,
curs de schimb ajustabil conform unei traiectorii prestabilite, curs de schimb cu
bandă orizontală sau ajustabilă.
Una dintre ele este stabilirea unui curs de schimb nominal fix în raport cu una
sau un coş de valute străine, banca centrală angajându-se să intervină pe piaţă
pentru a menţine cursul de schimb la nivelul stabilit. Cursurile de schimb în acest
caz nu sunt constante, ci variază între anumite limite în jurul unei parităţi
stabilite (bandă de fluctuaţie). Pentru a menţin e cursul de schimb, banca centrală
intervine pe piaţă cu ajutorul instrumentelor sale: rata dobânzii şi intervenţii
directe pe piaţa valutară. Pentru a putea susţine această strategie, înainte de a o
adopta, banca centrală trebuie să deţină rezerve internaţionale mari pentru a putea
interveni pe piaţa valutară într-un timp foarte scurt.
O altă metodă de ţintire a cursului de schimb este aceea ce presupune
modificarea cursului de schimb nominal fixat iniţial ţinându-se cont de evoluţiile
inflaţiei, fără ca această modificare să depăşească nivelul atins de inflaţie
(crowling peg). Ţintirea cursului de schimb este o strategie prin care se creşte
încrederea în banca centrală, însă aceasta îşi pierde din autonomia de adoptare a
măsurilor de politică monetară, fiind nevoită să urmeze măsurile de politică
monetară adoptate de ţara monedei ancoră.
Ţintirea directă a inflaţiei reprezintă stabilirea unei ţinte a ratei inflaţiei ce
poate fluctua în intervalul de toleranţă d e ± 1% - 1,5% pentru o anumită perioadă
de timp (2 ani) şi care are ca obiectiv central stabilitatea preţurilor. Ca şi condiţii
intiţiale de trecere la ţintirea inflaţiei putem aminti: rata inflaţiei trebuie să aibă o
singură cifr ă, banca centrală a ajuns la un mod bun de previzionare a nivelului
inflaţiei, sectorul financiar este stabil şi solid iar ţinta de inflaţie se stabileşte
împreună cu guvernul. În ceea ce priveşte cursul de schimb, acesta este lăsat să
floteze liber pe piaţă, fiind rezultatul întâlnirii cererii de valută cu oferta de valută,
însă această flotare nu este o flotare „pură”, banca centrală intervenind pe piaţă în
anumite momente. Un astfel de curs stimulează acţiunile speculative ce pot pune
presiuni asupra balanţei de plăţi. Riscul datorat eventualei instabilităţi poate duce
la creşterea costurilor de acoperire ce pot genera un impact inflaţionist. Ţintirea
directă a inflaţiei presupune un bun mix de politici la nivelul economiei
naţionale, un mare grad de independenţă al băncii centrale, un grad ridicat de
transparenţă, cât şi asumarea răspunderii băncii centrale pentru eventualele
eşecuri în atingerea ţintelor de inflaţie.
 Banca centrală controlează cantitatea de bani disponibilă în economie (oferta de
bani). Totalitatea deciziilor băncii centrale privind oferta de bani reprezintă
politica monetară.
Banca centrală poate controla oferta de monedă cu ajutorul următoarelor
instrumente: rescontare, politica de open market, rata rezerelor obligatorii,
intervenţiile pe piaţa monetară interbancară etc.
(a) Rescontarea. Reprezintă operaţiunea prin care banca centrală creează monedă.
Banca Centrală primeşte de la băncile comerciale hârtii de valoare care au fost
scontate de către acestea. Pentru a înţelege mai bine acest mecanism vom lua
următorul exemplu: firma “abc”, deţine o cambie în valoar e de 500 lei pe o durată
de 6 luni. După trei luni se adresează unei bănci comerciale, în vederea scontării,
la o rată a scontului de 10%. Valoarea scontului o putem calcula astfel:
S = (V·T·P)/(12) sau (360),
unde:
S = contul;
V = valoarea nominală a titlului de credit;
T = timpul de la scontare până a scadenţă exprimat în luni sau în zile;
P = rata scontului.
În cazul nostru S = (5·102·3·0,1)/12 =12,5 lei
Firma “abc” primeşte de la banca comercială 487,5 lei (500 – 12,5). Banca
comercială la rândul său se hotărăşte să resconteze titlul la Banca Centrală, la o
valoare mai mică decât scontul de 10 lei. Câştigul Băncii Comerciale este de 2,5
lei. Moneda pe care a creat-o Banca Centrală din această operaţiune este de 487,5
+ 2,5 = 490 lei. La scadenţă Banca Centrală va încasa pe titlul rescontat valoarea
sa nominală de 500 lei.
(b) Operaţiunile de open market. Pe open market acţionează numai intermediarii
financiari – bănci, societăţi de asigurare – care deţin titluri ce pot fi cumpărate sau
vândute de către banca centrală. Dacă Banca Centrală cumpără titluri, masa
monetară va creşte; în situaţia inversă, în care ea vinde titluri, masa monetară va
scădea.
Operaţiunile de open market rep rezintă operaţiunile realizate de către banca
centrală pentru a regla masa monetară. Open market implică următoarele tipuri de
operaţiuni:
o operaţiuni principale de refinanţare – sunt cele mai importante pe piaţa de open
market şi au un rol extrem de important în stabilirea nivelului lichidităţii din
economie cât şi în stabilirea nivelului ratei de dobândă. Au o perioadă de
derulare de o săptămână cu o scadenţă de două săptămâni.
o operaţiuni de refinanţare pe termn lung – oferă lichidităţi sistemului bancar şi
au o perioadă de scadenţă de trei luni.
o operaţiuni de reglaj fin – sunt destinate absorbţiei sau furnizării de lichidităţi
în sistem. Sunt folosite pentru a atenua efectele fluctuaţiilor de pe piaţă asupra
ratei dobânzii. Operaţiunile de reglaj pot îmbrăca forma: cumpărări/vânzări
reversibile repo/reverse repo, operaţiuni de swap valutar, emiterea de certificate
de depozite şi atragerea de depozite.
 Cumpărările/vânzările; reversibile repo/reverse ;repo sunt cesiuni de creanţe pe
bază contractuală prin care instituţia ce cedează creanţa se angajează să o
reprimească iar instituţia cesionară se angajează să retrocedeze aceleaşi titluri.
Preţul la care se face răscump ărarea este alcătuit din preţul de vânzare şi dobânda
datorată la scadenţa aferentă sumei luată cu împrumut. Valoarea de piaţă a
titlurilor care fac obiectul tranzacţiilor repo şi reverse repo trebuie să fie mai mare
sau egală cu valoarea de răscumpărare a acestora. Operaţiunile de swap valutar
sunt operaţiuni de schimbare a unui instrument financiar cu altul.
Emiterea de certificate de depozite este o operaţiune prin care se ajunge la
o scădere a masei monetare şi implicit a presiunilor inflaţioniste. La fel şi
operaţiunea de atragere de depozite.
o operaţiuni structurale – asigură lichiditate din sistem prin tranzacţii directe pe
piaţă şi sunt asemănătoare cu cele de reglaj fin.
Atât operaţiunile de reglaj fin cât şi cele structurale nu sunt standardizate.
Diferenţa dintre rescontare şi open market este cauzată de rata dobânzii: la
rescontare rata dobânzii este fixă, în timp ce în open market ea se formează prin
confruntarea cererii cu oferta.
(c) Rezervele obligatorii. Banca central foloseşte rezervele minime obligatorii
pentru a controla masa monetară. Cu cât RMO este mai mare, cu atât valoarea
creditelor acordate în sistem va fi mai mică iar masa monetară nu va mai creşte.
Este valabilă şi relaţia inversă. Rezervele reprezintă un procent din depozitele
băncilor comerciale care trebuie păstrat din motive de siguranţă la Banca Centrală.
Un alt motiv care stă la baza constituirii acestor rezerve este legat de reglarea
plăţilor întrebăncile comerciale. Astfel, să presupunem că un client al băncii A
primeşte un cec de la un client al băncii B. Acesta va depune cecul său la banca A,
unde îşi are contul. Banca A va credita contul clientului său şi va depune cecul
primit la Banca Centrală. Aceasta la rândul său va credita contul de rezerve al
băncii A şi va debita contul de rezerve al băncii B. Sterilizarea reprezintă setul de
măsuri întreprinse de banca centrală pentru a neutraliza impactul pe care îl exercită
asupra lichidităţii din sistemul bancar intervenţiile sale pe piaţa valutară. În cazul
în care pe piaţă există o creştere a masei monetare datorită intrărilor de valută, se
pot adopta măsuri restrictive care pot stopa creaţia monetară sau se pot lua
măsuri directe asupra creditării.
(d) Piaţa monetară interbancară se defineşte ca fiind o piaţă în care se efectuează
operaţiuni de atragere şi plasare de depozite la vedere şi la termen în monedă
naţională. Ratele dobânzilor se determină liber în funcţie de raportul cerere/ofertă
de monedă. Banca Naţională a României publică zilnic un nivel de referinţă al
ratei dobânzii. În funcţie de acest nivel al dobânzii, băncile comerciale stabilesc
o rată medie a dobânzii pentru depozitele atrase(ROBID) şi pentru depozitele
plasate (ROBOR).
ROBID reprezintă rata medie a dobânzii la depozite atrase pe piaţa interbancară.
Rata dobânzii acordată de o bancă pentru depozitele constituite la ea este mai mică
decât ROBID, diferenţa însemnând profit. ROBOR reprezintă rata medie a
dobânzii la depozite plasate (credite acordate) pe piaţa interbancară. O bancă
percepe o rată mai mare decât ROBOR, diferenţa fiind destinată acoperirii
costurilor.
3. De ce rata dobânzii se formează pe o piaţa de oligopol şi oligopson ?
Pentru că principalii operatori pe p iaţa monetară sunt băncile (ele sunt principalii
ofertanţi şi principalii consumatori pentru că ele intermediază de fapt între cerere
şi ofertă). Băncile de pe piaţă sunt în număr suficient de mic pentru ca deciziile lor
să fie interdependente.

AUTOEVALUARE
BANII. PIAŢA MONETARĂ

I. TESTE GRILĂ
1. Când rata dobânzii creşte, cererea de credite:
a) creşte, b) scade, c) nu se modifică.
2) Rata dobânzii reprezintă:
a) un preţ; b) un cost pentru creditor; c) un venit pentru debitor.
3) Cardul reprezintă:
a) moneda scipturală; b) moneda numerar; c) monedă metalică

II. RĂSPUNDEŢI CU ADEVĂRAT ( A) SAU FALS ( F):

1, Dacă rata dobânzii creşte, se scumpesc creditele.
2. Persoana care se îndatorează devine debitor
3. Pentru creditor, dobânda este un preţ pentru folosirea banilor.
4. Cecul nu este o formă a banilor.

III. ASOCIAŢI VARIABILEI DIN COLOANA A, FORMULA CORECTĂ DIN

COLOANA B:
Coloana A Coloana B
1) dobânda simplă a) D= C x d’ x n
2) dobânda compusă b) D = SF - C
3) masa monetară c) PY/V
d) C(1+d’)n
e) VP/Y

IV. PROBLEMĂ
1. O persoană depunde la BCR suma de 10 milione de lei, pe 24 de luni, cu rata
dobânzii de 25%. Se cere:
a) Ce sumă retrage acestă persoană de la bancă după doi ani, dacă se capitalizează
dobânda?
b) Cât este dobânda încasată de deponent?
Răspunsuri:
I. 1b, 2a, 3a; II. 1A, 2A, 3F, 4F, 5A; III. 1a, 2b, 3c, IV. A) 15.625mil lei, b) 5.625
mil lei
 Unitatea IV. PIATA CAPITALURILOR
Secțiunea 1. Crearea de capital.
Secțiunea 2. Actiunile.
Sectiunea 3. Obligatiunile
Secțiunea 4. Rolul si importanta Bursei de valori.
PIAŢA C APITALURILOR
Ce ştim depre...
1. Acţiunea este un titlu de valoare pe termen lung cu următoarele particularităţi:
- poartă însemne speciale: numele firmei emitente, valoarea nominală, seria, data
emiterii;
- atestă dreptul de proprietate al deţinătorului asupra unei părţi din/capitalul firmei
care a emis-o;
- dă dreptul deţinătorului la o parte din profitul firmei, numită dividend, venit
variabil, care depinde de rezultatele financiare ale firmei;
- drepturile şi riscurile acţionarului sunt proporţionale cu numărul acţiunilor pe
care le deţine;
- acţiunile pot fi vândute, lăsate moştenire sau donate.

2. Obligaţiunea:
• titlul de valoare ce atestă contractarea unui împrumut pe termen lung;
• emitenţii de obligaţiuni (numiţi obligatari) se obligă să înapoieze împrumutul
şi să plătească o dobândă anuală fixă (cuponul obligatiunii) => se mai numesc şi
titluri de valoare cu venit fix;
• emitenţi pot fi: statul, întreprinderile publice, băncile, administraţiile locale şi în
cazuri de excepţie întreprinderile private;
• deţinătorii de obligaţiuni au calitatea de creditor faţă de emitent.

3. Atât acţiunile, cât şi obligaţiunile pot fi nominative, dacă au înscrise pe ele

numele proprietarului sau la purtător, în caz contrar.

4. Formele pieţei financiare sunt:

a) piaţa financiară primară:
- pe aceasta se realizează tranzacţii cu titluri nou emise;
- principalii operatori sunt băncile, care se ocupă de plasarea titlurilor şi primesc
în schimb un comision;
- titlurile se tranzacţionează la valoarea nominală, înscrisă pe titlu (este un preţ
ferm);
- rareori obligaţiunile se vând sub valoarea nominală (subpari), asigurându-se în
acest fel un venit suplimentar cumpărătorului (alături de dobândă) deoarece
răscumpărarea obligaţiunii are loc la valoarea nominală (al-pari).
b) piaţa financiară secundară:
- realizează tranzacţii cu titluri emise anterior;
- se prezintă în principal sub forma bursei de valori, dar poate cunoaşte şi alte
forme (de exemplu, în România, RASDAQ este piaţa secundară a titlurilor
necotate la bursa) ;
- principalii operatori la bursă sunt agenţii de sch imb (jobberi, case de curtaj ş.a.) ;
- bursa este organizată ca societate pe acţiuni, privată, condusă de consiliul Bursei,
dar este controlată de autoritatea publică, care veghează asupra respectării
reglementărilor legale;
- principala problemă a bursei este formarea cursului (a preţului) titlurilor de
valoare, curs care depinde în principal de cererea şi oferta de titluri. Alţi factori
care inf luenţează cursul sunt: veniturile anterioare şi viitoare aduse de titlu, rata
dobânzii, rata inflaţiei, conjunctură economică internă şi internaţională.
5. Operaţiunile la bursa de valori pot fi:
a) la vedere, când schimbul titlurilor pe bani se efectuează în momentul efectuării
tranzacţiei, sau în cel mult 2 zile lucr ătoare de la semnarea contractului, la cursul
existent;
b) la termen, când exista un decalaj în timp între momentul în cheierii tranzacţiei
şi momentul executării contractului. Caracterul speculativ al acestor operaţiuni
decurge din modificarea nivelului cursului la data scadenţei în raport cu data în
cheierii tranzacţiei astfel:
- vânzătorul câştigă atunci când mizează pe scăderea cursului titlurilor (speculator
"a la baisse"), deoarece atunci când vinde titlurile el nu le are şi speră să le
cumpere mai ieftin la scadenţă;
- cumpărătorul câştigă când mizează pe creşterea cursului titlurilor până la data
scadenţei (speculator "a la hausse") , deoarece el speră ca la scadenţă să cumpere
titlurile mai ieftin de la vânzător, apoi să le vândă mai scump , la preţul existent
pe piaţă la momentul respectiv.

6. Rolul bursei de valori constă în:

• transformarea în termen scurt a capitalului real în capital bănesc şi invers;
• transferarea unor capitaluri individuale dintr-o întreprindere în alta sau dintr-o
ţară în alta;
• realizarea procesului de concentrare a puterii economice;
• manifestarea ei ca barometru al stării economice.
Întrebări frecvente pe această temă:
1. De ce operaţiunile la termen sunt speculative?
Pentru că aceste op eraţiuni nu au acoperire, adică cel care vinde nu are titlurile în
momentul în cheierii tranzacţiei şi, în general, cel care cumpără nu are toţi banii
ci nu mai o sumă privită ca o garanţie.
Atenţie! Aceste operaţiuni sunt legale şi nu se concretizează în înşelarea
cumpărătorului de către vânzător sau invers. Ambii agenţi economici îşi asumă
în mod conştient riscul de a pierde, prin intuirea greşită a evoluţiei cursului.
2. De ce bursa sustrage sume de bani activităţii reale («bani fierbinţi»)?
Pentru că ea utilizează sume mari de bani doar în scopuri speculative. Cu alte
cuvinte, banii antrenaţi în operaţiunile speculative sunt sustraşi activităţii
economice reale, investiţiilor în mijloace de producţie.
3. De ce bursa favorizează procesul de concentrare a capitalului ?
Pentru că, dacă o firmă doreşte să preia controlul altei firme, are posibilitatea să
cumpere de pe piaţa financiară acţiunile firmei respective. În acest fel, prin
preluarea controlului, se formează pe piaţa unui bun mari firme (capitalul se
concentrează în câteva mări firme).
4. Cum influenţează rata dobânzii cursul titlurilor ?
Atunci când deţinem o sumă de bani pe care nu dorim să o consumăm, avem mai
multe posibilităţi: să depunem banii la bancă, să cumpărăm titluri financiare,
să-i schimbăm în valută etc. Vom cumpăra titluri financiare numai dacă sperăm să
obţinem mai mult de pe urma lor decât dobanda bancară. Dacă rata dobânzii
creşte, suntem mai tentaţi să depunem banii la bancă, deci nu mai cumpărăm
titluri, ceea ce antrenează o reducere a cererii de titluri şi, implicit a cursului
titlurilor. Deci, între rata dobânzii şi cursul titlurilor financiare relaţia este
negativă. De altfel, cursul minim de ofertă al unei obligaţiuni (C) se calculează: C
= D/d' , în care D este cuponul obligaţiunii, iar d' este rata dobânzii.
 AUTOEVALUARE
PIAŢA FINANCIARĂ
I. TESTE GRILĂ
1. Acţiunile se deosebesc de obligaţiuni prin faptul că:
a) reprezintă împrumuturi; b) sunt titluri de proprietate; c) trebuie răscumpărate de
către emitent la scadenţă.
2. Când cursul titlurilor scade, într-o operaţiune la termen, castigă:
a) creditorul ; b) cumpărătorul ; c) vânzătorul
3. Când o persoană poseda o obligaţiune emisă de o firmă, aceasta îi dă dreptul
numai la:
a) o parte din capitalul firmei; b) o parte din profit; c) dobândă
II. RĂSPUNDEŢI CU ADEVĂRAT (A) SAU FALS (F):
1. Banii sunt hârtii de valoare
2. Acţiunile sunt împrumuturi pe termen lung
3. Obligaţiunile sunt titluri de proprietate.
4. Venitul acţiunii se numeşte divident.
5. Venitul obligatiunii se numeşte dobândă.
III. PROBLEME:
1. O obligaţiune aduce deţinătorului sau un venit fix de 20.000 u.m. Calculaţi
preţul obligatiunii pe piaţa finaciară în condiţiile în care rata dobânzii este de 20%.
2. Doi brokeri A, vânzător şi B, cumpărător, încheie un contract la termen pentru
1000 de acţiuni la un curs de 100 de euro/acţiune. La scadenţă cursul este de 90 de
euro/acţiune. Cine câştigă şi cât?
3. O obligaţiune cu valoare nominală de 100.000 de lei şi cu 60% venit anual
garantat la emisiune, a fost cumpărat la preţul de 50.000 lei. Determinaţi rata
dobânzii.
IV COMPLETAŢI TABELUL:
Situaţia pe piaţa financiară Modificarea cursului titlului
Creşte cererea de titluri de valoare
Creşte rata dobanzii
Se imbunatăţeşte starea economiei naţionale
Răspunsuri:
I. 1b, 2c, 3c; II. 1A, 2F, 3F, 4A, 5A; III. 1C + 100.000 euro; 2. Câştigă A,
10.000 euro; 3.d’=120 %; IV. Creşte, scade, creşte
 Unitatea 5. PIAŢA MUNCII
Secțiunea 1. Cererea de munca.
Secțiunea 2. Oferta de munca.
Sectiunea 3. Şomajul – tipuri de şomaj

PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ. Salariul

Ce ştim despre...
1. Piaţa muncii este piaţa pe care se întâlnesc cererea cu oferta de muncă şi pe care
se formează preţul muncii. Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată
din economie într-o anumită perioadă de timp; ea se măsoară prin numărul
locurilor de muncă, indiferent dacă acestea sunt sau nu ocupate.
Oferta de muncă exprimă munca pe care o pot depune membrii societăţii în
condiţii salariale. Oferta de muncă se măsoară prin populaţia aptă de muncă a unei
ţări, indiferent dacă lucrează sau nu, din care se scad:
- femeile casnice;
- studenţii;
- militarii în termen ;
- cei care nu doresc să se angajeze, pentru că au resurse pentru existenţă sau/şi
deoarece au alte preocupări.
NU CONFUNDA!
Oferta de muncă şi Oferta de locuri de muncă; oferta de muncă este dată de
populaţia aptă de muncă, indiferent dacă lucrează sau nu, pe când oferta de locuri
de muncă este sinonimă cu cererea de muncă.
NU CONFUNDA!
Cererea de muncă şi Cererea de locuri de muncă; cererea de muncă este numărul
locurilor de muncă din economie care se satisfac prin remunerare salarială, pe
când cererea de locuri de muncă este oferta de muncă.
2. Cererea şi oferta de muncă au următoarele particularităţi:
o sunt mărimi dinamice, se modif ică în timp ;
o reflectă relaţiile între dezvoltarea economico-socială ca sursă a cererii şi
populaţie ca sursa a ofertei;
o pe termen scurt sunt invariabile, deoarece pentru ca cererea să crească trebuie
realizate investiţii (care cer timp), iar pentru ca oferta să crească trebuie ca
generaţiile de oameni să ajungă la vârsta de muncă;
o forţa de muncă are o mobilitate redusă ( motiv pentru care, uneori, în aceeaşi
ţară există zone cu şomaj ridicat şi zone în care factorul de producţie muncă
este insuficient);
o oferta de muncă are caracter rigid (pe măsură ce salariul creşte, timpul de
muncă oferit de angajat creşte şi el, dar mai încet) şi este perisabil (dacă o
persoană nu lucrează o perioadă îndelungată, îşi pierde din aptitudini şi din
îndemânare; de exemp lu, chiar şi dumneavoastră, după o vacanţă, aveţi
nevoie de timp pentru a învăţa cu acelaşi randament ca înainte de vacanţă);
o pentru că factorul muncă este oferit de oameni, oferta de muncă nu se
formează neapărat pe principii de piaţă (de exemplu, dacă vă place istoria,
chiar dacă ştiţi că pe piaţa muncii nu este nevoie de istorici, veţi urma această
facultate);
o cererea şi oferta de muncă nu sunt omogene, ci sunt formate din segmente
puţin concurenţiale sau chiar neconcurentiale.

Piaţa forţei de muncă p oate fi p rivită:

- la nivel macroeconomic, unde se formează cadrul general al funcţionării sale, se
formează principiile care stau la baza stabilirii salariilor şi se conturează o
anumită tendinţă a salariilor ( în general, de creştere);
- la nivel microeconomic, unde se încheie efectiv contractele de muncă şi se
determină mărimea şi dinamica salariului.
3. Salariul este suma de bani primită de posesorul muncii pentru contribuţia sa la
desfăşurarea activităţii economice. Salariul poate fi privit din două puncte de
vedere:
a) al realizării activităţii economice, bazată pe combinarea factorilor de producţie
==> salariul este un cost, o componentă a costului producţiei;
b) al finalizării activităţii economice în bunuri care aduc un venit prin vânzarea lor
pe piaţă
==> venit care se împarte între participanţii la realizarea lui, inclusiv factorul
muncă.

4. Salariul este sub incidenţa a două procese:

• diferenţierea, stabilirea diferită a salariului pentru diferiţi lucrători în funcţie de
anumite criterii, dintre care cel mai important este eficienţa, productivitatea
muncii;
• apropierea - egalizarea salariilor, niciodată perfectă, care exprimă tendinţa
salariilor de a se apropia, dacă şi eficienţa muncii angajaţilor devine asemănătoare.

5. Formele salariului sunt:

a) Salariul nominal (SN) care reprezintă suma de bani primită de un salariat pentru
munca prestată.
b) Salariul real (SR), care exprimă cantitatea de bunuri şi servicii ce poate
fi cumpărată cu salariu nominal; este, altfel spus, puterea de cumpărare a salariului
nominal; el se determină ca un raport între salariul real şi nivelul mediu al
preţurilor bunurilor de consum
(P): SR = SN/ P.
c) Salariul colectiv se acordă salariaţilor unei firme pentru participarea la
beneficiul obţinut de firmă; îmbracă forma unei sume de bani sau a unor avantaje
(de exemplu, angajaţii SNCFR beneficiază de călătorii gratuite pe calea ferată).

d) Salariul social este suma acordată de societate unor salariaţi care se confruntă
cu probleme deosebite: şomaj, boli profesionale, accidente de muncă ş.a.

6. Factorii care influenţează mărimea salariului sunt:

a) Factori direcţi
- productivitatea muncii;
- cheltuielile salariatului şi familiei sale pentru acoperirea nevoilor.
Pentru că factorii de mai sus cresc în timp, şi salariul are o tendinţă generală de
creştere.
b) Factori indirecţi:
- gradul de organizare în sindicate;
- capacitatea sindicatelor şi a angajaţilor de a dialo ga cu organizaţiile patronale şi
cu statul şi de a-şi impune revendicările;
- migraţia internaţională a forţei de muncă;
- legislaţia cu privire la mişcarea grevistă.
Întrebări frecvente pe această temă
1. De ce salariul este o componentă a preţului unui bun economic?
Pentru că salariul, din perspectiva firmei, este un cost, o componentă a
costurilor salariale. Această cheltuială, firmă o recuperează din veniturile încasate
din vanzarea produselor, deci include, sub forma costurilor salariale medii,
salariul în preţul produselor sale.
2. De ce se spune că cererea şi oferta de muncă au caracter derivat ?
Pentru că ele derivă din cererea de bunuri şi servicii de pe piaţă. Astfel, nici o
firmă nu angajează lucratori numai din dorinţa de a reduce şomajul şi a-i ajuta pe
aceştia să trăiască mai bine. Scopul pentru care o firmă creşte numărul de lucrători
este creşterea producţiei, pentru maximizarea profitului. Firma creşte producţia
numai atunci când estimează că aceasta se va vinde, deci când cererea pentru
bunurile realizate de ea şi oferite pe piaţă creşte (o cerere care poate să crească
este o cerere elastică). Deci cererea de muncă decurge direct din cererea de bunuri
şi servicii de pe p iaţă. Pe de altă parte, oamenii nu muncesc, în general, de dragul
de a munci sau pentru că nu au altceva mai bun de făcut. Ei se oferă să presteze o
muncă salarială tocmai pentru a putea să cumpere bunurile economice necesare
acoperirii nevoilor.
3. De ce creşterea mai accentuată a salariilor în, raport cu creşterea
productivităţii muncii determină creşterea costurilor salariale medii?
Costurile salariale medii sunt costurile salariale pe unitate de produs.
Productivitatea muncii exprimă producţia raportată la numărul de angajaţi. Dacă
creşterea salariilor depăşeşte creşterea productivităţii muncii, înseamnă că
indicele salariului real (Isr) este mai mare decât indicele productivităţii muncii
(Iw l). D ar Iw l =IQ/IL şi este mai mic decât Isr. Dacă numărul lucrătorilor este
constant, IL este egal cu 1 sau 100 % şi se poate afirma că Isr>IQ deci salariul
real creşte mai repede decât producţia, ceea ce înseamnă că la o unitate de
produs revin mai multe cheltuieli salariale, deci cresc costurile salariale medii.
ŞOMAJUL
Ce ştim desp re…
1. Şomajul descrie acea situaţie de pe piaţa muncii caracterizată p rin utilizarea
parţială, incomp letă, a resurselor de muncă. Potrivit Biroului Internaţional al
Muncii este şomer acea p ersoană care:
- are mai mult de 15 an i;
- este apt de muncă;
- nu munceşte
- caută un loc de muncă;
- este disp onibil p entru o muncă salariată sau nesalar iată.
2. Nivelul şomajului se poate determina absolut, prin numărul de şomeri, şi relativ,
prin rata şomajului. Numărul şomerilor (Ş) se determină scăzând din populaţia
aptă de muncă a unei ţări (PA) populaţia ocupată (PO) şi persoanele apte, dar care
nu doresc un loc de muncă (PN): Ş = PA - (PO + PN). Printre cei care nu doresc
un loc de muncă se numără femeile casnice, elevii, bolnavii, inapţi temporar ş.a.
Populaţia aptă se determină că diferenţă între populatia totală (PT) şi populaţia
inaptă de muncă (PINA): PA = PT-PINA. Rata şomajului se poate determina ca un
raport între numărul şomerilor şi populaţia aptă de muncă sau ca un raport între
numărul şomerilor şi populaţia ocupată: Rş = Ş /PA sau Rş = Ş /PO.
Populaţia inaptă de muncă include copii, bătrânii şi populatia handicapată. Alături
de rata şomajului, indicatorii relativi ai ocupării mai cuprind:
- gradul de ocupare, numit şi rata de activitate, determinat ca un raport între
populaţia ocup ată şi populaţia activă d isp onibilă: Ra = PO/PA;
- gradul de n eocupare calculat ca un r ap ort între p op ulaţia ap tă neocup ată
(PNO) şi populatia ap tă: Rno = PNO/PA. În populaţia neocup ată, dar ap tă,
vom include şomerii şi p ersoanele care nu doresc să lucreze.
- rata apţilor de muncă, d eter min ată ca un raport între populaţia ap tă şi p op
ulatia totală:
Ra p = PA/PT;
- rata inapţilor, determinată ca un raport între p opulaţia inaptă şi pop ulaţia
totală: Rinap = PINA/PT.
3. Formele şomajului sunt:
- şomaj total, care descrie situaţia în care se află o persoană care şi-a pierdut locul
de muncă şi a încetat să lucreze
- şomaj parţial, care descrie situaţia în care se află o persoană care lucrează mai
puţine ore, dar primeşte şi un salariu mai mic.
- şomaj ciclic, cauzat de conjuncturi economice nefavorabile (criză
economică şi recesiune) ;
- şomaj tehnologic, datorat restrângerii lo curilor de muncă în urma p romovării
noilor tehnologii.
- şomaj structural datorat modificării structurii economiei pe ramuri şi apariţiei
unei neconcordanţe între structura cererii de muncă şi cea a ofertei de muncă.
Astfel, să spunem că firmele doresc informaticieni, dar economia abundă în
oferta de electricieni. Consecinţa? Electricienii sunt şomeri, dar pe piaţa
informaticienilor lipseşte forţa de muncă;
- şomaj involuntar, datorat dezechilibrului de pe piaţa muncii, aunei cereri de
muncă inferioar e ofertei;
- şomaj voluntar, care cuprinde persoanele care doresc să se angajeze, dar la un
nivel mai mare al salariu lui decât cel existent pe piaţa muncii. D e exemplu, dacă
o casnică decide să se angajeze, ea trebuie să plătească pe cineva pentru a avea
grijă de copii şi de casă. Prin urmare, ea se va angaja numai dacă salariul este
mai mare decât aceste cheltuieli plus celelalte avantaje la care renunţă dacă nu
mai stă acasă.
4. Cea mai importantă măsură de protecţie a şomerilor pe termen scurt, este
garantarea unui venit minim, numit indemnizaţie de şomaj. Mărimea indemnizaţiei
se stabileşte la un astfel de nivel încât să stimuleze reintegrarea şomerilor în viaţa
activă.
5. Măsurile de diminuare a somajului care au în vedere direct pe şomeri sunt:
- cursuri de pregătire, calificare a şomerilor ;
- facilităţi acordate de stat firmelor care creează locuri de muncă şi care
angajează someri;
- crearea de locuri de muncă în sectorul public, dacă este eficient acest lucru;
- aplicarea unor forme noi de angajare: pe timp parţial, cu orar atipic, pe durată
scurtă, pe operaţiuni ş.a.;
- stimularea investiţiilor, mai ales în domeniul protecţiei mediului .
6. Măsurile de diminuare a şomajului referitoare la populaţia ocupată sunt:
- cursuri de pregătire profesională continuă;
- împărţirea timpului de muncă, astfel încât acesta să ajungă pentru mai multe
persoane;
- reducerea duratei vieţii active;
- repatrierea emigranţilor;
- garantarea prin contractele de muncă a locurilor de muncă.

7. Măsurile care au în vedere ameliorarea condiţiilor celor afectaţi de şomaj sunt:

- creşterea indemnizaţiei de somaj;
- creşterea perioadei de acordare a ajutorului de şomaj;
- asigurarea unor condiţii mai bune de asistenţă sanitară.

Întrebări frecvente pe această temă:

1. Cei care au înregistrate cereri la agenţiile de plasare a forţei de muncă sunt
şomeri? Dar cei care au un loc de muncă, dar se află în căuta reaaltuia mai bun?
Cu privire la prima întrebar e, persoanele respective sunt şomeri doar dacă nu au
un loc de muncă. Tocmai de aceea a evalua şomajul după numărul celor care
solicită un loc de muncă agenţiilor de plasament este incorect. Cei care au un loc
de muncă, dar doresc altul mai bun, nu sunt şomeri ci se includ în populaţia
ocupată sau efectiv activă.
2. De ce un şomaj cât mai mic evită irosirea forţei de muncă?
Pentru că munca este şi ea o resursă şomerii sunt resurse de muncă neutilizate,
deci irosite. Acest lucru este şi mai evident dacă avem în vedere timpul de muncă
pe care aceşti oameni l-ar putea furniza societăţii şi care se pierde definitiv prin
şomaj. Cu cât şomajul este mai mic, cu atât resursele de muncă sunt mai bine
utilizate şi economia produce mai mult deci acoperă mai multe nevoi.
3. Cum contribuie creşterea exporturilor la diminuarea şomajului?
Exporturile echivalează cu o cerere externă pentru produsele naţionale, rezultate
din producţia internă de bunuri economice. Creşterea exporturilor este aşadar o
creştere a cererii, care stimulează producţia firmelor interne. Pentru a putea
produce mai mult aceste firme sunt obligate să facă investiţii şi să angajeze
personal suplimentar, ceea ce antrenează reducerea şomajului.
4. Este posibil ca prin creşterea productivităţii muncii şomajul să scadă?
Desigur. Este adevărat că prin creşterea productivităţii muncii o amenii produc mai
mult într-un timp mai scurt, ceea ce înseamn ă că scade timpul de muncă
pe ansamblul economiei naţionale. Dar nu trebuie să deducem de aici că
şomajul creşte. Creşterea productivităţii la acelaşi nivel al salariilor echivalează cu
îmbunătăţirea rap ortului dintre productivitatea muncii şi salarii. Spus simplu,
lucrătorul aduce f irmei din ce în ce mai mult, dar primeşte acelaşi salariu sau un
salariu mărit, dar cu un procent mai mic decât cel al creşterii productivităţii. În
consecinţă, firma câştigă tot mai mult cu fiecar e nou lucrător angajat, motiv
pentru care este stimulată să angajeze mai mulţi oameni.Astfel, şomajul scade.
5. Ce dezechilibre economice exprimă şomajul?
Privit ca dezechilibru, şomajul exprimă în primul rând, neconcordanţa dintre
cererea de muncă, prea mică, şi oferta de muncă, prea mare. Deci, el reflectă
dezechilibrul de pe piaţa muncii caracterizat printr-un exces de ofertă de muncă.
De obicei însă, insuficienţa locurilor de muncă provine din insuficienţa
investiţiilor. Cum acolo unde nu sunt investiţii, nu vom avea nici producţie,
şomajul exprimă şi un dezechilibru de pe piaţa bunurilor şi serviciilor caracterizat
printr-o ofertă de bunuri economice mai mică decât cererea (absorbţie).
AUTOEVALUARE
PIAŢA MUNCII
I. TESTE GRILĂ
1. Când preţurile cresc mai repede decât salariul nominal, salariul real:
a) creşte, b) scade, c) nu se modifică.
2. Creşterea fiscalităţii pe salarii, neînsoţită de creşterea salariilor brute, determină:
a) reducerea salariului net; b) creşterea salariului net; c) creşterea salariului real.
3. Dacă cererea de muncă scade şi oferta de muncă creşte, salariul pe piaţa muncii
înregistrează următoarea evoluţie:
a) creşte; b) scade; c) nu se modifică.
II. RĂSPUNDEŢI CU ADEVĂRAT (A) SAU FALS (F):
1. Cererea de muncă se exprimă prin numărul locurilor de muncă libere din
economie.
2. Oferta de muncă se află în relaţie directă cu salariul real
3. Când cererea de muncă creşte, iar oferta de muncă nu se modifică, salariul
creşte.
4. Când productivitatea muncii creşte, cererea de muncă scade.
5. Statul nu intervine pe piaţa muncii.
III. PROBLEME
1. Vasilescu primeşte lunar un salariu brut de 10 milioane lei, ştiind că impozitul
pe salariu este de 35%, determinaţi salariul net. Ce evoluţie va avea salariul net,
dacă impozitul pe salariu scade la 25 %? Dar dacă impozitul creşte la 40%?
2. În anul 2003, salariul minim pe economie a fost de 2,5 milioane lei. Dacă în
anul 2004 preţurile cresc în medie cu 5%, iar salariul nominal creşte cu 5%, cu cât
se modifică salariul real?
IV. SĂ SE COMPLETEZE TABELUL:
Situaţia pe piaţa muncii Evoluţia salariului
Creşte productivitatea muncii Creşte
Salariaţii se organizează într-un sindicat puternic
Scade cererea de muncă, iar oferta nu se modifică
Creşte cererea pentru bunurile şi serviciile oferite de firme şi scade populaţia aptă
de muncă.
Răspunsuri:
I. 1b, 2a, 3b; II. 1F, 2A, 3A, 4F, 5F; III. 1 Sn = 6,5 mil lei, Sn1 = 6,5 mil lei,
Sn2 = 6mil lei; 2. SR scade cu 4,54%; IV. Creşte, scade, creşte
Unitatea 6. INFLAŢIA ŞI ŞOMAJUL.
Secţiunea 1. Cauzele şi formele inflaţiei.
Secţiunea 2. Influenţa inflaţiei asupra politicii monetare.
Secţiunea 3. Impactul inflatiei şi şomajului .
Secţiunea 4. Curba Phillips
INFLAŢ IA SI SOMAJUL
Ce ştim despre...
1. Inflaţia este un dezechilibru economic caracterizat prin creşterea generalizată a
preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor. Creşterea generalizată a
preţurilor se evidenţiază cu ajutorul a doi indicatori: indicele general al preţurilor
şi indicele preţurilor bunurilor de consum. Pentru primul indice se au în vedere
toate bunurile produse de economia naţională, pe când pentru cel de-al doilea se
iau în calcul doar preţurile bunurilor de consum.
Relaţiile cu ajutorul cărora putem determina cei doi indici sunt:
a) Ip = (P1 / P0)x100, în care P1 şi P0 sunt preţurile bunului etalon în perioada
curentă, de calcul, T1 respectiv perioadă iniţială, To;
b) Ip = (ΣP1iQ1i/ ΣP0iQ1i)x 100, în car e Q1i reprezintă cantitatea din bunuli
din perioada curentă, T1;
c) Ip =Σ(P1i/P0i)x pi, în care pi reprezintă ponderea bunului i în totalul
cheltuielilor de consum.
Reducerea puterii de cumpărare a banilor se evidenţiază cu ajutorul indicelui
puterii de cumpărare a banilor calculat astfel:
IPC = IM/IP , în care prin IPC am notat indicele puterii de cumpărare a banilor,
prin IM indicele masei monetare, iar prin IP indicele preţurilor.
Pentru a înţelege cum se determină concret indicatorii enumeraţi mai sus, citiţi
problemele rezolvate din anexă.
2. Din punct de vedere al cauzelor care decanşează şi alimentează procesul
inflaţionist, distingem două forme ale inflaţiei: inflaţia prin cerere şi inflaţia prin
ofertă. La baza inflaţiei prin cerere se află creşterea mai rapidă a masei monetare,
deci a cererii, în comparaţie cu oferta de bunuri şi servicii de pe piaţă. Inflatia prin
cerere se datorează aşadar unui exces de cerere pe piaţa bunurilor şi serviciilor,
adică cererea nesatisfăcută. Excesul de masă monetară provine în principal din:
- acoperirea deficitului bugetar prin emisiune monetară;
- emisiunea de monedă de către banca centrală şi creşterea în acest fel a ofertei de
monedă cu scopul declarat de a reduce rata dobânzii şi a stimula în acest fel
investiţiile;
- creşterea cheltuielilor publice finanţate prin emisiune monetară pentru a crea
locuri de muncă şi a reduce somajul.
Inflaţia prin ofertă apare datorită reducerii ofertei pe piaţa bunurilor şi serviciilor
sub nivelul cererii. Cele mai importante cauze care conduc la reducerea ofertei
sunt:
- creşterea mai rapidă a salariilor faţă de creşterea productivităţii muncii;
- creşterea bruscă a preţului anumitor materii prime, cum ar fi petrolul.
Cele două forme de inflaţie, combinate, dau naştere spiralei inflaţioniste, care,
sintetic, arată astfel:
=> cresc costurile => scade oferta
Cresc salariile => creşte cererea Cresc preţurile
3. Relaţia dintre elasticitatea ofertei şi inflaţie este următoarea:
- dacă oferta este elastică, inflaţia nu apare sau, dacă există, scade. Motivul?
Cantitatea de bunuri şi servicii crest mai repede decât cresc preţurile, ceea ce
înseamnă că la o unitate monetară revin din ce în ce mai multe bunuri şi servicii,
deci puterea de cumpărare creşte;
- dacă oferta este inelastica, atunci cantitatea de bunuri servicii creşte mai încet
decât preţurile, iar puterea de cumpărare scade => inflaţie.
4. Relaţia dintre elasticitatea cererii şi inflaţie poate fi sintetizată în felul următor:
- cerere elastică înseamnă că dacă preţul creşte, cantitatea cerută scade mai mult
decât preţul şi antrenează o reducere a veniturilor producătorilor. Prin urmare,
producătorii nu îşi permit să crească preţul, iar inflaţia nu apare sau scade.
- cerere inelastică înseamnă o reducere mai mică a cantităţii cerute comp arativ
cu creşterea p reţului, ceea ce antrenează creşterea v eniturilor p roducătorilor. Prin
urmare apare inflaţia sau se accentuează.

5. Cea mai importantă măsură de protecţie a populaţiei faţă de inflaţie este

indexarea. Prin indexare înţelegem creşterea veniturilor populaţiei cu un anumit
procent din rata inflaţiei.

6. Măsurile antiinflaţioniste urmăresc reducerea masei monetare şi creşterea ofertei

de bunuri şi servicii. Reducerea masei monetare se realizează prin:
- echilibrarea bugetului de stat;
- creşterea ratei dobânzii;
- creşterea ratei rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale la banca centrală;
- echilibrarea balanţei comerciale şi a balanţei de plăţi;
- îngheţarea preţurilor, inclusiv a salariilor.
Creşterea ofertei de bunuri şi servicii se realizează prin:
- refacerea raportului dintre creşterea productivităţii muncii şi salarii;
- reducerea ratei dobânzii pentru stimularea investiţiilor ;
- adaptarea structurii ofertei la structura cererii;
- înnoirea producţiei şi îmbunătăţirea calităţii produselor.
Întrebări frecvente pe această temă:
1. Este posibil să reducem şomajul prin creşterea inflaţiei?
DA. Pe termen scurt, statul poate să crească cheltuielile publice şi să finanţeze
deficitul bugetar prin emisiune monetară, deci inflaţie. Creşterea cheltuielilor
publice are în vedere fie creşterea investiţiilor publice şi crearea directă de noi
locuri de muncă în sectorul public, fie stimularea producţiei firmelor private şi
crearea de noi locuri de muncă în sectorul privat. După cum constataţi, creşterea
inflaţiei poate determina o reducere a şomajului pe termen scurt. Este ceea ce se
încearcă în economia românească prin creşterea cheltuielilor statului român pentru
modernizarea infrastructurii.

2. De ce inflaţia "dezorganizează" economia?

Pentru că măreşte incertitudinea mediului de afaceri naţional. Dincolo de un
anumit nivel al ratei inflaţiei, este foarte greu, dacă nu imposibil, de previzionat
evoluţia viitoare a preţurilor factorilor de producţie şi a bunurilor de consum. În
aceste condiţii, elaborarea planului de afaceri şi îndeplinirea obligaţiilor ce decurg
din acesta de către firme este mult îngreunată. În acelaşi timp, redactarea şi
respectarea contractelor economice se realizează cu dificultate. Pe de altă parte,
firmele suportă cel puţin două categorii suplimentare de cheltuieli în condiţii de
inflaţie, şi anume:
- costuri de informare, deoarece inflaţia alterează statisticile naţionale;
- costuri suplimentare de negociere a preţurilor şi în primul rând a salariilor,
deoarece salariile se negociază mult mai frecvent decât într-o economie în care
preţuri1e sunt stabile.
Ca să vă imaginaţi cât de dificilă este conducerea unei afaceri în condiţii de
inflaţie, încercaţi să amortizati în zece ani un utilaj pe care astăzi cheltuiţi 100
milioane de lei, în condiţiile unei rate medii anuale a inflaţiei necunoscută.

3. Accentuează inflaţia speculaţiile valutare?

DA. Cursul de schimb este şi el un preţ: preţul monedei naţionale exprimat prin
alte monede. Ca orice preţ, el creşte în inflaţie şi, cum rata inflaţiei nu poate fi
cunoscută cu exactitate, la fel şi mărimea cursului de schimb este incertă.
Fiecare entitate economică apreciază în felul său cursul de schimb: ceea ce
antrenează o creştere a speculaţiilor asupra monedei afectate de inflaţie.
4. Cum afectează inflaţia soldul balanţei comerciale?
În general prin intermediul cursului de schimb. După cum ştiţi, balanţa
comercială înregistrează încasările din exporturi şi cheltuielile pentru importuri
ale unei ţări. Inflaţia conduce la devalorizarea monedei naţionale faţă de alte
monede. De exemplu, un dolar nu va mai fi 27.000 lei, ci 30.000. În aceste
condiţii, o marfă care era vândută de o firmă românească pe piaţa externă cu
un dolar poate fi acum vândută cu 27.000/30.000 = 0,9 dolari. Pentru 0,9 dolari
firma obţine în ţara aceeaşi sumă pe care anterior o obţinea pentru un dolar. Dacă
preţul pe piaţa externă scade, creşte cererea pentru produsele naţionale în exterior,
ceea ce antrenează o creştere a exporturilor. În plus, exporturile sunt stimulate şi
de faptul că firmele naţionale obţin mai multă monedă naţională în schimbul
valutei încasată la export.
Fenomenul pe care vi l-am descris până acum poate fi sesizat cu uşurinţă pe
exemplul României în anul 2000. Devalorizarea accentuată a monedei naţionale,
peste rata inflaţiei de cca. 41 %, a condus la depăşirea de către exporturile
româneşti a nivelului maxim pe care se estima că ar avea capacitatea de a-l crea
ţara noastră: 10 mld. de dolari.
Pe de altă parte, devalorizarea monedei scumpeşte importurile deoarece
importatorii platesc marfa achiziţionată din exterior cu o valută din ce în ce mai
scumpă. În consecinţă, importurile sunt descurajate.
Creşterea exporturilor şi reducerea importurilor, în inflaţie, conduce la
reducerea, chiar eliminarea, deficitului balanţei comerciale.

5. De ce o balanţă de plăţi deficitară accentuează inflaţia?

 Balanţa de plăţi înregistrează totalitatea încasărilor şi plăţilor unui stat în
relaţiile sale cu străinătatea. Dacă balanţa este deficitară, în casările în valută sunt
mai mici decât plăţile, ceea ce înseamnă că intrările de valută în ţară sunt mai mici
decât ieşirile. Pe piaţa valutară internă valuta este din ce în ce mai rară, cu alte
cuvinte oferta de valută scade. Dacă cererea nu se modifică, reducerea ofertei
antrenează creşterea preţului valutei şi devalorizarea monedei naţion ale. Cum în
condiţii de inflaţie multe preţuri au ca ancoră, ca punct de referinţă, cursul de
schimb, creşterea preţului valutei se propagă în preţurile tuturor produselor
naţionale şi determină o creştere generalizată a preţurilor. În plus, creşterea tuturor
preţurilor este determinată şi de scumpirea importurilor, mai ales a importurilor de
materii prime.

6. Cum este posibil ca reducerea ratei dobânzii să conducă la reducerea inflaţiei?

Este adevărat că reducerea ratei dobânzii antrenează o creştere a masei
monetare din economie, ceea ce pare a fi în contradicţie cu obiectivul de diminuare
a in flaţiei. Dar reducerea ratei dobânzii stimulează in vestiţiile, care la rândul lor
se concretizează într- o ofertă mai mare de bunuri economice pe piaţă. Dacă oferta
de bunuri creşte mai repede decât masa monetară, atunci in flaţia scade. Tocmai
de aceea lupta împotriva inflaţiei presupune aplicarea unui "pachet" de măsuri
care combinate să contribuie la corectarea acestui dezechilibru.
Anexă
PROBLEME REZOLVAT E
1. Ţara "Lumea Nouă" se caracterizează printr-o creştere a producţiei globale,
naţionale, în perioada To - T1 cu 10%, în condiţiile creşterii cu 5% a populaţiei
efectiv active. Datorită inflaţiei din respectiva ţară, prin negocieri între sindicate şi
organizaţiile patronale se ajunge la o creştere cu 10% a salariului mediu pe
economie. Se cere:
a) Cu cât a crescut productivitatea muncii în ţara "Lumea Nouă"?
b) Ce influenţă va avea indexarea salariilor asupra inflaţiei?
Rezolvare:
a) Creşterea productivităţii muncii se determină cu ajutorul următoarei relaţii:
IWL=IQ /IL, în care prin IWL am notat indicele productivităţii muncii, prin
IQ indicele producţiei naţionale şi prin IL indicele numărului de lucrători. Indicele
producţiei este IQ = 110%, cel al numărului de lucrători IL = 105 %. Indicele
productivităţii muncii va fi:
IWL = 110% /105% = 104,76%, ceea ce înseamnă că productivitatea muncii a
crescut cu 4,76%.
b) Observaţi că salariile cresc cu 10%, pe când productivitatea creşte doar cu
4,76%. Creşterea mai rapidă a salariilor faţă de productivitate se va traduce
printr-o creştere a cererii mai rapidă decât cea a ofertei de bunuri de pe piaţă, deci
la apariţia sau accentuarea inflaţiei.
2. O economie naţională produce doar patru categorii de bunuri economice: A, B,
C şi D. Evoluţia preţurilor şi a producţiei naţionale în perioada T 0 - T1 se prezintă
astfel:
 Produse Po (u.m.) P1 (u.m.) Qo (buc.) Q1 (buc.)
A 100 140 1000 1200
B 200 250 500 600
Determinaţi
C indicele general
250 al preţurilor
400şi rata inflaţiei.
2000Dacă salariile nominale
2200
cresc în aceeaşi perioadă cu 10%, ce evoluţie cunoaşte salariul real?
Rezolvare:D 350 500 100 120
Se utilizează următoarea formulă:
Ip= (ΣP1iQ1i/ ΣP0iQ1i)x 100
Ip =(140 x 1200 + 250 x 600 + 400 x 2200 + 500 x 120) / (100 x 1200 + 200 x 600
+ 250 x 2200 + 350 x 120) x 100 = 151 %. În aceste condiţii rata inflaţiei va fi de
51 %. Cum indicele salariului nominal este de 110%, înseamnă că dinamica salariu
lui real va fi: ISR = ISN /IP, deci:
ISR = 110% /151 % = 72,85%, ceea ce înseamnă că salariul real a scăzut cu
27,15%.
3. În consumul populaţiei din ţara " Schimbarea" intră doar trei categorii de
bunuri: A, B şi C. Ponderea f iecărui bun în consum şi evoluţia preţurilor din
această ţară în perioada To - T1 se prezintă astfel:

Bun Po (u.m.) P1 (u.m.) Ponderea in consum (%)

A 1000 1500 40
B 2000 3200 25
Determinaţi rata inflaţiei.
C
Rezolvare: 2500 3000 35
Se va utiliza următoarea formulă:
Ip=Σ(P1i / P0i)x pi
Ip=( 1500/1000) x 40 + (3200/2000) x 25 + (3000/2500) x 35 = 142%, ceea ce
înseamnă că rata inflaţiei este de 42%.
AUTOEVALUARE
INFLAŢIA
I. TESTE GRILĂ
1. Reprezintă efecte ale inflaţiei:
a) reducerea masei monetare în economie;
b) creşterea vitezei de circulaţie a banilor;
c) creşterea mai rapidă a veniturilor reale, faţă de creşterea veniturilor nominale.
2. Când rata inflaţiei scade, dar rămâne pozitivă, preţurile:
a) cresc, b) scad, c) nu se modifică.
3. Creşterea cheltuielilor cu achiziţionarea factorilor de producţie determină
următoarea formă
de inflaţie:
a) inflaţie prin cerere; b) inflaţie prin ofertă; c) inflaţie monetară.
II. RĂSPUNDEŢI CU ADEVĂRAT (A) SAU FALS (F):
1. Printre cauzele inflaţiei se numără scăderea excesivă a creditului de consum.
2. Inflaţia avantajează debitorii datorită scăderii valorii banilor.
3. Inflaţia dezavantajează creditorii datorită creşterii ratei dobânzii.
4. Când indicele preţurilor bunurilor de consum creşte, rata inflaţiei scade.
III. PROBLEME:
1. Dacă în intervalul t1 faţă de t0, preţurile au crescut de trei ori, iar în t2 faţă de t1
de două ori, determinaţi rata inflaţiei în perioada t2 faţă de t0.
2. În anul 2001, preţurile au crescut în România cu 40%, iar salariul minim pe
economie s-a indexat cu 80% din creşterea preţurilor. Ştiind că la începutul anului
salariul minim a fost de 1mil lei, determinaţi valoarea acestuia la sfârşitul anului.
IV. ACTIVITATE PRACTICĂ
Pentru a înţelege inflaţia prin cerere, vă propunem un joc. Pentru a-l juca, aveţi
nevoie de 30.000 lei pentru fiecare jucător şi de două creioane. În prima fază,
distribuiţi fiecărui jucător 10.000 de lei puneţi-i să liciteze pentru primul creion.
Ce preţ obţineţi?
În a doua fază distribuiţi aceloraşi colegi câte 20.000 de lei şi puneţi-i să liciteze
din nou. Ce s-a întâmplat? De ce a crescut preţul? Analizaţi această simulare prin
comparaţie cu economia reală.
V. STUDIU DE CAZ.
Analizaţi, pe exemplul României, cauzele şi formele inflaţiei.
Răspunsuri:
Î. 1 b, 2a, 3b; ÎI. 1F, 2A, 3F, 4F; III 1Ri=50%; 2. SN=1.320.000

AUTOEVALUARE
ŞOMAJUL
I. TESTE GRILĂ
1.Şomajul determinat de perioada de timp necesară unei persoane pentru a găsi un
loc de muncă, poartă numele de:
a) şomajul tehnic;
b) şomaj frictional;
c) şomaj involuntar
2. Când cererea de muncă creşte şi ofertă de muncă nu se modifică, şomajul:
a) creşte
b) scade
c) nu se modifică
3. Şomajul structural poate fi determinat de:
a) substuirea muncii prin capital;
b) modificarea structurii economiei pe ramuri;
c) lipsa de comenzi la nivelul firmei.
II. RĂSPUNDEŢI CU ADEVĂRAT (A) SAU FALS (F):
1. Şomajul este un fenomen specific economiilor în tranziţie la economia de piaţă.
2. Indemnizaţia de şomaj în România este mai mică decât salariul mediu minim pe
ţara.
3. Statul nu intervine direct pentru reducerea şomajului.
4. Şomajul tehnologic se datorează modernizarilior echipamentelor şi înlocuirii
muncii cu capital.
III. PROBLEME:
1. Populaţia totală a unei ţări este de 22 milioane de locuitori, din care populaţia
ocupată reprezintă 50%. Cunoscând că 5 milioane de locuitori nu au vârsta legală
pentru a munci, un milion sunt în vârstă de muncă, dar inapţi, iar 2 mil nu doresc
să lucreze şi nu cauta în mod activ un loc de muncă, determinaţi numărul
şomerilor.
2. Populaţia totală a unei ţări este de 30 milioane locuitori, din care populaţia
active disponibilă reprezintă 70%. Ştiind că persoanele în vârstă şi apte de muncă,
disponibile pentru a munci şi care caută un loc de muncă în mod activ reprezintă 2
milioane de persoane, să se determine rata şomajului.
IV, COMPLETAŢI URMĂTOARELE FRAZE:
1. Şomajul este un fenomen economic manifestat pe piaţă ......................................
……….caracterizat printr-o utilizare parţială a ........................................ de muncă.
2. Şomajul ............................................. este datorat perioadelor de recesiune
economică, în care afacerile se restrâng şi .....................................................
numărul locurilor de muncă.
3. Şomajul ..................................... este datorat succesiunii anotimpurilor.
4. Cea mai importantă măsură de protecţie a şomerilor este ……………………….
………………………………. .
Răspunsuri:
I. 1b, 2b, 3b; II 1F, 2A, 3F, 4A, III. S= 3 mil; Rs= 9,52%; IV 1.muncii,ofertei;
2.ciclic, scade; 3. Sezonier; 4. Indemnizaţia de şomaj
167 Piaţa monetară

Unitatea 7. FLUCTUAŢIILE ECONOMICE. CICLUL AFACERILOR .

Secţiunea 1. Ce este ciclul afacerii.
Sectiunea 2. Fazele ciclului economic.
Sectiunea 3. Boomuri şi crize.

FLUCTUAŢ IILE ACTIVITĂŢ II ECONOMICE

Ce ştim desp re...
1. Fluctuaţiile activităţii econo mice p ot fi: sezoniere, întâmp lătoare sau
ciclice. Ciclicitatea caracterizează acea formă de mişcare a activităţii economice
dintr-o ţară în car e se succed alternativ p erioadele de exp ansiune cu cele de
contracţie. Cauza p rincip ală a fluctuaţiilor ciclice este evoluţia eficien ţei
factorilor de producţie, eficientă care cunoaşte p erioade de creştere şi p erioade
d e stagnar e şi regres.

2. Ciclul economic este p er io ada dintre d ouă cr ize ( contr acţii) eco
nomice. El cuno aşte dou ă f aze: exp ans iun ea ş i r ecesiun ea. C ele mai
imp ortante caracter istici ale exp ansiun ii sunt:
- la începutul său creditele sunt ieftine (dobânzile sunt mici), iar p rocesul
investiţional este intens;
- cresc: p roducţia, gr adul de o cup are, p rofiturile şi celelalte ven ituri;
- cresc cursurile titlurilor de valoare;
- creşte venitul naţion al.
Recesiunea cup rinde criza economică şi depresiunea. Caracteristicile acestor
faze sunt:
- creşte incertitudinea p lasamentelor ;
- se restrânge cr editul şi scad inv estiţiile;
- scad vânzările şi p rofiturile, ca şi celelalte venituri;
- cresc şomaju l şi număru l falimentelor ;
- cresc tensiunile inflaţioniste;
- se reduce ven itul naţion al.
Trecerea de la exp ansiune la recesiune se face p rin criză, car e este
un fenomen economic violent, p e când trecerea de la recesiune la exp ansiune se
face lent. Economia iese treptat din recesiune în p rincip al p rin măsurile de mod
ernizare tehnologică adoptate de firme. Creşterea cererii de mijloace de producţie
antrenează o creştere a gradulu i d e ocup are în ramurile car e p roduc mijloace
de p roducţie.
În consecin ţă, veniturile populaţiei încep să crească şi antrenează o
creştere a cererii de bunuri de consum, este stimulată p roducţia de astfel de
bunuri, iar economia se relansează.
168 Piaţa monetară

3. Fiecare cic1u economic este unic; dacă în expansiune fenomenele economice

pozitive sunt dominante, recesiunea are şi ea câteva efecte pozitive; astfel,
recesiunea contribuie la înnoirea şi modernizarea factorilor de producţie naţionali
la restabilirea unor echilibre.
4. Politicile anticiclice cup rind trei comp onente: p olitica monetară şi de
credit, politica cheltuielilor publice şi politica fiscală. Politica monetară
utilizează ca instrumente: rata dobânzii, masa mon etară şi creditul. În
exp ansiune rata dobânzii cr eşte, se restricţion ează creditul şi se controlează
strict creşterea masei mon etare. Scop ul este frânarea cererii şi a investiţiilor.
Desigur că în recesiun e măsurile se inv ersează.
Politica cheltuielilor publice presupune majorarea cheltuielilor publice în faza de
recesiune pentru a stimula cererea şi investiţiile. Statul realizează investiţii publice
şi achiziţii de stat pentru a stimula producţia.
Politica fiscală p resup une o majorare a f iscalităţii în exp ansiune şi o d iminu
are a acesteia în recesiun e p entru a frâna, resp ectiv stimula cererea de
bunuri de consum şi investiţiile. Politica cheltuielilor p ublice şi p olitica fiscală
formează politica bug etară.
Întrebări frecvente pe această temă
1. De ce în faza de expansiune rata do bânzii cunoaşte o tendinţă normală de
creştere?
În exp ansiune, p rofiturile sunt ridicate, astfel că un ităţile economice sunt
atrase mai degr abă d e investiţiile în mijlo ace de p roducţie d ecât d e dep ozitele
bancare. În p lus, cum rata p rofitului este mai mare d ecât rata dobânzii, f
irmele ap e1eaza la credite pentru finanţarea investiţiilor. În. consecinţă, creşte
cererea d e mon edă, ceea ce atrage dup ă sine o creştere a ratei dobânzii
car e nu este altceva decât p reţul cred itului.
Un alt factor care poate determina creşterea ratei dobânzii este creşterea
gen eralizată a preţurilor. Ea se datorează fap tului că v eniturile p e ansamblul
economiei cr esc şi antrenează o creştere a cererii de bunuri şi servicii p e p
iaţă, care mai dep arte conduce la creşterea preţurilor.
Rata dob ânzii, care este un preţ, cr eşte şi ea cel p uţin până la nive1u l la care
să acop ere rata inflaţiei.
2. Ce se urmăreşte prin politicile anticriză?
Aceste politici urmăresc atenuarea undelor cic1ului economic. Astfel, pe termen
lung, PIB al oricărei ţări cunoaşte o tendinţă generală de creştere, dar creşterea
nu este continuă, ci întreruptă de perioade de stagnare şi regres. Prin politicile
anticiclice se urmăreşte ca expansiunile să fie mai puţin viguroase, iar recesiunile
mai puţin severe.
169 Piaţa monetară

3. De ce "orice fluctuaţie a investiţiilor care nu este compensată de o modificare

corespunzătoare a înclinaţiei spre consum va duce la o fluctuaţie a gradului
de ocupare"?
Prin fluctuaţie înţelegem creşterea sau descreşterea variabilelor menţionate.
Să presupunem că datorită stagnării sau diminuării eficienţei factorilor de
producţie, rata profitului pe ansamblul unei economii scade. Consecinţa?
Investiţiile sunt mai puţin rentabile, ceea ce antrenează o reducere a înclinaţiei
spre investiţii a unităţilor economice. Dacă această reducere nu este compensată
de creşterea înclinaţiei spre consum, cererea pe ansamblul economiei scade.
Explicaţia reducer ii cer erii este simplă, dacă ne amintim că cererea globală
cuprinde consumul, investiţiile şi exportul. Dacă investiţiile scad, iar toate
celelalte variabile nu se modifică, evident cererea scade. La aceeaşi ofertă,
cererea este mai mică, ceea ce conduce la creşterea stocurilor şi obligă firmele
să-şi restrângă producţia. Restrângerea producţiei va fi însoţită de creşterea
şomajului, deci de reducerea gradului de ocupare.
170 Piaţa monetară

Unitatea 9. CREŞTEREA ECONOMICĂ. ROLUL STATULUI ÎN ECONOMIE.

Sectiunea 1. Rolul statului în economie
Sectiunea 2. Demersuri în vederea trecerii la un nou tip de creştere
economică. Creşterea economică durabila.
Sectiunea 3. De ce intervine guvernul în economie ?
S TATUL ŞI ECONOMIA
Ce ştim desp re...
1. Statul este unitatea economică pe care o încadrăm în categoria
"administraţii p ublice". Intervenţia statului în economie se realizează în p rincip al
la niv el macroeconomic, dar şi la niv el microeconomic.
La nivel macroeconomic, statul:
- ap lică măsuri d e p revenire sau cor ectare a unor d ezechilibre econo mice;
- este p rincip alul realizator al p rotecţiei sociale;
- se imp lică în alocar ea resurselor economice naţionale în scop ul creşterii
ef icienţei economice de ansamblu ;
- este resp onsabil al elaborăr ii şi executării bu getului p ublic;
- asigur ă cadru l jurid ic de d esfăşurare a activităţii econo mice;
- mediază conf lictele de mun că;
- este titular unic de monedă.

La nivel microeconomic, statul:

- gestionează p rop rietatea p ublică;
- fixează unele p reţuri (p uţine);
- fixează salar iul minim p e econo mie.

2. Intervenţia statului în econo mie este limitată de:

- rap orturile de interese dintre cei p ro şi cei contra imp licăr ii statului;
- libera iniţiativă a un ităţilor economice;
- autonomia administraţiei p ublice lo cale şi centrale.

3. Bugetul de stat reflectă formarea veniturilor statului şi cheltuirea acestora,

pe cap itole de venituri şi cheltuieli şi se stabileşte anticip at p e un an. Cele
mai importante venituri ale statului sunt: imp ozitele p e venituri (care deţin
cea mai mare p ondere în totalul veniturilor), cotizaţiile la asigurăr ile sociale şi
veniturile firmelor publice. Cheltuielile statului sunt destinate în p rincipal:
asigurărilor sociale (car e au cea mai mare p ondere), ap ărării, învăţământului,
sănătăţii, funcţionăr ii ad ministraţiei şi af acer ilor. Bu getul p oate fi:
- echilibrat, dacă v eniturile sunt egale cu cheltuielile; un astfel de bu get nu
afectează economia (are efect neutru);
171 Piaţa monetară

- exced entar, dacă ven iturile sunt mai mar i decât cheltuielile excedentul p oate
fi util p e termen scurt (de exemp lu, p ermite diminu area inflaţiei) d ar dacă este
mare şi de durată ar e efecte negative întrucât lasă nefolosite o p arte din resursele
statului;
- deficitar, dacă ven iturile sunt mai mici d ecât cheltuielile; în acest caz, def
icitul se acop eră p rin împ rumuturi interne şi externe sau /şi p rin emisiune
mon etară (emisiune car e conduce în gener al la inflaţie). Totalitatea împ
rumuturilor destinate acop eririi d eficitului bugetar for mează datoria p ublică.
Pe. termen scurt, deficitul bu getar p oate stimula cr eşterea economică (aşa cu m
am văzut în lecţia precedentă, p rin p olitica ch eltuielilor p ublice); p e termen
lun g el are ef ecte negative ( în p rimul rând inf laţia).

4. În stabilirea impozitelor, statul urmăreşte atingerea unui prag optim de

impozitare, care p e d e o p arte să stimuleze activitatea unităţilor economice, iar p
e de altă parte să asigur e suficiente venituri bu getare.

5. Programar ea econ omică este activ itatea de elabo rar e a unor p rograme
car e vizează econo mia n aţion ală în ansamblu l s ău. Scop ul acestor p rogr
ame este conturar ea unor co ordon ate ale d ezvoltării econo mice s au rezo
lvarea unor p robleme generale ca: inflaţia, şomajul, cr izele econo mice,
ameliorarea eficienţei econ omice ş.a. Prin p rogr amare statul:
- elaborează recomandări p entru unităţile economice;
- îşi constituie resursele p entru ap licarea p rogramu lui;
- alocă r esursele p entru destinaţiile p revăzute în p rogram.

Întrebări frecvente pe această temă:

1. Cum se determină gradul de îndatorare al statului?
Gradul de îndatorare (Grd) se determină cu ajutorul relaţiei: Grd = datoria
publică/PNB. În locul PNB se p oate lua în calcul, dup ă caz, PIB.

2. De ce implicarea statului în economie are şi caracter subiectiv?

Caracterul subiectiv al imp licăr ii statului derivă din fap tul că statul nu rep
rezintă cev a abstract, ci este o unitate economică r ep rezentată de funcţionarii p
ublici. Aceşti funcţionari au concep ţii p rop rii cu p rivire la imp licarea statului,
adesea subiective, chiar d acă se for mează pe baza realităţii economice. În p lus,
celelalte unităţi economice reacţion ează în felul lor la măsurile adop tate de
stat, ceea ce adu ce un sup liment de subiectivism.

3. Ce deosebire există între programare, planificare şi prognozare?

172 Piaţa monetară

Programarea este orientativă, în timp ce p lanificar ea (sp ecifică eeono miilor

centralizate) este obligatorie. Cât p riveşte p rogramarea şi p rognozarea, ele
desemn ează ap roximativ acelaşi lu cru: elaborar ea unor p rogr ame generale d e
dezvoltare. Difer enţa ţine cel mult de orizontul de timp : p rogramar ea se
realizează pe termen scurt şi mediu, pe când prognozarea are în vedere
dezvoltarea pe termen lun g.

4. Care este rolul impozitelor în economie?

Rolul imp ozitelor p oate fi p rivit din mai p uncte de vedere. Astfel, dacă plecăm
de la constatarea că imp ozitele sunt p rincip alele venituri ale statului, este
evident rolul acestora de finanţar e a sectorului p ublic: ap ărare, sănătate,
învăţământ ş.a.
Pe de altă p arte, imp ozitele sunt instrumente p rin care statul p oate influenţa alo
carea resurselor în societate, dezvoltarea economică şi structura economiei
naţionale. Aşa cum am învăţat, p rin reducerea imp ozitelor în recesiune sunt
stimulate consumul şi inv estiţiile, creându-se p remise p entru ieşirea din criză.
Prin creşterea generală a impozitelor se frânează creşterea eeonomica. De
asemenea, ap licarea unor imp ozite diferenţiate modif ică alo carea resurselor în
econo mie şi chiar structură economiei. De exemp lu, dacă statul doreşte să
stimuleze să sp unem industria IT, reduce sau elimină imp ozitele p e p rofit în
acest domeniu. La fel acţionează dacă dor eşte să stimuleze dezvoltarea unor regiun
i geograf ice ( ceea ce la no i întâlniţi sub denu mirea de zone defavor izate).
Intervenţia statului p rin p olitica fiscală (imp ozite) se realizează cu scop ul declarat
de a corecta dezech ilibr ele econo mice, de a mări ef icienţa în alocarea resurselor
şi a imp ulsiona în acest fel dezvoltarea economică.
173 Piaţa monetară

Unitatea 10. PIATA MONDIALA

Sectiunea 1. Piata mondiala- rol si importanta
Sectiunea 2. Conţinutul pieţei schimburilor valutare
Secțiunea 3. Cererea si oferta de valuta.
Secțiunea 4. Operatii pe piata schimburilor valutare.
Sectiunea 5. Balanta de plati externe
PIAŢA MONDIALĂ
Ce ştim despre...
1. Economia mondială reprezintă ansamblul economiilor naţionale privite în
inter-dependenţa legăturilor economice dintre ele. Piaţa mondială reprezintă
ansamblul relaţiilor d e schimb dintre unităţi economice din ţăr i difer ite ce se
stabilesc p e baza cererii şi ofertei.
2. Formele pieţei mondiale sunt:
a) comerţul internaţional, care include exp ortul şi imp ortul de bunuri şi
servicii;
această piaţă deţine cea mai mare p ondere în p iaţa mondială;
b) piaţa internaţională a capitalului, care includ e p lasamentele de cap ital
în străinătate: investiţii directe, de p ortofoliu (titluri de valoare), cred ite externe;
este p iaţa car e cunoaşte în ultimii ani cea mai accentuată creştere;
c) piaţa muncii, care se referă la migraţia internaţion ală a forţei de mun că;
d) piaţa mondială a pro duselor ce încorporează un nivel înalt de cunoştinţe
ştiinţifice;
e) piaţa schimburilor valutare, care include op eraţiun ile cu moned ele d iferitelor
ţări.
3. Comerţul internaţional cup rinde ansamblul tranzacţiilor de exp ort şi de imp ort;
el se reflectă în b alan ţa co mercială.
Balanţa comercială a unei ţări cup rinde valo area totală şi p e grup e de mărfur i şi
ţări a exp ortului şi imp ortului. Ea p oate fi:
- echilibrată, când exp ortul şi imp ortul au aceeaşi valo are (exp ortul net este
zero);
- excedentară, dacă valo area exp ortului dep ăşeşte valoarea imp ortului; ea
este un obiectiv p entru ţările care dor esc să-şi declar e mon eda convertibilă şi
p entru ţările care au d atorii externe;
- deficitară, dacă valoarea exportului este mai mică decât valoarea importului;
deficitul se acoperă din credite externe şi din rezerva valutară.
Balanţa comercială este o componentă a balanţei de plăţi. Balanţa de plăţi
reflectă toate tranzacţiile unui stat cu exteriorul (comerţ, plasamente de capital, transferuri
gratuite ş.a.). Ea poate fi:
- echilibrată, dacă încasările şi plăţile externe sunt egale;
174 Piaţa monetară

- excedentară, dacă încasările sunt mai mari decât plăţile;

- deficitară, în caz contrar şi indică o activitate externă nefavorabilă.
4. Comerţul internaţional cunoaşte în perioada contemporană următoarele tendinţe:
- creşterea mai accentuată decât cea a P.I.B. mondial;
- schimburi în structura mărfurilor tranzacţionate în favoarea mărfurilor
industrial cu grad inalt de prelucrare;
- creşterea ponderii ţărilor dezvoltate în comerţul internaţional;
- instituţionalizarea comerţului internaţional, crearea unor instituţii cu vocaţie
mondială care să faciliteze acest comerţ ( cum este Organizaţia M ondială a
Comerţului, prescurtat O.M .C.).
5. Taxele vamale reprezintă impozitele percepute asupra mărfurilor care fac
obiectul comerţului internaţional, mai ales asupra importurilor. Ele mai sunt
numite şi bariere tarifare la importuri (la fel ca şi accizele), alături de care
se mai folosesc şi bariere netarifare, cu mar fi: plafoane cantitative (de
exemplu, se importă maximum 10.000 t de carne de pui din Ungaria), exigenţe
de calitate, de protecţie a mediu lui şi a sănătăţii (de exemplu, boala «vacii
nebune» din U.E. a condus la interzicerea de către statul român a importurilor de
carne de vacă din U.E.). Ţările între care mărfurile circulă în mod liber formează
uniunea vamală (de exemplu, U.E. este o astfel de uniune).
6. Indicatorii de măsurare a eficienţei comerţului exterior sunt:
a) Cursul de revenire brut la export exp rimă cheltuiala internă cu care se obţin e o
unitate valutară în exterior:
Cre = (Pi + Cc) / Pv,
în care: Cre este cursul de revenire la export, Pi preţul intern al mărfii exportate, Cc
cheltuielile de circulaţie până la frontieră şi Pv preţul extern în valută încasat din
vânzarea mărfii. Observaţi că acest curs este un raport de eficienţă între
CHELTUIELI şi REZULTATE, deci trebuie să fie cât mai mic; măcar mai mic
decât cursul de schimb, altfel operaţiunea nu este ef icientă (dacă, de exemplu, din
exterior am obţine un dolar pentru 30.000 de lei, în timp ce pe piaţa valutară
obţinem acelaşi dolar pentru 27.000 de lei, de ce să ne mai asumăm ricul unui
export? Ca să pierdem 3000 de lei la dolar ?).
b) Cursul de revenire la import (Cri) exprimă cantitatea de monedă naţională ce se
obţine prin vânzarea pe piaţa inter nă a mărfii importate cu o unitate valutară.
Se determină ca un raport între preţul mărfii importate pe piaţa internă (P i) din
care se scad taxele de import (Ti) şi preţul mărfii în exterior (Pv) :Cri = (Pi - T i) /
Pv .
Observaţi că acest raport de eficienţă apare sub forma REZULTATE/CHELTUIELI,
deci trebuie să fie cât mai mare, măcar mai mare decât cursul de sch imb p entru ca
op eraţiunea să fie eficientă.
c) Profitul pe o unitate valutară rulată în comerţul exterior se poate determina că
175 Piaţa monetară

diferenţa între cursul de revenire la import şi cursul de revenire la export.

Pe ansamblul econo miei naţionale, eficienţa comerţului exterior se apreciază prin
prisma contr ibuţiei sale la creşterea P.I.B. şi a venitu lui naţional (amintiţi-vă din
capitolul 16 că exportul net este o componentă a tuturor indicatorilor macroecono
mici).
Întrebări frecvente pe a ceastă temă:
1. De ce pa rtici parea fiecă rei ţări la relaţiile internaionale este o condiţie a
dezvoltă rii economice şi a creşterii standardului de viaţă ?
Motivele sunt numeroase. Astfel, prin intermediul comeţului internaţional,
statele cumpără factori de producţie şi bunuri de consum pe care nu le-ar fi
putut produce în ţară sau de care ţara nu disp une (resurse natur ale), sau bunuri
pentru care în ţară cheltuielile de producţie ar fi fost mai mari. Pe de altă parte, prin
relaţiile externe, o ţară beneficiază de o piaţă de desfacere mai mare decât cea
naţională. Producând mai mult, firmele realizează economii de scară (la cheltuielile
de dezvoltate), iar eficienţa economică creşte.
Accentuar ea co ncu ren ţei, ca urmar e a con curenţei extern e este şi ea
un factor d e p rogr es p entru că ob ligă f ir mele la a adop ta măsur i p entru măr
ir ea eficien ţei eco nomice.
În plus, prin plasamentele de cap ital ext erne, o ţară poate beneficia de
mai multe investiţii decât i-ar p ermite economisirea internă, d eci de o
creştere economică mai accentuată. Pentru ţările cu surp lus de cap ital,
relaţiile extern e of er ă p lasamente mai avant ajo ase.
Nu în ultimul rând , participarea la piaţa mondială implică şi
participarea la schimbul mondial de informaţii şi realiz ări tehnologice
remarcabile, ceea ce conduce la difuzarea progresu lui tehnic in intreaga econo
mie mondială, deci la creşterea mo ndială.
176 Piaţa monetară

2. Ce deosebire există între balanţa co mercială şi balanţa de plăţi?

Între cele două balanţe există o relaţie de la parte la întreg. Balanţa comercială
reflectă doar exportul şi importul de bunuri şi servicii, pe când balanţa de plăţi
reflectă toate relaţiile economice internaţionale.
3. De ce devalorizarea monedei naţionale are un efect stimulativ imediat asupra
exporturilor?
Pentru că la o unitate valutară revin mai multe unităţi monetare naţionale. Prin
urmare se relaxeaza restricţia ca Cre să fie mai mic decât cursul de schimb, în
plus, exporturile devin mai ieftine pe piaţa mondială, ceea ce conduce la o creştere
a cererii de produse naţionale pe piaţa mondială şi la creşterea exporturilor (pentru
mai multe explicaţii, vezi capitolul 19).
4. De ce simpozioanele ştiinţifice internaţionale nu sunt o componentă a pieţei
mondiale?
Pentru că nu presupun un schimb marfar de idei, pe baza cer erii şi ofertei, ci
reprezintă un schimb reciproc de idei şi concepţii ştiinţifice.
5. De ce trebuie protejate în comerţul internaţional acele mărfuri pentru care pro
ductivitatea muncii este mai mare decât media naţională?
Aceasta este concep ţia lui M ihail M anoilescu desp re comerţul
internaţional (În lucrarea «Forţele naţionale p roductive şi comerţu l exterior»).
Autorul lucrăr ii consid eră că trebuie p rotejate de con curenţă externă numai
acele do menii r entabile, de mare p roductivitate a muncii, domen ii în care ţar a
ar p utea să dobândească un avantaj co mp arativ, faţă d e celelalte ţări. Domeniile
în care p roductivitatea muncii este mai mar e decât med ia naţională sunt
domeniile cele mai ef iciente ale unui stat, iar statul trebuie să încurajeze, chiar p
rin p rotecţie, dezvoltarea lor. În schimb, cele care au o p roductivitate sub
media naţională nu trebuie încurajate, ci lăsate să se confrunte cu con curenţa
externă, care fie le v a face mai eficiente, fie le va elimina de p e p iaţă.

PIAŢA SCHIMBURILOR VALUTARE

Ce ştim desp re…
1. Pe piaţa schimburilor valutare se tranzacţionează monede ce aparţin diferitelor
ţări. Op eraţiile de pe piaţă a schimburilor valutare se fac prin intermediul băncilor.
Sumele de bani folosite reprezintă, în principal, depozitele bancare aparţinând
unităţilor economice: firme, instituţii, persoane fizice. Participanţii la piaţa
valutară fie au nevoie de valută sau monedă naţională pentru finanţarea
activităţii, fie au intenţii speculative şi de protecţie faţă de riscul valutar.

2. Cursul pe piaţa schimburilor valutare se formează liber, prin confruntarea

cererii cu oferta. Diferenţa dintre cursul de vânzare şi cel de cumpărare pentru o
monedă naţională revine băncii sub formă de comision.
177 Piaţa monetară

3. Op eraţiile realizate pe piaţa schimburilor valutare pot fi la vedere şi la

termen. Schimburile la vedere se finalizează în cel mult două zile lucrătoare de la
încheierea contractului la cursul existent în momentul semnării contractului.
Op eraţiunile la termen sunt schimburi valutare care se contractează la cursul
existent în momentul semnării contractului,dar care se finalizează la o dată
ulterioară, numită scadenţă, fixată prin contract. Principalul scop al operaţiunilor
la termen pe piaţa valutară este protecţia în faţa fluctuaţiei cursului de schimb;
alături de acest scop, alte motivaţii pot fi cele speculative şi nevoia de plasare a
capitalului disponibil în străinătate.
NU CONFUNDA!
Operaţiunile la termen pe piaţa valutară cu Operaţiunile la termen pe piaţa
financiară; chiar dacă asemăn area este mare din p unct de vedere al mecan
ismului, există cel puţin două asp ecte comp let diferite: unul ca p e p iaţa finan
ciar ă se tranzacţionează titluri d e valoare, iar p e cea valutară monede şi altul
că scop ul principal pe piaţa financiar ă este cel sp eculative, iar p e cea valutară p
rotecţia la risc.
4. Cursul la termen este mai ridicat decât cel la vedere din două motive:
- perspectiva de a creşte sau se a se seduce raportul de schimb dintre două monede
(nscul mal mare);
- dobânda practicată pe piaţa monetară, dobând a care este un venit alternativ
celui ce ar putea fi obtinut pe piaţa valutară.
5. Moneda naţională a României, leul, este o monedă, cu convertibilitate limitată
intern şi la operaţiuni de cont curent. Aceasta înseamnă că moneda noastră este
convertibilă doar pe teritoriul ţării noastre şi numai pentru operaţiuni de comerţ
exterior şi de transfer de venituri peste graniţă (de exemplu, transferul profitului
din România în S.U.A., sau transferul salariului din Israel în România). Leul
este doar parţial convertibil pentru operaţiuni de capital, cum ar fi, de exemplu,
construirea unei fabrici în Rusia.
178 Piaţa monetară

6. Rolul B.N.R. este supravegherea şi reglementarea funcţionării pieţei valutare

din România, ca şi stabilirea cursului oficial. Cursul oficial este o medie ponderată,
calculată pe baza tranzacţiilor care au loc zilnic pe piaţa interbancară.
7. Băncile:
- afişează propriile cursuri de vânzare şi cumpărare, formate pe baza cererii şi
ofertei liber exprimate la nivelul băncii, dar în stabilirea cărora se are în vedere,
orientativ şi cursul oficial;
- pot executa operaţiuni la vedere şi la termen pe cont propriu sau în contul
clienţilor ;
- se pot refinanţa, dacă nu au suficiente resurse pentru a onora cererile clienţilor.
8. Clienţii:
- pot reţine integral încasările din export;
- trebuie să justifice, cu o documentaţie adecvată, ordinele de cumpărare; sumele
cumpărate pot fi folosite doar în scopul în care au fost cumpărate; dacă nu au fost
folosite, ele trebuie revândute în maximum 7 zile de la expirarea termenelor din
documentaţia prezentată;
- nu sunt obligaţi să justifice ord inele de vânzare.
Întrebări frecvente pe această temă:
1. De ce rata dobânzii este «arma esenţială a politicii monetare de reglare
a cursului de schimb» ?
Cea mai simp lă exp licaţie a acestei af irmaţii, care ap ar ţin e lu i Lion el
Stoleriu , porneşte de la obser vaţia că dob ând a este un v enit alternativ celui ce
ar putea fi ob ţinut pe piaţa valutar ă de o p ersoană care ar e disp onib ilităţi
băneşti cu alte cu vinte, d acă s ă sp unem în acest moment aţi avea 10 0 mil.
d e lei aţi putea fie să- i tr ansfor maţi în valută, în sp eranţa creşter ii cursu lu i in
v iitor, şi s ă câştigaţi d in creşter ea resp ectivă, f ie s ă-i dep uneţi la ban că
şi să încasaţi dobând ă. Ev ident, veţi op ta p entru acel p las ament car e sp eraţi
să v ă aducă cel mal mar e v enit. D acă r ata dob ânzii creşte, sunteţi mai tentaţi
să d ep uneţi b an ii la bancă: scad e cer erea d e v alută ş i se îmbun ătăţeşte
cursul monedei naţion ale. D e la acest comp ortament p leacă b anca centrală în
stabilir ea p oliticii monetare. Astfel, dacă moneda naţion ală p ierde p rea r ep
ede din v alo ar e, b an ca centrală creşte rata dob ânzii la cr editele d e refinan ţare
ale băncilo r comer ciale şi determină o creştere a ratei dob ânzii în eco nomie.
Această creşter e, atrage disponib ilităţile în monedă naţională în bănci şi reduce
cerer ea d e valut ă, deci pres iunea asup ra cu rsului de schimb al mo nedei naţion
ale.
M ai mu lt, atraşi d e dobândă bancară, unii agenţi econ omici îşi conv ertesc
valuta în monedă naţională pe care să o depună la bancă; ar e loc creşter ea of
ertei d e v alută car e d in nou acţion ează pozitiv asup ra cu rsulu i mon edei n
aţion ale.
179 Piaţa monetară

2. Persoanele fizice sunt subiecţi ai pieţei valutare?

Nu, tranzacţii1e pe piaţa valutară se realizează prin intermediul băncilor sau prin
intermediarii autorizaţi de banca centrală.
3. De ce în România trebuie justificate ordinele de cumpărare de valută?
Pentru că din documentaţia justificatoare r ezultă dacă valuta respectivă va fi
folosită pentru operaţii de cont curent, singur ele operaţii pentru care moneda
noastră este convertibilă. De asemenea, dacă suma este solicitată pentru o
operaţiune de capital, documentaţia include aprobarea B.N.R. pentru acea
operaţiune.
4. Dacă avem în vedere doar rata inflaţiei, cum putem determina evoluţia
cursului de schimb?
Foarte simplu. Să presupunem că pornim de la un curs de schimb: l dolar = 27.000
lei şi ca rata inflaţiei în România în 2001 este de 30%, iar în S.U.A. este de 2%.
Cursul de schimb este preţul unei monede exprimat prin altă monedă. Dacă în
România preţurile cresc cu 30%, înseamnă că şi preţul dolarului, care este şi el o
marfă, trebuie să crească cu 30%. Pe de altă parte, dacă în S.U.A. preţurile cresc
cu 2%, şi preţul leu lui, care este o marfă pentru S.U.A., ar trebui să crească cu
2%. În concluzie, dolarul creşte de 1,3 ori şi scade de 1,02 or i, deci în 2002 vom
avea: 1 dolar = (27.000 x l,3)/ 1,02, deci 1 dolar = 34.412 lei.
AUTOEVALUARE
PIAŢA MONDIALĂ
I. TESTE GRILĂ
1. Cursul de revenire la export desemnează:
a) cheltuia internă care se realizează pentru a obţine o unitate valutară;
b) câştigul din realizarea unei operaţiuni de import;
c) câştigul din realizarea unei operaţiuni de export;
d) eficienta activităţii de import-export.
180 Piaţa monetară

2. Când cererea de euro pe piaţa valutară din România creşte, iar oferta nu se
modifică,euro:
a) se apreciază; b) se depreciază; c) nu îşi modifica valoarea, întrucât aceasta este
stabilită de Banca Naţională a României.
3. Prin participarea la comerţul internaţional, firmele private urmăresc în principal:
a) câştigarea pieţei externe; b) profitul; c) obţinerea de valută din exterior.
II. RĂSPUNDEŢI CU ADEVĂRAT (A) SAU FALS (F):
1. O ţara poate să nu participe la piaţa mondială.
2. Participarea unei ţări la comerţul internaţional conduce la creşterea
productivităţii interne.
3. Comerţul internaţional generează la nivelul economiei naţionale numai efecte
pozitive.
4. Participarea unei ţări la comerţul internaţional poate determina reducerea cererii
interne de muncă.
5. Convertabilitatea monedei noastre naţionale este limitată.
III. ASOCIAŢI VARIABILELOR DIN COLOANA A FORMULA
CORESPONDENTA
DIN COLOANA B:
Coloana A Coloana B
1. curs de revenire la export a) Cri= Pij – T1/Pvi
2. curs de revenire la import b)Pr= Cr- Cre
3. profit pe unitate valutara c)Cre = Pie/Pve
d) Pr= Cre- Cri
IV. PROBLEMA
Firma ZOOP SRL exportă petrol în Moldova şi realizează un curs de revenire la
export de 15.000 de lei/dolar şi importa cu banii obţinuţi software, la un curs de
revenire la import de 3,5lei/dolar. Este activitatea de export – import a fimei mai
eficientă dacă cursul de schimb este de 1 dolar = 3,2 de lei?
Răspunsuri:
I 1a, 2a,3b; II. 1F, 2A, 3F, 4A, 5A; III. 1c, 2a, 3b. IV. 1 da , pentru că profitul este
de 20.000 lei pe dolar.
UNITATEA 11. PROBLEMELE GLOBALE ALE ECONOMIEI MONDIALE
PROBLEMELE GLOBALE ALE ECONOMIEI MONDIALE
Ce ştim despre ...
181 Piaţa monetară

1. Problemele globale ale omenirii sunt acelea fără rezolvarea cărora nu sunt
posibile progresul şi bunăstarea mondială, cum ar fi: înarmarea, criza
alimentară şi subdezvoltarea, p oluarea, inflaţia şi crizele economice ş.a.
Globalizarea acestor economii decurge din unicitatea economiei mondiale şi din
interdep endenţele dintre statele lumii (de exemp lu, nu p utem împ iedica un p
oluant să treacă din Bulgaria în România, astfe1 că ambele ţări trebuie să rezolve
problema; alt exemp lu: criza economică din Rusia din 1998 a afectat toate ţările
lumii şi cu atât mai mult ţările ex-comuniste).
2. Criza alimentară exprimă lipsă acută de alimente pentru o mare parte a
populaţiei globu lui. Cei mai imp ortanţi factori car e frânează creşterea p
roducţiei alimentare p e locuitor în ţările sărace sunt:
o lip sa unor p ăşuni p ermanente în zonele secetoase;
o pierderea unor suprafeţe agricole tot mai mari în favoarea construcţiilor sau
datorită eroziunii;
o creşterea mai rapidă a populaţiei faţă de creşterea producţiei agricole;
o randamente agricole scăzute;
o disponibilul redus de apă dulce;
o alocarea de resurse insuficiente creşterii producţiei alimentare.
Pentru rezolvarea crizei alimentare, ţăr ile dezvoltate acordă asistenţă celor
sărace în vederea creşterii rand amentelor agrico le ale acestora.
3. Poluarea este o stare n egativă a relaţiei dintre mediu l natural şi mediul creat de
o m, caracterizată prin deprecierea ciclur ilor nor male de viaţă bigeochimică, ca
urmar e a acţiunii unor factori p oluanţi. Princip alele forme de p oluare sunt:
- poluarea comp lexă, chimică, termică şi radioactivă generată de consumul
crescând de energie al omenirii; cum cca. 97% din producţia de energie provine
din combustibili fosili, prin arderea acestora în atmosferă se degajă o cantitate
mare de CO2. Acumularea de gaze în straturile superioare ale atmosferei a
condus la efectul de seră care se concretizează în încălzirea planetei şi afectează
echilibrul ecologic.
- poluarea radioactivă derivă din reziduurile radioactive eliminate în mediu şi
din pericolul unui conflict nuclear;
- poluarea cu fluorocarburi clorurate, care conduce la erodarea stratului de ozon;
- poluarea cu metale toxice: plumbul şi mercurul.
4. Gravitatea poluării decurge în plus din următoarele: faptul că nu se cunoaşte
limita superioară a poluării, dincolo de care dezechilibrul ecologic ar fi
ireversibil; faptul că există un decalaj, adesea important, între momentul
evacuării poluantului şi momentul manifestării efectelor sale negative;
182 Piaţa monetară

Întrebări frecvente pe această temă:

1. De ce criza financiară dintr-un stat, de exemplu România, este o problema
globală a omenirii?
Pentru că efectele acestei crize se propagă în întreaga economie mondială. De
exemlu, dacă la un moment dat, România nu ar mai putea să-şi plătească
exporturile şi datoria externă din cauza prăbuşirii sistemului bancar propriu, ar fi
afectaţi toţi cei care aveau relaţii cu ţara noastră. În plus, toate ţările din regiune ar
fi afectate de criză prin creşterea riscului de afaceri regional. Pentru rezolvarea
crizei, resursele României ar fi insuficiente şi ar fi nevoie de asistenţă ţărilor
dezvoltate şi a instituţiilor financiare internaţionale..
2. De ce tranziţia este o problemă globală a economiei?
Procesul tranziţiei la economia de piaţă a ţărilor excomuniste ridică în faţa
comunităţii internaţionale p robleme fără p recedent istoric (de exemp lu, rate ale
inflaţiei de p este 100% însoţite de şomaj ridicat sau p rivatizarea). Pentru
rezolvarea acestor p robleme resursele interne sunt insuficiente şi este nevoie
de asistenţă externă. În p lus, tranziţia în curs de desfăşurare mod ifică
fundamental relaţiile economice şi p olitice dintre state, generând chiar p robleme
p olitice, de genul crizei din Kosovo.

AUTOEVALUARE:
TESTE GRILA:

Economie şi globalizare
12) Care dintre următoarele trăsături nu figurează între responsabilităţile FMI,
aşa cum au fost acestea prevăzute la Bretton-Woods? a) acordarea de
împrumuturi pe termen scurt ţărilor membre cu deficite ale balanţei de plăţi; b)
încercarea de a menţine cursurile de schimb relativ constante; c) solicitarea
către ţările membre de a constitui fonduri de stabilizare a cursului de schimb; d)
acordarea de credite pe termen lung către ţările slab dezvoltate, cu scopul de a
spori forţa productivă a acestora; e) acordarea pe termen scurt de asistenţă
financiară în vederea ajustării structurale.

13) Triunghiul de aur» al adoptării principiilor Consensului de la Washington nu

cuprinde: a) liberalizarea; b) stabilizarea; c) privatizarea; d) protecţionismul; e)
restructurarea.
14) Nu poate fi considerat un principiu al globalizării: a) sectorul privat este
sectorul principal al creşterii economice; b) debirocratizarea statului; c)
liberalizarea comerţului exterior; d) creşterea restricţiilor pentru investiţiile
externe; e) liberalizarea pieţelor de capital.
183 Piaţa monetară

15) Care dintre următoarele nu poate fi considerat un proces complementar al

globalizării: a) liberalizarea telecomunicaţiilor; b) privatizarea sistemului
bancar; c) privatizarea utilităţilor publice; d) interzicerea accesului străin la
proprietate; e) convertibilitatea monedei naţionale (sau opţiunea pentru o
monedă convertibilă).

16) Nu poate fi considerat un beneficiu evident al globalizării economiei: a) noi

oportunităţi pentru dezvoltare; b) o alocare mai bună a resurselor; c) accesul
facil la pieţele de capital; d) extinderea crimei organizate la nivel global cu
atingeri în sfera politicului, afacerilor şi poliţiei; e) difuzie rapidă a inovării.

17) Obiectivul fundamental al Strategiei Naţionale de Dezvoltare Economică a

României pe termen mediu şi lung prevede: a) o creştere economică de 7,1%
din PIB în anul 2006; b) recunoaşterea obiectivelor stabilite pentru realizarea
Uniunii Economice şi Monetare; c) crearea unei economii de piaţă funcţionale,
compatibilă cu mecanismele, normele, instituţiile şi principiile Uniunii
Europene; d) o deschidere mai mare a economiei spre exterior şi în special pe
relaţia cu Uniunea Europeană; e) liberalizarea pieţelor de capital.

18) Convergenţa economică rapidă către Uniunea Europeană a statelor candidate

din Est, este favorizată de: a) ratele reduse ale inflaţiei; b) coeziunea socială
precară; c) fragilitatea sistemului de intermediere financiară; d) administraţia
publică ineficientă; e) existenţa unor decalaje mari între veniturile pe locuitor
între ţările candidate şi UE.

19) Nu este un criteriu de convergenţă al ţărilor candidate privind integrarea în

Uniunea Europeană stabilit la Copenhaga: a) asigurarea stabilităţii instituţiilor
care garantează buna funcţionare a democraţiei, supremaţia legii, drepturile
omului şi respectul faţă de minorităţi; b) existenţa unei economii de piaţă
funcţionale; c) existenţa unei economii capabile să facă faţă presiunilor
concurenţiale din Uniunea Europeană; d) deficitul bugetar să nu depăşească 3%
din PIB în cazul fiecăreia dintre ţările candidate; e) încorporarea în propria
legislaţie şi aplicarea sistemului de norme comunitare adoptate până în
momentul aderării.

20) Care dintre următorii factori nu poate potenţa ajungerea din urmă a ţărilor
dezvoltate de către ţările în dezvoltare (procesul de catching-up): a) transfer
tehnologic din ţările cu economie avansată; b) fundamente macroeconomice
184 Piaţa monetară

solide; c) stabilitate financiară; d) investiţii străine directe ridicate; e)

productivitatea factorului muncă sau capital creşte mai puţin decât costurile
acestora.

21) Constituie factori care potenţează procesul de catching-up privind integrarea

în Uniunea Europeană, în cazul României: a) slaba disciplină a plăţilor; b)
arierate însemnate din impozite şi taxe; c) procedura slabă privind falimentul; d)
alocarea ineficientă a resurselor; e) sporirea semnificativă a consumului privat.

22) În cazul României este interesantă studierea posibilităţii convergenţei beta,

care se referă la reducerea decalajelor faţă de ţările U.E. Economiştii sunt de
acord că “ajungerea din urmă” necesită: a) rate reduse de economisire; b)
îmbunătăţirea pregătirii forţei de muncă şi a standardelor educaţionale; c)
scăderea competitivităţii exporturilor; d) coeziune socială redusă; e) creşterea
lentă a productivităţii factorilor de producţie.
185 Piaţa monetară

TEST DE AUTOEVALUARE: MICROECONOMIE-MACROECONOMIE

SETUL I
1. Când consumul intermediar creşte mai mult decât PGB:
a) eficienţa economiei naţionale creşte;
b) ponderea PIB în PGB creste;
c) eficienţa economiei naţionale scade;
d) consumul intermediar este egal cu PIB;
e) ponderea PIB în PCB nu se modifică.

2. Când producţia creşte mai incet decat costul variabil total, costul fix mediu:
a) creşte;
b) nu se modifică;
c) este mai mare decât CVM;
d) scade;
e) este egal eu CVM.

3. În T1 faţă de To, CV cresc de 2,7 ori, iar producţia obţinută este cu 170%
mai mare. Costul marginal este:
a) egal cu CVM din T1
b) l,7CVo;
c) 1,7CTo;
d) egal cu CTM;
e) egal cu CVMo.

4. Dacă productivitatea muncii creşte, care indicator din cei de mai jos se
reduce:
a) producţia pe salariat;
b) timpul pe unitatea de produs;
c) producţia pe unitatea de timp;
d) producţia pe capitalul fix;
e) producţia pe capitalul circulant.

5. Costurile variabile includ în întregime:

a) consumul de capital;
b) costurile salariale;
c) cheltuielile cu materii prime;
d) combustibilul pentru fabricaţie;
e) combustibilul pentru încălzit;
186 Piaţa monetară

A=a+b+c B=c+d C=b+c+d D=b+c+d+e.

6. Posesorul muncii salariate este remunerat în raport cu:

a) cantitatea muncii
b) calitatea muncii
c) vârsta sa;
d) eficienţa activităţii sale;
A=a+b+c B=d C=a+b+d D=a+b+c+d
7. Reprezintă un pret şi se supune legii cererii si ofertei:
a) cursul acţiunilor;
b) dobânda;
c) salariul
d) cursul de schimb valutar;
e) suma de bani plătită pentru un bun economic;
A=a+b+c B=d+e C=a+b+c+d+e D= a+c+d+e

8. Care dintre afirmaţii este falsă:

a) factorii de producţie sunt componentă a resurselor;
b) orice bun economic este marfă
c) sfera mărfurilor este mai mică decât sfera bunurilor economice;
d) un bun liber poate fi şi un bun economic.

9. Care dintre următoarele afirmaţii sunt false:

1) când creşte durata unei rotaţii a capitalului într-o anumită perioadă de timp,
masa profitului creşte;
2) diminuarea sensibilă a şomajului se realizează prin investiţii pentru crearea de
noi locuri de muncă;,
3) PIB poate fi mai mare, mai mic sau egal cu PNB;
4) orice creştere a indicelui general al preţurilor trebuie interpretată neapărat ca
fiind de natură inflaţionistă.

A=1+4 B=2+3 C=1+2+4 D=2+3+4.

10. Într-o economie de piaţă:

a) cererea şi nevoia pentru un bun economic dat sunt egale;
b) cererea şi nevoia sunt diferite, fără legătură între ele;
c) cererea pentru un bun economic este, în mod normal, mai mică decât nevoia
pentru bunul respectiv;
d) cererea pentru un bun economic este, în mod normal mai mare decât nevoia
pentru bunul respectiv;
e) cererea este fluidă, iar nevoia este rigidă.
187 Piaţa monetară

11. La o cifră de afaceri de 500 milioane de lei, rata profitului calculată la cost
este de 10%. Pentru ca rata profitului la cifra de afaceri să fie tot de 10% (în
condiţiile aceleeaşi cifre de afaceri), masa profitului:
a) devine 46 milioane de lei;
b) creşte cu 4,55 milioane de lei;
c) scade cu 20,5 milioane de lei;
d) scade cu 12,65 milioane de lei;
e) creşte cu 16,25 milioane de lei.

12. La un produs global brut de 10.000 miliarde de lei şi la un consum de

capital fix egal cu 4.000 miliarde de lei, consumul intermediar este:
a) egal cu 4.000 miliarde lei;
b) egal cu 6.000 miliarde lei;
c) mai mic de 6.000 miliarde lei;
d) mai mare de 6.000 miliarde lei;
e) egal cu 2.000 miliarde lei.

13. Dacă preţurile cunosc o reducere generalizată de 25%, puterea de

cumpărare a monedei:
a) creşte cu 25%;
b) scade cu 20%;
c) creşte cu 33,3%;
d) scade cu 18,7%
e) creşte cu 19,3%

14. În To producţia este de 200 tone; în T1 costul total este de 8 milioane lei,
producţia se reduce cu 10%, iar costul variabil evoluează proporţional cu
producţia, devenind 5,4 milioane de lei. Costul variabil mediu, costul fix,
costul total în To au următoarele niveluri:
a) 30.000 lei; 2,4 milioane; 8,4 milioane;
b) 25.000; 2,5 milioane; 7,5 milioane;
c) 30.000; 2,6 milioane; 8,6 milioane;
d) 25.000; 2,7 milioane; 7,7 milioane;
e) 30.000; 2,8 milioane; 8,8 milioane.

15. La o producţie de 11 bucăţi, costul total este de 1.000 mii lei. Când
producţia este de 13 bucăţi, costul total este de 1280 mii lei, iar costul
188 Piaţa monetară

marginal este de 100 mii lei. Costul marginal al celei de-a 12-a bucăţi este, în
mii lei:
a) 140;
b) 180;
c) 90;
d) 100;
e) 50.

16. În T0, rata profitului în raport de cost a fost de 5%. Dacă în T 1 costul
creşte cu 50%, iar rata profitului (în raport de cost) creşte cu 5 puncte
procentuale, atunci profitul:
a) rămâne constant;
b) se dublează;
c) creşte cu 55%;
d) creşte cu 45%;
e) creşte cu 200%.
17. Se cunosc următoarele informaţii cu privire la piaţa bunurilor dintr-o
ţară: rata consumului este de 80%, valoarea bunurilor produse în ţară este de
1 mil. u.m. lnvestitiile nete sunt de 300.000 u.m., exporturile de 400.000 u.m.,
importurile de 390.000 u.m. Pe baza acestor informaţii rezultă că piaţa
bunurilor se caracterizează prin:
a) echilibru;
b) dezechilibru de presiune de 110.000 u.m.;
c) dezechilibru de absorbţie de 110.000 u.m.;
d) absorbţie pe termen lung, presiune pe termen scurt;
e) presiune pe termen lung; absorbtie pe termen scurt.

18. Când depunerile în sistemul bancar sporesc cu 100 mld. u.m., creditele ce
pot fi acordate suplimentar de către bănci în monedă scripturală sunt:
a) mai mici de 100 mld. u.m.;
b) mai mari de 100 mld. u.m.;
c) egale cu sportul depozitelor bancare (100 mld. u.m.).

19. 0 bancă comercială dispune de un capital de 200 mld. lei, din care 90% a
fost atras de la deponenţi. Rata dobânzii încasată de bancă de la debitori este
de 1,5 ori mai mare decât rata dobânzii plătite deponenţilor. Ce rate ale
dobânzilor practică banca la depozitele primite, precum şi la creditele
acordate (200 mld. lei), dacă obţine un profit de 10 mld. lei şi are cheltuieli de
funcţionare de 2 mld. lei?
a) 10%; 15%;
189 Piaţa monetară

b) 12%; 18%;
c) 12,5%; 10%;
d) 12%; 15%;
e) nici un răspuns nu este corect.

20. Valoarea totală a bunurilor create într-o ţară este de 100 mld. u.m. (în
preţul factorilor), din care 20 mld. u.m. sunt folosite sub forma de capital
circulant pentru producţia altor bunuri în respectivul an. Capitalul fix folosit
în economie este de 80 mld. u.m., durata medie de funcţionare fiind de 8 ani.
Agenţii economici străini au produs în această economie bunuri finale de 9
mld. u.m., iar agenţii economici naţionali au produs în alte ţări bunuri
evaluate la 7 mld. u.m. Rezultă că PIB şi PNN au reprezentat (în mld. u.m.):
a) 80; 60;
b) 50; 40;
c) 60; 58;
d) 80; 68;
e) 40; 34.

21. Care dintre următorii indicatori exprimă raţionalitatea activităţii

economice:
a) consumul specific;
b) costul total;
c) valoarea producţiei;
d) puterea de cumpărare a banilor;
e) viteza de rotaţie a banilor.

22. Un întreprinzător cheltuieşte lunar pentru: chirie 500 u.m.; salariile

personalului administrativ 1700 u.m.; amortizare 1000 u.m. După ce a început
producţia constată că la fiecare bucată nou fabricată cheltuielile s-au ridicat
la: 5000, 6600, 8000, 8500, 8950, 9800, 12.000, 15.000 u.m. La a câta bucată
costul marginal începe să depăşească costul unitar?
a) a şasea;
b) a şaptea;
c) a opta.

23. Investiţiile nete în economie au drept consecinţă:

a) sporirea ofertei de bunuri materiale şi servicii;
b) înlocuirea echipamentului uzat fizic;
c) diversificarea producţiei şi reducerea calităţii bunurilor;
d) reducerea locurilor de muncă;
e) creşterea competitivităţii şi reducerea eficienţei exporturilor.
190 Piaţa monetară

24. În condiţiile în care nu se iau în calcul relaţiile economice externe,

economiile şi investiţiile sunt în mod necesar mărimi egale:
a) la nivelul sectorului afacerilor;
b) la nivelul ramurilor economice;
c) la nivelul unei ţări;
d) la nivelul fiecărei întreprinderi;
e) toate alternativele sunt corecte.

25. Spre deosebire de profit, salariul este:

a) întotdeauna mai mare;
b) un venit impozabil;
c) descrescător;
d) un cost pentru posesorul forţei de muncă;
e) un venit ce se cuvine factorului muncă.

26. Prin politicile anticiclice de inspiraţie keynesiană, aplicate în condiţii de

recesiune, se recomandă creşterea:
a) excedentului bugetar;
b) ratei dobânzii;
c) rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale;
d) cheltuielilor publice destinate achiziţiilor de stat;
e) fiscalităţii.

27. Din oferta de muncă nu fac parte:

a) persoanele în vârstă de muncă şi apte de muncă;
b) funcţionarii publici;
c) cadrele didactice;
d) şomerii;
e) elevii şi studenţii.

28. Comparativ cu CTM, consumul specific este:

a) mai mare;
b) mai mic;
c) egal;
d) după caz, poate fi egal, mai mare, mai rnic;
e) incompatibil, pentru că se exprimă în unităţi de măsură diferite.

29. Reglarea volumului masei monetare în circulaţie este o problemă foarte

importantă deoarece trebuie să asigure:
a) reducerea fiscalităţii;
191 Piaţa monetară

b) extinderea afacerilor fără inflaţie;

c) sporirea productivităţii muncii;
d) reducerea duratei unei rotaţii a capitalului folosit;
e) creşterea consumului şi reducerea economiilor populaţiei.

30. Realizarea unei balanţe comerciale excedentare este un obiectiv pentru

ţările care: 1. au datorii externe; 2. au o productivitate mare; 3. se pregătesc să
treacă la convertibilitatea monedei; 4. au o pondere mare a serviciilor în cadrul
economiei naţionale; 5. sunt în măsură să se integreze în Uniunea Europeană; 6. au
cursul de revenire la export în scadere. Răspunsul corect este:
a) (1,2,3);
b) (1,3,6);
c) (1,3);
d) (5,6);
e) (4,5).

31. Un criteriu totalizator al eficienţei comerţului exterior al unei ţări este:

a) sporirea mai rapidă a PGB faţă de PIB;
b) sporirea PNN;
c) ridicarea calificării forţei de muncă
d) creşterea salariilor nominale;
e) menţinerea sub control a inflaţiei.

32. În condiţiile creşterii cererii de muncă şi scăderii ofertei de muncă, are loc:
a) înrăutăţirea ocupării forţei de muncă;
b) diminuarea şomajului;
c) creşterea ratei dobânzii;
d) diminuarea masei monetare în circulaţie;
e) absorbţia pe piaţa bunurilor.

33. Dezvoltarea extensivă, spre deosebire de cea intensivă, se caracterizează,

respectiv este generată de:
a) creşterea mai rapidă a PIB în raport de cea a PGB;
b) creşterea mai lentă a PIB faţă de sporirea consumului intermediar;
c) creşterea mai puternică a PIB faţă de cea a populaţiei;
d) economisirea generală a resurselor;
e) creşterea PIB îndeosebi pe seama măririi cantităţii factorilor.
34. Când producti vitatea medie globală creşte, cantitatea de factori de
producţie utilizaţi fiind constantă, se reduc: 1. CTM si CVM; 2. CFM şi costul
salarial pe produs; 3. salariul, profitul şi rentă încasate de posesorii factorilor de
producţie; 4.CTM şi productivitatea globală marginală; 5. utilitatea marginală şi
192 Piaţa monetară

înclinaţia marginală spre consum; 6. consumul specific şi muncă pe unitatea de

produs. A legeţi varianta corectă:
a) (1,2,3);
b) (3,4,5);
c) (1,2,6);
d) (3,4);
e) (4,5,6).

35. Piaţa de oligopol se deosebeşte de piaţă de oligopson prin:

a) atomicitatea cererii;
b) un singur cumpărător;
c) un singur vânzător;
d) omogenitatea produselor;
e) câţiva cumpărători.

36. Acceptarea banilor în tranzacţii în condiţii de risc minim şi cu cheltuieli

reduse pentru deţinătorii lor este apreciată ca:
a) măsură certă a activităţii economice;
b) lichiditate prin excelenţă a banilor;
c) valută forte;
d) simbol al avuţiei;
e) o convertibilitate externă.

37. O societate comercială realizează un curs de revenire la export de

6000u.m./DM, iar la operaţiunea de import un curs de 7500 u.m./DM. Cursul
de schimb este de 7000 u.m./DM. Exportând grâu de 72 mil. u.m. şi
importând calculatoare, realizează:
a) profit de 6 mil. u.m.;
b) 7,2 mil. u.m. pierderi;
c) profit de 18 mil. u.m.;
d) pierderi 9 mil. u.m.;
e) nu poate fi determinată soluţia.

38. Într-o economie în To numerarul a fost de 4000 mld. u.m., iar moneda
scripturală reprezintă 80% din masa monetară. Când jumătate din numerar
se transformă în depozite bancare suplimentare, ponderea monedei
scripturale în ansamblul masei monetare:
a) rămâne neschimbată;
b) devine 85%;
c) creşte cu 12,5%;
d) creşte cu 25%;
193 Piaţa monetară

e) creşte cu 10%.
39. Dacă încasările săptămânale din vânzarea unui bun cresc cu 40%, iar
preţul creşte cu mai mult de 40%, cererea în raport de preţ este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) de elasticitate unitară;
d) atât elastică, cât şi inelastică;
e) toate variantele a)-d) sunt false.

40. În perioada curentă, venitul (V1) este de 1000 mld. şi creşte cu 25% faţă
de venitul din perioadă anterioară (Vo). Înclinaţia marginală spre consum
este de 0,9 , iar rata consumului în perioada curentă este 80%. Sporul
economiilor în perioada curentă faţă de cea de bază, sporul viitor de venit ca,
urmare a sporirii investiţiilor nete (identic cu sporul economiilor) reprezintă
(în mld. u.m.):
a) 10; 100;
b) 15; 150;
c) 20; 175;
d) 50; 500;
e), 20; 200.

41. O obligaţiune cu o valoare nominală de 20.000 u.m. aduce un venit fix

annual de 1400 u.m., la o rată a dobânzii de 7%. Dacă rata dobânzii creşte cu
un punct procentual, cursul obligaţiunii evoluează astfel:
a) creşte cu 12,5%;
b) creşte cu 25%;
c) scade cu 12,5%;
d) scade cu 12,000 u.m.;
e) nu se modifică.

42. Dimensiunile populaţiei efectiv active sau ocupate depind de:

a) salariul nominal;
b) salariul colectiv;
c) populaţia totală, rata apţilor de muncă şi rata de activitate;
d) rata inflaţiei;
e) rata şomajului.

43. Operaţiunile la termen pe piaţa valutară au ca scop principal:

a) stimularea exporturilor;
b) stimularea importurilor;
c) asigurarea faţă de riscul deprecierii monetare;
194 Piaţa monetară

d) asigurarea faţă de riscul aprecierii monetare;

e) ieftinirea importurilor.

44. Când productivitatea muncii (calculată în funcţie de numărul de salariaţi)

are o dinamică inferioară dinamicii producţiei, iar salariul mediu pe salariat
este constant, cheltuielile salariale totale:
a) cresc;
b) scad;
c) nu se modifică;
d) sunt egale cu costurile variabile;
e) sunt inferioare costurilor materiale.

45. Dependenţa cererii faţă de preţ se exprimă prin relaţia: C = 150 - 5Px (în
care Px este preţul pieţei). Când preţul creşte de la 7 la 9 u.m., coeficientul de
elasticitate a cererii în raport de pret şi tipul de elasticitate reprezintă:
a) 23 / 7; elastică;
b) 7/23; inelastică;
c) 1; unitară;
d) 11/40; inelastică;
e) 40/11; elastică.

46. Inflaţia avantajează debitorii datorită:

a) scăderii valorii banilor;
b) creşterii riscurilor pe piaţa valutară;
c) sporirii masei monetare;
d) reducerii ratei şomajului;
e) măsurilor de protecţie socială întreprinse de guvern.

47. Condiţia determinantă pentru ca un speculator de titluri mobiliare să

câştige este:
a) să cumpere cât mai multe acţiuni şi obligaţiuni;
b) să vânda cât mai multe acţiuni şi obligaţiuni;
c) să cumpere mai ieftin şi să vândă mai scump, indiferent dacă întâi vinde şi apoi
cumpără sau invers;
d) să vândă şi să cumpere cât mai multe hârtii de valoare la acelaşi curs;
e) să acţioneze numai pe piaţa la termen.
195 Piaţa monetară

48. Când producti vitatea marginală a factorului substituit este mai mică
decât productivitatea marginală a factorului ce îl substituie, rata marginală de
substituţie este:
a) > 1;
b) < 1;
c) = 1;
d) = 0;
e) negativă.

49. Accesul la bunurile economice este reglat în economia de piaţă de către:

a) stat;
b) mărimea veniturilor;
c) cerere;
d) preţ;
e) mărimea economiilor.

50. Dacă multiplicatorul investiţilor este patru, înseamnă că:

a) la creşterea cu o unitate a venitului, consumul creşte cu 0,75 unităţi;
b) la creşterea cu o unitate a venitului, consumul creşte cu 0,25 unităţi;
c) la creşterea cu o unitate a venitului, consumul creşte cu 4 unităţi;
d) la creşterea cu 4 unităţi a venitului, consumul creşte cu 2 unităţi;
e) la creşterea cu 4 unităţi a venitului, consumul creşte cu o unitate.

51. Importul, deşi îşi are originea în necesităţile de producţie şi de consum,

este determinat în principal ca volum şi structură de:
a) cursul de schimb;
b) evoluţia preţurilor;
c) inflaţie;
d) posibilităţile oferite de export;
e) împrumuturile externe;

52. Câştigul unei bănci este de 4 ori mai mare decât cheltuielile de
funcţionare. Suma atrasă de la deponenţi şi acordată sub forma de credite pe
an este de 20 mil. u.m. Diferenţa dintre rata dobânzii la credite şi la depuneri
este de 5 puncte procentuale. Profitul şi cheltuielile de funcţionare ale băncii
sunt:
a) 1 mil. u.m. şi 3 mil. u.m.;
196 Piaţa monetară

b) 750.000 u.m. şi 250.000 u.m.;

c) 3 mil. u.m. şi 1 mil. u.m.;
d) 800.000 u.m. şi 200.000 u.m.;
e) 600.000 u.m. şi 400.000 u.m.

53. La o SRL, amortizarea este de 4 ori mai mică decât celelalte cheltuieli
materiale. Dacă salariile reprezintă 1/2 din costul total, atunci amortizarea:
a) este 1/10 din CT;
b) este 2/8 din CT;
c) este 1/8 din CT;
d) este 100.000 lei;
e) este 200.000 lei.

54. Costul marginal este cu 25 % mai mare decât costul mediu din ciclul
anterior. Costurile fixe reprezintă 25% din CTo şi 20% din CT1. Cunoscând
că producţia ciclului anterior a fost de 10.000 de bucăţi, iar costurile variabile
au fost de 2,25 mil. u.m., rezultă că nivelul costului marginal şi variaţia
producţiei reprezintă:

a) 1000; 12.000;
b) 475; 2000;
c) 375; 2000;
d) 225; 800;
e) 700; 12.000.

55. Salariile şi profitul la o firmă sunt egale şi se ridică împreună la 9 mil.

dolari. Ponderea celorlalte cheltuieli de producţie (cele materiale) în totalul
încasărilor firmei este de 55%. Încasările şi rata profitului calculată la cifra
de afaceri au mărimile:
a) 15 mil. şi 12,5%;
b) 20,5mil. şi 20,5%;
c) 20 mil. şi 22,5%;
d) 25 mil. şi 23,5%;
e) 18 mil. şi 16,5%.

56. O societate comercială A, cu un capital de 4 mil. u.m., obţine un profit de

300.000 u.m. la fiecare 3 luni cât durează o rotaţie. Fondatorii societăţii B
doresc să ştie ce capital ar trebui să aibă societatea lor pentru a obţine un
profit egal cu cel al societăţii A, în condiţiile în care, în domeniul lor de
activitate, pot efectua numai o rotaţie pe an. Capitalul societăţii B ar trebui să
fie:
197 Piaţa monetară

a) 11 mil. u.m.;
b) 10 mil. u.m.;
c) 12 mil. u.în.;
d) 14 mil. u.m.;
e) 16 mil. u.m.

57. Producţia unui agent economic creşte în T 1 cu 100% faţă de To, în

condiţiile în care numărul de lucrători sporeşte pe acelaşi interval cu 25%.
Salariul nominal în To este de 500.000 lei. Cunoscând, că sporirea salariului
nominal reprezintă 75% din creşterea productivităţii muncii, salariul nominal
în T1 va fi:
a) 700.000 u.m.;
b) 875.000 u.m.;
c) 725.000 u.m.;
d) 625.000 u.m.;
e) nedeterminabil.

58. Balanţa comercială a unei ţări: 1. include balanţă de plăţi; 2. este inclusă în
balanţa de plăţi; 3. poate fi excedetară, în timp ce balanţa de plăţi este deficitară; 4.
poate fi deficitară, în timp ce balanţa de plăţi este excedentară; 5. nu are nici o
legătură cu balanţă de plăţi. Răspunsul corect este:
a) (1,3,5); b) (1,2,3,4); c) (2,3,4); d) (1,3,4); e) (5).

59. Incidenţa inflaţiei importate va fi cu atât mai mare cu cât:

a) elasticitatea cererii pentru bunurile importate va fi mai mare;
b) ponderea bunurilor importate în totalul bunurilor cerute va fi mai mică;
c) inflaţia interna este mai mare;
d) elasticitatea cererii în raport de preţurile bunurilor importate va fi mai mică;
e) nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect.

60. Forţa de muncă este singurul factor de producţie variabil. Dependenţa

productivităţii marginale a muncii faţă de cantitatea de forţă de muncă
utilizată se prezintă astfel: Nr. lucrători (L) Producti vitate marginală a
muncii
1 10
2 15
5 13
10 10
198 Piaţa monetară

Când sunt utilizaţi 10 lucrători, producţia totală şi productivitatea medie a muncii

sunt:
a) 100; 10;
b) 114; 11,4;
c) 64; 6,4;
d) 48; 4,8;
e) nu se pot calcula.

61. În economia de piaţă, bursa asigură:

a) creşterea ratei dobânzii în economie;
b) transferarea operativă a capitalurilor individuale de la o firmă la alta;
c) cresterea nivelului de trai;
d) reducerea rolului economic al statului;
e) îmbunătăţirea cursului de schimb al monedei naţionale.

62. În faza de recesiune a ciclului economic se recomandă:

a) reducerea investiţiilor;
b) reducerea ratei dobânzii şi a fiscalităţii;
c) reducerea duratei zilei de lucru;
d) creşterea ratei dobânzii şi a fiscalităţii;
e) creşterea exporturilor şi reducerea indemnizaţiei de şomaj.

63. Dacă pentru diferite niveluri de producţie se cunosc costurile fixe şi

costurile variabile globale se pot determina:
a) productivitatea muncii;
b) productivitatea capitalului;
c) costul marginal;
d) profitul unitar;
e) utilitatea marginală.

64. Când numărul personalului ocupat creşte, producţia totală creşte dacă:
1. Productivitatea marginală a muncii creşte;
2. Productivitatea marginală a muncii scade;
3. Productivitatea marginală a muncii rămâne constantă;
4. Productivitatea marginală a muncii devine negativă;
5. Productivitatea marginală a muncii devine zero.
Alegeţi varianta corectă: a) (1,2,3); b) (1,2,3,5); c) (1,3); d) (1,3,5); e) (1,2,3,4,5).

65. Când preţul de vânzare al unui bun creşte (cantitatea vândută constantă)
199 Piaţa monetară

profitul total creşte dacă:

1. Costul unitar este constant;
2. Costul unitar scade;
3. Costul unitar creşte strict proporţional cu creşterea preţului;
4. Cursul de schimb al monedei se îmbunătăţeşte;
5. Statul mareşte fiscalitatea (taxarea) asupra consumului;
Alegeţi varianta corectă:
a) 1,2,3,4,5; b) 1,3,5; c) 1,2,3,4; d) 1,2,3; e) 1,2.

66. La o societate comercială dependenţa costului total faţă de volumul

producţiei se prezintă astfel:
Q (buc.) 0 1 2 3 4 5 6
CT (u.m.) 100 180 240 340 400 450 530
Când producţia este de 4 bucăţi costul fix, costul variabil, costul variabil mediu şi
costul marginal au nivelurile (în ordine):
a) 200; 240; 48; 70;
b) 100; 300; 75; 60;
c) 100; 370; 74; 70;
d) 100; 930; 93; 70;
e) 0; 285; 56,25; 70.

67. Când utilitatea marginală este zero, utilitatea totală este:

a) minimă;
b) zero;
c) maximă;
d) pozitivă dar descrescătoare;
e) egală cu unu.

68. Menţinerea unui grad scăzut de satisfacere a cererii interne un timp

îndelungat, are ca efect:
1. mărirea salariului real;
2. o dezvoltare economică intensivă;
3. frânarea exporturilor;
4. creşterea datoriei externe;
5. creşterea importurilor.
Alegeţi altemativa corectă:
a) (3,4,5); b) (2,3,4,5); c) (1,2,4); d) (1,2,3); e) (1,2,3,4).

69. Se cunosc următoarele date: costurile fixe reprezintă 3/8 din costurile
totale, iar costurile totale sunt cu 20% mai mici decât incasările. Ştiind că
200 Piaţa monetară

producţia vândută este de 100.000 buc. şi că preţul unitar este de 2 mil. lei,
costurile variabile sunt:
a) 160 miliarde u.m.;
b) 83,3 miliarde u.m.;
c) 100 miliarde u.m.;
d) 180 miliarde u.m.;
e) 60 miliarde u.m.

70. Rata consumului are o tendinţă de reducere atunci când:

a) venitul scade;
b) venitul rămâne constant;
c) rata economiilor scade;
d) creşte costul total global;
e) venitul creşte.

71. Se află în relaţie invers proporţională:

a) salariul real şi salariul nominal;
b) masa monetară şi preţurile;
c) cursul de schimb valutar şi oferta de valută;
d) productivitatea muncii şi durata muncii;
e) puterea de cumpărare a monedei şi salariul real.

72. La aceleaşi resurse folosite, creşterea consumurilor medii de producţie

determină:
a) creşterea ofertei;
b) reducerea ofertei;
c) atenuarea inflaţiei;
d) reducerea utilităţii marginale;
e) presiunea pe piaţa bunurilor.

73. Identificaţi afirmaţia falsă:

a) pieţele ce compun piaţa mondială sunt interdependente;
b) statul se implică in comerţul internaţional;
c) balanţa de plăţi este componentă a balanţei comerciale;
d) deficitul cronic al balanţei de plăţi indică o situaţie economică precară;
e) balanţa comercială este o componentă a balanţei de plăţi.

74. Următoarele măsuri anticriză favorizează şi reducerea şomajului:

a) creşterea cheltuielilor publice;
b) creşterea fiscalităţii;
c) creşterea ratei dobânzii;
201 Piaţa monetară

d) frânarea investiţiilor;
e) reducerea cheltuielilor publice.

75. Absorbţia ca dezechilibru pe piaţa bunurilor se caracterizează prin:

a) concurenţa puternică între vânzători;
b) preocuparea deosebită pentru îmbunătăţirea calităţii;
c) posibilitatea cumpărătorilor de a alege;
d) o ofertă mai mare decât cererea;
e) concurenţa puternică intre cumpărători.

76. Consumul capitalului fix se înregistrează:

a) numai în expresie .fizică;
b) numai în expresie valorică;
c) atât în expresie fizică cât şi valorică;
d) sub formă de consum specific;
e) în calitate de costuri variabile.

77. La fixarea nivelului normal al costurilor trebuie să se ia în considerare:

a) volumul capitalului fix;
b) costul întreprinderii cu cea mai bună poziţie competitivă din acel domeniu;
c) numărul de salariaţi;
d) uzura morală a capitalului fix;
e) costul cel mai ridicat realizat de întreprindere în perioadă anterioară.

78. Odată cu creşterea cantităţii consumate dintr-un anumit bun economic

utilitatea economică:
a) individuală creşte, totală descreşte;
b) individuală descreşte, totală descreşte;
c) individuală descreşte, totală creşte;
d) individuală este constantă; totală creşte;
e) individuală descreşte, totală nu se modifică.

79. Balanţa comercială excedentară demonstrează că ţara respectivă:

a) exportă o cantitate de bunuri egală cu cea importată;
b) importă o cantitate de bunuri mai mare decât cea exportată;
c) obţine un surplus de venituri în valută;
d) înregistrează un deficit de valută din operaţiile de import -export.

80. În modelul ideal al economiei de piaţă rolul "mâinii invizibile", care

direcţionează opţiunile economice ale fiecăruia, este îndeplinit de către:
202 Piaţa monetară

a) mecanismul pieţei şi intervenţia statului;

b) mecanismul preţurilor şi concurenţei;
c) mecanismul pieţei şi al concurenţei;
d) mecanismul reclamei şi al subvenţiilor;
e) toate cele de mai sus nu sunt adevărate.

81. Între factorii care influenţează invers proporţional masa profitului se

numără:
a) preţul bunului;
b) numărul de rotaţii ale capitalului folosit;
c) costul unitar;
d) calitatea bunurilor;
e) utilitatea totală.

82. În condiţiile în care salariul real creşte mai încet decât cresc preţurile
bunurilor de consum, salariul nominal:
a) creşte mai repede decât preţurile;
b) creşte mai încet decât preţurile;
c) creşte mai încet decât salariul real;
d) creşte în acelaşi ritm cu preţurile;
e) nu se modifică.

83. Cursul de schimb dintre două monede convertibile depinde de:

a) calitatea materialului din care sunt confecţionate;
b) raportul dintre mărimea şi forţa economică ale celor două ţări care au emis
monedele respective;
c) raportul dintre cererea şi oferta de bani naţionali şi dintre puterea de cumpărare a
celor două monede;
d) hotărârile autorităţilor statale;
e) raportul dintre volumul de bunuri din cele două __________ţări.

84. Piaţa cu situaţie de monopol presupune:

a) atomicitatea cererii şi ofertei;
b) atomicitatea ofertei;
c) întărirea liberei concurenţe;
d) atomicitatea cererii;
e) o bună satisfacere a cererii.
203 Piaţa monetară

85. Din oferta de muncă nu fac parte:

a) cei apţi de muncă;
b) funcţionarii publici;
c) cadrele didactice din învăţământul particular;
d) şomerii;
e) studenţii.

86. Cursul titlurilor fiduciare pe piaţa secundară depinde de numeroşi factori

economici şi extraeconomici, decisiv fiind în ultimă instanţă:
a) rata dobânzii;
b) raportul dintre cererea şi oferta de titluri;
c) inflaţia;
d) numărul societăţilor pe acţiuni;
e) productivitatea marginală.

87. Gradul de rentabilitate al unităţilor economice se exprimă (măsoară) prin:

a) volumul încasărilor pe o perioadă dată;
b) suma profitului + costul;
c) preţul de vânzare al producţiei - salariile plătite + impozitele achitate;
d) raportul dintre cifra de afaceri şi numărul de salariaţi;
e) rata profitului;

88. Întâlnirea cererii, exprimată de câţiva cumpărători, cu oferta, exprimată

de o infinitate de vânzători reflectă:
a) piaţa monopolistică;
b) piaţa de oligopson;
c) piaţa de oligopol;
d) piaţa de monopol;
e) piaţa cu concurenţă perfectă.
89. În momentul To volumul economiilor este de 200 mld. u.m. iar rata
consumului este de 75% în momentul T 1 volumul economiilor este de 300 mld
u.m. iar rata consumului este de 70%. Înclinaţia marginală spre consum în
perioada To –T1 este:
a) 1/4;
b) 1/3;
c) 1/5;
d) 1/6;
e) 1/2.
204 Piaţa monetară

90. La o sporire a salariului real cu 20% şi la o creştere a preţurilor de

consum cu 20%, salariul nominal:
a) creşte cu 144%;
b) creşte cu 44%;
c) creşte cu 24,4%;
d) se reduce cu 44%;
e) se reduce cu 84,5%.

91. Venitul adus de o obligaţiune este de 10.000 u.m. la o rată a dobânzii de

10%. Dacă rata dobânzii creşte cu 25% cursul obligaţiunii în T1 faţă de To:
a) creşte cu 20.000 u.m.;
b) scade cu 20.000 u.m.;
c) scade cu 12.500 u.m.;
d) creşte cu 12.500 u.m.;
e) informaţiile sunt insuficiente, nu permit determinarea modificării absolute a
cursu1ui obligaţiunilor.

92. 0 societate comercială contractează un împrumut de 100 mil. u.m. pe 5 ani

pe principiul dobânzii simple cu o rată a dobânzii de 30% rambursabil în 5
tranşe anuale egale. Dobânda pe care o va achita băncii în cel de-al doilea an
este:
a) 30 mil.;
b) 20 mil.;
c) 15 mil.;
d) 24 mil.;
e) 10 mil.

93. Acţionează în direcţia creşterii preţului de echilibru:

a) diminuarea preţurilor pe piaţa factorilor de producţie;
b) scăderea preţu1ui unitar al factorilor de producţie şi creşterea consumului
specific (fizic);
c) găsirea de către producători a unor modalităti de a produce mai ieftin;
d) creşterea veniturilor cumpărătorior;
e) scăderea concomitentă şi propoţională a cererii şi ofertei.

94. Pe piaţa schimburilor valutare cursul operaţiunilor la termen este în

general:
a) mai mic decât cursul1a vedere;
b) mai ridicat decât cursul1a vedere;
c) identic cu cel la vedere;
d) mai dinamic decât cursu1 la vedere;
205 Piaţa monetară

e) mai ridicat decât cursu1 la vedere deoarece numai el este afectat de inflaţie.

95. Inflaţia afectează negativ:

a) exportu1 şi importul;
b) veniturile tuturor agenţilor economici;
c) economiile şi pe agenţii economici cu venituri mici şi fixe;
d) pe speculatorii de valută;
e) pe debitori.

96. Când producţia este zero nu are valoare zero:

1. costul mediu variabil;
2. costul fix;
3. costul marginal;
4. costul total;
5. productivitatea marginală a muncii.
Alegeţi varianta corectă:
a) (1,2,3); b) (2,3,4); c) (3,4,5); d) (2,4); e) (1,3).

97. La o cifră de afaceri de 100 mil. u.m. şi o rată a profitului calculată la cifra
de afaceri (CA) de 10% pentru că rata profitului să devină 15% în condiţiile
păstrării cifrei de afaceri, costurile de producţie:
a) scad cu 10 mil.;
b) scad cu 20 mil.;
c) cresc cu 15 mil.;
d) cresc cu 0,5 mil.;
e) scad cu 5 mil.

98. Viteza de rotaţie a capitalului se poate exprima:

a) numai prin durata unei rotaţii;
b) numai ca număr de rotaţii pe o durată determinată de timp;
c) prin masa anuală a profitului
d) prin cantitatea de produse obţinute în decursul unei perioade;
e) atât prin durata unei rotaţii, cât şi ca număr de rotaţii.

99. Cantitatea de bani naţionali în circulaţie creşte atunci când:

a) afacerile sunt în regres;
b) creşte excedentul bugetar;
c) creşte volumul de bunuri economice pe piaţă;
d) agenţii economici solicit schimbarea monedei naţionale în valută;
e) intrările de valută sunt mai mici decât ieşirile de valută.
206 Piaţa monetară

RĂSPUNSURI

1. Răspuns corect c. Consumul intermediar este efortul făcut de o economie

naţională pentru obţinerea PGB-ului, exprimat sub forma bunurilor consumate.
Creşterea mai rapidă a consumului intermediar în raport cu PGB echivalează cu
creşterea ponderii acestuia în PGB,deci cu o creştere a raportului consum
intermediar/PGB. In consecinţă, eficienţa economică scade.

2. Răspuns corect d. Costul fix mediu se determină ca un raport între costul fix si
producţie: CF/Q. Cum costul fix este acelaşi indiferent de producţie, creşterea
producţiei antrenează reducerea CFM. În această situaţie raportul dintre dinamica
producţiei şi cea a costului variabil este lipsită de relevanţă. Este bine de ştiut, însă,
că dacă producţia creşte mai încet decât costul variabil, costul variabil mediu
scade, deci şi costul total mediu scade.

3. Răspuns corect e. Costul marginal este costul ultimei unităţi produse si se

determină ca raport între sporul costurilor variabile si sporul producţiei: CM =
(CV1- CV0)/(Q1-Q0). Cum costurile variabile cresc de 2,7 ori, putem scrie
că:CV1 = 2,7CV0. Producţia creşte cu 170% se scrie: Q1=(270/100)Q0. În
consecinţă: CM = (2,7CV0- CV0)/(2,7Q0-Q0) = CV0/Q0=CVM0.

4. Răspuns corect b. Când productivitatea muncii creşte, creşte producţia obţinută

pe fiecare salariat, ceea ce înseamnă că în acelaşi timp de muncă salariaţii vor
produce mai mult. În consecinţă, scade timpul de muncă pe unitate de produs.

5. Răspuns corect b. Costurile variabile includ în întregime numai cheltuielile cu

materii prime şi cu combustibilul pentru fabricaţie, adică acele cheltuieli care
depind de producţie. Consumul de capital include şi consumul de capital fix, care
este componentă a costurilor fixe; de asemenea, combustibilul pentru încălzit nu
depinde de producţie, deci este un cost fix. Costurile salariale pot fi şi ele fixe şi
variabile, deci numai o parte se includ în costurile variabile.

6. Răspuns corect c. Munca este remunerată în funcţie de cantitatea, calitatea şi

eficienţa muncii. După cum cunoaşteţi, salariul depinde hotărâtor de
productivitatea muncii. Vârsta nu este un criteriu în stabilirea salariului (de
exemplu, dacă o femeie casnică se angajează la vârsta de 40 de ani, ea nu va primi
un salariu mai mare decât o tânără de 20 de ani cu o ocupaţie echivalentă numai
datorită vârstei).

7. Răspuns corect c. Cursul acţiunilor este preţul acestora pe piaţa financiară.

Dobânda este preţul creditului, salariul este preţul muncii, iar cursul de schimb este
207 Piaţa monetară

preţul 109 monedei nationale în monedă străină. Suma de bani plătită pentru un
bun economic este preţul acelui bun.

8. Răspuns corect b. Nu orice bun economic este marfă. De exemplu, atunci când
vă pregătiţi singuri o omletă, acea omletă va ocazionează un efort, ea este un bun
economic. Dar omleta este folosită pentru autoconsum, deci nu intră în tranzactii şi
nu este marfă. Sfera bunurilor economice este mai largă evident decât sfera
mărfurilor.

9. Răspuns corect A. Când durata unei rotaţii a capitalului creşte, viteza de rotaţie
a acestuia s cade şi masa profitului scade. De exemplu, dacă durata creşte de la 2
luni la 3 luni: firma va obţine producţie, respectiv profit de 4 ori pe an în loc de 6
ori , deci profitul anual va fi mai mic. Referitor la varianta 4, nu orice creştere a
preţurilor este inflaţionistă, ci numai una generalizată. Chiar şi în condiţiile unei
creşteri generalizate a preţurilor, vorbim de inflaţie numai atunci când apare
concomitent şi reducerea puterii de cumpărare a banilor.

10. Răspuns corect c. Cererea reprezintă cantitatea dintr-un bun economic pe care
un consumator doreşte şi poate să o cumpere în decursul unei perioade în funcţie
de preţ. De exemplu, nimeni nu ne împiedică să ne dorim un computer din ultima
generaţie, dar dacă venitul nu ni-l permite, dorinţa noastră nu se va manifesta ca
cerere pe piaţă. Cererea este aşadar mai mică decât nevoia de bunuri economice.

11. Cunoaştem următoarele date:

CA=500 mil., constantă;
Pr'=10% la cost în T0;
Pr'=10% la cifra de afaceri (CA) în T1.
Trebuie să calculăm sporul absolut al profitului: ΔPr=Pr1-Pr0.
Rata profitului la cost se determină: Pr' =(Pr/CT)100, de unde rezultă că în T o
avem: 10=(Pr0/CT0)x100, ceea ce înseamnă că Pr0=0,l CT 0. Dar cifra de afaceri
este suma costului şi a profitului total: CA=Pr+CT. Înlocuim şi rezult ă că
CA=l,lCT0, de unde
CT0=500 mil./1,1=454,54 mil. Profitul este diferenţa dintre cifra de afaceri ş i CT:
Pr0=500 mil. - 454,54 mil., adică Pr0 = 45,45 mil. Profitul în T1 îl determinăm din
rata profitului la cifra de afaceri din T1, astfel: 10=(Pr1 /CA) 100, de unde Pr1=0,1,
CA=50 mil. Sporul profitului va fi: ΔPr=Pr1-Pr0, deci ΔPr =4,55 mil., ceea ce
înseamnă că răspunsul correct este b.

12. Cunoaştem următoarele date:

PGB=10.000 mld.;
208 Piaţa monetară

CCF=4000 mld.
Trebuie să găsim informaţii cu privire la consumul intermediar. Atenţie! Nu
confundaţi consumul intermediar cu consumul de capital fix. Consumul
intermediar cuprinde bunurile consumate pentru producerea altor bunuri (în
general, capitalul circulant), iar consumul capitalului fix se referă la capitalul
consumat şi amortizat în perioada de calcul. Cunoaştem că PGB=PIB+Ci, iar
PIB=PIN+CCF. Din aceste relaţii rezultă că PGB=PIN+CCF+Ci, adică
10.000=PIN+Ci+4000, de unde rezultă că Ci este mai mic de 6000 mld., deci
răspunsul corect este c.

13. Cunoaştem următoarele date: Ip=75%. Trebuie să aflăm indicele puterii de

cumpărare.
Atenţie! Dacă preţurile scad cu 25% aceasta nu înseamnă că puterea de cumpărare
creşte cu 25%, deoarece în cazul preţurilor cei 25% se aplică pe nivelul mediu al
preţului (P), pe când în cazul puterii de cumpărare cei 25% se aplică pe puterea de
cumpărare (Pc); evident 25 %P≠25%Pc. În cazul nostru, indicele puterii de
cumpărare, Ipc=l/Ip, de unde rezultă că acesta va fi Ipc=1/0,75=1,33, ceea ce
înseamnă că puterea de cumpărare creşte cu 33%, deci răspunsul corect este c.

14. Cunoaştem următoarele date:

Qo=200t;
CT1=8 mil.;
Q1=0,9Qo=180t;
CV1 =5,4 mil.;
ICV=IQ=90%.
Trebuie să calculăm: CVM0, CF0 şi CT0.
Din ICV=IQ=90% rezultă că CV1=0,9CV0, de unde CV0=5,4 mil./0,9, deci
CV0=6 mil.;
CVM0=CV0/Q0=6 mi1./l200t, adică CVM0=30.000 lei/t.
CFo=CF1=CT1-CV1, deci CF=2,6 mil.lei.
CT0=CF +CVo, deci CTo=8,6 mil. lei.
Răspuns corect c.

15. Problema se rezolvă mai uşor dacă aşezăm datele într-un tabel de forma:
Q 11 12 13
CT(mii) 1000 ?(1180) 1280
CM(mii) - ? 100
Costul marginal este costul ultimei unităţi produse, deci:
CM = [CT(13) - CT(12)]/(13 - 12) = 100.000, de unde rezultă că:
CT(12) = CT(13) - 100.000 = 1180 mii.
Costul marginal al celei de-a douăsprezecea unităţi este:
209 Piaţa monetară

CM = (1180 - 1000)/(12 - 11) = 180 mii lei.

Răspunsul corect este b.

16. Cunoaştem următoarele date:

Pr' 0 = 15% la cost în T0;
CT1 = 1,5CT0;
Pr'1 = 15%+5% = 20% la cost în T1
Atenţie! Nu confundaţi formularea creşte cu 5% cu afirmaţia creşte cu cinci
puncte procentuale. Dacă rata profitului ar fi crescut cu 5%, am fi scris Pr'1=
1,05Pr'0= 15,75%. Dar creşte cu cinci puncte procentuale înseamnă: Pr’1: = Pr'
0+5%= 20%; Trebuie să determinăm modificarea relativă a profitului. Pentru a
determina indicele profitului, scriem cele două rate ale profitului astfel: Pr'0= Pr0 /
CT0= 15/100, de unde Pr0= 0,15CT0 şi Pr'1= Pr1 /CT1 = 20/100. Dar CT1 =
1,5CTo, deci Pr'1= Pr1 / 1,5CTo= 0,2. De aici rezultă că Pr1= 0,3CT0. Indicele
profitului va fi: Pr1/ P r0 = 0,3CT0/ 0,15CT0= 2 sau 200%. În concluzie, profitul
creşte de două ori, deci se dublează: Răspunsul corect este b.

17. Cunoaştem următoarele date:

c=80%=C/V; În cazul nostru venitul este PIN. Valoarea bunurilor realizate în ţară
(PIN)=1 mil. de lei;
In=300.000;
EXP=400.000;
IMP=390.000.
Trebuie să decidem dacă pe piaţă există presiune sau absorbtie. În consecinţă
trebuie să determinăm cererea agregată şi oferta agregată şi să le comparăm între
ele. După cum ştiţi, cererea globală este: CG=C+In+EXP iar oferta globală este
OG=PIN+IMP; Calculând vom avea: CG=0,8 mil. + 300.000 + 400.000 =1,5 mil.;
OG=1 mil.+390.000= 1,390 mil. Observaţi că cererea este mai mare decât oferta cu
110.000, ceea ce înseamnă că pe piaţă există absorbţie în valoare de 110.000;
Răspunsul corect este c.

18. Cunoaştem că depozitele în sistemul bancar cresc cu 100 mld. de lei. Aşa cum
cunoaşteţi din lecţia "Piaţa monetară", băncile comerciale au capacitatea de a crea
monedă prin acordarea de credite. Metaforic vorbind, un credit nou acordat devine
sursă de noi credite, deoarece cel puţin o parte din el se întoarce la bancă. Băncile
comerciale sunt singurele instituţii care au capacitatea legală de a acorda credite
peste valoarea depozitelor constituite. De exemplu, dacă în această ţară băncile
sunt obligate să păstreze o rezervă la banca centrală de 30%, ele vor putea acorda
credite de 70 mld. din cele 100 mld. Nou constituite. Să presupunem că firma X
primeşte acest credit şi plăteşte un utilaj achiziţionat de la firma Y. Firma Y
210 Piaţa monetară

depune cele 70 mld. la bancă, iar acum în sistemul bancar apar 100 + 70 = 170 de
miliarde din care 30%=51 mld. se păstrează în rezervă, iar restul de 119 mld. se
acordă sub formă de credite ş.a.m.d. Evident, creditele acordate suplimentar sunt
mai mari de 100 mld. u.m. Răspuns corect b.

19. Cunoaştem următoarele date:

K= 200 mld.;
Ka = 0,9K = 180 mld.;
d'i = 1,5d'p;
Prb = 10 mld.;
Cf=2mld.
Trebuie să determinăm rata dobânzii plătite (d'p) şi rata dobânzii încasate (d'i) de
bancă. Cunoaştem următoarea formulă: Cib = Prb + Cf= Di -Dp. Rezultă că:
12 mld.=Di - Dp. Dar dobânda încasată de bancă este Di = C x d'i. Pe de altă parte,
banca plăteşte dobânda doar pentru capitalul atras de deponenţi, deci dobânda
plătită va fi: Dp=Ka x d’p.Să înlocuim: 12mld. = 200mld. x d'i - 180 mld. x d'p.
Cum d'i = 1,5d'p, vom avea:
12 mld.=200 mld. x 1,5d'p-180mld. x d'p = 120mld. x d'p.
Rezultă că rata dobânzii plătite va fi d'p = 10%, iar rata dobânzii încasate:
d'i = 15%. Răspunsul corect este a.

20. Cunoaştem următoarele date:

PGB = 100 mld. lei;
Ci = 20 mld. lei;
Kf = 80 mld. lei, amortizabil în 8 ani;
SVABs = 7 mld. - 9 mld. = - 2 mld. lei;
Trebuie să calculăm PIB şi PNN.
Din formula PIB=PGB-Ci, rezultă cu uşurinţă PIB=80mld. Aşa cum ştim,
PNB=PIB+SVABs=80-2=78 mld. lei.
Pentru a determina PNN trebuie să aflăm consumul de capital fix, conform relaţiei:
CCF=Kf/t=80 mld./8 ani=10mld./an.
PNN=PNB-CCF, deci PNN=68 mld. lei; răspuns corect d.

21. Răspuns corect a. Raţionalitatea exprimă eficienţa cu care sunt utilizate

resursele şi se determină ca un raport între cheltuieli şi rezultate sau între rezultate
şi cheltuieli. Consumul specific se calculează ca un raport între consumul de
capital circulant (cheltuială) şi producţia obţinută (rezultat), deci este un indicator
211 Piaţa monetară

al eficienţei economice. Costul total reflectă doar cheltuielile, iar încasările doar
rezultatele, deci sunt insuficiente în mod independent pentru a aprecia
raţionalitatea. Puterea de cumpărare şi viteza de rotaţie nu sunt legate în mod direct
de raţionalitatea economică.

22. Să rezolvăm problema cu ajutorul următorului tabel:

Q012345678
CT 3200 5000 6600 8000 8500 8950 9800 12000 15000
CTM - 5000 3300 2666 2125 1790 1633 1714 1875
CM - 1800 1600 1400 500 450 850 2200 3000
Din tabel se observă că CM începe să depăşească CTM de la cea de-a şaptea unitate
produsă. De altfel era suficient să calculăm numai CTM pentru a ne da seama de
acest lucru. De ce? Pentru că, după cum ştiţi, când CM este mai mare decât CTM,
pentru orice creştere a producţiei CTM creşte. Iar CTM începe să crească de la cea
de-a şaptea unitate produs; Răspuns: b.

23. Răspuns corect a. Investiţiile nete se concretizează în creşterea capacităţilor

de producţie şi, în consecinţă, în creşterea ofertei de bunuri şi servicii. Înlocuirea
echipamentului uzat nu se finanţează din investiţiile nete, ci din amortizare.
Amortizarea este procesul prin care se recuperează sumele cheltuite cu
achiziţionarea capitalului fix, urmând ca aceste sume să fie utilizate pestru
înlocuirea capitalului uzat. În ceea ce priveşte celelalte variante, este evident că
investiţiile conduc la creşterea numărului de locuri de muncă şi la creşterea
eficienţei economice şi a calităţii bunurilor.

24. Răspuns corect c. Dacă nu se iau în calcul relaţiile economice externe,

economia naţională apare ca un sistem izolat, fără legături cu alte ţări. În aceste
condiţii, ea nu va mai avea acces la surse externe de finanţare a investiţiilor
(credite externe şi investiţii directe ş.a.). Singura sursă de finanţare a investtiţiilor
este dată de economiile din interiorul ţării. La nivelul economiei naţionale,
economiile şi investiţiile vor fi egale. În schimb, la nivelul ramurilor sau unităţilor
economice acest lucru nu este neapărat valabil. Aceasta deoarece între unităţile
economice şi ramurile economice (sectoarele economice) pot exista legături
reciproce de finanţare. De exemplu, o firmă are nevoie de bani pentru investiţii şi
acoperă această nevoie cu un credit bancar şi nu cu economiile proprii.

25. Răspuns corect e. Salariul este suma de bani primită de factorul muncă pentru
contribuţia sa la activitatea economică. Pentru posesorul forţei de muncă, salariul
este un venit şi nu un cost. Salariul se poate afla în orice raport de mărime (mai
mare,. egal, mai mic) cu profitul şi este, la fel ca profitul, un venit impozabil. El
212 Piaţa monetară

creşte sau descreşte în funcţie de numeroşi factori (ca şi profitul) ş i în primul rând
de productivitatea muncii.

26. Răspuns corect d. În recesiune, se recomandă creşterea cheltuielilor publice,

atât pentru achiziţii de stat, cât şi pentru investiţii. Prin achiziţii publice, statul
stimulează firmele să producă; pentru a mări producţia firmele realizează investiţii
şi creează noi locuri de muncă, ceea ce determină o creştere a cererii, atât pe piaţa
bunurilor de producţie, cât şi pe piaţa bunurilor de consum. Producţia suplimentară
creată şi vândută fumizează venituri, care la rândul lor conduc la creşterea
consumului şi investiţiilor ş.a.m.d., astfel încât, treptat, economia depăşeşte
recesiunea. Observaţi că varianta a este cvasiopusă variantei d, deci incorectă.
Creşterea ratei dobânzii nu este recomandată deoarece frânează investiţiile.
Creşterea ratei rezervelor obligatorii antrenează o reducere a ofertei monetare a
băncilor şi, implicit, prin mecanismul cererii şi ofertei, o creştere a ratei dobânzii şi
o restrângere a masei monetare care nu sunt recomandate în recesiune. Creşterea
fiscalităţii lasă mai puţini bani unităţilor economice pentru consum şi investiţii,
deci nu se recomandă în recesiune.

27. Răspuns corect e. Oferta de muncă este munca pe care o pot depune membrii
societăţii în condiţii salariale. Elevii şi studenţii fără a muncii contra unui salariu,
au deja o ocupaţie: studiază. Ei nu se oferă decât ocazional să lucreze, motiv pentru
care nu sunt consideraţi ofertă de muncă; şomerii în schimb reprezintă ofertă de
muncă nesatisfăcută (fortă 113 de muncă neutilizată). Celelalte categorii
menţionate sunt ofertă de muncă efectiv activă (funcţionarii şi cadrele didactice)
sau potenţială (populaţia aptă).

28. Răspuns a; comparativ cu CTM, consumul specific este mai mic. Consumul
specific este consumul de capital circulant pe unitate de produs în expresie fizică
(bucăţi) sau valorică (u.m.). CTM include totalitatea consumurilor cu factorii de
producţie, inclusive capitalul circulant, pe unitate de produs, în expresie valorică,
deci este mai mare decât consumul specific. Relaţia dintre cele două variabile se
observă cu usurinţă din modul lor de determinare:
- consumul specific: csp=Kc / Q şi
- CTM=(Kc+A+Cs+alte costuri)/Q, în care am notat cu Kc capitalul circulant, cu A
amortizarea, cu Cs costurile salariale şi cu Q producţia.

29. Răspuns corect b. În reglarea masei monetare, băncile şi mai ales banca
central urmăresc menţinerea unui raport echilibrat între masa monetară şi cantitatea
de bunuri şi servicii de pe piaţă. Altfel spus, se urmăreşte stabilitatea puterii de
cumpărare a banilor şi prevenirea apariţiei inflaţiei. Deşi există multiple legături
213 Piaţa monetară

între politica monetară şi politica fiscală, reglarea masei monetare nu urmăreşte

reducerea fiscalităţii; reducerea fiscalităţii nu este un scop în sine, ci un mijloc de
stimulare a creşterii economice. Creşterea productivităţii muncii şi reducerea
duratei de rotaţie a capitalului depind de deciziile firmelor şi nu de
deciziile băncilor. Cât priveşte creşterea consumului şi reducerea economiilor,
acestea nu reprezintă obiective ale politicii economice; obiectivul este creşterea
venitului care antrenează, atât o creştere a consumului, cât şi o creştere a
economiilor.

30. Răspuns corect c. Balanţa comercială excedentară apare în cazul în care

exporturile sunt mai mari decât importurile. În aceasta situaţie, intrările de valută
în ţară din comerţul exterior depăşesc ieşirile, ceea ce inseamnă că economia
naţională în ansamblul său dispune de mai multă valută. Această monedă liber
convertibilă poate fi utilizată, parţial, pentru acoperirea obligaţiilor de plată ce
decurg din datoria ext ernă (dobânzi şi tranşe de împrumut). De asemenea, datorită
faptului că pe piată există o cantitate mai mare de monedă străină, se întăreşte
moneda naţională (creşte oferta de valut ă la aceeaşi cerere, deci creşte cursul
monedei naţionale). De aceea, excedentul balanţei comerciale este binevenit pentru
o ţară care se pregăteşte să-ş i declare moneda convertibilă. Suplimentul de valută
de pe piaţă poate fi cumpărat şi eventual utilizat de către banca centrală pentru a
sus ţine moneda naţională devenită convertibilă. Celelalt e
răspunsuri nu au nici o legătură cu întrebarea.

31. Răspuns corect b. Cunoaşteţi deja că putem determina PNN astfel:

PNN=C+In+G+En, în care C este consumul familiilor, In investiţia netă, G
consumul public şi En exportul net.
Se observa ca o creştere a exportului net (export minus import) conduce la o
creştere a venitului naţional. Dealtfel, creşterea exportului net poate fi interpretată
ca un transfer de venituri din străinătate în ţară. Reducerea exportului net
echivalează cu un transfer de venituri peste graniţă, deci cu reducerea veniturilor
interne. În varianta a, dacă PGB creşte mai repede decât PIB, evident eficienţa
economică scade, pentru că o unitate PIB se obţine cu un efort mai mare.
Controlul inflaţiei nu depinde numai de eficienţa comerţului exterior. Este adevărat
ca o monedă puternică rezultată dintr-un comerţ eficient, conduce la diminuarea
inflaţiei dar există şi alte căi de acţiune în acest scop. Celelalte două variante nu au
nici o legătură cu întrebarea.

32. Răspuns corect b. Cererea de muncă se exprimii prin numărul locurilor de

muncă, iar oferta de muncă prin populaţia aptă de muncă. Dacă numărul locurilor
214 Piaţa monetară

de muncă creşte, iar populaţia aptă scade, se îmbunătăţeşte gradul de ocupare, deci
scade şomajul.
Despre rata dobânzii şi masa monetără este greu de făcut o afirmaţie,
deoarece cele două variabile depind şi de acţiunile instituţiilor financiare. Cum
creşte numărul locurilor de muncă, înseamnă că şi producţia creşte, deci nu putem
afirma dacă pe piaţa bunurilor există presiune sau absorbţie.

33. Răspuns corect e. Dezvoltarea extensivă se face preponderent prin creşterea

cantităţii consumate din factorii de producţie; eficienţa economică în acest caz
poate cunoaşte orice evoluţie. În variantele a şi c, eficienţa creşte, în b scade, dar
nu putem afirma nimic cu privire la tipul de dezvoltare. Cum creşterea cantităţii
consumate este opusă economisirii generale (consum mai mic) a resurselor, nici
răspunsul d nu este corect.

34. Răspuns corect c. Când productivitatea globală creşte cu acelaşi consum de

factori, potrivit relaţiei: W=Q/(L+N+K), în care Q este producţia, L cantitatea de
muncă cheltuită, N factorul naturii consumat şi K capitalul consumat, înseamnă că
producţia creşte, deoarece L, K şi N sunt constante. În consecinţă:
- CTM=CT/Q scade pentru că CT este constant;
- CVM=CV/Q scade şi el;
- CFM=CF /Q şi CsM=Cs /Q scad, deoarece numărătorul este constant, iar Q
creşte;
- csp=Kc / Q scade munca cheltuită pe produs = Cs / Q scade.

35. Răspuns corect a. Oligopolul este piaţa pe care actionează câţiva producători,
dar pe care consumatorii sunt numeroşi, deci există atomicitatea cererii. În schimb,
pe o piaţă de oligopson sunt mulţi producătorii dar puţini consumatori. Răspunsul
e, câţiva cumpărători nu este corect, deoarece ni se cere să precizăm ce
caracterizează oligopolul şi nu caracterizează oligopsonul. Celelalte trei trăsături
(omogenitate, un singur vânzător şi un singur cumpărător) nu sunt întâlnite pe nici
una dintre pieţe.
36. Răspuns corect b. Gradul de lichiditate exprimă rapiditatea şi costurile cu care
un bun se transformă în alte bunuri economice. Banii au cel mai înalt grad de
lichiditate pentru că sunt acceptaţi în tranzacţii în condiţii de risc şi costuri minime
pentru deţinătorii lor. De exemplu, dacă doriţi să cumpăraţi un televizor cu 20 mil.
de lei numerar, primiţi fără nici un fel de costuri suplimentare televizorul în
schimbul banilor. Oriunde pe teritoriul României puteţi schimba leii în orice altă
marfă ceea ce înseamnă că ei sunt "lichiditate prin excelenţă".

37. Cunoaştem următoarele date:

Cre=6000 u.m./DM (curs de revenire la export);
215 Piaţa monetară

Cri=7500 u.m./DM (curs de revenire la import);

Csch=7000 u.m./DM (curs de schimb);
Piexp=72 mil. lei (preţ intern la export).
Trebuie să determinăm profitul operaţiunii de comerţ exterior.
Stim că Cre=Piexp/Peexp, deci vom avea 6000=72 mil. Lei/Peexp, de unde
Peexp=12.000 DM. Cu aceşti bani s-a realizat importul deci:
Cri=Piimp/Peimp şi vom avea 7500=Piimp/12.000 DM, de unde rezultă că
Piimp=90 mil. de lei. Prin urmare, această firmă a cheltuit în operaţiunea de comerţ
exterior 72 mil. de lei şi a obţinut 90 mil. de iei, deci a realizat un profit de 18 mil.
de lei. Răspunsul corect este c. La acest rezultat putem ajunge şi altfel: să
observăm că această firmă câştigă pentru fiecare marcă obţinută din export (7000 -
6000) = 1000 lei, iar pentru fiecare marcă cheltuită la import (7500 - 7000) = 500
lei. În total, ea câştigă la fiecare marcă (7500 - 6000) = 1500 de lei = (1000 + 500).
La 12.000 de mărci va câştiga 12.000 x 1.500 = 18.000.000 lei.

38. Cunoaştem următoarele date:

Nro=4000 (numerarul în To);
Mso = 80%M (moneda scripturală în To);
2000 u.m. se transformă în monedă scripturală, deci:
ΔMs = 2000 şi Nrl=2000 (numerarul în T1).
Trebuie să aflăm ponderea monedei scripturale în totalul masei monetare în T1.
Cum M=Nr+Ms, rezultă că M=0,8M+4000, de unde M=20.000 u.m.
Ms0=0,8x20.000=16.000 u.m.;
Ms1=Ms0+2000 =18.000 u.m.;
Ponderea monedei scripturale în masa monetară în T1 va fi:
Ms1 / M=18.000/20.000=90%.
Modificarea relativă a ponderii masei monetare în T1 faţă de To este:
(90% - 80%)/80%=12,5%. Deci ponderea creşte cu 12,5% sau cu 10 puncte
procentuale. Răspunsul este "c" şi nu "e" cum aţi fi tentaţi să alegeţi.

39. Stim că:

Încasările producătorilor cresc cu 40%; Preţurile cresc cu peste 40%.
Trebuie să determinăm tipul de elasticitate a cererii la preţ. Nu avem nimic de
calculat. După cum ştim, dacă:
- cererea este elastică şi preţul creşte, încasările scad pentru că scade cantitatea
cerută mai mult decât creşte preţul;
- cererea este inelastică şi preţul creşte, încasările cresc datorită faptului că
reducerea cantităţii cerute este inferioară creşterii preţului.
Concluzia? Cererea este inelastică. Răspuns corect b.
216 Piaţa monetară

40. Cunoaştem următoarele date:

V1=1000 u.m.; V1=1,25V0 ; c'=0,9; c1=80%.
Trebuie să determinăm ΔS şi ΔV.
Începem prin a calcula V0= V1 / 1,25 = 800 u.m.
Cum c' = 0,9, înseamnă că s = 0,1 şi k= 10.
Sporul economiilor este: ΔS=0,1xΔV, deci ΔS = 20 u.m. Sporul venitului este Δ
V= kΔS= 200u.m.
Răspunsul corect este e.

41. Cunoaştem următoarele date:

D=1400 u.m.;
Co=20.000 u.m. şi reprezintă valoarea nominală;
D'o=7%;
D' 1=7%+ 1 %=8%.
Trebuie să determinăm modificarea procentuală a cursului acestei obligaţiuni. Vom
utiliza relaţia: C=D / D', în care C este cursul obligaţiunii, D este venitul fix sau
cuponul obligaţiunii, iar D' rata dobânzii. Vom avea C1=1400 / 0,08=17.500 u.m.
Indicele cursului obligaţiunii va fi:
Ic = (17.500/20.000) x 100 = 87,5%, ceea ce echivalează cu o reducere a cursului
cu 12,5% (87,5%-100%). Răspunsul corect este c.

42. Răspuns corect c. Rata apţilor se determină ca un raport între populaţia aptă
de muncă şi cea totală şi arată cât din populaţia totală este aptă de muncă. Prin
urmare, arătă cât din populaţia totală este oferta de munca potenţială (poate lucra).
Rata de activitate arată cât din populaţia aptă lucrează efectiv, determinându-se ca
un raport între populaţia ocupată (efectiv activă) şi populaţia aptă de muncă. În
concluzie, din cei trei indicatori menţionaţi la varianta c putem determina populaţia
ocupată. Salariul nominal este important în stabilirea echilibrului pe piaţa muncii
(dar mai important este cel real), însă numai cunoaşterea nivelului
sau nu ne oferă nici o informaţie despre populaţia ocupată. Rata inflaţiei permite
cunoaşterea evoluţiei preţurilor şi a puterii de cumpărare, dar nu oferă informaţii
despre piaţa muncii. Rata şomajului exprimă cât din populaţia aptă de muncă nu
are un loc de muncă; se determină prin raportarea numărului de şomeri la populaţia
aptă de muncă. Ea nu oferă nici un fel de informaţii despre dimensiunea populaţiei
ocupate (este un indicator relativ şi nu unul absolut).

43. Răspuns corect c. Prin operaţiile la termen pe piaţa valutară se urmăreşte

protecţia în faţa deprecierii monetare care ar scumpi importurile şi le-ar face
ineficiente. De exemplu, să presupunem că aveţi o firmă importatoare de şampanie
217 Piaţa monetară

din Franţa şi că importaţi lunar 100 de sticle de şampanie a 150 FF bucata. Vindeţi
aceste sticle în ţară cu un milion de lei bucata.
Aceasta înseamnă că realizaţi un curs de revenire la import de 1.000.000/150
lei/FF, adică 6666,66 lei la un franc cheltuit. Dacă în ţară cursul de schimb este de
4000 de lei/FF, înseamnă că aveţi un câştig faţă de cursul de schimb de 2666,66 lei
/ FF. Aveti posibilitatea să cumpăraţi francii la vedere, cu 4000 de lei/FF şi să
achitaţi imediat importul, în avans, adică înainte de a încasa ceva pe şampanie în
ţară. Dar dacă aveţi ca termen de plată pentru import două luni, trebuie să-l plătiţi
efectiv peste 2 luni; nu ar fi raţional să vă imobilizaţi banii plătind importul
imediat. Dacă aveţi francii, îi puteţi păstra în cont 2 luni, după care faceţi plata.
Dacă nu îi aveţi, puteţi aştepta 2 luni, după care îi cumpăraţi la vedere şi plătiţi
importul. Dar dacă peste 2 luni cursul francului creşte, eficienţa importului va fi
mai mică, ba chiar puteţi avea pierderi. De exemplu, dacă peste 2 luni francul este
7000 de lei, pierdeţi (6666,66-7000)= -333,341ei / FF. De aceea, veţi cumpăra
francii la termen, cu scadenţă 2 luni, pentru un curs să spunem de 4500 de lei, caz
în care rămâneţi eficient. Aprecierea monedei ieftineşte importurile şi le face mai
eficiente, deci varianta d nu este corectă. Celelalte variante nu pot constitui un scop
al operaţiunilor la termen.

44. Răspuns corect a. Dacă dinamica productivităţii este inferioară dinamicii

producţiei, atunci dacă producţia creşte, productivitatea creşte mai încet; având în
vedere că productivitatea muncii este raportul între producţie şi numărul de
lucrători (Q/L), înseamnă că ceea ce frânează creşterea productivităţii este
creşterea numărului de lucrători, de unde rezultă că L creşte. Cum salariul mediu
pe salariat este constant, înseamnă că vor creşte şi costurile salariale totale, pentru
că Cs=SNxL, unde Cs sunt costurile salariale totale, iar L numărul de lucrători.

45. Cunoaştem următoarele date:

C=150-5Px;
Po=7 şi P1=9;
Trebuie să determinăm elasticitatea cererii la preţ: Ec/p. Vom utiliza relaţia:
Ec/p=(-ΔQ / ΔP) x (P0 / Q0).
Din ecuaţia din enunţ se determină Qo şi Q1 astfel:
Qo=150 - 35=115 şi Q1=150 - 45=105.
Elasticitatea va fi:
Ec/p=[(115 -105)/(9 -7)]x(7/115), deci Ec/p=7/23.
Cum coeficientul este subunitar, înseamnă că cererea este inelastică. Răspuns b.

46. Răspuns corect a. Reducerea valorii banilor face ca debitorii să restituie

creditorilor o sumă cu o putere de cumpărare mai mică. De exemplu, dacă la
31.12.2000 aţi împrumutat de la un prieten 100.000 de lei, iar în ianuarie 2001 rata
218 Piaţa monetară

inflaţiei a fost de 3,7%, veţi restitui prietenului la 1.02.2001 cei 100.000 dar ei nu
mai valorează decât 100.000/1,037=96.432 lei, ceea ce înseamnă că aţi câştigat
3568 de lei, din cauza reducerii puterii de cumpărare a leului. Desigur debitorii
câştigă atâta timp cât contractele de credit nu cuprind prevederi care să permită
creşterea ratei dobânzii în pas cu inflaţia.

47. Răspuns corect c. Un speculator la bursa de valori câştigă din diferenţa dintre
cursul la care vinde şi cel la care cumpără. Astfel, vânzătorul vinde titluri pe care
nu le are, la un curs să spunem C0. Dacă la scadenţă cursul scade, el va cumpăra
titlurile cu un C1 mai mic decât C0 şi le va vinde cumpărătorului cu C1, deci
câştigă diferenţa C1-C0. Cumpărătorul cumpără cu C1 şi speră să crească cursul.
Dacă C1 este mai mare decât C0, el cumpără de la vânzător mai ieftin, cu C0, după
care poate revinde titlurile la vedere cu C1 deci câştigă diferenţa.

48. Răspuns corect b. Rata marginală de substituţie exprimă cantitatea necesară

dintr-un factor de producţie pentru a compensa reducerea cu o unitate a celuilalt
factor, astfel încât producţia să nu se modifice (de exemplu, de câţi muncitori avem
nevoie dacă ni se strică o maşină, astfel încât producţia să fie aceeaşi). Ea se
determină astfel: RmS=Δx / -Δy=Wmy/Wmx, în care x şi y sunt cei doi factori. În
relaţie, x este factorul care substituie şi y este factorul substituit. În problemă
Wmy< Wmx, deci rata marginală de substituţie este mai mică decât 1.

49. Răspuns corect d. Economia de piaţă este preponderent o economie de

schimb, în care bunurile economice circulă sub formă de mărfuri. Pentru a avea
acces la un bun, trebuie să oferim ceva în schimbul său, ceva care într-o economie
monetară înseamnă o sumă de bani; acea sumă de bani este preţul bunului.

50. Răspuns corect a. Dacă multiplicatorul investiţiilor este 4, înseamnă că:

k=ΔV/ΔI=4. Dar Δ V=ΔC+ΔI, deci 4ΔI=ΔC+ΔI de unde ΔC=3ΔI. Noi avem
nevoie de o relaţie între ΔC şi ΔV, aşa că vom scrie: ΔC/ΔV=3ΔI/4ΔI=3/4. În
concluzie, dacă venitul creşte cu o unitate (ΔV=l), consumul creşte cu 3/4=0,75
unităţi.

51. Răspuns corect d. Exporturile sunt cele prin care o ţară obţine valută necesară
finanţării importurilor. De aceea, importurile sunt dimensionate în primul rând în
funcţie de posibilităţile oferite de export. Desigur că importurile depind şi de cursul
de schimb, de inflaţie şi de împrumuturile externe. De asemenea, ele depind şi de
cererea de bunuri de import de pe piaţă. Aşa cum cunoaşteţi, dacă moneda se
apreciază (pentru că scad preţurile de exemplu) sunt stimulate importurile, dar ele
219 Piaţa monetară

nu pot creşte, cel puţin pe o perioadă lungă, mai mult decât încasările din export.
Împrumuturile externe permit finanţarea pe termen scurt a importurilor şi depăşirea
valorii exporturilor de către importuri. Dar ele creează obligaţii de
plată viitoare şi nevoia unei balanţe comerciale excedentare în viitor, din care să se
acopere împrumuturile prezente; deci din nou importurile nu pot depăşi la nesfârşit
exporturile.

52. Cunoaştem următoarele date:

Cîb=4Cf (în care Cîb este câştigul bancar, iar Cf cheltuielile de funcţionare);
Ka=C=20 mil. u.m. (în care Ka este capitalul atras şi C volumul creditelor);
D'î-D'p=5%. Trebuie să aflăm profitul băncii şi cheltuielile sale de funcţionare.
Vom utilize următoarele formule: Cîb=Prb+Cf=Dî-Dp, în care Prb este profitul
băncii, iar Dî si Dp sunt ratele dobânzilor practicate de bancă. Prelucrând vom
avea: Cîb=CxD’î – CxD’p=C(D’î – D’p)=20 mil.u.m.x 5/100=1 mil.u.m. Dar
Cîb=Prb+Cf=4Cf de unde rezultă că: Cf=250.000u.m. şi
Prb=750.000 u.m.
Răspuns corect: b

53. Cunoaştem următoarele date:

A=1/4 Ccmat ( în care A este amortizarea si Ccmat sunt celelalte cheltuieli
materiale); Cs=1/2CT; Trebuie sa găsim o relaţie între A şi CT.
Vom scrie că: CT=Cmat+Cs=A+Acmat+Cs=5A+1/2CT. Rezultă că amortizarea
va fi: A= 1/10CT
Răspuns corect: a

54. Cunoaştem următoarele date:

CM=1,25CTM0;
CF=0,25CT0=0,2CT1
Q0=10.000 buc.
CV0=2,25 mil. de lei
Trebuie să determinăm CM si ΔQ.
Dacă CT0=CV0+CF şi CF=0,25CT0, înseamnă că CV0=0,75CT0. Calculăm
CT0=2,25 mil./0,75mil.lei=3 mil. lei u.m.
Costul fix va fi: CF=0,25x3 mil.=0,75 mil.lei;
Costul total in T1 este CT1=CF/0,2=3,75 mil.lei
Costul marginal este: CM=1,25CTM0, dar CTM0=3 mil./10.000, ceea ce înseamnă
că CM=375 lei. Dar CM=ΔCT/ΔQ, de unde ΔQ=ΔCT/CM. Cum ΔCT=CT1-
CT0=0,75 mil., înseamnă ca ΔQ=2000.
Răspuns corect:c

55. Cunoaştem următoarele date:

220 Piaţa monetară

Cs=Pr ( în care Cs sunt costuri salariale şi Pr profit total);

Cs+Pr=9 mil.u.m
Cmat/CA=0,55 ( în care Cmat sunt cheltuieli materiale şi CA încasările).
Trebuie sa determinăm CA si Pr’ la cifra de afaceri. Vom utiliza pentru început
relaţia CA=Cmat+Cs+Pr, de unde rezultă:
CA=0,55CA + 9 mil.u.m.,deci CA=20mil.u.m;
Profitul este Pr=9 mil.u.m./2=4,5 mil;
Rata profitului la cifra de afaceri va fi: Pr’=(4,5/20)x100, Pr’=22,5%.
Răspunsul corect este c.

56. Cunoaştem următoarele date:

KA=4 mil.u.m. (KA este capitalul firmei A); PrA=300.000/3 luni (PrA este profitul
firmei A obţinut la o rotaţie); PrB=1.200.000/an; Capitalul firmei B efectuează o
rotaţie pe an. Trebuie să vedem de ce capital are nevoie B pentru a obţine PrB.
Folosim regula de trei simplă:
Dacă la 4 mil....................................................................................300.000 profit
x....................................................................................................... 1.200.000 profit
Rezultă că X=(1.200.000x4)/300.000=16 mil.u.m. Răspuns corect e.

57. Cunoaştem următoarele date:

Ql=2Qo;
L1=1,25Lo;
SNo=500.000;
%ΔSN=0,75%Δ WL.
Trebuie să calculăm SN1
Conform relaţiei WL=Q/L, vom avea:
WL1=Ql/L1=2Q0/1,25Lo;
WL1=1,6 WL0, de unde creşterea productivităţii muncii este: %ΔWL=(1,6-
1)xl00=60%. Creşterea salariului nominal va fi:
%ΔSN=0,75%ΔWL=0,75x60%=45%, deci salariul nominal creşte cu 45%.
Aceasta înseamnă că SN1=1,45SN0, deci SN1=725.000 u.m ..
Răspuns corect c.

58. Răspuns corect c. Balanţa comercială este acea componentă a balanţei de plăţi
care reflectă exporturile şi importurile unei ţări. Balanţa de plăţi înregistrează
totalitatea plăţilor şi încasărilor din relaţiile unei ţări cu străinătatea. De aceea, este
posibil ca una dintre balanţe să fie deficitară, iar cealaltă excedentară. De exemplu,
când exporturile sunt mai mici decât importurile, balanţa comercială este
deficitară. Dar este posibil ca în ţară să intre capital străin sub forma investiţiilor
221 Piaţa monetară

din capital care să compens eze deficitul balanţei comerciale, astfel încât balanţa de
plăţi să fie excedentară.

59. Răspuns corect d. Dacă cererea pentru bunurile de import este inelastică, la o
creştere a preţurilor acestor bunuri cantitatea cerută scade mai puţin decât creşte
preţul; în consecinţă, veniturile importatorilor, care se calculează ca un produs între
preţ şi cantitatea vândută, vor creşte. De aceea, este avantajos pentru importatori să
reacţioneze la creşterea preţurilor externe prin creşterea preţurilor pe piaţa internă;
inflaţia se va accentua. De asemenea, creşterea preţurilor externe va fi resimţită cu
atât mai mult pe piaţa internă, cu cât ponderea bunurilor importate în totalul
bunurilor de pe piaţă este mare; deci varianta b nu este corectă.

60. Potrivit datelor din tabel şi relaţiei de calcul a productivităţii marginale:

Wm=ΔQ/ΔL, putem scrie: l0=[Q(1)-Q(0)]/(1-0), de unde Q(1) = 10;
15=[Q(2)-Q(1)]/(2-1), de unde Q(2)=25;
13=[Q(5)-Q(2)]/(5-2), de unde Q(5)=64;
10=[Q(10)-Q(5)]/(10-5), de unde Q(l0) = 114. Deci când se utilizează 10 lucrători
producţia totală este Q= 114, iar producvitatea medie este WL10 = 114/10=11,4.
Răspunsul corect este b.

61. Răspuns corect: b, deoarece reprezintă însăşi una atribuţiile bursei, prin care
acesta îşi justifică existenţa;
a) incorect – rata dobânzii se stabileşte pe piaţa monetară şi nu la bursă;
c) incorect – creşterea nivelului de trai se asigură în primul rând de către
dezvoltarea economiei, de creşterea productivităţii;

d) incorect – deşi în economia de piaţă rolul statului a scăzut simţitor, în ceea ce

priveşte piaţa capitalurilor deoarece pe această piaţă circulă valori foarte mari sub
forma hârtiilor de valoare, dar care reprezintă valori reale, există riscul lansării
unor hârtii fără acoperire ceea ce ar avea consecinţe foarte grave.Pentru a evita
acest lucru, s-a constituit, la noi, Comisia Naţională de Evaluare a Bunurilor
Mobiliare, în 1994. Ea are ca atribuţii chiar aprobarea funcţionării bursei de valori
şi controlează activitatea ei.
e) incorect – cursul de schimb al monedei este dat de mai mulţi factori printre care
cel mai important este raportul dintre cererea şi oferta de diferiţi bani naţionali
alături de puterea de cumpărare a monedei.

62. Varianta corectă: b) – aplicând impozite pe venit şi taxe pe consum mai mici,
222 Piaţa monetară

rămân mai multe venituri la îndemâna agenţilor economici încurajând consumul

(deci cererea) şi investiţiile - condiţii indispensabile relansării economiei, depăşirii
fazei de recesiune;
a) incorectă – reducerea investiţiilor micşorează oferta-economia scade;
c) incorectă – durata zilei de lucru scăzând, producţia deci oferta scad, nivelul de
dezvoltare al economiei scade;
d) incorectă – este inversul lui b cu consecinţele aferente;
e) incorectă – ambele determină scăderea cererii interne cu influenţă negativă
asupra nivelului de trai şi al economiei.

63. Varianta corectă: c – întrucât, costul marginal este de fapt suma costurilor
variabile. Sporul de producţie pe care-l desemnează costul marginal îl reprezintă de
fapt sporul de cost variabil – fixele rămân aceleaşi (constante);
a)+b) incorecte – productivitatea desemnând raportul dintre producţie şi consumul
factorului de producţie implicat, deci nu costul, ci eficienţa folosirii factorilor;
d) incorectă – profitul reprezintă diferenţa dintre preţul la piaţă al produsului şi
costul global (costul fix+costul variabil);
e) incorectă – satisfacţia resimţită de consumator prin consumarea ultimei doze
din bunul X şi nu preţul plătit pentru a obţine cu atât mai puţin costul care este
cheltuiala producătorului.

64. Varianta corectă 1, deoarece toate 3 variantele sunt corecte, veţi spune cum
aşa din moment ce variantele 1 şi 2 se exclud ? Dar analizaţi! Productivitatea se
exprimă producţie (Q). Productivitatea este rodnicia muncii, este o rezultantă totală
a productivităţii. Productivitatea marginală a muncii este productivitatea ultimilor
muncitori angajaţi. Chiar dacă ei produc la fel, mai puţin, sau tot atât decât ceilalţi,
producţia creşte cu numărul de produse realizate de ei;
d) incorectă, deoarece productivitatea devine negativă, scade producţia;
e) incorectă, productivitatea marginală zero, înseamnă că lucrătorii nou angajaţi
nu au produs deci producţia ramâne constantă.

65. Varianta corectă: d) (1,2,3).

Ştim că profitul evoluează direct proporţional cu preţul, deci, dacă costul este
constant deşi cantitatea vândută este aceeaşi, preţul crescând, creşte profitul.
Varianta 4 incorectă deoarece cursul de schimb se realizează pe piaţa valutară şi
este determinat de raportul cere ofertă şi puterea de cumpărare a celor 2 oferte.
Varianta 5 incorectă, profitul îl obţine producătorul, taxarea pe consum o plăteşte
populaţia.

66. Varianta corectă: b - Dacă ştiţi că la o producţie Q, costul total 100 reprezintă
223 Piaţa monetară

costul fix totul este foarte simplu. Cost variabil la o producţie 0 nu există pentru că
nu există producţie. La 4 buc. CT=400 deci 100 CF şi 300 cost variabil. Costul
marginal mediu se află împărţind costurile variabile CV la producţia obţinută.
Costul marginal se află scăzând din costul total al producţiei curente, costul total al
producţiei anterioare de 3 bucăţi deci 400- 340=60 iar CVM=CV/Q= 300/4=75.
Răspuns corect: 100, 300, 75, 60.

67. Varianta corectă c).

Utilitatea totală este satisfacţia resimţită de consumator prin consumarea tuturor
unităţilor unei mulţimi de bunuri, ori dacă, utilitatea marginală (suplimentară) este
zero, consumatorul are o satisfacţie totală maximă o doză suplimentară nemaifiind
agreată, nu mai reprezintă pentru el nimic. Din acest punct de vedere este evident
de ce variantele a) şi b) sunt incorecte.
Varianta d) - incorectă (reprezintă utilitatea totală şi nu marginală).
Variantă e) - incorectă.
UT = 1 înseamnă că utilitatea marginală nu poate fi egală cu 0, ci cu 1.

68. Varianta corectă: a, întrucât din cauza excesului de cerere căreia oferta nu-i
face faţă, cresc importurile, în defavoarea exportului care este frânat, şi în
consecinţă scăzând mijloacele de plată pentru import creşte datoria externă.
Varianta b, incorectă întrucât cuprinde varianta 2 care duce la creşterea
satisfacerii cererii.
Variantele c, d, e incorecte, cuprind factori contradictorii cerinţei formulate de
grilă.

69. Rezolvare:
Mai întâi, aflăm volumul încasărilor sau cifra de afaceri.
1) CA. = 2 mil. x 100.000 buc. = 200 miliarde u.m.
2) Aflăm apoi CT despre care ştim că reprezintă 80% din CA., deoarece ni se
spune că sunt cu 20% mai mici decât încasările (care reprezintă 100%)= 160
miliarde; CT=CF+CV; Spunându-ni-se că, costurile fixe reprezintă 3/8 din
costurile totale (160 miliarde), rezultă că, costurile variabile sunt egale cu 5/8, din
costurile totale => C.F.. 20 mil x 3 = 60 miliarde;
Răspuns corect: c), întrucât 5/8 x 160 miliarde = 100 miliarde.

70. Răspunsul corect: e) conform legii psihologice a înclinaţiei marginale spre

consum formulată de J.M. Keynes, atunci când creşte venitul, consumul creşte şi el
dar nu cu atât cu cât creşte venitul, ΔV>ΔC sau, ΔC<ΔV, asta înseamnă, ΔC/ΔV
este pozitiv dar subunitar, deci consumul care nu se reduce în mărime absolută
scade doar ca pondere într-un venit mai mare. Cum V=C+S adică, consum +
224 Piaţa monetară

economii, rezultă că într-un venit crescut ponderea (rata) consumului scăzând, va

creşte cea a economiilor, deci varianta c este incorectă.
Varianta d incorectă; consumul este funcţie de venit, costul pentru întreaga
producţie este dependent de cantitatea produs obţinută Q şi de costul unitar.

71. Varianta corectă: a) – conform definiţiei, productivitatea muncii este

rodnicia, eficienţa, muncii utilizate. Cu cât durata necesară producerii unui bun va
fi mai mică cu atât se vor produce mai multe bunuri, deci productivitatea va fi mai
mare şi invers.
Varianta a) incorectă – cu cât salariul nominal este mai mare se pot cumpăra mai
multe bunuri (evident funcţie de preţ). Salariul real este invers proporţional cu
preţul Sr=Sn/Ip.
Varianta b) incorectă – creşterea preţurilor duce la creşterea masei monetare –
direct proporţional.
Variantă e) incorectă – cu cât creşte puterea de cumpărare a monedei cu atât
creşte salariul real – conform definiţiei puterea de cumpărare a monedei =
cantitatea de bunuri şi servicii cumpărate cu o unitate monetară. Salariul real este
puterea de cumpărare a salariului nominal.

72. Varianta corectă b) – este evident că la un volum constant de producţie, creşte

cantitatea de resurse folosite pentru fiecare bun produs. Aceasta duce la scăderea
cantităţii de produse oferite Q<Fi şi evident contrazice varianta a, care e incorectă;
Varianta c) incorectă, întrucât inflaţia nu se atenuează ci creşte datorită faptului
că la o masă monetară (M) existentă pe piaţă va corespunde o ofertă mai mică, vor
exista mai mulţi pe unitate de efect-util inflaţia se agravează prin creşterea
costurilor.
Varianta d) incorectă – vizează consumul şi nu producţia
Variantă e) incorectă – scade oferta, creşte cererea, creşte absorbţia pieţei şi nu
presiunea. Aceasta creşte când oferta > cererea.

73. Varianta corectă (adică incorectă) este c) – balanţa comecială este

component esenţială a balanţei de plăţi întrucât cea comercială se referă numai la
exportul şi importul demărfuri în vreme ce balanţa de plăţi reprezintă încasările şi
plăţile privind: balanţa serviciilor (comerţul invizibil), balanţa mişcărilor de
capital, a rezervelor valutare etc.
Varianta a) este incorectă (corectă) – între pieţele ce compun piaţa mondială se
stabilesc numeroase interdependenţe – fiecare piaţă naţională este o parte a pieţei
mondiale.
Varianta b) incorectă (corectă) – statul se implică în comerţul internaţional, atât
în calitate de agent economic, cât şi prin legis laţia economico-financiară pe care o
elaborează.
225 Piaţa monetară

Varianta d) incorectă (corectă) – deficitul balanţei de plăţi este consecinţa unei

activităţi economice externe ineficiente. Ea înseamnă în fapt reducerea încasărilor
în valută,lipsa lichidităţilor valutare la import şi o depreciere a situaţiei economice.
e) este corectă (incorectă) conform argumentelor de la c).

74. Varianta corectă a) – prin majorarea cheltuielilor publice efectuată de la

bugetul de stat - chiar printr-o emisiune monetară suplimentară, se măreşte cererea
globală, ceea ce incită la mărirea ofertei. Pentru a mări oferta, producătorii fac
angajări suplimentare de forţă de muncă, ceea ce reduce şomajul.
Varianta b) este incorectă deoarece creşterea fiscalităţii reduce cererea din cauza
taxelor mari şi a unui venit mai mic, acest lucru influenţând oferta, întreprinzătorii
îşi reduc activitatea şi concediază forţa de muncă agravând şomajul.
Varianta c) incorectă – în cazul creşterii ratei dobânzii, deci a preţului creditului
şi al frânării investiţiilor, când producătorii procedează într-o manieră similară
variantei b.
Varianta e) incorectă – reducerea cheltuielilor publice acţionează în acelaşi sens,
dar prin venitul cumpărătorilor care scade şi de data aceasta ofertă este
nesatisfăcută, producătorii, reacţionând în concecinţă prin restrângere de activitate
- concedieri şi creşterea şomajului.

75. Varianta corectă e) – atât absorbţia, cât şi presiunea sunt stări de dezechilibru
a economiei care afectează în proporţii diferite cumpărătorii şi vânzătorii. Când
piaţa se caracterizează prin absorbţie vânzătorii produc oricât şi oricum, cererea
fiind mai mare decât oferta - în aceste condiţii vânzătorii îşi selectează
cumpărătorii. Concurenţa se manifestă puternic între cumpărători
Variantele a, b, c, d incorecte, caracterizează starea opusă şi anume presiunea.

76. Varianta corectă b) deoarece consumul de capital fix nu se poate evalua fizic
ţinând cont de faptul că el cuprinde hale, depozite şi echipamente de producţie
(utilaje,maşini, unelte, agregate, instalaţii etc.) nu putem preciza cât s-a consumat
din ele fizic prin utilizare.
Variantele a) şi c) sunt incorecte întrucât conţin consumul fizic, care nu se poate
evalua. Varianta d) este incorectă, intrucât consumul specific, se referă la
consumul de capital circulant şi nu fix.
Variantă e) este incorectă deoarece consumul de capital fix este reflectat de
costul fix şi nu de cel variabil.

77. Varianta corectă b) – competitivitatea unei întreprinderi este dată de eficienţa

ei, adică de productivitate şi rentabilitate alături de o înaltă calitate a produsului.
Cu cât costurile obţinute de firmă sunt mai mici, iar pe piaţă preţul produselor este
mai mare, el se înscrie sub preţul de echilibru, ceea ce îi asigură un profit cert, deci
226 Piaţa monetară

va trebui să se raporteze la costul întreprinderii cu cea mai bună poziţie

competitivă din domeniu.
Varianta d) incorectă: unitatea economică nu trebuie să folosească un capital fix
uzat moral, întrucât va obţine costuri mai mari ceea ce nu este avantajos; pe piaţă
se confruntă cu firme case au preţuri mai mici datorate nivelului tehnic performant
al capitalului fix utilizat.
Varianta e) incorectă producătorul nu trebuie să se raporteze la costul cel mai
mare,ci la cel mai mic pentru a reduce consumurile de factori de producţie utilizaţi
acolo unde este posibil.

78. Varianta corectă c). Fiecare nouă doză consumată satisface o nevoie mai
puţin acută, în scădere, dar utilitatea totală creşte, cu o rată descrescătoare. Prin
prisma acestei explicaţii variantele a, b, d, e sunt incorecte.

79. Varianta corectă c) – balanţa excedentară se obţine când este determinată de

comerţul exterior ale eficienţei adică balanţa comercială nivelul comerţului exterior
şi a productivităţii muncii sociale reflectat în gradul de competitivitate a mărfurilor
şi serviciilor pe piaţa mondială - ţara respectivă are un cost în monedă naţională
mai mic pentru fiecare unitate valutară obţinută. Acesta reprezintă cursul de
revenire la export care trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu cursul de schimb.
Varianta d) este incorectă şi evident contradictorie lui c.
Variantele a şi b sunt incorecte nu cantitatea de bunuri exportate sau importate
interesează în primul rând ci cursurile de revenire faţă de cursul de schimb.

80. Varianta corectă b) – Michel Didier în lucrarea sa "Economia şi Regulile

jocului"arată că mecanismul preţurilor şi concurenţa joacă rolul mâinii invizibile,
care direcţionează opţiunile economice ale fiecăruia. Spre deosebire de economia
de tip comandat, socialist, unde dominaţia statului asigură desfăşurarea activităţii
economice, în economia de piaţă,bazată mai ales pe proprietatea privată şi unde
raportul cerere-ofertă stabileşte: ce, cum, cât şi când să se producă, preţul devine
instrumentul principal alături de concurenţă şi are rolul de mână invizibilă care
armonizează cele 2 paliere ale pieţei. Preţul reflectă utilitatea bunului şi va orienta
piaţa spre ceea ce trebuie produs, iar concurenţa va determina nivelul acestuia prin
eficienţa pe care o determină.

81. Varianta corectă c) – profitul fiind parte a preţului Pr = P - CTM cu cât costul
este mai mic profitul este mai mare şi invers.
Variantele a) + b) sunt incorecte, întrucât profitul şi preţul cresc direct
proporţional;numărul de rotaţii care înseamnă viteza de rotaţie influenţează, de
asemenea, direct proporţional profitul.
227 Piaţa monetară

Varianta d) incore ctă – profitul nu este determinat direct de calitat e:. Există
bunuri de o calitate mai joasă, dar care fiind de o primă neces itate se cer,
vânzătorii realizând profit.
Varianta e) incorectă – profitul creşte direct proporţional cu ut ilitatea; profitul
fiind dovada utilităţii unei activităţi economice iar mărimea lui măsura acestei
utilităţi.

82. Varianta corectă a) – Salariul real şi preţul sunt invers proporţionale. Salariul
real şi cel nominal evoluează în acelaşi sens dar nu obligatoriu în acelaşi ritm.
Dacă avem un câştig în salariul real, dar mai mic decât preţul, atunci obligatoriu
salariul nominal trebuie să crească mai repede decât preţul, pentru a compensa
consecinţele creşterii preţurilor asupra salariului real.
Variantele b), c) incorecte – accentuează decalajele.
Varianta d) incorectă – se menţine salariul la acelaşi nivel.
Variantă e) incorectă v dacă salariul nominal nu se modifică şi preţurile bunurilor
de consum cresc, atunci salariul real scade.
83. Varianta corectă c) – cursul de schimb este un preţ care se formează, că preţul
oricărui bun prin raportul cerere-ofertă dar fiind vorba de bani pe lângă aceasta mai
contează şi puterea de cumpărare a acestora.
Varianta a) incorectă.
Varianta b) incorectă – Franţa este mai mică decât India, dar are o monedă a
cărei putere este mai mare decât moneda Indiei.
Varianta d) incorectă – nu statul indică valoarea reală a monedei naţionale ci
puterea economiei, eficienţa ei.
Varianta e) incorectă – într-o ţară se poate produce foarte mult cantitativ ca în
China,de exemplu, dar nu la fel de eficient ca în Anglia şi deci moneda are o putere
de cumpărare mai mică.

84. Varianta corectă d) – monopolul este formă a pieţei imperfecte în care oferta
pentru un anumit produs este concentrată în puterea unui singur producător care
controlează piaţa şi preţul, deci b) este incorectă, ca şi c).
Varianta a) incorectă – caracterizează piaţa monopolistică.
Varianta e) incorectă deoarece preţul de monopol fiind ridicat, iar veniturile
consumatorilor limitate, nu poate exista o bună satisfacere a cererii. Mai mult,
monopolul, nu numai că nu întăreşte concurenţa dar o şi exclude, stricând
mecanismul pieţei.
85. Varianta corectă e) – condiţia pentru ca o muncă să devină ofertă este ca ea să
fie plătită, retribuită. Din acest motiv, studenţii care prestează munci utile dar
gratuite nu intră în ofertă.
228 Piaţa monetară

Variantele a), b), c) incorecte întrucât categoriile enumerate fac parte din oferta de
muncă pentru că sunt retribuite.
Varianta d) incorectă – pe perioada lipsei totale de activitate şomerul nu face
parte din ofertă.

86. Varianta corectă b) – piaţa secundară o constituie bursa a cărei problemă

fundamentală este formarea cursului ca o consecinţă a raportului dintre cererea şi
oferta de titluri. Dacă oferta de titluri creşte, scade preţul, dacă cererea de titluri
creşte, creşte preţul.
Varianta a) incorectă – vizează piaţa monetară;
Variante incorecte c), d), e) nu influenţează direct cursul, ele sunt consecinţa unor
indicatori care influenţează indirect prin efectele de antrenare.

87. Varianta corectă e) rata profitului este un raport procentual între profit şi
costul total.
Varianta a) incorectă = ea reprezintă cifra de afaceri;
Varianta b) incorectă = ea reprezintă preţul;
Variantele c) şi d) sunt incorecte.

88. Varianta corectă b) – piaţa de oligopson este caracterizată prin: câţiva

cumpărători şi atomicitatea ofertei; cumpărătorii influenţează preţul.
Varianta a) incorectă – este o piaţă în care există atomicitatea cererii şi
atomicitatea ofertei, agenţi economici mulţi cu putere economică mică.
Varianta c) incorectă – presupune câţiva vânzători şi mulţi cumpărători
(atomicitatea cererii).
Varianta d) incorectă – un singur vânzător, o mulţime de cumpărători
(atomicitatea cererii).
Varianta e) incorectă – reprezintă o piaţă ideală, teoretică, caracterizată prin mai
multe trăsături printre care şi atomicitatea cererii şi a ofertei.

89. Rezolvare:
Ştim că V = C + S;
Calculăm mai întâi cât înseamnă din venit rata economiilor în valoare absolută în
To şi T1:
T0 T1
Economii 200 300
Rată consum 75% 70%
Rată economii 25% 30%
Consum 600 700
Venit 800 1000
229 Piaţa monetară

Înclinaţia marginală spre consum

c'=ΔC/ΔV=(C1-C0)/(V1 - V0)=(700-600)/( 1000-800)= 100/200=1/2 sau dacă
C0/V0 =
0,25 => S0/V0 = 0,75 => 200/Vo = 0,75=> Vo= 800;
dacă C1/V1= 0,70 = S1/V1 = 0,30;
300/V1 = 0,3;
V1= 1000; ΔS = 100;
ΔV = 200; s = ΔS/ΔV = 100/200 = 1/2; c' = l-s = 1/2;
Răspuns corect 1/2.

90. Rezolvare:
Aplicăm formula de calcul Isr = Isn / Ip x 100.
În T0 100% = 100% / 100% în T1 salariul real şi preţurile cresc cu 20 de procente.
Aflăm salariul normal 120%=X/120% =>X= 120% x 120% = 144%. Scădem
valoarea salariului nominal din To, valoarea salariului nominal din T1 pentru a
afla creşterea: 144%- 100%= =44%.
Răspuns corect = 44%.

91. Rezolvare:
Venitul fix al obligaţiunii este dobânda la acţiunea respectivă:
În T0 = curs 0= venit fix / d’0=>C0=100.000/10%=100.000.
În T1=d’1=d’0+25% d’0=12,5% pentru a putea calcula C1 trebuie să calculăm cât
reprezintă rata dobânzii;
C1=venit fix/d’1=80.000;
Calculăm diferenţa de curs= C1- C0=-20.000;
Răspuns b = cursul scade cu 20.000

92. Rezolvare:
Deoarece creditul se restituie în rate egale în cei 5 ani, asta înseamnă, Credit: 5 ani
= 20.000 u.m., care reprezintă creditul anual; la care se plăteşte dobânda de 30%
care rămâne constantă pe perioada celor 5 ani. Dobânda în mărime absolută se va
micşora, întrucât o rată de 30% în anul al doilea se plăteşte la un credit de 80
mil.care au rămas de plătit din creditul iniţial din care s-au scăzut tranşa primului
an adică 20 mil. Situaţia se prezintă astfel:
Anul Tranşe Credit Rata dobânzii Dobânda
1 20 mil. 100 30% 30 mil.
2 20 mil. 80 30% 24 mil.
Conform formulei dobânzii simple C = D x d';
230 Piaţa monetară

Răspuns corect = 24 mil.

93. Varianta corectă d) = preţul de echilibru se formează prin jocul cererii şi al

ofertei şi reflectă condiţiile economice recunoscute ca normale şi raţionale pentru
cel mai mare volum al producţiei şi consumului unui bun. Dacă condiţiile de
dezvoltare ale economiei permit creşterea veniturilor cumpărătorilor preţul de
echilibru se stabileşte la un nivel mai înalt. De asemenea, dacă producătorii găsesc
posibilităţi de a produce mai ieftin, preţul de echilibru se va diminua.
Variantele a), b), c), e) incorecte.

94. Varianta corectă b) – deoarece 1) există perspectiva de a creşte sau scade

raportulde schimb existent între diferite monede datorate inflaţiei şi 2) datorită
dobânzii practicate pe piaţa monetară. Suma rămâne disponibilă până la livrare,
timp în care poate fi împrumutată pe termen scurt pe piaţa monetară aducând
dobândă. Variantele a, c, d, e incorecte.

95. Varianta corectă c) = deoarece ei nu pot compensa pierderile provocate de

creşterea preţurilor. De asemenea, economiile cad pradă inflaţiei pentru că puterea
de cumpărare a banilor scade şi deci resursele băneşti se reduc relativ (nu în mod
absolut ca masă bănească ci ca putere de cumpărare);
Variantele d) şi e) incorecte – sunt avantajaţi de inflaţie;
Varianta b) incorectă pentru că include variantele d şi c.

96. Varianta corectă d) (2,4) chiar dacă nu a început productia (în care apare
obligatoriu costul variabil), întreprinzătorul începe investiţia cu fondul fix, care
evident reprezintă şi costul total în acel moment. Celelalte variante incorecte = ele
apar când apare producţia, deci costul variabil.

97. Rezolvare: 1. Aflăm mai întâi cât este profitul în T 0 la o rată de 10% din cifra
de afaceri care este 100 mil., deci profitul este 10 milioane.
Ro = 10% = > Ro = profit / cost total x 100.
Dacă CA0 = 100 mil - 10 mil. profit = 90 mil. care reprezintă CT.
Aflăm CT în condiţiile unei noi rate a profitului de 15%, deci 15 mil.
CT1 = 100.000 CA - 15 mil. profit = 85 mil.
R1 = 15% = > cost = 85 mil;
ΔCT= 90 - 85 = - 5 mil.; Răspuns corect c.

98. Varianta corectă e) indiferent de mărimea prin care o exprimăm trebuie ţinut
cont că între durată şi numărul de rotaţii (viteze) este o relaţie invers proporţională.
Astfel, profitul este mai mare când numărul de rotaţii a capitalului, este mai mare
deci viteza este mai mare; durata unei rotaţii fiind mai mică şi invers.
231 Piaţa monetară

Variantele a) şi b) incorecte - sunt restrictive.

Varianta d) incorectă – măsoară Q = producţia;
Varianta c) incorectă – exprimă eficienţa folosirii capitalului.

99. Varianta corectă c) – între volumul de bunuri s i cantit atea de bani naţionali
în circulaţie trebuie să existe un echilibru perfect pentru a nu genera inflaţia ( dacă
sunt bani mai mulţi) sau blocaje financiare care duc la blocaje economice şi
consecinţe nedorite pentru economie. Atunci când creşte volumul bunurilor (Q),
trebuie să crească cantitatea de bani pentru a evita blocajele financiare cu
consecinţele lor nedorite asupra pieţei bunurilor. Celelalte variante sunt incorecte.

100. Varianta corectă b) = prin creditele pe care le acordă (prin rata dobânzii care
este preţul creditului), ele acţionează atât prin constrângerea masei scriptural cât si
pentru crearea unei cantităţi suplimentare de bani scripturali. Celelalte variante
sunt incorecte.
232 Piaţa monetară

BIBLIOGRAFIE
Angelescu, Coralia; Stănescu,Ileana-Economie politică,Editura Oscar Print,
Bucureşti,1999.

Albert, Michel- Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas, Bucureşti,1994.

Becker, Gary, S – Comportamentul uman. O abordare economică, Editura ALL ,

Bucureşti ,1994.

Ciucur,D., Gavrilă, I. , Popescu, C.-Economie. Manual universitar, Editura

Economică, Bucureşti, 1999.

Carello, J, Naudet , Jean-Yves, Abecedaire de science économique, Editions

Albatros, Paris, 1991.

Craciun ,Liliana, Microeconomie, Editura cartea universitara, 2005

Dobrota, Nita coord., Economie Politica, Editura Economica, Bucureşti,1995.

Heyne, Paul, Modul economic de gândire, Editura Didactică si Pedagogică,

Bucureşti, 1991.

Frois,Gilbert - Abraham, Economie Politică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.

Kiritescu , C, Moneda – Mica enciclopedie, Editura Stiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1982.

Vacarel, I.- Politici economice şi financiare, Editura Economică, Bucureşti, 1996 .

Stigliz, Joseph, Walsh, Carl - Economics

Sowell, T - Basic Economics

Weaver, F- Basic Economics with Attitude

Probleme rezolvate și propuse

233 Piaţa monetară

1. Să se prezinte exemple pentru următoarele categorii de active, datorii şi capitaluri proprii:

Active necurente: cladiri, fond comercial, terenuri

Datorii necurente: provizioane pentru riscuri si cheltuieli, credite bancare pe termen lung

Active curente: conturi la banci, stocuri, numerar

Datorii curente: salarii, furnizori, utilitati

Datorii fiscale: taxe si impozite

Capitaluri proprii: fonduri investite, fonduri reinvestite

Datorii comerciale: angajamente de plata fata de furnizori

Datorii financiare: credite

2. Se cunosc următoarele informaţii: furnizori de stocuri 30.000; salarii datorate 600.000;

mărfuri 170.000; conturi la bănci 700.000; mijloace de transport 1.000.000; dividende de plată
200.000; titluri de participare 300.000; amortizarea mijloacelor de transport 200.000; furnizori
200.000; clienţi 80.000. Să se determine valoarea posturilor Total stocuri şi Total activ.

Total stocuri = 0
Total activ = 700.000+1.000.000+300.000+80.000= 2.080.000

3. Se dau următoarele elemente (sumele sunt exprimate în RON): semifabricate 50, piese de
schimb 30, produse finite 80, mărfuri 75, clienţi 45, efecte de primit de la clienţi 20, furnizori 17,
TVA de plată 15, debitori diverşi 80, investiţii financiare pe termen scurt 35, conturi curente la
bănci 72, casa 13, timbre fiscale şi poştale 9. Să se calculeze valoarea posturilor Total stocuri,
Total creanţe şi Total active curente.
234 Piaţa monetară

Total stocuri = 50+80+30+75 = 235

Total creanţe = 45+20+80 = 145
Total active curente = 50+30+80+75+45+20+80+35+72+13+9 = 474

4. Se dau următoarele elemente: mărci 35.000 RON, împrumuturi acordate pe termen lung
110.000 RON (din care 10.000 RON cu scadenţa în mai puțin de un an), utilaje 300.000 RON,
amortizarea utilajelor 50.000 RON, construcţii în curs 100.000 RON, cheltuieli de exploatare
privind amortizarea imobilizărilor 15.000 RON, acţiuni 120.000 RON (din care achiziţionate pe
termen scurt 30.000 RON), furnizori 90.000 RON (din care cu scadenţa peste un an 20.000
RON), credite primite pe termen scurt 100.000 RON, clienţi 40.000 RON, dividende de plată
20.000 RON. Să se determine valoarea activelor necurente, a creanţelor şi datoriilor curente.

Active necurente: 35.000 + 90.000 + 100.000 = 225.000

Creanțe: 40.000

Datorii curente: 10.000 + 70.000 + 20.000 = 100.000

5.Se dau următoarele elemente: mărci 35.000 RON, împrumuturi acordate pe termen lung 80.000 RON, utilaje
300.000 RON, amortizarea utilajelor 70.000 RON, construcţii în curs 100.000 RON, cheltuieli de exploatare privind
ajustările pentru deprecierea imobilizărilor 15.000 RON, dobânda aferentă unui credit bancar pe termen scurt 1.000
RON, acţiuni 120.000 RON (din care achiziţionate pe termen scurt 30.000 RON), provizioane pentru garanţii
acordate clienţilor pe termen scurt 35.000 RON. Care este valoarea activelor necurente şi valoarea datoriilor
necurente?

Active necurente: 35.000 + 300.000 + 90.000 + 100.000 = 525.000

Datorii necurente: 80.000

6. Se cunosc următoarele informații despre o companie: furnizori 19.200 RON, terenuri 11.000 RON, clienți 13.500
RON, credite bancare pe termen lung 45.000 RON, clădiri 50.000 RON, capital social 15.500 RON, cheltuieli cu
utilitățile 12.000 RON, venituri din prestări servicii 70.000 RON, cheltuieli cu salariile 20.000 RON. Care este
valoarea activelor curente?

Active curente: 13.500

235 Piaţa monetară

7. Despre o companie se cunosc următoarele informații: clienți 2.300 RON, credite bancare pe termen scurt 830
RON, furnizori 9.300 RON, investiții financiare pe termen scurt 700 RON, împrumuturi din emisiunea de
obligațiuni 8.150 RON, din care scadente în mai puțin de un an 1.050 RON, materii prime 2.500 RON, mărfuri
7.500 RON, terenuri 4.300 RON. Să se precizeze valoarea datoriilor necurente, precum și valoarea activelor
curente.

Active curente: 2.300 + 2.500 + 7.500 = 12.300

Datorii necurente: 830 + 7.100 = 7.930

8. Se cunosc următoarele informații despre o companie: clienți 800 RON, conturi la bănci 7.000 RON, dividende de
plată 2.000 RON, echipamente tehnologice 10.000 RON, furnizori 2.000 RON, mărfuri 1.700 RON, salarii datorate
6.000 RON. Să se determine valoarea stocurilor, a activelor și a datoriilor curente.

Stocuri: 1.700

Active: 800 + 7.000 + 10.000 + 1.700 = 19.500

Datorii curente: 2.000 + 2.000 + 6.000 = 10.000

9. Pe baza informațiilor următoare, să se determine valoarea activelor necurente, a activelor și a capitalurilor

proprii: terenuri 255.000 RON, mărfuri 65.000 RON, construcții 954.000 RON, interese de participare pe termen
lung 653.000, ajustări pentru deprecierea intereselor de participare deținute pe termen lung 15.000 RON, materiale
consumabile 258.000 RON, furnizori 64.000 RON, datorii salariale 10.000 RON, investiții financiare pe termen
scurt 68.000 RON, amortizarea construcțiilor 354.000 RON, capital social 800.000 RON, prime de capital 20.000
RON, rezerve 180.000 RON, rezerve din reevaluare 100.000 RON, împrumuturi acordate pe termen lung 80.000
RON, rezultat reportat 56.000 RON. Care este rezultatul exercițiului?

Active necurente: 255.000 + 954.000 + 653.000 = 1.862.000

Capitaluri proprii: 800.000 + 20.000 + 180.000 + 100.000 = 1.100.000

Total active: 255.000 + 65.000 + 954.000 + 258.000 + 68.000 = 1.600.000

Total datorii:64.000 + 10.000 = 74.000

Rezultat: 1.600.000 – 74.000 – 1.110.000 = 426.000

236 Piaţa monetară

10. S.C. SWEET SRL, care produce şi comercializează ciocolată, la finele anului 2013, doreşte să
cunoască situaţia financiară a acesteia. Informaţiile, exprimate în RON, de care dispune
compania, sunt următoarele:

ACTIV- utilaje şi echipamente 25.000

ACTIV - o mașină pentru transport marfă 12.500
DATORIE- un credit bancar neachitat de 15.500
ACTIV - un stoc de materii prime 5.000
ACTIV - bani în bancă 3.750
DATORIE - obligaţii faţă de furnizori 7.500
ACTIV - un stoc de produse finite (bomboane de 6.750
ciocolată)
ACTIV - clienţii îi datorează 10.000
DATORIE - impozite neachitate 4.500
ACTIV - numerar 2.000

a) Să se identifice şi separe elementele care sunt active de cele care sunt datorii;
b) Să se totalizeze activele şi datoriile curente, respectiv necurente;
c) Să se determine valoarea capitalurilor proprii.
b) Active curente: 5.000 + 3.750 + 6.750 + 10.000 + 2.000 = 27.500

Datorii curente : 25.000 + 7.500 + 4.500 = 27.500

Active necurente : 25.000 + 12.500 = 37.500

c) Capital proprii : Active – Datorii = 37.500

11. Ex.11/ pag10 Să se verifice ecuația echilibrului bilanțier, având în vedere următoarele
elemente aferente unei fabrici de confecții:

Terenuri 250.000 - ACTIV

Împrumuturi contractate de la bancă pe termen lung 350.000 - DATORIE
Stofă 120.000 - ACTIV
Secții de producție 450.000 - ACTIV
Datorii către furnizorii de materii prime 150.000 - DATORIE
237 Piaţa monetară

Nasturi 5.000 - ACTIV

Papiote 5.000 - ACTIV
Capital social 885.000 – CAPITAL PROPRIU
Mașini de cusut 325.000 - ACTIV
Costume 25.000 - ACTIV
Datorii salariale 277.000 - DATORIE
Pantofi 90.000 - ACTIV
Datorii față de bugetul de stat 100.000 - DATORIE
Magazine proprii de desfacere 150.000 - ACTIV
Clienți 50.000 - ACTIV
Saci de ambalat 20.000 - ACTIV
Instalații pentru călcat 150.000 - ACTIV
Substanțe pentru apretat 5.000 - ACTIV
Fermoare 25.000 - ACTIV
Mijloace de transport marfă 100.000 - ACTIV
Datorie față de furnizorul de utilități 2.000 - DATORIE
Rezultat x – CAPITAL PROPRIU
Active = 250.000 + 120.000 + 450.000 + 5.000 + 5.000 + 325.000 + 25.000 + 90.000 +
150.000 + 50.000 + 20.000 + 150.000 + 5.000 + 25.000 + 100.000 = 1.770.000
Datorii = 350.000 + 150.000 + 277.000 + 100.000 + 2.000 = 879.000
Capital propriu = 885.000 + x = 885.000 + 6.000 = 891.000
X = 1.770.000 – 879.000 – 885.000 = 6.000
Active = Capital propriu + Datorii deci 1.770.000 = 891.000 + 879.000

12. Ex.12/ pag11 Să se determine valoare capitalului social, având în vedere că despre o fabrică de prelucrare și
comercializare a lemnului de rășinoase și foioase se cunosc următoarele informații:

Brevete 1.000 - ACTIV

Drujbă 19.000 - ACTIV
Lemn 75.000 - ACTIV
Clienți 10.000 - ACTIV
Datorie față de furnizorul de telefonie mobilă 3.000- DATORIE
Centrală termincă 15.000 - ACTIV
Autospecială de transport lemn și cherestea 70.000 - ACTIV
Împrumut bancar pe termen lung 220.000- DATORIE
Combustibil 1.000 - ACTIV
238 Piaţa monetară

Terenuri 160.000 - ACTIV

Datorie de plătit către Enel 5.000 - DATORIE
Capital social x = ACTIVE – DATORII = 123.000

13. Ex.13/ pag11 Pe baza următoarelor informații prezentate să se verifice ecuația echilibrului contabil:

Capital social x
Bulbi 9.000 - ACTIVE
Mijloace de transport 200.000 - ACTIVE
Utilaje agricole 60.000 - ACTIVE
Îngrășăminte 20.000 - ACTIVE
Terenuri 80.000 - ACTIVE
Datorii față de salariați 150.000 - DATORIE
Sere pentru flori 350.000 - ACTIVE
Sere pentru răsaduri 100.000 - ACTIVE
Clienți 20.000 - ACTIVE
Ghivece 1.000 - ACTIVE
Cutii și ambalaje 2.000 - ACTIVE
Datorii față de bancă pe termen lung 200.000 - DATORIE
Instalații de irigat 160.000 - ACTIVE
Instalații de încălzit 130.000 - ACTIVE
Datorii față de fabrica de îngrășăminte 300.000 - DATORIE
Substanțe pentru stropit plantele 6.000 - ACTIVE
Datorii față de furnizorul de utilități 17.000 - DATORIE
Rezerve 50.000 – CAPITAL PROPRIU
Datorii față de stat 100.000 - DATORIE
Brevete 29.000 - ACTIVE
239 Piaţa monetară

Active = 9.000 + 200.000 + 60.000 + 20.000 + 80.000 + 350.000 + 100.000 + 20.000 + 1.000 + 2.000 +
160.000 + 130.000 + 6.000 + 29.000 = 1.167.000

Datorii = 150.000 + 200.000 + 300.000 + 17.000 + 100.000 = 767.000

Capitaluri proprii = Active – Datorii = 400.000

Capital social = 400.000 – 50.000 = 350.000

14. Societatea prezintă următoarele informații:

 Clădiri 100.000
 Licențe 40.000
 Mărfuri 25.000
 Echipamente de producție 250.000
 Materiale consumabile 20.000
 Disponibil la bancă 45.000
 Obiecte de inventor 30.000
 Ambalaje 10.000
 Utilaje 30.000
 Programme informatice 25000
 Produse finite 15.000
 Mobilier de birou 40.000
 Terenuri 145.000
 Clienți 15.000
 Mijloace de transport 80.000
 Piese de schimb 3.000
a) Să se determine valoarea activelor necurente și a celor curente
b) Știind că valoarea capitalurilor proprii este de 650.000 RON, să se determine
mărimea datoriilor pe care societatea le are față de furnizorii săi.
a)Active necurente = 100.000 + 40.000 + 250.000 + 30.000 + 25.000 + 40.000 + 145.000 + 80.000 = 710.000
240 Piaţa monetară

Active curente = 25.000 + 20.000 + 45.000 + 10.000 + 3.000 = 103.000

Active = 710.000 + 103.000 = 813.000

b)Datorii = Active – Capitaluri Proprii = 163.000

15. Ex.2/ pag18 Se cunosc următoarelor informații de care dispune o fabrică de pâine:

Terenuri 200.000
Împrumuturi bancare pe termen scurt 30 000
Capital social 187.000
Secții de producție 300.000
Rezerve legale 5.000
Alte rezerve 15.000
Făină 10.000
Împrumuturi obligatare 100.000
Malaxoare 15.000
Pâine 25.000
Acțiuni deținute pe termen lung la SC Covrigul SA 12.000
Datorii către furnizori 100.000
Creanțe 5.000
Credite bancare pe termen lung 120.000
Rezultatul exercițiului 60.000
Rezultat reportat 25.000
Datorii salariale 45.000
Cuptoare 120.000

Cerințe

a)Să se verifice ecuația echilibrului contabil.

 241 Piaţa monetară

b)Să se vdetermine valoarea activelor necurente, respectiv valoarea activelor curente

c)Să se determine poziția financiara.

d)Să se stabilească valoarea datoriilor necurente, respectiv valoarea datoriilor curente.

a) Active = 200.000 + 300.000 + 10.000 + 15.000 + 25.000 + 12.000 + 5.000 + 120.000 = 687.000

Datorii = 30.000 + 100.000 + 100.000 + 120.000 + 45.000 = 395.000

Capital propriu = 187.000 + 5.000 + 15.000 + 60.000 + 25.000 = 292.000

Active = Capital propriu + datorii: 687.000 = 292.000 + 395.000

b) Active curente = 10.000 + 25.000 + 5.000 = 40.000

Active necurente = 200.000 + 300.000 + 15.000 + 12.000 + 120.000 = 647.000

c) Capitalul propriu este mai mic decat datoriile prin urmare pozitia financiara este negativa

d) Datorii curente = 30.000 + 100.000 + 45.000 = 175.000

Datorii necurente = 100.000 + 120.000 = 220.000

16 Despre o companie se cunosc următoarele informații

 Capital social 10.000 RON

 Utilaje 3.000 RON
 Furnizori 2.000 RON
 Bani 2.000 RON
 Fabrică 5.000 RON
 Materii prime 2.000 RON

Cerințe Care e valoarea activelor, a datoriilor, respectiv valoarea capitalurilor proprii?

Active = 3.000 + 2.000 + 5.000 + 2.000 = 12.000

Datorii = 2.000
242 Piaţa monetară

Capital propriu = 10.000

17. O societate prezintă următoarele informații

 Cladire 100.000 RON

 Licențe deținute 40.000 RON
 Mărfuri 25.000 RON
 Echipamente 250.000 RON
 Materiale consumabile 20.000 RON
 Disponibil bancar 45.000 RON
 Obiecte de inventar 30.000 RON
 Ambalaje 10.000 RON
 Utilaje 30.000 RON
 Programe informatice 25.000 RON
 Produse finite 15.000 RON
 Teren 145.000 RON
 Clienți 15.000 RON
 Mijloace de transport 80.000 RON
 Piese de schimb 3.000 RON

Cerințe Care e valoarea activelor, a datoriilor, respectiv valoarea capitalurilor proprii?

Active = 100.000 + 40.000 + 25.000 + 250.000 + 20.000 + 45.000 + 30.000 + 10.000 + 30.000 +
25.000 + 15.000 + 145.000 + 15.000 + 80.000 + 3.000 = 833.000

Datorii = 0

Capital propriu = 0 A

18. S.C. DULCE S.R.L., având ca obiect de activitate producerea de ciocolată, prezintă
următoarele elemente la sfârşitul exerciţiului N:

1. Utilaje pentru fabricarea ciocolatei Activ necurent

243 Piaţa monetară

2. Efecte comerciale de primit Activ curent

3. Stocuri de zahăr Activ curent

4. Furnizori de materii prime Datorie curenta

5. Conturi la bănci în lei Activ curent

6. Capital social Capital propriu

7. Rezultat reportat Capital propriu

8. Credite bancare pe termen lung Datorie necurenta

9. Clienți Activ curent

10. Brevete asupra fabricaţiei ciocolatei Activ necurent

11. Teren Activ necurent

12. Un împrumut acordat unui partener de afaceri pe termen Activ necurent

lung

13. Bilete de odihnă şi tratament Datorie curenta

14. Furnizori de imobilizări Datorie curenta

15. Rezerve legale Capital propriu

16. Acţiuni achiziţionate în scop speculativ Activ curent

17. Creditori diverşi Activ curent

18. Cremă de căpșune care nu poate fi valorificată în aceasta Activ curent

stare

19. Fond comercial Activ necurent

20. Alte rezerve Capital propriu

21. Clădire Activ necurent

22. Acţiuni la o societate afiliată Activ curent

23. Casa Activ curent

24. Rezultatul exerciţiului Capital propriu

25. Depozit Activ necurent

26. Instalaţii de fabricare a ciocolatei Activ necurent

244 Piaţa monetară

27. Ciocolată Menaj Activ curent

28. Ciocolata Lindt Activ curent

29. Cecuri Activ curent

30. Credite bancare pe termen scurt Datorie curenta

31. Aparate de măsură şi control Activ necurent

32. Cutii Activ curent

33. Impozit pe profit Datorie curenta

34. Salarii datorate personalului Datorie curenta

35. Piese de schimb pentru instalaţii Activ curent

36. Un mijloc de transport marfă Activ necurent

37. Arahide Activ curent

38. Stafide Activ curent

39. Ambalaje Activ curent

40. Creioane Activ curent

41. Scaune Activ curent

42. Pungi Activ curent

Cerință Să se precizeze care sunt activele (curente și necurente), capitalurile proprii și datoriile
(curente și necurente) companiei.

19. Să se determine valoarea capitalurilor proprii și valoarea rezultatului, știind că se cunosc

următoarele informații:
 clienți 60
 conturi curente la bănci 48
 capital social 500
 datorii față de furnizori 70
245 Piaţa monetară

 brevete 10
 mărfuri 40
 rezultat reportat 25
 cheltuieli privind mărfurile 20
 credit bancar pe termen lung 190 (din care 50 se rambursează în mai puțin de un
an)
 rezultat x
 utilaje 400
 licente 50
 creditori diverși 65
 impozit pe profit datorat 25
 terenuri 380
 acțiuni 50 (din care 30 deținute în scop speculativ)
 rezerve 120
 salarii datorate 15
 casa 5
 avansuri plătite furnizorilor de servicii 50
 provizioane pentru litigii 10
Active = 60 + 48+ 10 + 40 + 400 + 50 + 65 + 380 + 50 + 5 + 50 = 1.158
Datorii = 70 + 25 + 15 = 110
Active = capital propriu + datorii
1.158 = CP + 110 ; CP = 1048 ; Rezultatul X = 1048 – 655 = 393

20. Să se determine valoarea activelor curente, știind că se cunosc următoarele informații:

 TVA de plată 20
 dividende de plată 30
 furnizori de imobilizări 170
 furnizori debitori 40
 datorie față de furnizorul de materii prime 35
 creditori diverși 80
246 Piaţa monetară

 impozit pe profit de plată 10

 datorii salariale 60
 credite bancare pe termen lung 300, din care 150 se rambursează în mai puțin de
un an
 acțiuni 100 (din care 30 deținute pe termen scurt)

Active curente = 80 + 30 = 110

21. Să se întocmească bilanțul contabil, știind că se cunosc următoarele informaţii la sfârşitul

exerciţiului N:

 materii prime 140

 programe informatice 50

 amortizarea programelor informatice 10

 capital social 80

 calculatoare 120

 amortizarea calculatoarelor 20

 mijloace de transport 340

 amortizarea mijloacelor de transport 40

 rezerve 280

 echipamente tehnologice 700

 acţiuni deţinute la o altă societate 60 (din care acţiuni în valoare de 20 vor fi vândute anul viitor)

 rezultatul exerciţiului x

 împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni 100 (din care vor fi rambursate 30 anul viitor)

 amortizarea echipamentelor tehnologice 100

247 Piaţa monetară

 conturi curente la bănci 100

 acreditive 10

 furnizori 135

 dividende de plată 30

 credite bancare pe termen lung 120 (din care cu scadenţa sub un an 20)

 clienţi 190

 prime de emisiune 130

 tichete cadou 10

Situatia activelor, datoriilor si capitalurilor proprii Sold la sfarsitul perioadei

A Active
Active necurente, imobilizari corporale

Calculatoare 100

Mijloace de transport 300

Echipament tehnologic 60

Active necorprale

Programe informatice 40

Investitii disponibile pentru vanzare

Actiuni detinute de o alta societate 40

248 Piaţa monetară

TOTAL ACTIVE NECURENTE 540

B Active curente

Stocuri
Materii prime 140

Creante comerciale
Clienti 190

Lichiditati si echivalente de lichiditati

Acreditive 10

Conturi curente la banci 100

Alte active curente

Actiuni detinule la o alta societate 20

TOTAL ACTIVE CURENTE 460

TOTAL ACTIVE A + B 1.000

C Capitaluri proprii si datorii

Capital social 80

Rezerve 280

Rezultatul exercitiului 315

Alte elemente de capital propriu

Prime de emisiune 130
249 Piaţa monetară

TOTAL CAPITALURI PROPRII 805

Datorii necurente, imprumuturi pe termen lung

Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni 70

Credite bancare pe termen lung 100

TOTAL DATORII NECURENTE 170

D Datorii curente
Datorii comerciale

Furnizori 135

Tichete 10

Partea curenta a imprumuturilor pe termen lung

Credite bancare 20

Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni 30

TOTAL DATORII 195

Capitaluri proprii = Active – Datorii = 1.000 – 195 = 805

Rezultatul X = 805 – 490 = 315

22. Să se întocmeasca situația contului de profit și pierdere, știind că se cunosc următoarele

informații :

COSTUL CHELTUIELI CHELTUIELI DE

ELEMENTE TOTAL
VANZĂRII ADMINISTRATIVE DISTRIBUȚIE
Cheltuieli privind 18 1 1 20
250 Piaţa monetară

mărfurile
Cheltuieli privind
5 2 2 9
personalul
Cheltuieli cu
3 1 1 5
amortizarea
Alte cheltuieli 2 1 6 9
TOTAL 28 5 10 43

23. Pornind de la următoarele elemente, să se întocmească situația contului de profit și

pierdere, clasificând cheltuielile după natura acestora, respectiv după funcțiile entității:
 cheltuieli privind materiile prime 5.000 RON
 cheltuieli privind materiale consumabile 5.000 RON pentru:
 activități de producție 2.500 RON
 activități administrative 1.250 RON
 activități de distribuție 750 RON
 activități de cercetare dezvoltare 500 RON
 variația stocurilor 3.000 RON
 cheltuieli cu utilitățile aferente activității de producție 75 RON
 cheltuieli salariale 4.250 RON, aferente salariaților din:
 secția de producție 1.500 RON
 clădirea administrativă 750 RON
 secția de distribuție 1.250 RON
 secția de cercetare dezvoltare 750 RON
 cheltuieli privind amortizarea și deprecierea RON, aferente activelor utilizate în:
 secția de producție 1.000 RON
 clădirea administrativă 500 RON
 secția de distribuție 325 RON
 secția de cercetare dezvoltare 925 RON
 cheltuieli privind dobânzile 500 RON
 venituri din dobânzi 425 RON
 alte venituri financiare 400 RON
 alte cheltuieli financiare 350 RON
 venituri din vânzarea produselor finite 10.000 RON
251 Piaţa monetară

 venituri din vânzarea mărfurilor 4.500 RON

Clasificare din natura Valori

Venituri din vanzari 15.325

Cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile -13.000

Cheltuieli cu personalul -4.250

Cheltuieli cu amortizarea -2.750

Alte cheltuieli de expoatare -575

REZULTATUL DIN ACTIVITATI DE EXPLOATARE -5.250

Clasificare dupa functii Valori

Venituri din vanzari 15.325

Costul bunurilor vandute

MARJA BRUTA 15.325

Cheltuieli cu distributia -2.325

Cheltuieli administrative -18.250

REZULTATUL DIN ACTIVITATILE DE EXPLOATARE -5.250

24. Să se calculeze fluxurile nete de trezorerie din activitatea de exploatare, pe baza următoarelor
informații
 Plăți către furnizorii de servicii 15.000
 Plăți privind achiziția de terenuri 100.000
 Încasări din prestări servicii 150.000
 Împrumuturi efectuate către alte societăți 30.000
 Achiziția de clădiri, pe credit comercial 200.000
 Aport în natură la capitalul social 5.000
Fluxul net de trezorerie din activitatea de exploatare = Incasari din prestari sercii – Plati catre furnizorul de
servicii = 150.000 – 15.000 = 135.000
252 Piaţa monetară

25. Să se calculeze fluxurile nete de trezorerie din activitatea de investiție, pe baza următoarelor
informații
 Încasări provenite din chirii 50.000
 Plăți către angajați 150.000
 Plăți privind achiziția de echipamente tehnologice 120.000
 Încasări din vânzarea unor instalații 50.000
 Restituiri de impozit pe profit 3.500
 Disponibilități bănești la sfârșitul perioadei 133.000
 Plăți către furnizori 17.000
 Cladire achiziționată cu plata imediată 200.000
 Dobânzi plătite, aferente activității de exploatare 150
 Impozit pe cladire 6.000

Fluxul net de trezorerie din activitatea de investiție = Incasari din vanzarea unor instalatii – plati privind
achizitia de echipamente tehnologice = 50.000 – 120.000 = - 70.000

26. Să se calculeze fluxurile nete de trezorerie din activitatea de finanțare, pe baza următoarelor
informații
 Încasări din emisiunea de acțiuni 200.000
 Încasări de la clienți 300.000
 Plăți către bugetul de asigurări sociale 5.000
 Plată leasing financiar 5.000
 Împrumuturi efectuate către alte societăți 30.000

Fluxul net de trezorerie din activitatea de finanțare = Incasari din emisiunea de actiuni – Plata leasing
financiar = 200.000 – 5.000 = 195.000

27. Să se întocmească Situația Fluxurilor de Trezorerie pe baza următoarelor informații de la 31.12.2014

 Disponibilități bănești la începutul anului 400.000
253 Piaţa monetară

 Încasări de la clienți 600.000

 Plăți către furnizori 30.000
 Plăți către angajați 5.000
 Dobânzi plătite legate de activitatea de exploatare 200
 Impozit pe profit plătit 12.000
 Plăți privind achizițiile de terenuri 200.000
 Plăți privind achizițiile de instalații 800.000
 Încasări din vânzarea echipamentelor 100.000
 Încasări din rambursarea împrumuturilor efectuate către alte societăți 240.000
 Încasări din credite pe termen lung 17.000
 Plata obligației din leasing financiar 10.000
 Încasări din emisiunea de acțiuni 400.000
 Disponibilități bănești la sfârșitul anului 499.800
Fluxuri de trezorerie generate de activitati de exploatare = 600.000 + 100.000 – 30.000 – 12.000 – 200 =
652.800
Fluxuri de trezorerie generate de activitati de investitii = 240.000 – 200.000 – 800.000 = -760.000
Fluxuri de trezorerie referitoare la activitatile de finantare = 400.000

28. Să se întocmească Situația Fluxurilor de Trezorerie pe baza următoarelor informații de la 31.12.2014

 Se plătește impozitul pe profit în sumă de 2.800
 Se primește de la un client un avans de 13.700
 Se încasează de la bancă un credit pe 5 ani, în valoare de 8.500
 Se plătește datoria față de furnizorul de mărfuri 6.300
 Se acordă unui salariat suma de 2.000 pentru a pleca în delegație
 Se încasează 20.000 din vânzarea produselor finite
 Se achiziționează un laptop de 4.000, cu plata imediată
 Se plătește o amendă în valoare de 2.000
 Se achită unui evaluator un onorariu de 4.000 pentru reevaluarea imobilizărilor
254 Piaţa monetară

 Se acordă un împrumut de 2.000 unei filiale pe o perioadă de 3 ani

 Se plătește factura de energie electrică în valoare de 1.000
 Se încasează dividende în valoare de 1.000
 Se încasează 20.000 din vânzarea unor echipamente
 Se achită dobânda la credit în valoare de 200

29. Să se întocmească Situația Fluxurilor de Trezorerie pe baza următoarelor informații de la 31.12.2014

 Plăți către furnizori 20.000
 Plăți către angajați 3.000
 Plăți privind achizițiile de terenuri 130.000
 Plăți privind achizițiile de instalații 530.000
 Plata obligației din leasing financiar 6.600
 Încasări din vânzarea echipamentelor 66.000
 Încasări din rambursarea împrumuturilor efectuate către alte societăți 160.000
255 Piaţa monetară

 Încasări din credite pe termen lung 11.300

 Încasări de la clienți 400.000
 Încasări din emisiunea de acțiuni 260.000
 Impozit pe profit plătit 8.000
 Disponibilități bănești la începutul anului 160.000
 Disponibilități bănești la sfârșitul anului 333.200
 Dobânzi plătite legate de activitatea de exploatare 130

30. Compania A garantează un credit contractat de companiei B în cursul exerciţiului N. Situaţia

financiară a companiei B este considerată bună, având în vedere ultimii ani. În exerciţiul

financiar N+1, situaţia financiară a entităţii B se deteriorează, iar de la 30 octombrie N+1,

aceasta nu-şi mai poate rambursa ratele scadente.

Cerință

Care este situaţia prezentată de compania A?

Rezolvare:

La 31.12.N:

 există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior: garanţia care generează

o obligaţie legală;

 nu este probabilă vreo ieşire de resurse, deoarece situaţia financiară a întreprinderii

B este bună;

 provizionul nu este recunoscut, garanţia fiind prezentată ca o datorie eventuală (în

notele la situaţiile financiare).

256 Piaţa monetară

La 31.12.N+1:

 există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior: garanţia care generează

o obligaţie legală;

 este probabil că ieşiri de resurse vor fi necesare pentru stingerea obligaţiei: situaţia

firmei debitoare s-a înrăutăţit;

 provizionul va fi recunoscut pentru cea mai bună estimare a obligaţiei.

Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să fie cea mai bună estimare a cheltuielilor necesare

stingerii obligaţiei prezente la data bilanţului 1. Estimarea costurilor are în vedere experienţa unor

tranzacţii similare şi, în unele cazuri, rapoarte elaborate de experţi independenţi. În plus,

elementele luate în calcul includ şi orice probe furnizate de evenimente apărute ulterior datei

bilanţului, dar înainte de semnarea şi depunerea acestora.

31. O firmă producătoare de electrocasnice acordă clienţilor garanţii la data vânzării pentru o

perioadă de 2 ani, conform contractelor încheiate. Din activitatea desfăşurată în perioadele

anterioare, rezultă că 60% din bunurile vândute nu au necesitat reparaţii, 30% au necesitat

reparaţii minore, iar 10% au necesitat reparaţii majore. Întreprinderea estimează că dacă toate

produsele vândute ar necesita reparaţii minore, cheltuielile ar fi de 50.000 lei, iar dacă toate

produsele vândute ar necesita reparaţii majore, cheltuielile ar fi de 100.000 lei.

Cerință

Sunt îndeplinite condiţiile de recunoaştere a unui provizion conform IAS 37?

Rezolvare:

1
A se vedea actualizările aferente provizioanelor pentru dezafectarea imobilizărilor corporale
257 Piaţa monetară

1. Există o obligaţie prezentă asumată prin contractele încheiate cu clienţii (o obligaţie

legală)

2. Este probabilă o ieşire de resurse ce încorporează beneficii economice pentru

efectuarea reparaţiilor sau chiar înlocuirea bunurilor vândute

3. Valoarea provizionului se determină prin ponderarea tuturor estimărilor posibile cu

riscurile asociate, astfel: 60%*0 + 30%*50.000 +10%*100.000 = 15.000 + 10.000 = 25.000 lei şi

se înregistrează ca o cheltuială: 6812 = 1512.

Obligaţia pentru care se constituie un provizion poate fi legală (vezi exemplul anterior) sau

implicită, în sensul că prin politica firmei, aceasta îşi asumă anumite responsabilităţi şi induce

clienţilor aşteptarea că îşi va onora responsabilităţile.

32. Un magazin de desfacere are o politică de restituire a contravalorii bunurilor returnate de

către clienţi în caz de nemulţumire, deşi nu există o obligaţie legală. În perioadele anterioare au

fost returnate bunuri a căror valoare reprezintă, în medie, 0,4% din cifra de afaceri. În exerciţiul

financiar curent, cifra de afaceri înregistrată este de 2.000.000 lei.

Cerință

Sunt îndeplinite condiţiile de recunoaştere a unui provizion conform IAS 37?

Rezolvare:

1. Există o obligaţie prezentă (implicită) ca urmare a unui eveniment trecut – vânzarea

bunurilor

2. Este posibilă o ieşire de resurse – contravaloarea bunurilor returnate

3. Estimarea provizionului se face la 2.000.000 lei*0,4% = 8.000 lei şi se înregistrează ca

o cheltuială (6812 = 1512(8)).

258 Piaţa monetară

Ştim că situaţiile financiare prezintă poziţia fiananciară a unei entităţi la sfârşitul perioadei de

raportare, şi nu poziţia financiară a entităţii în viitor. Aşadar, nu trebuie recunoscute provizioane

aferente costurilor pe care le va suporta entitatea pentru desfăşurarea activităţii în viitor. Adică,

altfel spus, în bilanţul unei entităţi , singurele obligaţii recunoscute sunt cele care există la data

bilanţului (obligaţii prezente, nu viitoare).

33. O societate A dă în judecată o altă societate B. Daunele materiale solicitate de A sunt

evaluate la suma de 10.250 lei. La data la care sunt semnate situațiile financiare, avocații

societății A consideră că sunt șanse de 85% ca societatea să câștige procesul.

Cerință

Sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere a unui provizion?

Rezolvare:

Societatea B

a) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită da, obligație legala

b) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației da, avocatii considera ca

entitatea va pierde procesul

c) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da, 10.250

6812=1512

Societatea A

a) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită nu

b) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației nu , avocatii considera ca

entitatea va castiga procesul

259 Piaţa monetară

c) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da, 10.250

34. O societate acordă prin contract garanție pentru produsele vândute. Statisticile arată că anual

se întorc în vederea reparării 5% din produsele vândute. Cheltuielile cu repararea unui produs

sunt în medie de 1.000 lei. În anul N societatea a vândut 20.000 de bucăți de produs. La 31.12.N.

Cerință:

Sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere a unui provizion?

Rezolvare:

a) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită da, obligație legala

b) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației da

c) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da, 20.000*5%*1.000=1.000.000

6812=1512

35. O companie își desfășoaară activitatea într-o industrie poluantă. În țara în care se află aceasta

nu există legislație care să oblige societățile poluante să procedeze la decontaminarea mediului.

Se află însă în dezbatere publică un proiect de lege pe această temă și este aproape sigur că

proiectul va fi promulgat. Cheltuielile estimate a se angaja cu decontaminarea sunt 50.000 lei.

260 Piaţa monetară

Cerință

Sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere a unui provizion?

Rezolvare:

a) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită da, obligație legala

b) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației da

c) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da, 50.000

6812=1512

36. O societate acordă garanție pentru produsele vândute. Experiența arată că 70% din produsele

vândute nu prezintă defecte, 25% prezintă defecte minore și 5% prezintă defecte majore. Se

estimează că dacă toate produsele vândute ar prezenta defecte majore s-ar angaja cheltuieli cu

reparațiile de 50.000 lei, iar dacă toate produsele vândute ar prezenta defecte minore cheltuielile

cu reparațiile ar fi de 10.000 lei.

Cerință

Sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere a unui provizion?

Rezolvare:

a) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită da, obligație legala

b) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației da

c) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da,

70%*0+25%*50.000+5%*50.000=5.000

6812=1512
261 Piaţa monetară

37. O companie exploatează un câmp petrolier. Prin contractul de licență este obligată ca la

sfârșitul perioadei de exploatare săîndepărteze sondele și să restaureze vegetația. Durata

contractului este de 5 ani. Cheltuielile estimate a se angaja cu îndeplinirea obligației contractuale

sunt de 10.000 lei, rata de actualizare este 10%.

Cerință

Sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere a unui provizion?

Rezolvare:

a) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită da, obligație legala

b) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației da

c) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da, 10.000*1/(1+10%)putere5

6812=1513

38. O companie își desfășoară activitatea în domeniul producției de autoturisme. Cu ocazia unui

târg internațional ea a lansat pe piață un model nou din care a vândut 5 exemplare.imediat după

vânzare la acest model s-au constatat defecțiuni grave la sistemul de frânare. Societatea a anunțat

cumpărătorul că va repara gratuit defecțiunile. Furnizorul sistemului de frânare si-a asumat

responsabilitatea și a anunțat că va rambursa societății 90% din valoarea cheltuielilor cu

reparațiile. Cheltuielile cu reparațiile au fost estimate la 100.000 u.m.

Cerință

Sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere a unui provizion?

Rezolvare:

a) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită da

b) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației da

262 Piaţa monetară

c) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da, 100.000 lei

d) 461,6812=1518

39. O companie A dă în judecată o altă companie B pentru nerespectarea clauzelor contractuale

privind livrarea produselor, solicitând daune în valoare de 98.000 lei. La data la care sunt

semnate situațiile financiare avocații companiei A sunt de părere că societatea va câștiga

procesul.

Cerință

Sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere a unui provizion?

Rezolvare:

Din perspectiva societății A

e) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită nu

f) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației nu

g) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da, 98.000 lei

Din perspectiva societății B

a) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită da, contractul încheiat cu A

b) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației da, se estimează ca va pierde

procesul
263 Piaţa monetară

c) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da, 98.000 lei

40. O companie a dezvoltat o formulă pentru producerea unei șampanii, care datorită compoziției

sale a devenit lider de piață. Formula specială nu este protejată de brevet. Ea este știută doar de

cei trei manageri-acționari ai entității și niciun competitor nu a fost capabil să descopere și să

replice formula.

Cerință

Formula de fabricare a șampaniei este recunoscuta ca o imobilizare necorporală?

Rezolvare

Formula satisface definiția activului (deși nu este protejată legal, entitatea controlează formula

ținând-o secretă), are caracter nemonetar (nu este disponibil sau echivalent de disponibil), nu are

substanță fizică și are caracter identificabil (este separabilă de restul entității și poate fi vândută).

Totuși, în conformitate cu IAS 38.63, formula nu poate fi recunoscută în bilanț ca o imobilizare

necorporală.

41.La 01.03.2020, compania”Nirvana” deține 100 de tuburi de oxigen, evaluate la 1.000

lei/bucată.

 03.03.2020 compania a achiziționat 100 de tuburi de oxigen, evaluate la 1.200

lei/buc

 17.03.2020 compania a achiziționat 120 de tuburi de oxigen, evaluate la 1.300

lei/buc

 13.03.2020 compania a vândut 20 de tuburi de oxigen, evaluate la 1.500 lei/buc

264 Piaţa monetară

 24.03.2020 compania a vândut 90 de tuburi de oxigen, evaluate la 1.550 lei/buc

Cerințe

În calitate de Director General al companiei Nirvana, vrei să afli care este cifra de afaceri a

companiei, ce costuri au bunurile vândute,care este valoare stocurilor și ce rezultat a înregistrat

compania. Care este metoda de evaluare pe care o utilizezi?

42.O companie produce un vaccin, utilizând o rețetă homeopată, publicată de un medic celebru.

Deși cartea este protejeată de drepturi de autor, nu există limitări în ceea ce privește ultizarea

rețetei. Multe companii farmaceutice produc același sortiment de vaccin.

Cerință

Poate fi vorba despre o imobilizare necorporală?

Rezolvare

Rețeta nu este o imobilizare necorporală, deoarece ea nu satisface definiția activului. În mod

concret, compania farmaceutică nu deține controlul asupra rețetei vaccinului, ea neputând să

restricționeze accesul altor companii la beneficiile utilizării rețetei.

6.O companie deţine licențe achiziţionate la închiderea exerciţiului N-2 cu 50.000 lei.

Imobilizãrile se amortizeazã linear începând cu 1 ianuarie N-1, pe o duratã de 5 ani. La 31

decembrie N, conducerea companiei decide reevaluarea imobilizãrilor necorporale. Valoarea

justã a acestora este estimatã la 15.000 lei. La 31 decembrie N+1, ţinând cont de schimbãrile
265 Piaţa monetară

intervenite pe piaţa, imobilizãrile sunt din nou reevaluate. Valoarea justã este estimatã la 60.000

lei.

Cerințe

Sã se contabilizeze diferenţele constatate la 31.12.N şi la 31.12.N+1, ştiind cã societatea

foloseşte ca procedeu de reevaluare anularea amortizãrii cumulate şi reevaluarea valorii nete,

respectiv reevaluarea valorii brute.

Rezolvare

Costul de achizitie al licențelor = 50.000 lei

Amortizarea anuală = 50.000: 5 ani = 10.000 lei

Valoarea contabilă netă la 31.12.N = 50.000 - 2 x 10.000 = 30.000 lei

Valoarea justă la 31.12.N = 15.000 lei

Diferenta nefavorabila de valoare = 30.000 - 15.000 = 15.000 lei

Reflectarea in contabilitate a diferentei nefavorabile de valoare la 31.12.N:

Cheltuieli privind provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor= Provizioanele pentru

deprecierea imobilizarilor necorporale 15.000

La 31.12.N+1:
266 Piaţa monetară

Amortizarea anuală începând cu N+1 = 15.000 lei/ 3 ani = 5.000 lei

Valoarea contabilă netă la 31.12.N+1 = 15.000 - 5.000 = 10.000 lei

Valoarea justă = 60.000 lei

Diferență favorabilă de valoare = 60.000 - 10.000 = 50.000 lei

- se contabilizează un venit pentru a compensa cheltuiala recunoscută la 31.12.N;

Provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor necorporale= Venituri din provizioane pentru

deprecierea imobilizarilor 15.000

- se anulează amortizarea cumulată in exercitiile N-1, N si N+1, si se diminuează valoarea de

intrare a imobilizărilor;

Amortizarea imobilizărilor necorporale= Imobilizări necorporale 25.000

- se reevaluează valoarea netă a imobilizărilor necorporale;

Imobilizări necorporale= Rezerve din reevaluare 35.000

Reevaluarea valorii brute

Costul de achiziție al imobilizărilor de necorporale = 50.000 lei

267 Piaţa monetară

Amortizarea anuală = 50.000: 5 ani = 10.000 lei

Valoarea contabilă netă la 31.12.N = 50.000 - 2 x 10.000 = 30.000 lei

Valoarea justă la 31.12.N = 15.000 lei

Diferența nefavorabilă de valoare = 30.000 - 15.000 = 15.000 lei

Reflectarea în contabilitate a diferenței nefavorabile de valoare la 31.12.N:

Cheltuieli privind provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor= Provizioanele pentru

deprecierea imobilizărilor necorporale 15.000

La 31.12.N+1:

Amortizarea anuală începând cu N+1 = 15.000 lei/ 3 ani = 5.000 lei

Valoarea contabilă netă la 31.12.N+1 = 15.000 - 5.000 = 10.000 lei

Valoarea justă = 60.000 lei

Diferența favorabilă de valoare = 60.000 - 10.000 = 50.000 lei

- se contabilizează un venit pentru a compensa cheltuiala recunoscută la 31.12.N;

Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor necorporale= Venituri din provizioane pentru

deprecierea imobilizărilor 15.000

- calculul raportului dintre valoarea justă și valoarea netă contabilă a imobilizărilor necorporale;
268 Piaţa monetară

60.000 / ( 50.000 - 25.000 ) = 2,4

- se reevaluează valoarea de intrare a imobilizărilor necorporale și a amortizării cumulate;

Costul reevaluat al imobilizărilor necorporale = 50.000 x 2,4 = 120.000 lei

Amortizările cumulate reevaluate = 25.000 x 2,4 = 60.000 lei

valoarea netă contabilă = valoarea justa = 60.000 lei

Reflectarea în contabilitate a operației de reevaluare:

Imobilizări necorporale = % 70.000

Amortizarea imobilizărilor necorporale 35.000

Rezerve din reevaluare 35.000

43. O companie deține o clădire pe care intenționează să o cedeze. Clădirea este liberă și

societatea a întreprins acțiuni pentru găsirea unui cumpărător. Societatea a clasificat clădirea ca

fiind disponibilă pentru vânzare. Valoarea de intrare a clădirii este de 100.000, iar amortizarea

cumulată este de 20.000.

Cazul a) la data bilanțului societatea stabilește valoarea justă a clădirii la 120.000 lei. Costurile

estimate pentru organizarea licitației sunt estimate la 5.000 lei, iar cheltuielile de cadastru la

3.000 lei. La ce valoare va fi prezentată clădirea în bilanț?

269 Piaţa monetară

Cazul b) la data bilanțului societatea stabilește valoarea justă a clădirii la 82.000 lei. Costurile

estimate pentru organizarea licitației sunt estimate la 5.000 lei, iar cheltuielile de cadastru la

3.000 lei. La ce valoare va fi prezentată clădirea în bilanț?

44. O societate obține din producție proprie un echipament tehnologic. Să se efectueze

înregistrările necesare și să se determine costul de producție conform IAS 16. Cheltuielile

efectuate sunt:

 costul producției neterminate la începutul perioadei 200.000 lei

 cheltuieli directe 70 000 lei

 cheltuieli indirecte 10 000 lei

 profit intern 1.000 lei

 pierderi apărute în cursul construcției în regie proprie a echipamentului 11.000

 gradul de utilizare al capacității de productie 80%

45. O companie deţine un utilaj care are o valoare de intrare de 6.000 lei. Durata de viaţă este de

10 ani, iar amortizarea cumulată pentru doi ani este de 1.200 lei. Metoda de amortizare aplicată

este metoda lineară. La reevaluarea utilajului, amortizarea calculată este eliminată din valoarea

brută a activului. Prima reevaluare are loc după doi ani de la deţinere, valoarea justă a utilajului

fiind de 6.800 lei. A doua reevaluare se efectuează după trei ani de la precedenta reevaluare,

când valoarea justă este de 3.750 lei. A treia reevaluare se efectuează după un an de la ultima

reevaluare, valoarea justă determinată fiind de 1.200 lei. A patra reevaluare are loc după un an de
270 Piaţa monetară

la reevaluarea anterioară, valoarea justă fiind de 1.800 lei. Să se efectueze înregistrările

necesare.

TEMA 1

Activitatea economică

1. Bunurile se împart în libere şi economice, după următorul criteriu:

a) natura subiectului purtător;
b) complexitatea lor;
c) modul de acces al indivizilor la ele;
d) gradul de satisfacere.

2. Una dintre următoarele afirmaţii este compatibilă cu principiul raţionalităţii

utilizării resurselor:
271 Piaţa monetară

a) se produc bunuri de calitate inferioară;

b) se produce ce nu se cere;
c) se produce mai mult decât se cere;
d) se produce cu consumuri de resurse mai mici, prin folosirea tehnologiei avansate.

3. Principala caracteristică a nevoilor umane se referă la:

a) caracterul lor nelimitat;

b) caracterul lor neregenerabil;

c) caracterul lor limitat şi dinamic;

d) raritatea lor.

efect
4. Activitatea economică este eficientă pe termen lung dacă raportul efort :
a) este supraunitar;

b) este subunitar;

c) este unitar;

e) este negativ.

5. Raritatea resurselor determină:

a) risipa, pentru că oricum resursele sunt insuficiente;
b) orientarea către bunuri care se obţin folosind resurse abundente;
c) consumul doar al bunurilor oferite de natură;
d) renunţarea la producerea anumitor bunuri atunci când resursele sunt alocate într-un
anumit mod.

6. Bunul economic marfă este:

a) numai un bun material;
b) numai un serviciu;
c) orice bun care se consumă;
d) un bun destinat vânzării-cumpărării pe piaţă.

7. Bunurile economice:
272 Piaţa monetară

a) sunt un dar al economiei de piaţă;

b) se obţin doar în economia naturală;
c) se produc cu costuri de oportunitate zero;
d) satisfac mai bine trebuinţele atunci când sunt produse în cadrul specializării şi
schimbului.

8. Care dintre elementele de mai jos reflectă sacrificii generate de alegerea voastră de a fi
studenţi?
a) diploma de bacalaureat;
b) veniturile pe care le-aţi putea obţine dacă v-aţi angaja după absolvirea liceului;
c) sumele de bani pe care le-aţi putea încasa sub forma burselor de studii;
d) timpul pe care îl veţi petrece ca studenţi.

9. Pentru a produce grâu şi oţel sunt folosite integral şi eficient toate resursele disponibile într-
o economie. În acest caz:
a) nevoile pentru cele două bunuri sunt pe deplin satisfăcute;
b) resursele necesare producerii bunurilor sunt abundente;
c) poate fi produs mai mult oţel doar dacă se produce mai puţin grâu;
d) poate fi mărită producţia din ambele bunuri cu volumul actual de resurse.

10. Creşterea bunăstării societăţii umane este consecinţa:

a) autoconsumului, pentru că oamenii sunt stimulaţi să producă tot mai multe bunuri în
gospodăria proprie;
b) creşterii tensiunii nevoi-resurse;
c) apariţiei surselor de energie neconvenţională;
d) schimbului voluntar şi a specializării.

11. Care din afirmaţiile de mai jos nu este corectă ?

a) o resursă regenerabilă în activitatea economică este nelimitată;
b) o resursă regenerabilă poate să fie şi refolosibilă;
c) acoperirea nevoilor se poate face şi direct, fără să se apeleze la schimb;
d) serviciile pentru consum personal sunt şi bunuri economice.

12. Potrivit ştiinţei economice, costul de oportunitate:

a) însoţeşte numai alegerile în calitate de consumatori;
b) este egal cu zero, în activităţile competitive;
c) este un cost al alegerilor făcute ca producători sau consumatori;
d) nu este specific fiecărui agent economic.
273 Piaţa monetară

13. Presupunem cazul unei economii în care sunt utilizate integral şi eficient resursele
disponibile pentru producerea a două bunuri. Obţinerea unor cantităţi tot mai mari dintr-un
bun ar determina:
a) creşterea cantităţii produse din celelălalt bun, dar într-o măsură mai mică;
b) scăderea direct proporţională a cantităţii produse din celălalt bun;
c) creşterea costului de oportunitate;
d) scăderea costului de oportunitate.

14. Principiul raţionalităţii în economie:

a) se poate exprima numai prin regula maximului;
b) îşi are determinarea în tensiunea nevoi-resurse;
c) este incompatibil cu existenţa costului de oportunitate;
d) se poate exprima numai prin regula minimului.

15. După natura subiectului, nevoile pot fi:

a) individuale şi de vârf;
b) individuale şi sociale (colective);
c) sociale şi elevate;
d) vitale şi elevate.

16. Bunurile necesare satisfacerii nevoilor pot fi:

a) libere şi economice;
b) numai economice;
c) doar servicii;
d) doar servicii de consum personal.

17. Problemele de bază ale economiei sunt:

a) ce producem? sau cât producem?
b) ce producem? cât producem? cum producem? pentru cine producem?
c) cât producem? sau pentru cine producem?
d) ce producem? sau cum producem?

18. Raţionalitatea economică presupune:

a) respectarea regulii maximului doar pe termen scurt;
b) respectarea regulii minimului doar pe termen lung;
c) utilizarea mijloacelor limitate, în aşa fel încât satisfacerea nevoii să fie maximă;
d) maximizarea rezultatelor utile la mijloacele date folosite doar pe termen lung;

19. Principiul minimaxului în economie presupune:

274 Piaţa monetară

a) realizarea cu mijloacele date a celor mai bune rezultate posibile;

b) obţinerea rezultatelor dorite, cu cele mai mici cheltuieli de mijloace;
c) obţinerea rezultatelor dorite cu resurse mai mari decât permite tehnologia dominantă;
d) maxim de rezultate utile cu minimum de cheltuieli de resurse, în restricţiile date, de
spaţiu şi de timp.

20. O persoană dispune de un venit de 2.000 u.m. şi poate achiziţiona două bunuri,
A şi B. Preţul bunului A este de 250 u.m., iar al bunului B, 500 u.m. În aceste
condiţii, costul de oportunitate (Cop) al achiziţiei unei unităţi din bunul A este:
a) 0,5 unităţi din bunul B;
b) 1 unitate din bunul B;
c) 1,5 unităţi din bunul B;
d) 2 unităţi din bunul B.

21. Un individ are un venit disponibil de 200 u.m. El poate achiziţiona tricouri la
preţul unitar de 100 u.m. şi cămăşi la preţul de 200 u.m./buc. Costul de
oportunitate (Cop) al achiziţionării unei cămăşi este:
a) 1,5 tricouri;
b) 0,5 tricouri;
c) 2 tricouri;
d) 2,5 tricouri.

22. Pentru a cumpăra două cafele, Ioana a cheltuit 10 u.m. Cu aceeaşi sumă putea cumpăra
patru ciocolate. Costul de oportunitate (Cop) al achiziţiei unei cafele este:
a) 4 ciocolate;
b) 5 ciocolate;
c) 1 ciocolată;
d) 2 ciocolate.

23. Preţul portocalelor este 3 u.m./kg. Mihai a cumpărat patru kilograme de portocale
renunţând astfel la achiziţia a două kilograme de kiwi. Care ar fi fost costul de
oportunitate (Cop) al achiziţiei a trei kilograme de kiwi?

a) 3 kg portocale;
b) 4 kg portocale;
c) 6 kg portocale;
d) 5 kg portocale.
275 Piaţa monetară

24. Maria a câştigat un premiu în valoare de 1000 u.m.. Dacă alternativa cea mai bună a
utilizării banilor ar fi depunerea lor la bancă, atunci costul de oportunitate determinat
de alegerea cheltuirii banilor pentru un weekend la mare cu colegele ar fi:
a) renunţarea la plăcerea studiului pentru pregătirea examenului de admitere;
b) pierderea ocaziei de a petrece weekendul la munte cu părinţii;
c) cheltuirea celor 1000 u.m.;
d) valoarea dobânzii pe care ar fi putut să o încaseze dacă depunea banii la bancă.

25. Preţul unei plăcinte este 5 u.m.. Cumpărând şase plăcinte Iulia a renunţat la cinci
prăjituri. Care este preţul unei prăjituri?
a) 3 u.m.;
b) 4 u.m.;
c) 6 u.m.;
d) 5 u.m..

26. Un producător poate obţine folosind aceeaşi cantitate de lapte 100 unităţi de iaurt sau
20 unităţi de caşcaval. Care este costul de oportunitate al producerii unei unităţi de
caşcaval?
a) 1/5 unităţi de iaurt;
b) 10 unităţi de iaurt;
c) 5 unităţi de iaurt
d) 1/20 unităţi de iaurt.

27. Un producător poate obţine folosind aceleaşi resurse 4 unităţi din bunul A sau 6 unităţi
din bunul B. Care este costul de oportunitate al producerii unei unităţi din bunul A?
a) 1,5 unităţi din bunul B;
b) 2/3 unităţi din bunul B;
c) 6 unităţi din bunul B;
d) ¼ unităţi din bunul B.

28. Un producător poate obţine folosind aceleaşi resurse 5 unităţi din bunul A sau 10 unităţi
din bunul B. Care este costul de oportunitate al producerii a două unităţi din bunul A?
a) 2 unităţi din bunul B;
b) 0,2 unităţi din bunul B;
c) 1 unitate din bunul B;
d) 4 unităţi din bunul B.
276 Piaţa monetară

TEMA 2

Comportamentul consumatorului

29. Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic, până la
saturaţie:
a) Umg creşte şi UT scade;
b) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT;
c) Umg creşte în aceeaşi măsură cu UT;
d) Umg descreşte.

30. Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie,
utilitatea totală (UT) este:
a) pozitivă şi descrescătoare;
b) negativă;
c) descrescătoare;
d) pozitivă şi crescătoare.

31. Până la punctul de saturaţie, utilitatea marginală (Umg) obţinută prin consumul succesiv
din acelaşi bun economic:
a) creşte;
b) este negativă;
c) este maximă;
d) scade.

32. Până la punctul de saturaţie, utilitatea totală (UT) obţinută prin consumul succesiv din
acelaşi bun economic:
a) creşte, cu o rată descrescătoare;
b) creşte, cu o rată constantă;
c) scade, cu o rată descrescătoare;
d) scade, cu o rată crescătoare.

33. Utilitatea totală (UT) este maximă atunci când:

a) UmgA=UmgB;
277 Piaţa monetară

b) UmgA/PB=UmgB/PA;
c) UmgA/PA=UmgB/PB;
d) UmgB/UmgA=PA/PB.

34. Semnificaţia echilibrului consumatorului este aceea că:

a) individul consumă echilibrat, în cantităţi egale din fiecare bun;
b) utilitatea totală resimţită în urma consumului unui bun este aceeaşi pentru toate
bunurile;
c) utilitatea marginală este aceeaşi pentru fiecare bun;
d) individul obţine o utilitate totală maximă pentru un buget dat.

35. Un consumator raţional va alege să consume cantităţi din două bunuri corespunzător
cărora:
a) utilitatea totală a fiecărui bun este maximă;
b) utilitatea marginală a fiecărui bun este maximă;
c) raportul utilitate marginală/preţ este maxim pentru fiecare bun;
d) raportul utilitate marginală/preţ este identic pentru fiecare bun.

36. Raportul pe care fiecare consumator îl stabileşte între cantităţi determinate dintr-un bun şi
nevoile sale în condiţii date de loc şi timp exprimă:
a) caracterul obiectiv al utilităţii;
b) caracterul subiectiv al utilităţii;
c) utilitatea totală;
d) utilitatea marginală;

37. Atunci când se consumă succesiv unităţi din acelaşi bun, intensitatea nevoii umane pentru
bunul respectiv:
a) scade;
b) nu se modifică;
c) creşte;
d) poate să crească sau să scadă;

38. Utilitatea marginală (Umg) ce se poate obţine prin consumul unor unităţi succesive din
acelaşi bun este:
a) crescătoare şi pozitivă;
b) întotdeauna negativă;
c) crescătoare şi negativă;
d) descrescătoare.

39. Un consumator raţional obţine maximum de satisfacţie atunci când:

278 Piaţa monetară

UmgA UmgB
= ;
a) PB PB

UmgA P A
= ;
UmgB PB
b)

P A UmgB
= ;
PB PA
c)

d) UmgA=UmgB.

40. Satisfacţia suplimentară pe care speră că o va obţine un consumator prin folosirea unei
unităţi în plus din acelaşi bun reprezintă:
a) utilitate totală;
b) nevoie umană;
c) utilitate marginală;
d) utilitate economică;

41. Utilitatea totală (UT) atinge punctul maxim atunci când:

a) utilitatea marginală (Umg) este maximă;
b) utilitatea marginală (Umg) este nulă;
c) utilitatea marginală (Umg) este negativă;
d) utilitatea marginală (Umg) creşte.

42. Utilitatea marginală (Umg) se calculează conform formulei (Q este cantitatea consumată
dintr-un anumit bun, iar UT este utilitatea totală):
ΔUT
Umg=
a) ΔQ ;
279 Piaţa monetară

ΔQ
Umg=
b) ΔUT ;

UT
Umg=
c) Q

Q
Umg=
d) UT

43. Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=5+3QX (Qx este cantitatea consumată din
bunul X). Utilitatea marginală (Umg) a bunului X este:
a) 2;
b) 3;
c) 4;
d) 5.

44. Dacă funcţia utilităţii marginale a bunului X este Umg X=20-3QX (Qx este cantitatea
consumată din bunul X), atunci utilitatea totală (UT) pentru primele 5 unităţi consumate
din bunul X este egală cu:
a) 50;
b) 55;
c) 45;
d) 65.

45. Un individ dispune de un venit disponibil Vd=20 u.m. El consumă două bunuri X şi Y cu
preţurile Px=1 u.m. şi Py=2 u.m. În condiţiile în care UmgX=10-QX, iar UmgY=28-2QY,
programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este:
a) 2X şi 3Y;
b) 4X şi 8Y;
c) 3X şi 2Y;
d) 8X şi 4Y;

46. Un consumator raţional achiziţionează două bunuri: pâine şi tricouri. Dacă raportul
utilitate marginală-preţ pentru pâine este 0,4, iar preţul unui tricou este de 60 RON,
atunci utilitatea marginală (Umg) a tricoului este:
a) 22;
b) 23;
c) 24;
d) 16.
280 Piaţa monetară

47. Un consumator achiziţionează două bunuri X şi Y ale căror utilităţi marginale (Umg) sunt
200 unităţi de utilitate, respectiv 250 unităţi de utilitate. Dacă atât preţul bunului X cât şi
preţul bunului Y sunt de 4 u.m., atunci, un consumator care urmăreşte maximizarea
utilităţii totale:
a) va mări consumul din X şi va reduce consumul din Y;
b) va mări consumul din Y şi va reduce consumul din X;
c) va mări consumul din ambele bunuri;
d) va reduce consumul din ambele bunuri.

48. În urma consumului succesiv a 7 unităţi din acelaşi bun, un consumator obţine
următoarele utilităţi marginale (Umg): 25, 20, 17, 13, 8, -3, -8. Utilitatea totală (UT) a
primelor 6 unităţi consumate este:
a) 80;
b) 86;
c) 83;
d) 72;

49. Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X (Umg X) şi preţul unui bun
substituibil Y (PY) este 24, preţul bunului X este de 3 u.m., iar utilitatea totală este
maximă, atunci utilitatea marginală a bunului Y (UmgY) este:
a) 8 unităţi de utilitate;
b) 72 unităţi de utilitate;
c) 21 unităţi de utilitate;
d) 27 unităţi de utilitate.

50. În condiţiile în care raportul preţurilor pentru două bunuri X şi Y, consumate de un individ
Umg X
este de 2, raportul utilităţilor marginale Umg Y corespunzător utilităţii totale maxime
este:
1
;
a) 2
b) 2;
c) 0,25;
d) 4.

51. Dacă prin consumarea celei de-a 6 unităţi din acelaşi bun economic utilitatea totală (UT)
creşte de la 24 la 28, utilitatea marginală (Umg) a acestei unităţi este:
a) 24;
281 Piaţa monetară

b) 28;
c) 2;
d) 4.

52. În cazul în care preţul (P) creşte, venitul total încasat de producător (VT) este:
a) crescător, dacă cererea este inelastică;
b) descrescător, dacă cererea este inelastică;
c) constant, dacă cererea este elastică;
d) constant, dacă cererea este inelastică.

53. Considerând două bunuri substituibile, X şi Y, atunci când preţul bunului X creşte:
a) cererea pentru bunul Y va creşte;

b) cererea pentru bunul Y va scădea;

c) cantitatea cerută din bunul X va creşte;

d) cererea pentru bunul Y rămâne neschimbată.

54. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit (Ke C/V) se calculează ca raport între
modificarea procentuală a cererii şi modificarea procentuală a:
a) preţului;
b) venitului;
c) taxelor;
d) subvenţiilor.

55. În cazul în care cererea este elastică, care din următoarele afirmaţii este adevărată în
situaţia unui producător?
a) creşterea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia;
b) reducerea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia;
c) creşterea preţului determină reducerea încasărilor acestuia;
d) reducerea preţului determină reducerea încasărilor acestuia.

56. Cererea cu elasticitate unitară în funcţie de preţ se caracterizează prin:

a) creşterea preţului este însoţită de creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv;
b) modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii;
c) în valoare absolută, modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a
cantităţii;
d) procentul de variaţie a preţului este egal cu procentul de variaţie a cantităţii cerute.

57. Între modificarea preţului şi modificarea cantităţii cerute dintr-un bun există:
a) o relaţie directă;
282 Piaţa monetară

b) o relaţie inversă;
c) atât o relaţie directă cât şi una inversă;
d) o relaţie de la parte la întreg;

58. Atunci când cererea pentru un bun este elastică în raport de preţ, iar vânzătorul ia decizia
să reducă preţul:
a) încasările firmei scad;
b) încasările firmei cresc;
c) cumpărătorii sunt dezavantajaţi;
d) cantitatea vândută nu se modifică.

59.Atunci când se înregistrează o cerere inelastică în raport de preţ:

a) cantitatea cerută scade într-o proporţie mai mare decât scade preţul;
b) firma vânzătoare este avantajată când reduce preţul;
c) reducerea preţului determină scăderea volumului valoric al vânzărilor;
d) volumul valoric al vânzărilor creşte, indiferent de modificarea preţului;

60. Cererea elastică în raport de preţ este specifică:

a) bunurilor de strictă necesitate;
b) bunurilor la care modificarea preţului unitar antrenează modificarea în acelaşi sens a
cantităţii cerute;
c) bunurilor care au o plajă mare de înlocuitori;
d) bunurilor care nu pot fi substituite cu alte bunuri.

61. Cererea inelastică în raport de modificarea preţului este specifică:

a) factorilor de producţie;
b) bunurilor de lux;
c) bunurilor la care modificarea preţului unitar antrenează modificarea în acelaşi sens a
cantităţii cerute;
d) pentru majoritatea bunurilor de strictă necesitate;

62. La o cerere inelastică în raport de preţ, dacă vânzătorul urmăreşte să mărească încasările,
atunci el va acţiona în direcţia:
a) reducerii cantităţii vândute;
b) creşterii preţului;
c) menţinerii preţului;
d) reducerii preţului.
283 Piaţa monetară

63. Atunci când coeficientul de elasticitate a cererii în raport de venit (Ke C/V) este pozitiv, dar
subunitar, cererea:
a) este elastică;
b) evoluează în sens opus faţă de venit;
c) este inelastică,
d) este cu elasticitate unitară.

64. La o cerere elastică, în raport de venit, cantitatea cerută:

a) nu se modifică ca urmare a variaţiei venitului;
b) se modifică mai mult decât venitul;
c) se modifică în aceeaşi proporţie cu venitul;
d) se modifică mai puţin decât venitul.

65. Coeficientul de elasticitate a cererii în raport de venit (KeC/V) are valoarea:

a) 2 la o cerere inelastică;
b) 0,5 la o cerere elastică;
c) 1,5 la o cerere inelastică;
d) 0,5 la o cerere inelastică.

66. La o cerere inelastică în raport de venit, coeficientul de elasticitate (KeC/V) poate să aibă
valoarea:
a) 1;
b) 0,33;
c) 1,5;
d) 2.

67. La o cerere elastică în raport de preţ, coeficientul de elasticitate (Ke C/P) poate să fie egal
cu:
a) 1/4;
b) 2;
c) 0,5;
d) 25%.

68. Dacă preţul unui bun (P) se reduce de la 300 la 250 u.m., iar cantitatea cerută (Q C) creşte
de la 200 la 400 bucăţi, coeficientul de elasticitate a cererii în raport de preţ (KeC/P) este:
a) 2;
b) 4;
c) 12;
d) 6.
284 Piaţa monetară

69. Cererea pentru reviste are un coeficient de elasticitate în raport cu preţul (Ke C/P) de 1,25.
Dacă preţul revistelor (P) creşte cu 10%, atunci cantitatea cerută (QC):
a) scade cu 8%;
b) creşte cu 8%;
c) scade cu 12,5%;
d) creşte cu 12,5%.

70. În condiţiile în care veniturile medii ale consumatorilor (V) cresc de la 500 RON la 750
RON, cantitatea cerută (QC) creşte de la 1000 unităţi la 1200 unităţi. Cererea din acel bun,
în funcţie de venit, este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) unitară;
d) zero;

71. Venitul unui producător (VT) creşte de 1,3 ori, în timp ce preţul (P) său creşte cu 10%. În
acest caz, cantitatea cerută se modifică astfel:
a) creşte cu 20%;
b) scade cu 20%;
c) creşte cu 18,18%;
d) nu se modifică.

72. În situaţia în care pe piaţă preţul unei mărfi (P) creşte de la 10000 la 12000 de u.m., iar
cantitatea cerută (Qc) zilnică se reduce de la 5000 la 4000 de unităţi există o cerere:
a) elastică;
b) inelastică;
c) cu elasticitate unitară;
d) perfect inelastică.

73. În cazul unui bun cantitatea cerută (Qc) scade cu 30% datorită creşterii preţului (P) de la
10 u.m. la 12 u.m. În acest caz, cererea pentru acel bun este:
a) inelastică;
b) cu elasticitate unitară;
c) elastică;
d) perfect elastică.

74. Coeficientul de elasticitate a cererii pentru tricouri în funcţie de preţ (Ke C/P) este 0,8, iar
coeficientul de elasticitate a cererii pentru tricouri în funcţie de venitul cumpărătorilor
(KeC/V) este 3. Creşterea cu 1% a venitului cumpărătorilor (V) şi scăderea cu 1% a
preţului (P) tricourilor generează:
a) creşterea cererii de tricouri cu 2,2%;
b) creşterea cererii de tricouri cu 3,8%;
c) reducerea cererii de tricouri cu 1%;
d) reducerea cererii de tricouri cu 2,2%.
285 Piaţa monetară

75. Coeficientul de elasticitate a cererii pentru calculatoare în funcţie de preţ (Ke C/P) este 0,6,
iar coeficientul de elasticitate a cererii pentru calculatoare în funcţie de venitul
cumpărătorilor (KeC/V) este 2. Creşterea cu 1% a venitului cumpărătorilor şi cu 1% a
preţului calculatoarelor generează:
a) creşterea cererii de calculatoare cu 2,6%;
b) creşterea cererii de calculatoare cu 1,4%;
c) creşterea cererii de calculatoare cu 1%;
d) reducerea cererii de calculatoare cu 1,4%.

76. Dacă funcţia cererii pentru bunul X este Qc X=10-2PX, iar preţul iniţial al bunului X a fost de
2 um, atunci coeficientul de elasticitate a cererii pentru bunul X în funcţie de preţ este
egal cu:
a) 2;
b) 0,66;
c) 0,33;
d) 1,5.

77. Coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu preţul bunului X (Ke C/P) este 2. Dacă
funcţia cererii pentru bunul X este egală cu: Qc X =3-2PX, atunci preţul (P) iniţial al bunului
X a fost de:
a) 2;
b) 1;
c) 3;
d) 5.

78. În cazul unui coeficient de elasticitate a cererii în funcţie de preţul unui bun (Ke C/P) este
de 0,5, atunci una dintre următoarele variante este adevărată:
a) scăderea preţului bunului respectiv cu 1% a determinat creşterea cantităţii cerute din
acel bun cu 5%;
b) creşterea preţului bunului respectiv cu 1% a determinat creşterea cantităţii cerute din
acel bun cu 0,5%;
c) scăderea preţului bunului respectiv cu 5% a determinat creşterea cantităţii cerute din
acel bun cu 2,5%;
d) creşterea preţului bunului respectiv cu 10% a determinat scăderea cantităţii cerute din
acel bun cu 15%.

79. În cazul unui coeficient de elasticitate a cererii în funcţie de venitul consumatorilor (Ee C/V)
este de 2, atunci una dintre următoarele variante este adevărată:
286 Piaţa monetară

a) scăderea venitului consumatorilor cu 2% a determinat creşterea cantităţii cerute din

acel bun cu 6%;
b) creşterea venitului consumatorilor cu 5% a determinat creşterea cantităţii cerute din
acel bun cu 10%;
c) scăderea venitului consumatorilor cu 2% a determinat creşterea cantităţii cerute din
acel bun cu 1%;
d) creşterea venitului consumatorilor cu 10% a determinat scăderea cantităţii cerute din
acel bun cu 5%.

TEMA 3

Comportamentul producătorului
287 Piaţa monetară

80. Obiectivul fundamental al producătorului este:

a) minimizarea consumului de bunuri economice;
b) maximizarea profitului;
c) minimizarea venitului disponibil;
d) minimizarea profitului;

81. Totalitatea elementelor folosite de firme pentru a produce bunuri economice reprezintă:
a) productivitatea muncii;
b) creşterea economică;
c) factorii de producţie;
d) dezvoltarea intensivă;

82. Înlocuirea, parţială sau totală, a unuia sau mai multor factori de producţie cu unul sau
mai mulţi factori din cei folosiţi sau noi, în condiţiile obţinerii cel puţin a aceleiaşi producţii,
reprezintă:
a) combinarea factorilor de producţie;
b) substituirea factorilor de producţie;
c) productivitatea medie a factorilor de producţie;
d) productivitatea marginală a factorilor de producţie;

83. Nu reprezintă capital tehnic:

a) maşinile;
b) utilajele;
c) materiile prime;
d) abilitatea întreprinzătorului.

84. Reprezintă un element de capital circulant:

a) clădirile;
b) calculatoarele de proces;
c) materiile prime;
d) maşinile.

85. Combinarea factorilor de producţie nu depinde de:

a) natura activităţii economice;
b) condiţiile de producţie;
c) venitul disponibil al consumatorului;
d) abilitatea întreprinzătorului.

86. Unul dintre următorii indicatori este folosit pentru calculul eficienţei combinării şi
substituirii factorilor de producţie:
a) utilitatea marginală a bunurilor economice;
b) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie;
c) utilitatea totală a bunurilor economice;
288 Piaţa monetară

d) utilitatea individuală a bunurilor economice.

87. Amortizarea se referă la consumul de capital:

a) circulant, în formă fizică;
b) fix, în formă fizică;
c) circulant, în formă valorică; 
d) fix, în formă valorică.

88. Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între resurse şi factori de producţie:
a) raport de la întreg la parte;
b)raport de la parte la întreg;
c) raport subunitar;
d)raport unitar.

89. Care din următoarele sensuri nu este corect cu privire la capital ca factor de producţie?
a) reprezintă bunuri de producţie;
b)reprezintă factor de producţie derivat;
c) reprezintă consum personal;
d)reprezintă capital tehnic.

90. Factorii de producţie reprezintă:

a) resurse descoperite;
b) elemente din mediul natural;
c) resurse atrase şi utilizate în activitatea economică;
d) resurse utilizabile.

91. Care dintre afirmaţiile de mai jos este falsă?

a) producătorul este purtătorul ofertei;
b) producţia asigură obiectul consumului;
c) obţinerea profitului determină caracterul comercial al firmei;
d) firmele produc numai bunuri materiale.

92. Factorul activ şi determinant al producţiei este:

a) capitalul;
b) natura;
c) munca;
d) ajutoarele de stat.
289 Piaţa monetară

93. În cadrul factorilor de producţie primari se încadrează:

a) munca şi capitalul;
b) capitalul şi creativitatea tehnico-ştiinţifică;
c) natura şi capitalul;
d) munca şi natura.

94. Capitalul tehnic reprezintă:

a) banii economisiţi de menaje;
b) factor de producţie derivat;
c) aptitudinile şi experienţa oamenilor;
d) elementul activ şi determinant al producţiei.

95. La baza împărţirii capitalului tehnic în capital fix şi capital circulant se află:
a) mărimea firmei;
b) domeniul de activitate al firmei;
c) legătura cu factorul muncă;
d) modul cum participă la activitatea economică.

96. Capitalul tehnic fix:

a) se uzează numai moral;
b) nu trebuie amortizat;
c) participă la un singur ciclu de producţie;
d) se uzează atât fizic cât şi moral.

97. Consumul de capital circulant se reflectă în valoarea producţiei la care a participat:

a) numai în formă materială transformată;
b) sub formă de amortizare;
c)atât în formă materială, cât şi valorică;
d) numai sub formă bănească.

98. Uzura morală a capitalului tehnic fix apare sub incidenţa:

a) folosirii în producţie;
b) progresului tehnic şi a condiţiilor pieţei;
c) acţiunii agenţilor naturali;
d) poluării mediului natural.

99. Capitalul circulant:

a) se uzează fizic;
b) nu se regăseşte în produsul finit;
290 Piaţa monetară

c) se uzează fizic şi moral;

d) participă la un singur ciclu de producţie.

100. Substituirea factorilor de producţie în activitatea economică:

a) se referă numai la factorul muncă;
b) se referă numai la factorul capital;
c) nu are legătură cu eficienţa combinării factorilor de producţie;
d) se bazează pe compatibilitatea caracteristicilor de utilitate şi adaptabilitate a
elementelor ce se combină.

101. Dacă productivitatea marginală a factorului substituit este egală cu productivitatea

marginală a factorului care substituie, atunci rata marginală de substituţie este:
a) negativă;
b) supraunitară;
c) unitară;
d) subunitară.

102. Dacă productivitatea marginală a factorului substituit este mai mică decât
productivitatea marginală a factorului ce îl substituie, rata marginală de substituţie este:
a) negativă şi supraunitară;
b) pozitivă şi subunitară;
c) egală cu zero;
d) negativă.

103. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă?

a) între productivităţile marginale a doi factori de producţie şi rata lor de substituţie nu
există legătură;
b) combinarea factorilor de producţie este o operaţie tehnico-economică;
c) substituirea factorilor de producţie presupune obţinerea cel puţin a aceloraşi rezultate;
d) rata marginală de substituţie se foloseşte la calculele de eficienţă a combinării
factorilor.

104. Care din aprecierile de mai jos este adevărată?

a) rata marginală de substituţie este întotdeauna un număr subunitar;
b) combinarea factorilor de producţie este o operaţiune exclusiv economică;
c) substituirea factorilor reprezintă un mijloc eficient de combinare;
d) productivitatea marginală a unui factor este aceeaşi cu productivitatea medie.

105. Substituirea factorilor de producţie se bazează pe:

291 Piaţa monetară

a) utilitatea marginală a produsului finit;

b) maximizarea cheltuielilor cu salariile;
c) compatibilitatea caracteristicilor de utilitate şi adaptabilitate ale factorilor;
d) compatibilitatea costurilor de producţie.

106. Rata anuală de amortizare (Ra) a unui utilaj este egală cu 20%. Dacă după 4 ani firma a
recuperat 6 milioane u.m. din valoarea investiţiei, valoarea de achiziţie a utilajului a fost
egală cu:
a) 6 milioane u.m.;
b) 7 milioane u.m.;
c)7,5 milioane u.m.;
d) 8 milioane u.m.

107. Dacă valoarea de achiziţie a unui utilaj este egală cu 20 milioane u.m., iar amortizarea
anuală este egală cu 10 milioane u.m., atunci durata de utilizare a utilajului este egală cu:
a) 1 an;
b) 1,5 ani;
c) 2 ani;
d) 4 ani.

108. Capitalul tehnic (Kt) al unei firme este de 3000 RON. În condiţiile în care capitalul fix (Kf)
reprezintă 60% din capitalul tehnic, iar rata de amortizare (Ra) este de 20%, atunci capitalul
tehnic consumat este egal cu:
a) 1200 RON;
b) 1560 RON;
c) 1800 RON;
d) 3000 RON;

109. Rata marginală de substituţie a factorului muncă cu factorul capital (Rms) este 10. Dacă
productivitatea marginală (Wmg) a factorului substituit este de 20, atunci productivitatea
marginală a factorului care substituie este:
a) 200;
b) 2;
c) 0,5;
d) 1;

110. După o perioadă de 5 ani, capitalul fix (Kf) neamortizat al unei firme este de 1000 RON.
Dacă rata de amortizare (Ra)este de 10%, atunci valoarea capitalului amortizat este:
a) 1000 RON;
b) 2000 RON;
292 Piaţa monetară

c) 200 RON;
d) 3000 RON;

111. Rata marginală de substituţie (Rms) a factorului capital cu factorul muncă este 2. Pentru
ca firma să obţină aceeaşi producţie, cu cât trebuie să se modifice factorul capital (K), dacă
forţa de muncă(L) creşte cu 10 lucrători?
a) ΔK= - 2;
b) ΔK= - 5;
c) ΔK= - 10;
d) ΔK= - 20;

112. Dacă productivitatea marginală (Wmg) a factorului substituit este 10, iar productivitatea
marginală a factorului ce îl substituie este 20, rata marginală de substituţie (Rms) are
valoarea:
a) 20;
b) 10;
c) 5;
d) 0,5.

113. La o rată marginală de substituţie (Rms) egală cu 10 şi la o productivitate marginală

(Wmg) a factorului ce substituie egală cu 50, productivitatea marginală a factorului
substituit este egală cu:
a) 150;
b) 250;
c) 500;
d) 350.

114. Valoarea iniţială a unui echipament este de 8000 RON, iar rata de amortizare (Ra) este
de 20%. Amortizarea (Aa) este egală cu:
a) 1600 RON;
b) 2000 RON;
c) 3000 RON;
d) 2600 RON.

115. Eficienţa cu care sunt utilizaţi factorii de producţie se poate exprima:

a) numai ca productivitate a muncii;
b) numai sub forma costului producţiei;
c) cu ajutorul productivităţii factorilor de producţie;
d) numai cu ajutorul mărimilor fizice.
293 Piaţa monetară

116. La nivelul unei întreprinderi ce produce bunuri diferite, nivelul productivităţii muncii, cu
luarea în considerare a întregii producţii, se poate exprima:
a) în unităţi fizice naturale;
b) în unităţi natural-convenţionale;
c) în unităţi monetare;
d) atât în unităţi fizice, cât şi monetare.

117. Pentru firmă, creşterea productivităţii factorilor de producţie:

a) măreşte costul marginal;
b) reduce costul mediu de producţie;
c) dezavantajează întreprinderea prin reducerea preţurilor de vânzare;
d) presupune creşterea costului total.

118. Pentru determinarea nivelului productivităţii muncii, factorul muncă se exprimă:

a) numai în ore-om;
b) numai în formă valorică (bănească);
c) ca raport între cheltuiala salarială fixă şi cea variabilă;
d) în număr de salariaţi sau în ore-om lucrate.

119. La o firmă, unde lucrează 10 muncitori, cu o productivitate medie a muncii(WL) de 50

de produse pe un muncitor:
a) producţia a crescut de 5 ori;
b) fiecare muncitor produce câte 50 de produse;
c) toţi muncitorii produc 5.000 produse;
d) în medie, un muncitor produce 50 de produse.

120. Productivitatea capitalului tehnic se determină:

a) numai în expresie fizică;
b) numai la nivelul ramurii;
c) doar când numărul de lucrători nu se modifică;
d) ca mărime medie şi marginală.

121. Productivitatea globală a factorilor de producţie se calculează:

a) numai în expresie fizică, naturală;
b) numai ca mărime marginală;
c) ca mărime medie şi marginală;
d) numai ca mărime medie.

122. Atunci când productivitatea marginală a muncii este mai mare decât productivitatea
medie a muncii, aceasta din urmă:
294 Piaţa monetară

a) scade;
b) creşte;
c) nu se modifică;
d) influenţează negativ eficienţa generală a întreprinderii.

123. Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. Dacă productivitatea marginală

corespunzătoare celui de-al 9-lea muncitor este 23 unităţi, se poate trage concluzia că:
a) productivitatea marginală creşte;
b) productivitatea marginală se reduce;
c) productivitatea medie creşte;
d) productivitatea medie se reduce.

124. În momentul T0, o întreprindere cu 50 salariaţi obţine o producţie (Q) de 10000 bucăţi.
Menţinând producţia constantă, dacă întreprinzătorul substituie 5 utilaje cu factorul muncă
(L), iar rata marginală de substituţie Rms=10, productivitatea medie a muncii (WL) în T1 este:
a) 100 bucăţi/salariat;
b) 200 bucăţi/salariat;
c) 300 bucăţi/salariat;
d) 150 bucăţi/salariat.

125. Productivitatea medie a muncii (W L) creşte cu 25%. Cu cât trebuie să se modifice

numărul de lucrători (L), astfel încât producţia (Q) să rămână constantă?
a) creşte cu 10%;
b) scade cu 20%;
c) nu se modifică;
d) creşte cu 5%.

126. În cadrul unei firme, numărul de lucrători (L) creşte cu 10%. Cu cât trebuie să se
modifice nivelul producţiei (Q) pentru a menţine constantă productivitatea medie a muncii
(WL), dacă producţia în perioada T0 a fost de 100 de unităţi?
a) ΔQ=20 unităţi;
b) ΔQ=10 unităţi;
c) Q creşte cu 20%;
d) Q scade cu 10%.

127. Dacă productivităţile marginale (WmgL) a primelor 5 unităţi de muncă sunt: 1,4,8,11,13,
atunci producţia totală (Q), pentru a treia unitate de muncă este:
a) 1 unitate;
b) 5 unităţi;
c) 13 unităţi;
295 Piaţa monetară

d) 24 de unităţi.

128. În T0, productivitatea medie a muncii (W L) este de 100 unităţi. În perioada T 0 – T1,
producţia (Q) creşte cu 50%, iar numărul de salariaţi (L) cu 25%. În acest caz,
productivitatea marginală a muncii (WmgL) este egală cu:
a) 300 unităţi;
b) 400 unităţi;
c) 500 unităţi;
d) 200 unităţi.

129. În T0, productivitatea medie a muncii (W L) la nivelul unei firme este de 20 bucăţi pe
salariat. În T1, producţia (Q) sporeşte de 3 ori faţă de T 0, când era de 200 bucăţi, iar numărul
de salariaţi (L) se dublează. Productivitatea marginală a muncii (WmgL)este egală cu:
a) 20 unităţi;
b) 30 unităţi;
c) 40 unităţi;
d) 45 unităţi.

130. Atunci când producţia (Q) se reduce cu 40%, pentru ca nivelul productivităţii medii a
muncii (WL) să crească de 1,25 ori, volumul muncii (L) utilizate trebuie să:
a) crească cu 48%;
b) scadă cu 52%;
c) crească cu 52%;
d) scadă cu 25%.

131. La nivelul unei firme, productivitatea medie a muncii (WL) este egală cu 100 buc/salariat.
În condiţiile creşterii cu 100% a productivităţii medii a muncii şi a numărului de salariaţi (L)
cu 50%, productivitatea marginală a muncii(WmgL) este egală cu:
a) 500 buc/salariat;
b) 400 buc/salariat;
c) 600 buc/salariat;
d) 800 buc/salariat.

132. La momentul T0, productivitatea medie a muncii (WL) într-o firmă a fost de 1000 de
produse/salariat. În momentul T1 producţia (Q) a sporit de 3 ori faţă de T0, iar numărul de
salariaţi (L) a crescut cu 100%. Productivitatea marginală a muncii(WmgL) este:
a) 1000 produse;
b) 2000 produse;
296 Piaţa monetară

c) 3000 produse;
d) 1500 produse.

133. Volumul producţiei (Q) unei firme cu 125 de salariaţi (L) este de 2500 de produse. Câţi
salariaţi trebuie să mai angajeze această firmă pentru a-şi dubla producţia în condiţiile
creşterii productivităţii medii a muncii (WL) cu 25%?
a) 25;
b) 125;
c) 50;
d) 75.

134. În T0 productivitatea medie a muncii (WL) este de 1000 unităţi/salariat. În intervalul T 0-T1
producţia (Q) creşte cu 100% iar numărul de salariaţi (L) se dublează. Productivitatea
marginală a muncii(WmgL) este:
a) 150 produse;
b) 250 produse;
c) egală cu productivitatea medie a muncii în t0;
d) 100 produse.

135. Faţă de o producţie (Q) zilnică de 6.000 bucăţi din bunul X şi o productivitate medie a
muncii (WL) de 120 bucăţi/salariat, dacă productivitatea marginală a muncii(Wmg L) este
150 bucăţi, iar numărul de salariaţi (L) se dublează, atunci producţia sporeşte:
a) cu 50%;
b) cu 100 bucăţi;
c) cu 250 bucăţi;
d) cu 125%.

136. În intervalul t0-t1, productivitatea marginală a muncii (Wmg L) a fost de 40 produse.

Cunoscând că în t1 faţă de t0 producţia (Q) a sporit cu 1.000 de produse, iar numărul de
salariaţi (L) s-a dublat, atunci numărul de lucrători în t0 a fost de:
a) 25;
b) 16;
c) 19;
d) 20.

137. La o anumită firmă, productivitatea medie a muncii (W L) în t1 faţă de t0 sporeşte cu 50%,

iar producţia (Q) se dublează. Numărul de salariaţi (L) în t1 faţă de t0:
a) creşte cu 75%;
297 Piaţa monetară

b) scade cu 25%;
c) scade cu 18,33%;
d) creşte cu 33,33%.

138. Pe termen scurt, dacă producţia se reduce, atunci:

a) costul variabil total creşte;
b) costul total creşte;
c) costul fix total creşte;
d) costul fix mediu creşte

139. Când producţia este zero, costul total este:

a) egal cu costul fix;
b) mai mic decât costul variabil;
c) mai mic decât costul fix;
d) egal cu costul variabil.

140. Dacă costul variabil al unei firme creşte mai mult decât creşte producţia, iar modificarea
CFM este mai mare decât modificarea CVM, costul total mediu:
a) creşte;
b) scade;
c) este nul;
d) întotdeauna rămâne constant.

141. Dacă costul variabil al unei firme creşte mai mult decât creşte producţia, iar modificarea
CVM este mai mare decât modificarea CFM, costul total mediu:
a) creşte;
b) scade;
c)este nul;
d) întotdeauna rămâne constant.

142. Pe termen scurt, dacă modificarea absolută a CFM este -10, atunci producţia:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) creşte, cu o rată crescătoare.

143. Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât producţia:
a) costul fix mediu rămâne constant;
b) costul variabil mediu scade;
c) costul variabil mediu rămâne constant;
298 Piaţa monetară

d) costul total mediu scade, creşte sau rămâne constant.

144. Reprezintă cheltuială materială de producţie:

a) salariile personalului direct productiv;
b) cheltuieli cu amenzi;
c) cheltuieli de protocol;
d) cheltuieli cu materiile prime.

145. Pe termen scurt, atunci când costul variabil creşte în acelaşi ritm cu producţia:
a) costul variabil mediu scade;
b) costul fix mediu rămâne constant;
c) costul total mediu creşte;
d) costul total mediu scade.

146. Nu reprezintă cheltuială materială de producţie:

a) cheltuieli cu materiile prime;
b) cheltuieli cu combustibilul;
c) cheltuieli cu energia;
d) cheltuielile de protocol.

147. În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei
CT=53Q2Q2:
a) CF=53Q;
b) CVM=32Q;
c) CTM=32Q;
d) CVM=3Q2Q2.

148. Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=152Q:
a) CFM=15;
b) CVM=2Q;
c) Cmg=CVM;
d) CmgCVM.

149. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pe termen scurt:

a) CFM = constant;
b) CVM = constant;
c) CF = constant;
d) CFM întotdeauna creşte.

150. Atunci când CmgCVM:

a) CVM scade;
b) CF scade;
c) CVM = constant;
d) CVM creşte.
299 Piaţa monetară

151. Dacă nivelul costului variabil al unei firme creşte mai puţin decât creşte producţia, atunci
costul total mediu:
a) creşte;
b) scade;
c) creşte sau scade;
d) rămâne constant.

152. Dacă nivelul costului variabil al unei firme scade mai puţin decât scade producţia, atunci
costul total mediu:
a) creşte;
b) scade;
c) creşte sau scade;
d) rămâne constant.

153. Printre principalele căi de reducere a costurilor nu se enumeră:

a) reducerea stocurilor;
b) negocierea unor preţuri de cumpărare a factorilor de producţie cât mai
mici;
c) creşterea cheltuielilor administrative;
d) reducerea cheltuielilor de exploatare a utilajelor.

154. Pe termen scurt, unul dintre următorii indicatori este constant, indiferent de modificarea
producţiei:
a) CF;
b) CTM;
c) CV;
d) CVM.

155. Reprezintă cheltuială fixă, pe termen scurt:

a) salariile personalului direct productiv;
b) cheltuieli cu materiile prime;
c) salariile personalului administrativ;
d) cheltuieli cu materialele pentru producţie.

156. Reprezintă cheltuială variabilă, pe termen scurt:

a) salariile personalului administrativ;
b) cheltuieli cu chiria;
c) salariile personalului direct productiv;
d) cheltuieli cu amortizarea.
300 Piaţa monetară

157. Se dă funcţia costului total CT=5Q+200, unde Q este producţia. Costul variabil mediu
(CVM) este egal cu:
a) 15;
b) 200;
c) 20;
d) 5.

158. Costul total CT este dependent de volumul producţiei Q potrivit relaţiei CT = 100 + 4Q.
În aceste condiţii:
a) CTM este mai mic decât Cmg;
b) CTM este mai mare decât Cmg;
c) CTM este egal cu Cmg;
d) CTM=CVM;

159. În dinamică, pe termen scurt, CFM depinde:

a) numai de CF;
b) numai de Q; 
c) numai de CV;
d) atât de CF cât şi de Q.

160. În dinamică, pe termen scurt, CVM depinde:

a) numai de CF;
b) atât de CV cât şi de Q;
c) numai de Q; 
d) numai de CV.

161. Nu sunt elemente ale costului de producţie:

a) cheltuieli cu materiile prime;
b) profitul;
c) cheltuieli cu salariile;
d) cheltuieli cu amortizarea.

162. Pe termen scurt, suma costurilor marginale este egală cu:

a) costurile fixe totale;
b) costurile variabile totale;
c) costul total;
d) productivitatea marginală.

163. Amortizarea capitalului fix:

a) se reflectă numai în formă materială;
b) se reflectă în formă materială şi valorică;
301 Piaţa monetară

c) reprezintă o cheltuială materială de producţie;

d) se reflectă sub formă de consum specific.

164. Consumul de capital circulant se regăseşte în valoarea producţiei:

a) ca un cost fix;
b) atât în formă materială, cât şi monetară;
c) în formă bănească;
d) în formă materială.

165. Dacă volumul producţiei este egal cu zero, atunci este valabilă următoarea relaţie:
a) CF=CV;
b) CT=CV;
c) CF=0;
d) CT=CF.

166. Pe termen scurt, dreapta costului fix total:

a) porneşte din origine;
b) este paralelă cu axa producţiei;
c) are o tendinţă de creştere, după care scade;
d) este paralelă cu axa costurilor.

167. Atunci când costurile variabile cresc mai rapid decât creşte producţia, pe termen scurt,
costul fix mediu:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) este egal cu costul variabil mediu.

168. La o scădere a producţiei, dacă sporeşte costul variabil mediu, costul total mediu, pe
termen scurt:
a) scade;
b) nu se modifică;
c) creşte;
d) nu depinde de evoluţia producţiei.

169. O scădere mai puternică a costurilor variabile în raport cu scăderea producţiei face ca,
pe termen scurt, volumul costurilor totale să:
a) crească;
b) nu se modifice;
302 Piaţa monetară

c) scadă;
d) nu depindă de volumul costurilor fixe.

170. În cazul în care costul marginal este mai mic decât costul total mediu, acesta din urmă:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) este egal cu CVM.

171. Pe termen scurt, dacă CFM scade cu 90%, atunci producţia:

a) a sporit cu 10%;
b) s-a redus cu 50%;
c) a sporit de 10 ori;
d) a sporit cu 90%.

172. Costurile salariale (Csal) în cadrul unei firme sunt de 30 milioane u.m. Amortizarea (A) este
de 2 ori mai mică decât valoarea capitalului circulant (Kc) folosit în cadrul firmei. În
condiţiile în care costurile totale ale firmei CT=60 milioane u.m., valoarea consumului de
capital circulant este:
a) Kc=15 milioane u.m.;
b) Kc=1 milion u.m.;
c) Kc=30 milioane u.m.;
d) Kc=20 milioane u.m.

173. Producţia (Q) unei firme creşte de 2 ori, în timp ce costul variabil (CV) creşte cu 200%.
Firma a înregistrat în perioada anterioară un cost variabil mediu (CVM) egal cu 1000 u.m.
Pe termen scurt, costul marginal (Cmg) al firmei este egal cu:
a) 1000 u.m.;
b) 2000 u.m.;
c) 3500 u.m.;
d) 1500 u.m.

174. O firmă înregistrează în perioada curentă cheltuieli materiale (Cmat) în valoare de 1000 u.m.,
iar salariile directe sunt egale cu 900 u.m., reprezentând 30% din costurile salariale (C sal). În
această perioadă firma mai înregistrează şi cheltuieli cu amenzi şi chirii în valoare de 100 u.m.
Costul total (CT) este egal cu:
a) 3000;
b) 4000;
c) 4100;
303 Piaţa monetară

d) 5000.

175. În anul t1, faţă de t0, costurile variabile (CV) cresc de 2,5 ori, iar producţia (Q) obţinută
este cu 150% mai mare. Pe termen scurt, cunoscând nivelul costului variabil mediu din
perioada de bază CVM0 = 20.000 u.m., costul marginal (Cmg) este:
a) 10.000 u.m.;
b) 15.000 u.m.;
c) 20.000 u.m.;
d) 25.000 u.m.

176. În momentul T0, costurile variabile (CV) erau de 16 milioane u.m., iar volumul producţiei
(Q) de 8000 bucăţi. În condiţiile creşterii producţiei cu 20%, costul marginal (Cmg) este de
1,5 ori mai mare decât costul variabil mediu (CVM) în T 0. Variaţia absolută a costurilor
totale este:
a) 4,8 mil. u.m.;
b) 2,4 mil. u.m.;
c) 1,8 mil. u.m.;
d) 3,2 mil. u.m.

177. Când costul total evoluează corespunzător relaţiei CT=5Q2+150Q+150, unde Q este
producţia, la o producţie de 10 unităţi, costul fix mediu (CFM) va fi:
a) 250 u.m.;
b) 1500 u.m.;
c) 15 u.m.;
d) 10 u.m.

178. La o producţie (Q)de 40 bucăţi, diferenţa dintre CTM şi CVM este de 400 u.m./bucată.
Dacă producţia se reduce la 20 de bucăţi:
a) diferenţa dintre CTM şi CVM va fi de 200 u.m.;
b) diferenţa dintre CTM şi CVM va fi de 800 u.m.;
c) CFM se reduce cu 10%;
d) CFM va creşte de 3 ori.

179. În condiţiile în care în intervalul T0-T1 costurile variabile (CV) cresc cu 200% iar
producţia (Q) se măreşte cu 50%, costul variabil mediu (CVM):
a) creşte cu 50%;
b) scade cu 50%;
c) creşte cu 100%;
d) scade cu 100%.
304 Piaţa monetară

180. În T0 costul variabil mediu (CVM) este 100 u.m. Pe termen scurt, dacă producţia (Q)
creşte cu 50% iar costurile variabile (CV) cresc cu 25%, costul marginal (Cmg) este de:
a) 25 u.m.;
b) 75 u.m.;
c) 200 u.m.;
d) 50 u.m..

181. Pe termen scurt, dacă producţia (Q) scade cu 60%, costul fix mediu (CFM):
a) creşte cu 150%;
b) scade cu 150%;
c) creşte cu 250%;
d) scade cu 250%.

182. La o producţie (Q) de 21 unităţi, costul total (CT) este de 1000 u.m. Când producţia este
de 23 de unităţi, costul total este de 1280 u.m., iar costul marginal (Cmg) este de 100 u.m.
Costul marginal al celei de-a 22 unităţi produse este, în u.m.:
a) 280;
b) 180;
c) 1280;
d) 1180.

183. Pe termen scurt, producţia (Q) creşte cu 50%. Atunci, costul fix mediu (CFM):
a) scade cu 33,34%;
b) creşte cu 66,66%;
c) creşte cu 50%;
d) scade cu 50%;

184. Între factorii de creştere a profitului se include:

a) creşterea duratei de rotaţie a capitalului;
b) reducerea duratei de rotaţie a capitalului;
c) creşterea costurilor salariale;
d) creşterea cheltuielilor materiale.

185. Când profitul total şi costul total cresc cu o sumă dată x, încasările totale:
a) cresc cu x;
b) cresc cu x/2;
c) cresc cu 2x;
d) nu se modifică.

186. Masa profitului este influenţată pozitiv de următorii factori:

a) creşterea duratei de rotaţie a capitalului;
b) diminuarea vitezei de rotaţie a banilor;
c) creşterea numărului de rotaţii ale capitalului;
305 Piaţa monetară

d) creşterea costului mediu al bunurilor.

187. Atunci când are loc reducerea duratei de rotaţie a capitalului, masa profitului:
a) scade;
b) creşte;
c) scade mai rapid decât masa monetară;
d) rămâne constantă.

188. Profitul reprezintă:

a) excedentul costurilor totale faţă de încasări;
b) venitul factorului muncă;
c) diferenţa între încasările totale şi cheltuielile cu materiile prime;
d) motivaţia obiectivă a posesorilor capitalurilor pentru a le pune în funcţiune.

189. Partea rămasă după ce firma plăteşte impozitul pe profit reprezintă:

a) profit brut;
b) profit net;
c) profit de monopol;
d) profit obişnuit.

190. Mărimea şi gradul de profitabilitate al firmei se află în relaţie de acelaşi sens cu:
a) nivelul costului unitar;
b) nivelul preţului unitar;
c) durata în timp a unei rotaţii a capitalului;
d) nivelul salariului.

191. Volumul profitului şi gradul de profitabilitate al firmei se află în relaţie inversă cu:
a) nivelul costului unitar;
b) nivelul preţului unitar;
c) volumul produselor şi serviciilor vândute;
d) viteza de rotaţie a capitalului folosit.

192. O relaţie de acelaşi sens există între:

a) rata profitului la cost şi costul de producţie;
b) costul mediu şi profitul mediu;
c) durata unei rotaţii a capitalului folosit şi profit;
d) viteza de rotaţie şi profit.

193. Una din afirmaţiile următoare nu este corectă:

306 Piaţa monetară

a) rata profitului calculată la cost este mai mare decât rata profitului calculată la cifra de
afaceri;
b) când durata unei rotaţii a capitalului creşte, viteza de rotaţie creşte;
c) când costul total mediu scade, la un preţ dat, masa profitului creşte;
d) când numărul de rotaţii ale capitalului folosit creşte, masa profitului creşte.

194. Una din afirmaţiile următoare este adevărată:

a) creşterea preţului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul mediu;
b) atunci când viteza de rotaţie a capitalului creşte, masa profitului scade;
c) rata profitului calculată la cost este mai mică decât rata profitului calculată la cifra de
afaceri;
d) creşterea numărului de rotaţii ale capitalului se află în relaţie de acelaşi sens cu durata
unei rotaţii a capitalului folosit.

195. Diferenţa dintre încasările totale şi costurile totale reprezintă:

a) profitul brut;
b) rata profitului;
c) profitul net;
d) supraprofitul.

196. Profitul nu îndeplineşte următoarele funcţii:

a) motivează pe proprietarii de capital pentru utilizarea acestuia în activităţi cu caracter
comercial;
b) stimulează iniţiativa economică şi acceptarea riscului de către întreprinzător;
c) incită la creşterea eficienţei economice;
d) stimulează apariţia economiei subterane.

197. Prin raportarea masei profitului la capitalul folosit se obţine:

a) viteza de rotaţie a capitalului;
b) o rată a profitului de regulă negativă;
c) o expresie a gradului de profitabilitate a firmei;
d) un indicator de eficienţă economică, de genul efort pe efect util.

198. Aprecierea potrivit căreia venitul nemeritat sau profitul nelegitim „are caracterul unui
venit gratuit, rezultând din circumstanţe favorabile, independente de beneficiar”, adică de
posesorul factorului de producţie respectiv, aparţine lui:
a) Maurice Allais;
b) Richard Lipsey;
c) Alec Chrystal;
d) J.M. Keynes.
307 Piaţa monetară

199. Criteriul fundamental al eficienţei unităţilor economice este:

a) maximizarea salariului;
b) maximizarea costului;
c) minimizarea impozitului;
d) maximizarea profitului;

200. La o societate comercială, costul variabil mediu (CVM) este de 20 u.m. iar nivelul
producţiei (Q) la care profitul (Pr) este nul 50 bucăţi. Dacă preţul unitar (P) este egal cu 40
u.m., atunci costul total (CT), costul total mediu (CTM) şi profitul total sunt:
a) 1250; 25; 0;
b) 3000; 60; 0;
c) 2000; 40; 0;
d) 2000; 80; 0;

201. Dacă profitul mediu (Prm) creşte cu 2 u.m., iar costul total mediu (CTM) creşte cu 1 u.m.,
care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate:
a) preţul scade cu 3 u.m.;

b) preţul scade cu 2 u.m.;

c) preţul creşte cu 3 u.m.;

d) preţul creşte cu 1 u.m.

2
202. Raportul dintre profitul mediu (Prm) şi profitul total (Pr) al unei firme este egal cu 3 .
Profitul mediu (Prm) este egal cu 10 u.m., iar preţul de vânzare (P) este cu 15 u.m. Venitul
total (VT) încasat de firmă este egal cu:
a) 22,5u.m.;
b) 12 u.m.;
c) 15 u.m.;
d) 12 u.m.

203. La un preţ unitar (P) de 10.000 u.m., un cost fix total (CF) de
100.000 u.m. şi un cost variabil mediu (CVM) de 5.000 u.m., volumul producţiei (Q) la care
profitul total (Pr) al firmei este egal cu zero este:
a) 30 unităţi;
b) 20 unităţi;
c) 25 unităţi;
d) 10 unităţi.
308 Piaţa monetară

204. La o rată a profitului, calculată la costurile totale (Rpr/CT), de 10%, o cifră de afaceri (CA)
de 400 milioane u.m. a asigurat firmei un profit (Pr) de:
a) 363,63 milioane u.m.;
b) 36,36 milioane u.m.;
c) 76,63 milioane u.m.;
d) 46,43 milioane u.m.

205. La o cifră de afaceri (CA) de 24 milioane u.m. şi la o rată a profitului, calculată la

costurile totale (Rpr/CT), de 20%, costul total de producţie (CT) este:
a) 4 milioane u.m.;
b) 20 milioane u.m.;
c) 12 milioane u.m.;
d) 4,8 milioane u.m.

206. În situaţia în care preţul de vânzare al unui bun (P) este de

100 u.m., costurile fixe totale (CF) sunt de 50000 u.m., iar costul variabil mediu (CVM) de 50
u.m., pragul de rentabilitate pentru producerea acelui bun este de:
a) 200 unităţi;
b) 300 unităţi;
c) 400 unităţi;
d) 1000 unităţi.

207. Dacă rata profitului calculată la cost (Rpr /CT) este de 20%, atunci rata profitului calculată
la cifra de afaceri (Rpr/CA) este:
a) 33,33%;
b) 16,66%;
c) 20%;
d) 25%.

208. Costul total de producţie (CT) reprezintă 80% din încasările totale (VT) iniţiale.
Încasările totale (VT) cresc cu 10%, iar profitul (Pr) se dublează. În aceste împrejurări,
costul total de producţie:
a) rămâne constant;
b) creşte cu 2%;
c) se reduce cu 70%;
d) se reduce cu 12,5%.
309 Piaţa monetară

209. Iniţial, rata profitului calculată la cost (Rpr/CT) este de 20%. Când costul total (CT) se
reduce cu 10%, iar încasările totale (VT) ale firmei rămân neschimbate, rata profitului
calculată la cost devine:
a) 10%;
b) 20%;
c) 33,33%;
d) 50%.

210. O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe (CF) de 20 milioane u.m., un cost
variabil mediu (CVM) de 2000 u.m. şi că preţul (P) bunului pe care-l produce va fi de 7000
u.m. În condiţiile în care firma şi-a stabilit ca obiectiv obţinerea unui profit total (Pr) de 5
milioane u.m., producţia (Q) care trebuie realizată este de:
a) 6000 bucăţi;
b) 4500 bucăţi;
c) 5000 bucăţi;
d) 7500 bucăţi.

211. În T0, rata profitului calculată la costurile totale (Rpr/CT) a fost de 10%. În T1, costurile
totale (CT) cresc cu 20%, iar rata profitului calculată la costurile totale (Rpr /CT) creşte cu 5
puncte procentuale. Profitul (Pr) în T1:
a) creşte cu 280%;
b) scade cu 280%;
c) creşte cu 180%;
d) creşte cu 80%.

212. Cifra de afaceri (CA) este de 100.000 u.m., iar costul total (CT) este de 80.000 u.m. Cu
cât trebuie redus costul total pentru ca rata profitului în funcţie de cifra de afaceri (Rpr /CA)
să crească cu 10%, în condiţiile în care cifra de afaceri se menţine constantă?
a) cu 2.000 u.m.;
b) cu 8.000 u.m.;
c) cu 6.000 u.m;
d) cu 10.000 u.m.

213. În T0, costurile totale (CT) reprezintă 80% din cifra de afaceri (CA). În T1, cifra de afaceri
(CA) creşte cu 40%, iar profitul (Pr) se dublează. Costurile totale în T1:
a) se reduc cu 12,5%;
b) se reduc cu 70%;
c) cresc cu 25%;
d) cresc cu 20,5%.
310 Piaţa monetară

214. Dacă nivelul preţului de vânzare (P) este de 20.000 u.m., iar rata profitului calculată în
funcţie de cost (R/pr/CT) este de 25%, atunci nivelurile costului mediu (CTM) şi al profitului
mediu (Prm) sunt:
a) 4.000 u.m., 16.000 u.m.;
b) 10.000 u.m., 10.000 u.m.;
c) 16.000 u.m., 4.000 u.m.;
d) 8.000 u.m., 12.000 u.m.;

215. Cifra de afaceri înregistrată de către o firmă este de 6 milioane u.m. Dacă rata anuală a
profitului în funcţie de costul total (Rpr /CT) este de 25%, nivelul anual al profitului (Pr) şi
costului total (CT) va fi:
a) 4 mil. u.m., 1,2 mil. u.m.;
b) 1,2 mil. u.m., 4,8 mil. u.m.;
c) 0,4 mil. u.m., 1,6 mil. u.m.;
d) 1,6 mil. u.m., 0,4 mil. u.m.

216. Profitul (Pr) reprezintă 20% din costul total de producţie (CT). Costurile materiale (C mat)
reprezintă 20% din costurile totale, iar cheltuielile salariale (C sal) reprezintă 300 u.m. În
aceste condiţii, profitul va fi:
a) 50 u.m.;
b) 60 u.m.;
c) 75 u.m.;
d) 375 u.m.

217. Costul fix mediu (CFM) în T0 este 2.000 u.m., iar costul variabil mediu (CVM) de 3.000
u.m. Producţia (Q) creşte de 2 ori, iar costurile variabile totale (CV) cu 50%. Când preţul (P)
este constant, creşterea profitului mediu este:
a) 1.250 u.m.;
b) 1.350 u.m.;
c) 1.750 u.m.;
d) 2.000 u.m.

218. În condiţiile în care preţul (P) creşte de la 100 u.m. la 140 u.m., iar cantitatea oferită (Q of)
sporeşte de la 400 la 500, oferta este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) cu elasticitate unitară;
d) perfect elastică.

219. În condiţiile în care preţul (P) creşte de la 100 u.m. la 200 u.m., iar cantitatea oferită (Q of)
sporeşte de la 400 la 600, coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de preţ (Keof/p) pentru
bunul respectiv este:
a) Keof/p > 1;
b) Keof/p < 1;
311 Piaţa monetară

c) Keof/p = 1;
d) Keof/p = 0.

220. În condiţiile scăderii preţului (P) cu 20%, cantitatea oferită (Qof) scade cu 30%. Oferta în
funcţie de preţ este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) cu elasticitate unitară;
d) perfect elastică.

221. În raport de coeficientul de elasticitate al ofertei faţă de preţ (Keof/p), în care din situaţiile de mai
jos avem o ofertă elastică:
a) Keo/p = 0;
b) Keo/p = 1;
c) Keo/p = ;
d) Keo/p > 1.

222. În situaţia în care o firmă oferă într-o săptămână 50 de unităţi din marfa X cu preţul
unitar (P) de 1000 de u.m. şi 100 unităţi cu preţul de 1200 de u.m., oferta în funcţie de preţ
este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) cu elasticitate unitară;
d) perfect elastică.

223. În condiţiile creşterii preţului (P) cu 25%, cantitatea oferită (Q of) creşte cu 20%. Oferta în
funcţie de preţ este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) cu elasticitate unitară;
d) perfect elastică.

224. Coeficientul de elasticitate a ofertei pentru un bun în raport de preţul acestui bun (Keof/p)
se calculează pe baza formulei:
Δ%P
;
a)
Δ%Qof
ΔQof Q of 0
⋅ ;
b) ΔP P0
Δ%Qof
;
c) Δ%P
312 Piaţa monetară

ΔQof P1
⋅ .
ΔP Q of
d) 1

225. Dacă preţul unui bun (P) este 2.000 u.m., atunci cantitatea oferită (Q of) este de 200 de
unităţi. Dacă preţul este de 4.000 u.m., atunci cantitatea oferită (Qof) este de 240 unităţi.
Coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de preţ (Keof/p) este:
a) 5;
b) 0,5;
c) 0,8;
d) 0,2.

226. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară, iar preţul (P) bunului creşte cu 10%:
a) cantitatea oferită creşte cu mai mult de 10%;
b) cantitatea cerută scade cu cel puţin 10%;
c) cantitatea oferită creşte cu 10%;
d) cantitatea oferită nu se modifică.

227. În cazul unui coeficient de elasticitate a ofertei în funcţie de preţul unui bun
(Keof/p) este de 2, atunci una dintre următoarele variante este adevărată:
a) scăderea preţului bunului respectiv cu 1% a determinat creşterea cantităţii
oferite din acel bun cu 2%;
b) creşterea preţului bunului respectiv cu 2% a determinat creşterea cantităţii oferite din
acel bun cu 1%;
c) scăderea preţului bunului respectiv cu 5% a determinat scăderea cantităţii oferite din
acel bun cu 10%;
d) creşterea preţului bunului respectiv cu 10% a determinat scăderea cantităţii oferite
din acel bun cu 5%.

228. În cazul unui coeficient de elasticitate a ofertei în funcţie de preţul unui bun
(Keof/p) este de 2, atunci una dintre următoarele variante este adevărată:
a) modificarea procentuală cantităţii oferite dintr-un bun este jumătate din modificarea
procentuală a preţului bunului respectiv;
b) modificarea procentuală cantităţii oferite dintr-un bun este mai redusă decât
modificarea procentuală a preţului bunului respectiv;
c) modificarea procentuală cantităţii oferite dintr-un bun este de două ori mai mare
decât modificarea procentuală a preţului bunului respectiv;
d) modificarea procentuală cantităţii oferite dintr-un bun este egală cu modificarea
procentuală a preţului bunului respectiv.
313 Piaţa monetară

TEMA 4

Piaţa. Mecanismul concurenţial

229. O piaţă nu se caracterizează prin următoarele variabile:

a) cerere;
b) ofertă;
c) preţ;
d) cost.

230. Piaţa nu reprezintă:

a) spaţiul economic în care acţionează vânzătorii şi cumpărătorii;
b) locul de întâlnire la un moment dat a dorinţelor consumatorilor cu cele ale
producătorilor;
c) un ansamblu de mijloace de comunicare între vânzători şi cumpărători;
d) doar spaţiul anume stabilit de autoritatea publică pentru vânzarea - cumpărarea
bunurilor economice.
314 Piaţa monetară

231. În economiile contemporane:

a) economia naturală nu există;
b) relaţiile de piaţă sunt dominante;
c) există numai piaţa factorilor de producţie;
d) piaţa bunurilor de consum serveşte autoconsumului.

232. Pentru caracterizarea pieţei nu este relevantă următoarea trăsătură:

a) spaţiu în care îşi desfăşoară activitatea agenţii economici;
b) cadru de formare a preţului la care sunt tranzacţionate mărfurile;
c) expresia manifestării cererii şi ofertei;
d) locul unde se fundamentează mărimea salariului nominal mediu.

233. Care din elementele de mai jos nu este caracteristic pieţei:

a) schimbul unui bun pe un alt bun;
b) cererea de factori de producţie;
c) oferta de bunuri de consum;
d) costul marginal.

234. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă, preţurile pieţei tind spre:

a) maximizare;
b) echilibru;
c) un nivel care să avantajeze numai cumpărătorii;
d) un nivel care să avantajeze numai vânzătorii.

235. Dintre formele de concurenţă, cartelul este specific:

a) monopolului;

b) concurenţei perfecte;

d) oligopolului;

e) pieţei cu concurenţă monopolistică.

236. În condiţiile existenţei unor preţuri libere, concurenţa nu:

a) avantajează pe cei puternici şi dezavantajează pe cei slabi;
b) stimulează progresul economic şi social;
c) conduce la creşterea costurilor medii de producţie şi a preţurilor de vânzare;
d) conduce la diversificarea ofertei.
315 Piaţa monetară

237. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică:

a) diferenţierea bunurilor;
b) atomicitatea cererii şi a ofertei;
c) fiecare producător are o forţă economică ridicată pe piaţă;
d) posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori.

238. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă de tip oligopol:

a) puţini ofertanţi cu forţă economică ridicată;
b) fiecare producător poate influenţa condiţiile pieţei;
c) puţini cumpărători cu forţă economică ridicată;
d) atomicitatea cererii.

239. Nu reprezintă trăsătură a pieţei oligopoliste:

a) atomicitatea cererii;
b) câţiva vânzători;
c) atomicitatea ofertei;
d) fiecare producător ţine seama şi de deciziile celorlalţi.

240. Concurenţa monopolistică se deosebeşte de concurenţa perfectă prin:

a) câţiva vânzători;
b) atomicitatea ofertei;
c) diferenţierea produselor;
d) atomicitatea cererii.

241. Obţinerea profitului nelegitim:

a) contravine legii;
b) este rezultatul raţionalităţii în activitatea economică;
c) nu este rezultatul contribuţiei firmei la activitatea economică;
d) decurge întotdeauna din existenţa situaţiei de monopol.

242. Pe piaţa de monopol:

a) preţul este controlat de consumator;
b) preţul este impus de producător;
c) preţul pieţei determină întotdeauna obţinerea de profit;
d) există un singur producător şi un singur consumator.

243. În condiţii de concurenţă incorectă, neloială:

a) sunt favorizaţi în mod artificial numai vânzătorii;
b) câştigă toţi cumpărătorii şi toţi vânzătorii;
316 Piaţa monetară

c) pierd atât vânzătorii, cât şi cumpărătorii;

d) sunt favorizaţi numai unii vânzători sau unii cumpărători.

244. Rolul concurenţei este:

a) creşterea preţurilor factorilor de producţie;
b) satisfacerea mai bună a trebuinţelor consumatorului, fără sacrificarea intereselor
producătorului;
c) informarea operativă a tuturor cumpărătorilor;
d) sporirea permanentă a preţurilor de vânzare.

245. Atomicitatea pieţei se caracterizează prin:

a) vânzătorii şi cumpărătorii sunt mulţi şi egali ca număr;
b) vânzătorii şi cumpărătorii sunt numeroşi, fiecare având o forţă economică ridicată;
c) numeroşi agenţi ai cererii şi ofertei, fiecare având o forţă economică redusă;
d) deciziile proprii ale fiecărui agent al cererii şi ofertei exercită un efect semnificativ
asupra cererii, ofertei şi preţului.

246. Pe piaţa cu concurenţă perfectă preţul este:

a) fixat de stat;
b) permanent stabil;
c) expresia raportului cerere-ofertă;
d) impus de câţiva vânzători.

247. Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează prin existenţa unui singur
vânzător şi a unui singur cumpărător, ea se numeşte:
a) piaţă de oligopol;
b) piaţă de concurenţă perfectă;
c) piaţă cu concurenţă loială;
d) piaţă de monopol bilateral.

248. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi numeroşi agenţi ai
ofertei poate fi:
a) piaţă de monopol;
b) piaţă monopolistică;
c) piaţă de oligopol;
d) piaţă de monopol bilateral.

249. În situaţia în care preţul unui bun este stabilit sub nivelul preţului de echilibru,
atunci:
a) cererea este egală cu oferta;
317 Piaţa monetară

b) există exces de cerere;

c) există exces de ofertă;
d) există deficit de cerere.

250. Preţurile administrate:

a) se referă la toate bunurile;
b) sunt întotdeauna superioare preţurilor libere;
c) se formează pe piaţa liberă;
d) rezultă din implicarea guvernului.

251. Profitul de monopol:

a) este mai mare decât profitul normal;

b) este mai mic decât profitul normal;

c) este inclus în profitul normal;

d) nici una din variantele de mai sus.

252. Dacă statul intervine pe piaţă prin fixarea unor preţuri minime, atunci putem
vorbi de existenţa:
a) unui exces de cerere;
b) unui exces de ofertă;
c) unui deficit de ofertă;
d) unui preţ de echilibru.

253. Statul nu intervine indirect pe piaţă, atunci când:

a) acordă subvenţii;
b) creşte taxele de import;
c) majorează veniturile consumatorilor prin diminuarea impozitelor;
d) stabileşte existenţa unor preţuri maxime pentru anumite bunuri.

254. În condiţii normale, dacă venitul cumpărătorului creşte, iar oferta rămâne
constantă, echilibrul pieţei se va forma:
a) la un preţ mai mic;
b) la un preţ şi o cantitate de echilibru mai mari;
c) la un preţ mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică;
d) la un preţ mai mic şi la o cantitate de echilibru mai mare.

255. Se consideră că preţul unui bun X se află la un nivel la care apare un exces de
ofertă. În aceste condiţii, preţul pe o piaţă concurenţială: 
318 Piaţa monetară

a) se reduce;
b) creşte;
c) rămâne nemodificat;
d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal.

256. Costul de producţie al unui bun creşte. În condiţiile în care ceilalţi factori rămân
constanţi, echilibrul se va forma:
a) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari;
b) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mici;
c) la un preţ de echilibru mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică;
d) la un preţ de echilibru mai mic şi o cantitate de echilibru mai mare.

257. Presupunem că se înregistrează o reducere a nivelului taxelor şi impozitelor

suportate de către producătorii bunului X. În condiţiile în care ceilalţi factori rămân
constanţi, echilibrul pe piaţa bunului X se va forma:
a) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari;
b) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mici;
c) la un preţ de echilibru mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică;
d) la un preţ de echilibru mai mic şi o cantitate de echilibru mai mare.

258. Se consideră că preţul unui bun A se află la un nivel la care apare un exces de
cerere. În aceste condiţii, preţul pe o piaţă concurenţială: 
a) se reduce;
b) creşte;
c) rămâne nemodificat;
d) este întotdeauna mai mic decât costul marginal.

259. Reducerea taxelor de import are ca efect pe piaţa bunurilor de consum:

a) reducerea ofertei şi creşterea preţului;
b) creşterea ofertei şi reducerea preţului;
c) menţinerea ofertei şi a preţului ca urmare a creşterii cererii;
d) creşterea ofertei şi creşterea preţului.

260. Dacă pe piaţa unui bun, se realizează un exces de cerere:

a) preţul de echilibru scade;
b) cantitatea de echilibru scade;
c) preţul pieţei creşte şi tinde spre preţul de echilibru;
d) pe piaţă vor fi atraşi din ce în ce mai puţini producători.

261. Când pe piaţa unui bun oferta creşte mai puţin decât creşte cererea:
a) cantitatea de echilibru scade;
319 Piaţa monetară

b) preţul şi cantitatea de echilibru scad;

c) preţul şi cantitatea de echilibru cresc;
d) preţul de echilibru creşte şi cantitatea de echilibru scade.

262. Când pe piaţa unui bun, cererea creşte mai puţin decât creşte oferta, preţul şi
cantitatea de echilibru:
a) cresc;
b) scad;
c) scade şi, respectiv, creşte;
d) creşte şi, respectiv, scade.

263. Când pe piaţa unui bun, cererea creşte şi oferta scade, preţul şi cantitatea de
echilibru:
a) cresc;
b) scad;
c) creşte şi, respectiv, creşte, scade sau nu se modifică;
d) scade şi, respectiv, creşte, scade sau nu se modifică.

264. Când pe piaţa unui bun, cererea scade şi oferta creşte, preţul şi cantitatea de
echilibru:
a) scad;
b) cresc;
c) scade şi, respectiv, creşte;
d) scade şi respectiv, creşte, scade, nu se modifică.

265. Când pe piaţa unui bun, oferta creşte mai mult decât scade cererea, preţul şi
cantitatea de echilibru:
a) scad;
b) cresc;
c) scade şi, respectiv, creşte;
d) creşte şi, respectiv, scade.

266. Într-o ţară oferta de cereale este asigurată de 4 firme, iar 5% din cerere este
satisfăcută pe seama importului. Piaţa cerealelor este:
a) monopolistică;
b) de oligopol;
c) de monopol;
d) cu concurenţă perfectă.
320 Piaţa monetară

267. Piaţa bunului X este foarte specializată şi din această cauză există numai trei
consumatori a căror cerere este: Q1 = 10-2P; Q2 = 5-3P; Q3 = 5-P. Oferta pieţei este egală cu
10+4P. Preţul (P) şi cantitatea (Q) de echilibru sunt:
a) P=2, Q=20;
b) P=1, Q=14;
c) P=3, Q=4;
d) P=1, Q=10.

268. Pe piaţa benzinei, funcţiile cererii şi ofertei sunt Q C = 200 – 30P,

QOf = 20 + 5P, unde P este preţul. Dacă guvernul impune un preţ de 6 unităţi monetare,
atunci pe această piaţa apare:
a)un excedent de ofertă de 15 unităţi de cantitate;
b)un excedent de ofertă de 30 unităţi de cantitate;
c)un excedent de cerere de 15 unităţi de cantitate;
d)un excedent de cerere de 70 unităţi de cantitate.

269. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt: QC = 400 – 30P, QOf = 200 + 20P. În
acest caz, preţul (P) şi cantitatea (Q) de echilibru sunt:
a) 20; 320;
b) 5; 150;
c) 4; 280;
d) 4; 180.

270. Cererea şi oferta pentru bunul X se exprima prin funcţii de tipul: Q C=10-2P şi
QOf=4+P. Pentru a susţine veniturile producătorilor statul intervine pe piaţă stabilind un
preţ minim de 4 u.m., urmând să achiziţioneze eventualele excedente de ofertă. Costul
suportat de guvern este egal cu:
a) 20 u.m.;
b) 24 u.m.;
c) 30 u.m.;
d) 40 u.m..

271. Pe o piaţă cererea are forma Qc = 15 - P, iar oferta Q Of = P+1. În condiţiile în care
statul fixează preţul la 5 u.m.:
a) pe piaţă va apărea un exces de ofertă de 4;

b) pe piaţă va apărea un exces de cerere de 4;

c) cantitatea tranzacţionată după reglementare va fi de 8;

d) nici una din variantele de mai sus.

321 Piaţa monetară

272. Pe o piaţă cererea are forma Qc = 25 - 2P, iar oferta QOf = P+3. În condiţiile în
care statul stabileşte un preţ maxim de vânzare de 10 u.m.:
a) pe piaţă va apărea un exces de ofertă de 8;

b) pe piaţă va apărea un exces de cerere de 8;

c) cantitatea tranzacţionată după reglementare va fi de 20;

d) nici una din variantele de mai sus.

273. Cererea la nivelul unei firme poate fi definită cu ajutorul funcţiei Qc=80 – 2P iar
oferta QOf=20+P. În cazul existenţei echilibrului pe piaţă, preţul (P) şi cantitatea (Q) de
echilibru sunt:
a) 40 u.m., respectiv 20 unităţi;
b) 20 u.m., respectiv 40 unităţi;
c) 30 u.m., respectiv 30 unităţi;
d) 30 u.m., respectiv 40 unităţi.

274. Cererea pentru un bun este dată de relaţia Q c = 100-2P. Oferta bunului respectiv
este QOf = 50+P, unde P este preţul. Dacă pe piaţă există un exces de cerere de 20 unităţi,
atunci, preţul este:
a) 30 u.m.;
b) 20,33 u.m.;
c) 10 u.m.;
d) nul.

275. Pe piaţa grâului, cererea şi oferta sunt Qc= 50 – 2P şi, respectiv, QOf = 10 + 4P,
(unde Q – cantitatea, P – preţul). Dacă guvernul intervine asupra preţului fixându-l la un
nivel de 5 u.m., pe piaţă apare un exces de:
a) ofertă de 10 unităţi;
b) cerere de 40 unităţi;
c) cerere de 10 unităţi;
d) ofertă de 40 unităţi.

276. Pe piaţa unui bun, cererea şi oferta sunt Qc= 30 – 5P şi, respectiv, QOf = 12 + P,
(unde Q – cantitatea, P – preţul). Preţul şi cantitatea de echilibru sunt:
a) 3 şi, respectiv, 20;
b) 4 şi, respectiv, 10;
c) 3 şi, respectiv, 15;
d) 5 şi, respectiv, 5.
322 Piaţa monetară

277. Pe piaţa unui bun, la un preţ de 20.000 u.m. apare un exces de ofertă, iar la un preţ
de 10.000 u.m. apare un exces de cerere. Preţul de echilibru la unt este:
a) mai mare de 20.000 u.m.;
b) mai mic de 10.000 u.m.;
c) între 10.000 u.m. şi 20.000 u.m.;
d) 22.000 u.m..

278. Cererea şi oferta de benzină sunt reprezentate prin relaţiile Qc= 40 – 2P şi,
respectiv, QOf = 20 + 3P, (unde Q – cantitatea, P – preţul). În cazul unui exces de cerere pe
piaţă, preţul benzinei este:
a) mai mare decât 4 u.m.;
b) egal cu 6 u.m.;
c) mai mare decât 6 u.m.;
d) mai mic decât 4 u.m..

279. Pe piaţa unui bun, cererea şi oferta sunt Q c= 70-2P şi QOf = 10+P (unde Q-
cantitatea, P-preţul). Dacă statul impune un preţ cu 25% mai mic decât preţul de echilibru
de pe această piaţă, atunci pe piaţă apare un:
a) exces de cerere de 15 unităţi;
b) deficit de oferta de 20 unităţi;
c) exces de oferta de 15 unităţi;
d) deficit de cerere de 20 unităţi.
323 Piaţa monetară
324 Piaţa monetară

APLICATII MACROECONOMIE

1. Pentru a observa dacă o economie înregistrează creştere economică, vom apela la PIB real şi
nu la PIB nominal, deoarece: a) exporturile sunt scăzute din PIB real, acesta din urmă fiind
mai puţin complicat decât PIB nominal; b) PIB real include şi importul, fiind deci mai
reprezentativ decât PIB nominal; c) PIB nominal nu include plăţile de transfer, în timp ce PIB
real le include; d) PIB nominal reflectă modificări atât în nivelul preţurilor cât şi în nivelul
producţiei, în timp ce PIB real are în vedere doar schimbări în nivelul producţiei;
2. In cadrul cărei metode de determinare a PIB, dintre cele enumerate mai jos, se iau în calcul
dobânzile a) metoda veniturilor; b) metoda cheltuielilor; c) metoda intrarilor; d) metoda
iesirilor
3. Componenta cu cea mai mare pondere în structura cererii agregate o reprezintă: a) consumul
populaţiei; b) investiţiile private; c) achiziţiile guvernamentale; d) exporturile nete;
4. Să presupunem că, în anul 2005 a crescut preţul utilajelor de foraj marin realizate în România.
În condiţii caeteris paribus, în România, în 2015: a)va creşte atât IPC cât şi deflatorul PIB;b) va
325 Piaţa monetară

creşte deflatorul PIB, iar IPC va rămâne constant; c) va creşte IPC, iar deflatorul PIB va rămâne
constant; d) ambele vor rămâne constant
5. Procter&Gamble România produce în data de 30-12-2015, 500 kg detergenţi în valoare de 250
milioane lei (valoarea pe piaţă), pe care-i vinde în data de 6-01-2006 cu acea sumă. În aceste
condiţii:a) PIB României din 2015, creşte cu 250 milioane lei; b) PIB României din 2006, creşte
cu 250 milioane lei;c) PNB României din 2006, creşte cu 250 milioane lei;d) PIB SUA din 2005,
creşte cu echivalentul a 250 milioane lei;e) PIB SUA din 2006, creşte cu echivalentul a 250
milioane lei.
6. PNB reprezintă: a) valoarea tuturor tranzacţiilor efectuate pe teritoriul unei ţări; b) valoarea
bunurilor si serviciilor destinare consumului final; c) valoarea tuturor bunurilor si serviciilor
produse de agenţii economici naţionali; d) valoarea bunurilor si serviciilor finale vândute si
cumpărate; e)valoareade piaţă a bunurilor şi serviciilor finale produse de agenţii naţionali.
7. Se regăsesc în venitul disponibil al menajelor: a) transferurile; b) impozitele şi taxele plătite de
populaţie; c) profitul nedistribuit; d) amortizarea;
8. Care dintre următoarele variabile constituie un exemplu de agregat macroeconomic?
a) producţia totală realizată de o mare firmă;b) nivelul ocupării în cadrul industriei;c)
produsul naţional brut al României;d) preţul grâului;
9. Indicaţi propoziţia corectă referitoare la Produsul Global Brut:a) este întotdeauna mai mare
decât PIB; b) este întotdeauna mai mare decât PNB; c) se calculează însumând doar valoarea
bunurilor finale; d) ia în calcul agenţii naţionali din străinătate
10. Produsul Intern Brut:a) este mai mare decât PNB; b) este mai mic decât PNB; c) nu include
consumul de capital fix; d) poate fi mai mare, mai mic sau egal cu PNB;

1. D
2. A
3. A
4. A
5. A
6. C
7. A
8. C
9. C
10. D
11.
1. Reglarea volumului masei monetare în circulaţie este o
problemă foarte importantă deoarece trebuie să asigure:
326 Piaţa monetară

a) reducerea fiscalităţii;
b) extinderea afacerilor fără inflaţie;
c) sporirea productivităţii muncii;
d) reducerea duratei unei rotaţii a capitalului folosit;
e) creşterea consumului şi reducerea economiilor populaţiei
Răspuns corect b. În reglarea masei monetare, băncile şi mai ales
banca central urmăresc menţinerea unui raport echilibrat între masa
monetară şi cantitatea de bunuri şi servicii de pe piaţă. Altfel spus,
se urmăreşte stabilitatea puterii de cumpărare a banilor şi
prevenirea apariţiei inflaţiei. Deşi există multiple legături între
politica monetară şi politica fiscală, reglarea masei monetare nu
urmăreşte reducerea fiscalităţii; reducerea fiscalităţii nu este un
scop în sine, ci un mijloc de stimulare a creşterii economice.
Creşterea productivităţii muncii şi reducerea duratei de rotaţie a
capitalului depind de deciziile firmelor şi nu de deciziile băncilor.
Cât priveşte creşterea consumului şi reducerea economiilor,
acestea nu reprezintă obiective ale politicii economice; obiectivul
este creşterea venitului care antrenează, atât o creştere a
consumului, cât şi o creştere a economiilor
2. Acceptarea banilor în tranzacţii în condiţii de risc minim şi cu
cheltuieli reduse pentru deţinătorii lor este apreciată ca:
a) măsură certă a activităţii economice;
b) lichiditate prin excelenţă a banilor;
c) valută forte;
d) simbol al avuţiei;
e) o convertibilitate externă.
REZOLVARE: Răspuns corect b. Gradul de lichiditate exprimă
rapiditatea şi costurile cu care un bun se transformă în alte bunuri
economice. Banii au cel mai înalt grad de lichiditate pentru că sunt
acceptaţi în tranzacţii în condiţii de risc şi costuri minime pentru
327 Piaţa monetară

deţinătorii lor. De exemplu, dacă doriţi să cumpăraţi un televizor

cu 20 mil. de lei numerar, primiţi fără nici un fel de costuri
suplimentare televizorul în schimbul banilor. Oriunde pe teritoriul
României puteţi schimba leii în orice altă marfă ceea ce înseamnă
că ei sunt "lichiditate prin excelenţă".
3. Viteza de rotaţie a capitalului se poate exprima:
a) numai prin durata unei rotaţii;
b) numai ca număr de rotaţii pe o durată determinată de timp;
c) prin masa anuală a profitului
d) prin cantitatea de produse obţinute în decursul unei perioade;
e) atât prin durata unei rotaţii, cât şi ca număr de rotaţii
REZOLVARE: Varianta corectă e) indiferent de mărimea prin
care o exprimăm trebuie ţinut cont că între durată şi numărul de
rotaţii (viteze) este o relaţie invers proporţională. Astfel, profitul
este mai mare când numărul de rotaţii a capitalului, este mai mare
deci viteza este mai mare; durata unei rotaţii fiind mai mică şi
invers.
Variantele a) şi b) incorecte - sunt restrictive.
Varianta d) incorectă – măsoară Q = producţia;
Varianta c) incorectă – exprimă eficienţa folosirii capitalului
4. Cantitatea de bani naţionali în circulaţie creşte atunci când:
a) afacerile sunt în regres;
b) creşte excedentul bugetar;
c) creşte volumul de bunuri economice pe piaţă;
d) agenţii economici solicit schimbarea monedei naţionale în
valută;
e) intrările de valută sunt mai mici decât ieşirile de valută.
Rezolvare: Varianta corectă c) – între volumul de bunuri si cantit
atea de bani naţionali în circulaţie trebuie să existe un echilibru
perfect pentru a nu genera inflaţia ( dacă sunt bani
328 Piaţa monetară

mai mulţi) sau blocaje financiare care duc la blocaje economice şi

consecinţe nedorit e pentru economie. Atunci când creşte volumul
bunurilor (Q), trebuie să crească cantitatea de bani pentru a evita
blocajele financiare cu consecinţele lor nedorite asupra pieţei
bunurilor. Celelalte variante sunt incorecte.
5. Pentru trecerea la convertibilitatea monedei naţionale, una
dintre premisele necesare este:
a) atingerea unui nivel înalt de dezvoltare economică;
b) crearea unor rezerve importante de valută, care să asigure
necesităţile de import
pentru o perioadă de 5-7 luni;
c) scăderea vitezei de rotaţie a banilor;
d) acoperirea cu aur a banilor în circulaţie;
e) să nu existe datorie externă.
REZOLVARE: Răspuns corect b. Rezerva de valută de 5-7 luni
de importuri, administrată de
regulă de către banca centrală are mai multe funcţii. Ne vom opri
doar la câteva (cele mai uşor
de înţeles). Astfel, dacă se trece la convertibilitate, moneda
naţională poate fi transformată în
monedă străină, iar suma rezultată să fie plasată peste graniţă.
Această operaţiune echivalează cu o ieşire de valută din ţară. Dacă
din diferite motive (cum ar fi un război regional, o criză
financiară internă sau o recesiune mondială violentă) firmele îşi
pierd încrederea într-o ţară, ele îşi vor transfera întregul câştig, sub
formă de valută în străinătate, inclusiv valuta câştigată
din exporturi. În consecinţă, economia naţională nu va mai avea cu
ce să acopere valoarea importurilor şi va utiliza rezerva valutară,
dacă aceasta există. Prin urmare, rezerva este o
garanţie care arată că economia nu va trece printr-o criză de
329 Piaţa monetară

lichiditate (lipsa temporară de valută pentru achitarea obligaţiilor

externe). O altă funcţie a rezervei valutare este că aceasta
permite băncii centrale să intervină pe piaţa valutară şi să asigure
un curs stabil pentru moneda naţională. De exemplu, dacă
încasările în valută ale unei ţări scad brusc din cauza
unei recesiuni regionale (scad exporturile), scade oferta de valută
pe piaţa internă, iar moneda naţională va tinde să se deprecieze
accentuat. Pentru a evita o depreciere abruptă, banca
centrală poate să intervină şi să vândă valuta pe piaţă. În acest fel
creşte oferta de valută, iar cursul monedei naţionale se
stabilizează .
Răspunsul a este incorect, pentru că nu trebuie să fii neapărat o
ţară dezvoltată pentru a avea monedă convertibilă.
Convertibilitatea nu este un apanaj al ţărilor dezvoltate, ci
este un mijloc prin care orice ţară îşi fluidizează (simplifică,
facilitează) tranzacţiile externe.
Este adevărat, însă, că sunt puţine ţările care dispun de condiţii
economice suficient de solide
pentru a avea monede liber convertibile.
Atenţie! Nu confundaţi convertibilitatea (care poate fi limitată) cu
libera
convertibilitate (nelimitată).
Răspunsul c nu are legătură cu întrebarea.
Cât priveşte acoperirea în aur a monedelor, acest tip de
convertibilitate nu se mai
practică din 1971, pentru că banii au devenit un simbol, iar
încrederea în ei nu mai
depinde de cantitatea de metale preţioase pe care o conţin ce de
forţa economiilor care iau emis (d nu este corect).
Răspunsul e nu este corect, pentru că datoria externă nu împiedică
330 Piaţa monetară

o ţară să-şi declare monedă convertibilă. Ba chiar convertibilitatea

uşurează acoperirea obligaţiilor ce decurg din această datorie. Nu
mărimea datoriei este importantă, ci capacitatea ţării de a
încasa suficientă valută pentru a o acoperi. D eci important este nu
ca o ţară să nu aibă datorie externă, ci că datoria externă să fie la
un nivel care să nu aducă ţara într-o situaţie
economică precară.

PlAŢA FORŢEI DE MUNCĂ

Salariul
Ce ştim despre...
1. Piaţa muncii este piaţa pe care se întâlnesc cererea cu oferta de muncă şi pe care se
formează preţul muncii. Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată din economie
într-o anumită perioadă de timp; ea se măsoară prin numărul locurilor de muncă, indiferent
dacă acestea sunt sau nu ocupate.
Oferta de muncă exprimă munca pe care o pot depune membrii societăţii în condiţii
salariale. Oferta de muncă se măsoară prin populaţia aptă de muncă a unei ţări, indiferent dacă
lucrează sau nu, din care se scad:
- femeile casnice;
- studenţii;
- militarii în termen;
- cei care nu doresc să se angajeze, pentru că au resurse pentru existenţă sau/şi deoarece au
alte preocupări.
NU CONFUNDA!
Oferta de muncă şi Oferta de locuri de muncă; oferta de muncă este dată de
populaţia aptă de muncă, indiferent dacă lucrează sau nu, pe când oferta de locuri de muncă
este sinonimă cu cererea de muncă.
NU CONFUNDA!
Cererea de muncă şi Cererea de locuri de muncă; cererea de muncă este numărul
locurilor de muncă din economie care se satisfac prin remunerare salarială, pe când cererea de
locuri de muncă este oferta de muncă.

2. Cererea şi oferta de muncă au următoarele particularităţi:

 sunt mărimi dinamice, se modifică în timp;
reflectă relaţiile între dezvoltarea economico-socială ca sursă a cererii şi populaţie ca
sursa a ofertei;
 pe termen scurt sunt invariabile, deoarece pentru ca cererea să crească trebuie realizate
investiţii (care cer timp), iar pentru ca oferta să crească trebuie ca generaţiile de
oameni să ajungă la vârsta de muncă;
331 Piaţa monetară

 forţa de muncă are o mobilitate redusă (motiv pentru care, uneori, în aceeaşi ţară
există zone cu şomaj ridicat şi zone în care factorul de producţie muncă este
insuficient);
 oferta de muncă are caracter rigid (pe măsură ce salariul creşte, timpul de muncă oferit
de angajat creşte şi el, dar mai încet) şi este perisabil (dacă o persoană nu lucrează o
perioadă îndelungată, îşi pierde din aptitudini şi din îndemânare; de exemplu, chiar şi
dumneavoastră, după o vacanţă, aveţi nevoie de timp pentru a învăţa cu acelaşi
randament ca înainte de vacanţă);
 pentru că factorul muncă este oferit de oameni, oferta de muncă nu se formează
neapărat pe principii de piaţă (de exemplu, dacă vă place istoria, chiar dacă ştiţi că pe
piaţa muncii nu este nevoie de istorici, veţi urma această facultate);
 cererea şi oferta de muncă nu sunt omogene, ci sunt formate din segmente puţin
concurenţiale sau chiar neconcurentiale.
Piaţa forţei de muncă poate fi privită:
- la nivel macroeconomic, unde se formează cadrul general al funcţionării sale, se
formează principiile care stau la baza stabilirii salariilor şi se conturează o
anumită tendinţă a salariilor (în general, de creştere);
- la nivel microeconomic, unde se încheie efectiv contractele de muncă şi se determină mărimea şi
dinamica salariului.

3. Salariul este suma de bani primită de posesorul muncii pentru contribuţia sa la

desfăşurarea activităţii economice. Salariul poate fi privit din două puncte de vedere:
a) al realizării activităţii economice, bazată pe combinarea factorilor de producţie ==> salariul
este un cost, o componentă a costului producţiei;
b) al finalizării activităţii economice în bunuri care aduc un venit prin vânzarea lor pe piaţă
==> venit care se împarte între participanţii la realizarea lui, inclusiv factorul muncă.

4. Salariul este sub incidenţa a două procese:

• diferenţierea, stabilirea diferită a salariului pentru diferiţi lucrători în funcţie de anumite
criterii, dintre care cel mai important este eficienţă, productivitatea muncii;
• apropierea - egalizarea salariilor, niciodată perfectă, care exprimă tendinţa salariilor de a se
apropia, dacă şi eficienţa muncii angajaţilor devine asemănătoare.

5. Formele salariului sunt:

a) Salariul nominal (SN) care reprezintă suma de bani primită de un salariat pentru muncă
prestată.
b) Salariul real (SR), care exprimă cantitatea de bunuri şi servicii ce poate fi
cumpărată cu salariu nominal; este, altfel spus, puterea de cumpărare a salariului nominal; el
se determină ca un raport între salariul real şi nivelul mediu al preţurilor bunurilor de consum
(P): SR = SN/ P.
c) Salariul colectiv se acordă salariaţilor unei firme pentru participarea la beneficiul
obţinut de firmă; îmbracă forma unei sume de bani sau a unor avantaje (de exemplu, angajaţii
SNCFR beneficiază de călătorii gratuite pe calea ferată)
332 Piaţa monetară

d) Salariul social este suma acordată de societate unor salariaţi care se confruntă cu
probleme deosebite: şomaj, boli profesionale, accidente de muncă ş.a.

6. Factorii care influenţează mărimea salariului sunt:

a) Factori direcţi
- productivitatea muncii;
- cheltuielile salariatului şi familiei sale pentru acoperirea nevoilor.
Pentru că factorii de mai sus cresc în timp, şi salariul are o tendinţă generală de
creştere.
b) Factori indirecţi:
- gradul de organizare în sindicate;
- capacitatea sindicatelor şi a angajaţilor de a dialoga cu organizaţiile patronale şi cu statul şi
de a-şi impune revendicările;
- migraţia internaţională a forţei de muncă;
- legislaţia cu privire la mişcarea grevistă.

Întrebări frecvente pe această temă

1. De ce salariul este o componentă a preţului unui bun economic?
Pentru că salariul, din perspectiva firmei, este un cost, o componentă a costurilor
salariale. Această cheltuială, firmă o recuperează din veniturile încasate din vanzarea
produselor, deci include, sub forma costurilor salariale medii, salariul în preţul produselor
sale.

2. De ce se spune că cererea şi oferta de muncă au caracter derivat ?

Pentru că ele derivă din cererea de bunuri şi servicii de pe piaţă. Astfel, nici o firmă nu
angajează lucratori numai din dorinţa de a reduce şomajul şi a-i ajuta pe aceştia să trăiască
mai bine. Scopul pentru care o firmă creşte numărul de lucrători este creşterea producţiei,
pentru maximizarea profitului. Firma creşte producţia numai atunci când estimează că aceasta
se va vinde, deci când cererea pentru bunurile realizate de ea şi oferite pe piaţă creşte (o
cerere care poate să crească este o cerere elastică). Deci cererea de muncă decurge direct din
cererea de bunuri şi servicii de pe piaţă. Pe de altă parte, oamenii nu muncesc, în general, de
dragul de a munci sau pentru că nu au altceva mai bun de făcut. Ei se oferă să presteze o
muncă salarială tocmai pentru a putea să cumpere bunurile economice necesare acoperirii
nevoilor.

3. De ce creşterea mai accentuată a salariilor în, raport cu creşterea

productivităţii muncii determină creşterea costurilor salariale medii?
Costurile salariale medii sunt costurile salariale pe unitate de produs.
Productivitatea muncii exprimă producţia raportată la numărul de angajaţi. Dacă creşterea
333 Piaţa monetară

salariilor depăşeşte creşterea productivităţii muncii, înseamnă că indicele salariului real

(Isr) este mai mare decât indicele productivităţii muncii (Iwl). D ar Iwl =IQ/IL şi este mai
mic decât Isr. Dacă numărul lucrătorilor este constant, IL este egal cu 1 sau 100% şi se
poate afirma că Isr>IQ deci salariul real creşte mai repede decât producţia, ceea ce
înseamnă că la o unitate de produs revin mai multe cheltuieli salariale, deci cresc costurile
salariale medii.

ŞOMAJUL

Ce ştim despre
1. Şomajul descrie acea situaţie de pe piaţa muncii caracterizată prin utilizarea
parţială, incompletă, a resurselor de muncă. Potrivit Biroului Internaţional al Muncii este
şomer acea persoană care:
- are mai mult de 15 ani;
- este apt de muncă;
- nu munceşte
- caută un loc de muncă;
- este disponibil pentru o muncă salariată sau nesalariată.

2. Nivelul şomajului se poate determina absolut, prin numărul de şomeri, şi relativ, prin
rata şomajului. Numărul şomerilor (Ş) se determină scăzând din populaţia aptă de muncă a unei
ţări (PA) populaţia ocupată (PO) şi persoanele apte, dar care nu doresc un loc de muncă (PN):Ş =
PA - (PO + PN). Printre cei care nu doresc un loc de muncă se numără femeile casnice, elevii,
bolnavii, inapţi temporar ş.a. Populaţia aptă se determină că diferenţă între populatia totală (PT)
334 Piaţa monetară

şi populaţia inaptă de muncă (PINA): PA = PT-PINA. Rata şomajului se poate determina ca un

raport între numărulşomerilor şi populaţia aptă de muncă sau ca un raport între numărul şomerilor
şi populaţia ocupată: Rş = Ş/PA sau Rş = Ş/PO. Populaţia inaptă de muncă include copii,
bătrânii şi populatia handicapată. Alături de rata şomajului, indicatorii relativi ai ocupării mai
cuprind:
- gradul de ocupare, numit şi rata de activitate, determinat ca un raport între populaţia ocupată
şi populaţia activă disponibilă: Ra = PO/PA;
- gradul de neocupare calculat ca un raport între populaţia aptă neocupată (PNO) şi populatia
aptă: Rno = PNO/PA. În populaţia neocupată, dar aptă, vom include şomerii şi persoanele
care nu doresc să lucreze.
- rata apţilor de muncă, determinată ca un raport între populaţia aptă şi populatia totală:
Rap = PA/PT;
- rata inapţilor, determinată ca un raport între populaţia inaptă şi populaţia totală: Rinap =
PINA/PT.

3. Formele şomajului sunt:

- şomaj total, care descrie situaţia în care se află o persoană care şi-a pierdut locul de
muncă şi a încetat să lucreze
- şomaj parţial, care descrie situaţia în care se află o persoană care lucrează mai
puţine ore, dar primeşte şi un salariu mai mic.
- şomaj ciclic, cauzat de conjuncturi economice nefavorabile (criză economică şi
recesiune);
- şomaj tehnologic, datorat restrângerii locurilor de muncă în urma promovării noilor
tehnologii.
- şomaj structural datorat modificării structurii economiei pe ramuri şi apariţiei unei
neconcordanţe între structura cererii de muncă şi cea a ofertei de muncă. Astfel, să spunem că
firmele doresc informaticieni, dar economia abundă în oferta de electricieni. Consecinţa?
Electricienii sunt şomeri, dar pe piaţa informaticienilor lipseşte forţa de muncă;
- şomaj involuntar, datorat dezechilibrului de pe piaţa muncii, a unei cereri de muncă
inferioare ofertei;

Întrebări frecvente pe această temă

1. Cei care au înregistrate cereri la agenţiile de plasare a forţei de muncă sunt
şomeri? Dar cei care au un loc de muncă, dar se află în căutarea altuia mai bun?
Cu privire la prima întrebare, persoanele respective sunt şomeri doar dacă nu au un loc
de muncă. Tocmai de aceea a evalua şomajul după numărul celor care solicită un loc de
muncă agenţiilor de plasament este incorect. Cei care au un loc de muncă, dar doresc altul mai
bun, nu sunt şomeri ci se includ în populaţia ocupată sau efectiv activă.

2. De ce un şomaj cât mai mic evită irosirea forţei de muncă?

Pentru că munca este şi ea o resursă şomerii sunt resurse de muncă neutilizate, deci
irosite. Acest lucru este şi mai evident dacă avem în vedere timpul de muncă pe care aceşti
oameni l-ar putea furniza societăţii şi care se pierde definitiv prin şomaj. Cu cât şomajul este
335 Piaţa monetară

mai mic, cu atât resursele de muncă sunt mai bine utilizate şi economia produce mai mult deci
acoperă mai multe nevoi.

3. Cum contribuie creşterea exporturilor la diminuarea şomajului?

Exporturile echivalează cu o cerere externă pentru produsele naţionale, rezultate din
producţia internă de bunuri economice. Creşterea exporturilor este aşadar o creştere a cererii, care
stimulează producţia firmelor interne. Pentru a putea produce mai mult aceste firme sunt obligate
să facă investiţii şi să angajeze personal suplimentar, ceea ce antrenează reducerea şomajului.

4. Este posibil ca prin creşterea productivităţii muncii şomajul să scadă?

Desigur. Este adevărat că prin creşterea productivităţii muncii oamenii produc mai
mult într-un timp mai scurt, ceea ce înseamnă că scade timpul de muncă pe ansamblul
economiei naţionale. Dar nu trebuie să deducem de aici că şomajul creşte. Creşterea
productivităţii la acelaşi nivel al salariilor echivalează cu îmbunătăţirea raportului dintre
productivitatea muncii şi salarii. Spus simplu, lucrătorul aduce firmei din ce în ce mai mult,
dar primeşte acelaşi salariu sau un salariu mărit, dar cu un procent mai mic decât cel al
creşterii productivităţii. În consecinţă, firma câştigă tot mai mult cu fiecare nou lucrător
angajat, motiv pentru care este stimulată să angajeze mai mulţi oameni. Astfel, şomajul scade.

5. Ce dezechilibre economice exprimă şomajul?

Privit ca dezechilibru, şomajul exprimă în primul rând, neconcordanţa dintre cererea
de muncă, prea mică, şi oferta de muncă, prea mare. Deci, el reflectă dezechilibrul de pe piaţa
muncii caracterizat printr-un exces de ofertă de muncă. De obicei însă, insuficienţa locurilor
de muncă provine din insuficienţa investiţiilor. Cum acolo unde nu sunt investiţii, nu vom
avea nici producţie, şomajul exprimă şi un dezechilibru de pe piaţa bunurilor şi serviciilor
caracterizat printr-o ofertă de bunuri economice mai mică decât cererea (absorbţie).

Va rog sa rezolvati aplicatia 1

Formule necesare pentru rezolvare:

WL=Q/L

Sn= salariul nominal

Sr= salariul real, numit si putere de cumparare de salariului nominal

336 Piaţa monetară

Sr = Sn/ P

P= PRET

1.      Producţia unui agent economic creşte în T1 cu 100% faţă de To, în condiţiile

în care numărul de lucrători sporeşte pe acelaşi interval cu 25%. Salariul nominal în To este de
500.000 lei. Cunoscând, că sporirea salariului nominal reprezintă 75% din creşterea productivităţii
muncii, salariul nominal în T1 va fi:
a) 700.000 u.m.;
b) 875.000 u.m.;
c) 725.000 u.m.;
d) 625.000 u.m.;
e) nedeterminabil

Cunoaştem următoarele date:

Ql=2Qo;
L1=1,25Lo;
SNo=500.000;
%ΔSN=0,75%Δ WL.
Trebuie să calculăm SN1
Conform relaţiei WL=Q/L, vom avea:
WL1=Ql/L1=2Q0/1,25Lo;
WL1=1,6 WL0, de unde creşterea productivităţii muncii este: %ΔWL=(1,6-1)xl00=60%.
Creşterea salariului nominal va fi: %ΔSN=0,75%ΔWL=0,75x60%=45%, deci salariul nominal
creşte cu 45%. Aceasta înseamnă că SN1=1,45SN0, deci SN1=725.000 u.m ..
Răspuns corect c.

2.      La o sporire a salariului real cu 10% şi la o creştere a preţurilor bunurilor de

consum cu 20%, salariul nominal:
a) creşte cu 32%;
b) creşte cu 132%;
c) scade cu 18,5%;
d) scade cu 118,5%;
e) nu se modifică
337 Piaţa monetară

Răspuns corect a. Indicele salariului real este 110%, iar indicele preţurilor este
120%. Indicele salariului nominal este produsul lor: 1,1 x 1,2 x 100 = 132%, ceea ce
înseamnă că salariul nominal creşte cu 32%

3. Salariaţii unei firme au primit în anul 1999 salariul de 250.000 u.m. de

persoană; în anul 2000 indicele preţurilor a crescut cu 15% faţă de 1999. Ce salariu
trebuie să negocieze cu patronul firmei pentru a nu-şi modifica salariul real?
a) 287.500;
b) 575.000;
c) 475.000;
d) 350.000;
e) 450.000.

Rezolvare:
Sr = Sn / Ip.

Din această formulă deducem salariul nominal:

Sn = Sr x Ip = 2.500.00 x 115/100 = 287.500 u.m.
Răspuns corect: salariul nominal trebuie să crească cu 37.500 astfel încât salariul real
să nu se modifice

4.Indexarea salariilor şi pensiilor este o măsură:

a) de protecţie împotriva scăderii puterii de cumpărare;
b) de creştere economică intensivă;
c) de diminuare a veniturilor;
d) de natură să mărească puterea de cumpărare a banilor;
e) de economisire a resurselor
338 Piaţa monetară

Răspuns corect a. Indexarea salariilor exprimă creşterea acestora din cauz a

creşterii preţurilor, a inflaţiei. În principiu, indexarea salariilor se face într-un procent mai
mic decât rata inflaţiei. Practica economică demonstrează că indexarea salariilor conduce
de cele mai multe ori la creşterea preţurilor (datorită creşterii masei monetare) şi nu la
reducerea lor. Indexarea poate fi privită ca o măsură antiinflaţionistă propriu-zisă dacă
determină statul să renunţe la finanţarea deficitului bugetar prin emisiune monetară (din
cauza indexării, deci creşterii dobânzilor la datoria publică). Cum de cele mai multe ori nu se
întâmplă aşa, putem concluziona că indexarea este în primul rând o măsură de protecţie a
populaţiei.

5      Posesorul muncii salariate este remunerat în raport cu:

a) cantitatea muncii
b) calitatea muncii
c) vârsta sa;
d) eficienţa activităţii sale;
A=a+b+c B=d C=a+b+d D=a+b+c+d

Răspuns corect C. Munca este remunerată în funcţie de cantitatea, calitatea şi

eficienţa muncii. După cum cunoaşteţi, salariul depinde hotărâtor de productivitatea muncii. Vârsta
nu este un criteriu în stabilirea salariului (de exemplu, dacă o femeie casnică se angajează la vârsta
de 40 de ani, ea nu va primi un salariu mai mare decât tânără de 20 dani cu o ocupaţie echivalentă
numai datorită vârstei).

6.      Spre deosebire de profit, salariul este:

a) întotdeauna mai mare;
b) un venit impozabil;
c) descrescător;
339 Piaţa monetară

d) un cost pentru posesorul forţei de muncă;

e) un venit ce se cuvine factorului muncă.

Răspuns corect e. Salariul este suma de bani primită de factorul muncă pentru
contribuţia sa la activitatea economică. Pentru posesorul forţei de muncă, salariul este un
venit şi nu un cost. Salariul se poate afla în orice raport de mărime (mai mare,. egal, mai
mic) cu profitul şi este, la fel ca profitul, un venit impozabil. El creşte sau descreşte în
funcţie de numeroşi factori (ca şi profitul) şi în primul rând de productivitatea muncii 

7. Atunci când salariul real şi preţurile bunurilor de consum cresc, salariul

nominal:
a) creşte mai puţin decât salariul real;
b) scade;
c) creşte mai mult decât preţurile bunurilor de consum;
d) nu se modifică;
e) creşte mai puţin decât preţurile bunurilor de consum

Răspuns corect c. Salariul real (SR) este raportul dintre salariul nominal (SN) şi
nivelul mediu al preţurilor (P): SR=SN/P. Când preţurile cresc, pentru ca salariul real să
crească, trebuie că dinamica salariului nominal să depăşească dinamica preţurilor
340 Piaţa monetară

PIAŢA MUNCII

I. TESTE GRILĂ
1. Când preţurile cresc mai repede decât salariul nominal, salariul real:
a)creşte, b)scade, c) nu se modifică.
2. Creşterea fiscalităţii pe salarii, neînsoţită de creşterea salariilor brute, determină:
a) reducerea salariului net; b) creşterea salariului net; c) creşterea salariului real.
3. Dacă cererea de muncă scade şi oferta de muncă creşte, salariul pe piaţa muncii
înregistrează următoarea evoluţie:
a) creşte; b) scade; c) nu se modifică.
II. RĂSPUNDEŢI CU ADEVĂRAT (A) SAU FALS (F):
1. Cererea de muncă se exprimă prin numărul locurilor de muncă libere din economie. F
2. Oferta de muncă se află în relaţie directă cu salariul real A
3. Când cererea de muncă creşte, iar oferta de muncă nu se modifică, salariul creşte. A
4. Când productivitatea muncii creşte, cererea de muncă scade. F
5. Statul nu intervine pe piaţa muncii. F
III. PROBLEME
1. Vasilescu primeşte lunar un salariu brut de 10 milioane lei, ştiind că impozitul pe salariu
este de 35%, determinaţi salariul net. Ce evoluţie va avea salariul net, dacă impozitul pe
salariu scade la 25 %? Dar dacă impozitul creşte la 40%?

-       SN=750.000 LEI

-       SN= 850.000 LEI – CRESTE

-       SN=600.000 LEI - SCADE

2. În anul 2003, salariul minim pe economie a fost de 2,5 milioane lei. Dacă în anul 2004
preţurile cresc în medie cu 5%, iar salariul nominal creşte cu 5%, cu cât se modifică salariul
real? 

SN=SR/P

SN 2004 = 1,05 X SN 2003

P 2004 = 1,05 X P 2003

SR 2004 = SN 2004 X P 2004 = 1,05 X SN 2003 X 1,05 X P 2003= 1,1025  S 2003

CRESTE CU 10,25%

IV. SĂ SE COMPLETEZE TABELUL:

Situaţia pe piaţa muncii Evoluţia salariului

Creşte productivitatea muncii Creşte
341 Piaţa monetară

Salariaţii se organizează într-un sindicat

puternic
Scade cererea de muncă, iar oferta nu se
modifică
Creşte cererea pentru bunurile şi serviciile
oferite de firme şi scade populaţia aptă de
muncă

Situaţia pe piaţa muncii Evoluţia salariului

Creşte productivitatea muncii Creşte
Salariaţii se organizează într-un sindicat
Creşte
puternic
Scade cererea de muncă, iar oferta nu se
Creşte
modifică
Creşte cererea pentru bunurile şi serviciile
oferite de firme şi scade populaţia aptă de Creşte
muncă

Răspunsuri:
I. 1b, 2a, 3b; II. 1F, 2A, 3A, 4F, 5F; III. 1 Sn = 6,5 mil lei, Sn1 = 6,5 mil lei, Sn2 = 6
mil lei; 2. SR scade cu 4,54%; IV. Creşte, scade, creşte
342 Piaţa monetară

Pentru rezolvarea aplicatiei 9, este important sa stiu

Nivelul şomajului se poate determina absolut, prin numărul de şomeri, şi relativ, prin
rata şomajului. Numărul şomerilor (Ş) se determină scăzând din populaţia aptă de muncă a unei
ţări (PA) populaţia ocupată (PO) şi persoanele apte, dar care nu doresc un loc de muncă (PN):Ş =
PA - (PO + PN). Printre cei care nu doresc un loc de muncă se numără femeile casnice, elevii,
bolnavii, inapţi temporar ş.a. Populaţia aptă se determină că diferenţă între populatia totală (PT)
şi populaţia inaptă de muncă (PINA): PA = PT-PINA. Rata şomajului se poate determina ca un
raport între numărulşomerilor şi populaţia aptă de muncă sau ca un raport între numărul şomerilor
şi populaţia ocupată: Rş = Ş/PA sau Rş = Ş/PO. Populaţia inaptă de muncă include copii,
bătrânii şi populatia handicapată. Alături de rata şomajului, indicatorii relativi ai ocupării mai
cuprind:
- gradul de ocupare, numit şi rata de activitate, determinat ca un raport între populaţia ocupată
şi populaţia activă disponibilă: Ra = PO/PA;
- gradul de neocupare calculat ca un raport între populaţia aptă neocupată (PNO) şi populatia
aptă: Rno = PNO/PA. În populaţia neocupată, dar aptă, vom include şomerii şi persoanele
care nu doresc să lucreze.
- rata apţilor de muncă, determinată ca un raport între populaţia aptă şi populatia totală:
Rap = PA/PT;
- rata inapţilor, determinată ca un raport între populaţia inaptă şi populaţia totală: Rinap =
PINA/PT.

9    Populaţia ocupată a unei ţări este de 9 milioane persoane şi reprezintă 80%

din totalul populaţiei apte de muncă. Să se determine numărul populaţiei apte de
muncă.
a) 11.250.000;
b) 11.000.000;
c) 7.200.000;
d) 45.000.000;
e) 16.000.000.

Rezolvare:
Populaţia ocupată reprezintă 80% din totalul populaţiei apte de muncă care este de
9.000.000. Populaţia ocupată = populaţia aptă de muncă - populaţia care nu lucrează (şomeri).
Întrucât populaţia aptă de muncă reprezintă 80% din totalul populaţiei ocupate.
Populaţia aptă de muncă=9.000.000 / 80% x 100 = 11.250.000 persoane.
343 Piaţa monetară

10. Din oferta de muncă nu fac parte:

a) persoanele în vârstă de muncă şi apte de muncă;
b) funcţionarii publici;
c) cadrele didactice;
d) şomerii;
e) elevii şi student

Răspuns corect e. Oferta de muncă este munca pe care o pot depune membrii
societăţii în condiţii salariale. Elevii şi studenţii fără a muncii contra unui salariu, au deja o ocupaţie:
studiază. Ei nu se oferă decât ocazional să lucreze, motiv pentru care nu sunt
consideraţi ofertă de muncă; şomerii în schimb reprezintă ofertă de muncă nesatisfăcută (fortă de
muncă neutilizată). Celelalte categorii menţionate sunt ofertă de muncă efectiv activă(funcţionarii şi
cadrele didactice) sau potenţială (populaţia aptă).

11.      În condiţiile creşterii cererii de muncă şi scăderii ofertei de muncă, are loc:
a) înrăutăţirea ocupării forţei de muncă;
b) diminuarea şomajului;
c) creşterea ratei dobânzii;
d) diminuarea masei monetare în circulaţie;
e) absorbţia pe piaţa bunurilor

Răspuns corect b. Cererea de muncă se exprimii prin numărul locurilor de muncă,

iar oferta de muncă prin populaţia aptă de muncă. Dacă numărul locurilor de muncă creşte, iar
populaţia aptă scade, se îmbunătăţeşte gradul de ocupare, deci scade şomajul

Despre rata dobânzii şi masa monetără este greu de făcut o afirmaţie, deoarece cele
două variabile depind şi de acţiunile instituţiilor financiare.
344 Piaţa monetară

Cum creşte numărul locurilor de muncă, înseamnă că şi producţia creşte, deci nu

putem afirma dacă pe piaţa bunurilor există presiune sau absorbţie.

12     Dimensiunile populaţiei efectiv active sau ocupate depind de:

a) salariul nominal;
b) salariul colectiv;
c) populaţia totală, rata apţilor de muncă şi rata de activitate;
d) rata inflaţiei;
e) rata şomajului

Răspuns corect c. Rata apţilor se determină ca un raport între populaţia aptă de

muncă şi cea totală şi arată cât din populaţia totală este aptă de muncă. Prin urmare, arătă cât din
populaţia totală este oferta de munca potenţială (poate lucra). Rata de activitate arată cât din
populaţia aptă lucrează efectiv, determinându-se ca un raport între populaţia ocupată (efectiv activă)
şi populaţia aptă de muncă. În concluzie, din cei trei indicatori menţionaţi la varianta c putem
determina populaţia ocupată. Salariul nominal este important în stabilirea echilibrului pe piaţa muncii
(dar mai important este cel real), însă numai cunoaşterea nivelului sau nu ne oferă nici o informaţie
despre populaţia ocupată.

Rata inflaţiei permite cunoaşterea evoluţiei preţurilor şi a puterii de cumpărare, dar nu oferă
informaţii despre piaţa muncii. Rata şomajului exprimă cât din populaţia aptă de muncă nu are un loc
de muncă; se determină prin raportarea numărului de şomeri la populaţia aptă de muncă. Ea nu
oferă nici un fel de informaţii despre dimensiunea populaţiei ocupate (este un indicator relativ şi nu
unul absolut).

13      Din oferta de muncă nu fac parte:

a) cei apţi de muncă;
b) funcţionarii publici;
c) cadrele didactice din învăţământul particular;
345 Piaţa monetară

d) şomerii;
e) studenţii

Varianta corectă e) – condiţia pentru ca o muncă să devină ofertă este ca ea să fie

plătită, retribuită. Din acest motiv, studenţii care prestează munci utile dar gratuite nu intră în ofertă.
Variantele a), b), c) incorecte întrucât categoriile enumerate fac parte din oferta de
muncă pentru că sunt retribuite.

Varianta d) incorectă – pe perioada lipsei totale de activitate şomerul nu face parte

din ofertă.

14.      Şomajul voluntar este determinat de:

a) nivelul salariului de pe piaţa muncii;
b) întreruperea activităţii unei firme din lipsă de comenzi;
c) de imposibilitatea de a găsi un loc de muncă acceptând deliberat salariul curent adică
salariul acceptat de cei care lucrează;
d) de înlocuire a vechilor tehnici şi tehnologii cu altele noi precum şi de fuziune a unor firme care prin
aceasta restrâng locurile de muncă;
e)de progresele tehnico-economice deosebite, de criza energetică, sau importante fenomene social-
politice.

Răspuns corect "a" v este propriu celor care decid în mod deliberat să înceteze să
lucreze fie pentru că apreciază că salariul este prea mic şi preferă timp liber să-şi însuşească o
nouă meserie, fie pentru că sunt în căutarea unui loc de muncă mai bine remunerată.
Răspunsul "b" incorect v reprezintă şomajul tehnic.
Răspunsul "c" incorect v reprezintă şomajul involuntar.
Răspunsul "d" incorect – reprezintă şomajul tehnologic.
Răspunsul "e" incorect – reprezintă şomajul structural
346 Piaţa monetară

ŞOMAJUL

I. TESTE GRILĂ
1.Şomajul determinat de perioada de timp necesară unei persoane pentru a găsi un loc de
muncă, poartă numele de:
a) şomajul tehnic;
b) şomaj frictional;
c) şomaj involuntar
2. Când cererea de muncă creşte şi ofertă de muncă nu se modifică, şomajul:
a) creşte
b) scade
c) nu se modifică
3. Şomajul structural poate fi determinat de:
a) substuirea muncii prin capital;
b) modificarea structurii economiei pe ramuri;
c) lipsa de comenzi la nivelul firmei.

II. RĂSPUNDEŢI CU ADEVĂRAT (A) SAU FALS (F):

1. Şomajul este un fenomen specific economiilor în tranziţie la economia de piaţă. F
2. Indemnizaţia de şomaj în România este mai mică decât salariul mediu minim pe ţara. A
3. Statul nu intervine direct pentru reducerea şomajului. F
4. Şomajul tehnologic se datorează modernizarilior echipamentelor şi înlocuirii muncii cu capital. A
347 Piaţa monetară

III. PROBLEME:
1. Populaţia totală a unei ţări este de 22 milioane de locuitori, din care populaţia ocupată
reprezintă 50%. Cunoscând că 5 milioane de locuitori nu au vârsta legală pentru a munci, unmilion
sunt în vârstă de muncă, dar inapţi, iar 2 mil nu doresc să lucreze şi nu cauta în mod
activ un loc de muncă, determinaţi numărul şomerilor.

populatia ocupata = 22 / 2 = 11 mil ;

11 mil-5 mil -1 mil -2 mil = 3 mil

S= 3 mil;

2. Populaţia totală a unei ţări este de 30 milioane locuitori, din care populaţia activa
disponibilă reprezintă 70%. Ştiind că persoanele în vârstă şi apte de muncă, disponibile pentru
a mânci şi care caută un loc de muncă în mod activ reprezintă 2 milioane de persoane, să se
determine rata şomajului.

populatie activa = 70%

Rş = Ş/PA sau Rş = Ş/PO

Rs= 9,52%;

IV, COMPLETAŢI URM ĂTOARELE FRAZE:

1. Şomajul este un fenomen economic manifestat pe piaţă MUNCII caracterizat printr-o utilizare
parţială a OFERTEI de muncă.
2. Şomajul CICLIC este datorat perioadelor de recesiune economică, în
care afacerile se restrâng şi SCAD numărul locurilor de muncă.
3. Şomajul SEZONIER este datorat succesiunii anotimpurilor.
4. Cea mai importantă măsură de protecţie a şomerilor este INDEMNIZATIA DE SOMAJ.

1b, 2b, 3b; II 1F, 2A, 3F, 4A, III. S= 3 mil; Rs= 9,52%; IV 1.muncii,ofertei;
2.ciclic, scade; 3. Sezonier; 4. Indemnizaţia de şomaj
348 Piaţa monetară

AUTO EVALUARE

1)      Salariul nu va creşte dacă: a) productivitatea muncii creşte; b) cererea de muncă înregistrează

o creştere; c) oferta de muncă se reduce; d) oferta de muncă sporeşte; e) cererea de muncă
înregistrează o creştere, iar oferta de muncă se reduce.

2)      Piaţa muncii pentru profesori, într-o localitate unde există două licee, se încadrează în tipul de
piaţă: a) cu concurenţă perfectă, dacă profesorii sunt organizaţi în sindicate puternice; b) de
monopol bilateral; c) de oligopol; d) de oligopson; e) cu concurenţă monopolistică.

 
349 Piaţa monetară

3)      Diferenţele dintre salarii apar, între altele, şi datorită a) omogenităţii meseriilor şi profesiilor; b)
nevoilor de consum difererenţiate ale salariaţilor; c) egalizării condiţiilor de muncă; d) mobilităţii
reduse a forţei de muncă; e) echivalenţei dintre efectul de venit şi efectul de substituţie al creşterii
salariului.

4)      Dacă are loc o creştere a nivelului salariului minim garantat, cel mai probabil efect va fi:  a) o
creştere a ocupării ca urmare a creşterii cererii de muncă; b) o reducere a salariilor pentru salariaţii
din sindicate; c) o reducere a ratei şomajului în rândul angajaţilor mai puţin productivi; d) o creştere a
şomajului în rândul persoanelor cu experienţă redusă; e) o reducere sensibilă a ofertei de muncă.

5)      Atunci când un sindicat reuşeşte să obţină o creştere salarială pentru membrii săi, totodată va
conduce la:  a) creşterea productivităţii totale în aceeaşi proporţie cu creşterea salarială; b) o
reducere a cantităţii de muncă cerute de firmă; c) o creştere a salariilor în ramurile/firmele
nesindicalizate; d) o creştere a ofertei de locuri de muncă; e) nici unul din raspunsurile de mai sus.

6)      Care dintre afirmaţiile de mai jos nu caracterizează cererea de muncă: a)  reprezintă nevoia de
muncă salariată; b)  provine din partea firmelor; c)  se poate exprima prin numărul locurilor de
muncă; d)  depinde de productivitatea muncii; e)  exprimă numărul persoanelor care doresc să
muncească.

7)      Care dintre afirmaţiile de mai jos cu privire la oferta de muncă nu este adevărată: a)  are un
caracter rigid; b)  provine din partea populaţiei; c)  depinde de nivelul salarizării; d)  şomerii nu
participă la oferta de muncă; e)  curba ofertei de muncă este crescătoare în funcţie de nivelul
salariului.

8)      Efectul de substituţie pe piaţa muncii stimulează o persoană: a) să muncească mai puţin; b) să

substituie timpul de muncă cu timp liber; c) să muncească mai mult; d) să accelereze ritmul de
muncă; e)să preţuiască timpul liber.

9)      9. Monopsonul pe piaţa muncii are ca efect: a) atingerea nivelului de echilibru al salariului şi un
exces de cerere; b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării şi un deficit al nivelului de salarizare;
c) restricţionarea atât a nivelului salarizării, cât şi a nivelului ocupării; d) blocarea funcţionării pieţei
muncii şi o creştere bruscă a salariilor; e) liberalizarea circulaţiei forţei de muncă între sectoarele
ecoomiei naţionale.

10)   Monopolul pe piaţa muncii are ca efect: a) atingerea nivelului de echilibru al salariului şi un

exces de cerere; b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării şi un deficit al nivelului de salarizare;
350 Piaţa monetară

c) restricţionarea atât a nivelului salarizării, cât şi a nivelului ocupării; d) apariţia unei creşteri
artificiale a ofertei de forţă de muncă; e) liberalizarea circulaţiei forţei de muncă între sectoarele
ecoomiei naţionale.

11)   11. Nu reprezintă consecinţă a existenţei monopolului bilateral pe piaţa muncii; a) atingerea

nivelului salariului de echilibru;  b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării forţei de muncă; c)
restricţionarea nivelului ocupării forţei de muncă; d) apariţia unor negocieri între patronate şi
sindicate; e) existenţa şomajului.

12. Măsurarea şomajului: 1) nu se realizează pe baza unei metodologii unice; 2) nu este posibilă,
nici necesară; 3) se realizează prin calculul unor indicatori specifici; 4) constituie o problemă
controversată; 5) implică estimarea nivelului, structurii, intensităţii şi duratei lui.  a) (1,2,3); b) (3,4,5);
c) (1,3,4,5); d) (2,3,4,5); e) (1,5)

13.   O persoană care-şi pierde locul de muncă datorită restrângerii activităţii în construcţii (în
perioada de iarnă) poate fi încadrată în şomajul: a) tehnologic; b) intermitent; c)structural; d)
sezonier; e) de echilibru

14. Şomajul deghizat se manifestă mai ales în: a) sectorul privat; b) sectoarele cu eficienţă
sporită; c) sectorul public; d) firmele în care există o competiţie puternică între salariaţi;      e)
nici o variantă nu este corectă.

15. Care dintre următoarele procese contribuie direct la apariţia şi/sau extinderea şomajului? 1)
reducerea cursului valutar; 2) reducerea costului de producţie; 3) creşterea ofertei de muncă
ceteris paribus; 4) reducerea cererii de muncă ceteris paribus; 5) reducerea puterii de
cumpărare a banilor. a) (1,2,3); b (1,4); c(3,4,5); d(3,4); e (2,5).

16. Creşterea cererii pe piaţa bunurilor şi serviciilor determină, în condiţiile unei oferte de muncă
nemodificată: a) creşterea ratei şomajului; b) reducerea ratei şomajului; c) scăderea cererii
de muncă; d) reducerea salariilor; e) scăderea producţiei.

17. Creşterea cererii pe piaţa bunurilor şi serviciilor determină, în condiţiile unei oferte de muncă
nemodificată:  a) creşterea ratei şomajului; b) reducerea ratei şomajului; c) scăderea cererii
de muncă; d) reducerea salariilor; e) scăderea producţiei.

18. Sporirea investiţiilor în retehnologizare determină, pe termen lung:  a) creşterea şomajului

structural; b) creşterea şomajului tehnologic; c) reducerea şomajului sezonier; d) reducerea
şomajului structural; e) creşterea şomajului deghizat.

19. Curba Phillips, în varianta sa iniţială, evidenţia o relaţie între: a) rata şomajului şi rata
salariilor nominale; c) multiplicator şi acceleratorul investiţiilor; c) investiţii şi rata de creştere
351 Piaţa monetară

a PIB; d) viteza de circulaţie a banilor şi rata şomajului; e) rata inflaţiei şi cursul de schimb al
monedei.

20.   Dacă rata efectivă a şomajului este mai mare decât rata şomajului natural, atunci: a) resursele
economiei sunt suprautilizate; b) în economie există presiuni inflaţioniste; c) a + b; d) resursele de
muncă ale economiei sunt subutilizate; e) producţia reală este superioară  celei potenţiale

21. Care dintre afirmaţiile de mai jos cu privire la rata naturală a şomajului nu este adevărată?
a)  rata naturală a şomajului este mai mare de 0%; b)  rata naturală a şomajului există în
orice societate; c)  rata naturală a şomajului este determinată de factori conjuncturali; d)  rata
naturală a şomajului nu conduce la accelerarea inflaţiei; e)  reducerea ratei naturale a
şomajului este ineficientă economic.

22. Poate fi considerat şomer: a)  un individ care a demisionat de bunăvoie; b)  un fost angajat
care nu mai caută loc de muncă;c)  un student la cursurile de zi; d)  o gospodină care
munceşte în propria casă; e)  un individ care s-a îmbolnăvit grav şi nu mai poate munci.

23. Pentru a fi considerat şomer, un individ trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe
condiţii. Dintre acestea nu face parte condiţia: a)  să fie apt de muncă; b)  să nu muncească;
c)  să fie disponibil pentru angajare; d)  să mai fi muncit în trecut; e)  să caute un loc de
muncă.

24. Un individ apt de muncă, ce tocmai a terminat facultatea, dar nu şi-a găsit încă un loc de
muncă, poate fi încadrat în categoria de şomaj: a)  fricţional; b)  structural; c)  ciclic; d) 
permanent; e)  natural.

25. Şomajul explicat de J.M.Keynes şi pus pe seama variaţiilor cererii efective globale are
caracter: a) permanent; b) ciclic; c) sezonier; d)structural; e) clasic.

26. La un nivel al salariului real mai mare decât salariul de echilibru , diferenţa dintre oferta de
muncă şi ceea ce doresc să angajeze firmele reprezintă : a) şomaj fricţinal; b) şomaj
involuntar; c) şomaj structural; d) şomaj tehnic; e) şomaj tehnologic.

27. Sunt efecte ale şomajului: a) pierderea dexterităţii datorită diviziunii muncii; b) echilibrarea
bugetului de stat; c) reducerea PIB; d) creşterea transferurilor ;e) nici un răspuns corect.

 
352 Piaţa monetară

28. O persoană care tocmai a absolvit facultatea şi nu şi-a găsit încă un loc de muncă face parte
din următoarea categorie de şomaj: a) voluntar; b) fricţional; c) structural; d) tehnologic; e) de
discontinuitate.

29. Şomajul natural descrie acel nivel al şomajului la care: a) producţia economiei corespunde
nivelului potenţial; b) are loc accelerarea inflaţiei; c) şomajul fricţional este nul; d) suma dintre
şomajul fricţional şi cel structural este negativă; e) suma dintre şomajul fricţional şi cel
voluntar este zero.
30. Populaţia totală a unei ţări este de 20 milioane indivizi. Din aceştia 10 milioane sunt în afara
vârstei de muncă, iar alţi 500 000 sunt inapţi de muncă. Ştiind că elevii şi studenţii, militarii în
termen şi persoanele casnice sunt în număr de 500 000 şi că populaţia ocupată este 9/10
din populaţia activă, în ţara respectivă şomajul este de: a) 100 000;   b)  500 000;   c)  400
000;  d)  150 000   e) 855 000.

1d, 2d, 3d, 4d, 5b, 6e, 7d, 8c, 9c, 10d, 11b, 12c, 13d, 14c, 15d(3,4), 16b, 17b, 18d, 19a, 20d, 21c, 22a,
23d, 24a, 25b, 26b, 27c,d, 28b, 29a, 30c

INFLATIA

Ce ştim despre...
1. Inflaţia este un dezechilibru economic caracterizat prin creşterea generalizată
a preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor. Creşterea generalizată a preţurilor
se evidenţiază cu ajutorul a doi indicatori: indicele general al preţurilor şi indicele
preţurilor bunurilor de consum. Pentru primul indice se au în vedere toate bunurile produse
de economia naţională, pe când pentru cel de-al doilea se iau în calcul doar preţurile bunurilor
de consum.
Relaţiile cu ajutorul cărora putem determina cei doi indici sunt:
a) Ip= (P1 / P0)x100, în care P1 şi P0 sunt preţurile bunului etalon în perioada curentă, de
calcul, T1 respectiv perioadă iniţială, To;
353 Piaţa monetară

b) Ip= (ΣP1iQ1i/ ΣP0iQ1i)x 100, în care Q1i reprezintă cantitatea din bunul i din perioada
curentă, T1;
c) Ip=Σ(P1i / P0i)x pi, în care pi reprezintă ponderea bunului i în totalul cheltuielilor de
consum.
Reducerea puterii de cumpărare a banilor se evidenţiază cu ajutorul indicelui puterii
de cumpărare a banilor calculat astfel:
IPC = IM/IP, în care prin IPC am notat indicele puterii de cumpărare a banilor, prin IM
indicele masei monetare, iar prin IP indicele preţurilor.
 

2. Din punct de vedere al cauzelor care dec1anşează şi alimentează procesul

inflaţionist, distingem două forme ale inflaţiei: inflaţia prin cerere şi inflaţia prin ofertă. La
baza inflaţiei prin cerere se află creşterea mai rapidă a masei monetare, deci a cererii, în
comparaţie cu oferta de bunuri şi servicii de pe piaţă. Inflatia prin cerere se datorează aşadar
unui exces de cerere pe piaţa bunurilor şi serviciilor, adică cererea nesatisfăcută. Excesul de
masă monetară provine în principal din:
- acoperirea deficitului bugetar prin emisiune monetară;
- emisiunea de monedă de către banca centrală şi creşterea în acest fel a ofertei de
monedă cu scopul dec1arat de a reduce rata dobânzii şi a stimula în acest fel investiţiile;
- creşterea cheltuielilor publice finanţate prin emisiune monetară pentru a crea locuri
de muncă şi a reduce somaju1.
Inflaţia prin ofertă apare datorită reducerii ofertei pe piaţa bunurilor şi serviciilor sub
nivelul cererii. Cele mai importante cauze care conduc la reducerea ofertei sunt:
- creşterea mai rapidă a salariilor faţă de creşterea productivităţii muncii;
- creşterea bruscă a preţului anumitor materii prime, cum ar fi petrolul.
Cele două forme de inflaţie, combinate, dau naştere spiralei inflaţioniste, care,
sintetic, arată astfel:
=> cresc costurile => scade oferta
Cresc salariile => creşte cererea Cresc preţurile

3. Relaţia dintre elasticitatea ofertei şi inflaţie este următoarea:

- dacă oferta este elastică, inflaţia nu apare sau, dacă există, scade. Motivul? Cantitatea
de bunuri şi servicii crest mai repede decât cresc preţurile, ceea ce înseamnă că la o unitate
monetară revin din ce în ce mai multe bunuri şi service,deci puterea de cumpărare creşte;
- dacă oferta este inelastica, atunci cantitatea de bunuri servicii creşte mai încet decât
preţurile, iar puterea de cumpărare scade => inflaţie.

4. Relaţia dintre elasticitatea cererii şi inflaţie poate fi sintetizată în felul următor:

- cerere elastică înseamnă că dacă preţul creşte, cantitatea cerută scade mai mult decât
preţul şi antrenează o reducere a veniturilor producătorilor. Prin urmare, producătorii nu îşi
permit să crească preţul, iar inflaţia nu apare sau scade.
- cerere inelastică înseamnă o reducere mai mică a cantităţii cerute comparativ cu
creşterea preţului, ceea ce antrenează creşterea veniturilor producătorilor. Prin urmare apare
inflaţia sau se accentuează.

5. Cea mai importantă măsură de protecţie a populaţiei faţă de inflaţie este indexarea. Prin
indexare înţelegem creşterea veniturilor populaţiei cu un anumit procent din rata inflaţiei.
354 Piaţa monetară

6. Măsurile antiinflaţioniste urmăresc reducerea masei monetare şi creşterea ofertei de

bunuri şi servicii. Reducerea masei monetare se realizează prin:
- echilibrarea bugetului de stat;
- creşterea ratei dobânzii;
- creşterea ratei rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale la banca centrală;
- echilibrarea balanţei comerciale şi a balanţei de plăţi;
- îngheţarea preţurilor, inclusiv a salariilor.
Creşterea ofertei de bunuri şi servicii se realizează prin:
- refacerea raportului dintre creşterea productivităţii muncii şi salarii; 

reducerea ratei dobânzii pentru stimularea investiţiilor;

- adaptarea structurii ofertei la structura cererii;
- înnoirea producţiei şi îmbunătăţirea calităţii produselor.

Întrebări frecvente pe această temă

1. Este posibil să reducem şomajul prin creşterea inflaţiei?
DA. Pe termen scurt, statul poate să crească cheltuielile publice şi să finanţeze
deficitul bugetar prin emisiune monetară, deci inflaţie. Creşterea cheltuielilor publice are în
vedere fie creşterea investiţiilor publice şi crearea directă de noi locuri de muncă în sectorul
public, fie stimularea producţiei firmelor private şi crearea de noi locuri de muncă în sectorul
privat. După cum constataţi, creşterea inflaţiei poate determina o reducere a şomajului pe
termen scurt. Este ceea ce se încearcă în economia românească prin creşterea cheltuielilor
statului român pentru modernizarea infrastructurii.

2. De ce inflaţia "dezorganizează" economia?

Pentru că măreşte incertitudinea mediului de afaceri naţional. Dincolo de un anumit
nivel al ratei inflaţiei, este foarte greu, dacă nu imposibil, de previzionat evoluţia viitoare a
preţurilor factorilor de producţie şi a bunurilor de consum. În aceste condiţii, elaborarea
planului de afaceri şi îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din acesta de către firme este mult
îngreunată. În acelaşi timp, redactarea şi respectarea contractelor economice se realizează cu
dificultate. Pe de altă parte, firmele suportă cel puţin două categorii suplimentare de cheltuieli
în condiţii de inflaţie, şi anume:
- costuri de informare, deoarece inflaţia alterează statisticile naţionale;
- costuri suplimentare de negociere a preţurilor şi în primul rând a salariilor,
deoarece salariile se negociază mult mai frecvent decât într-o economie în care preţuri1e
sunt stabile.
Ca să vă imaginaţi cât de dificilă este conducerea unei afaceri în condiţii de inflaţie,
355 Piaţa monetară

încercaţi să amortizati în zece ani un utilaj pe care astăzi cheltuiţi 100 milioane de lei, în
condiţiile unei rate medii anuale a inflaţiei necunoscută.

3. Accentuează inflaţia speculaţiile valutare?

DA. Cursul de schimb este şi el un preţ: preţul monedei naţionale exprimat prin alte
monede. Ca orice preţ, el creşte în inflaţie şi, cum rata inflaţiei nu poate fi cunoscută cu
exactitate, la fel şi mărimea cursului de schimb este incertă. Fiecare entitate economică
apreciază în felul său cursul de schimb: ceea ce antrenează o creştere a speculaţiilor asupra
monedei afectate de inflaţie.

4. Cum afectează inflaţia soldul balanţei comerciale?

În general prin intermediul cursului de schimb. După cum ştiţi, balanţa comercială
înregistrează încasările din exporturi şi cheltuielile pentru importuri ale unei ţări. Inflaţia
conduce la devalorizarea monedei naţionale faţă de alte monede. De exemplu, un dolar nu va
mai fi 27.000 lei, ci 30.000. În aceste condiţii, o marfă care era vândută de o firmă
românească pe piaţa externă cu un dolar poate fi acum vândută cu 27.000/30.000=0,9 dolari.
Pentru 0,9 dolari firma obţine în ţara aceeaşi sumă pe care anterior o obţinea pentru un dolar.
Dacă preţul pe piaţa externă scade, creşte cererea pentru produsele naţionale în exterior, ceea
ce antrenează o creştere a exporturilor. În plus, exporturile sunt stimulate şi de faptul că
firmele naţionale obţin mai multă monedă naţională în schimbul valutei încasată la export 

Fenomenul pe care vi l-am descris până acum poate fi sesizat cu uşurinţă pe exemplul
României în anul 2000. Devalorizarea accentuată a monedei naţionale, peste rata inflaţiei de
cca. 41 %, a condus la depăşirea de către exporturile româneşti a nivelului maxim pe care se
estima că ar avea capacitatea de a-l crea ţara noastră: 10 mld. de dolari.
Pe de altă parte, devalorizarea monedei scumpeşte importurile deoarece importatorii
platesc marfa achiziţionată din exterior cu o valută din ce în ce mai scumpă. În consecinţă,
importurile sunt descurajate.
Creşterea exporturilor şi reducerea importurilor, în inflaţie, conduce la reducerea, chiar
eliminarea, deficitului balanţei comerciale.

5. De ce o balanţă de plăţi deficitară accentuează inflaţia?

Balanţa de plăţi înregistrează totalitatea încasărilor şi plăţilor unui stat în relaţiile sale
cu străinătatea. Dacă balanţa este deficitară, încasările în valută sunt mai mici decât plăţile,
eeea ce înseamnă că intrările de valută în ţară sunt mai mici decât ieşirile. Pe piaţa valutară
internă valuta este din ce în ce mai rară, cu alte cuvinte oferta de valută scade. Dacă cererea
nu se modifică, reducerea ofertei antrenează creşterea preţului valutei şi devalorizarea
monedei naţionale. Cum în condiţii de inflaţie multe preţuri au ca ancoră, ca punct de
referinţă, cursul de schimb, creşterea preţului valutei se propagă în preţurile tuturor produselor
naţionale şi determină o creştere generalizată a preţurilor. În plus, creşterea tuturor preţurilor
este determinată şi de scumpirea importurilor, mai ales a importurilor de materii prime.

6. Cum este posibil ca reducerea ratei dobânzii să conducă la reducerea inflaţiei?

Este adevărat că reducerea ratei dobânzii antrenează o creştere a masei monetare
356 Piaţa monetară

din economie, ceea ce pare a fi în contradicţie cu obiectivul de diminuare a inflaţiei. Dar

reducerea ratei dobânzii stimulează investiţiile, care la rândul lor se concretizează într-o
ofertă mai mare de bunuri economice pe piaţă. Dacă ofert a de bunuri creşte mai repede
decât masa monetară, atunci inflaţia scade. Tocmai de aeeea lupta împotriva inflaţiei
presupune aplicarea unui "pachet" de măsuri care combinate să contribuie la corectarea
acestui dezechilibru.

1. Ţara "Lumea Nouă" se caracterizează printr-o creştere a producţiei globale,

naţionale, în perioada To - T1 cu 10%, în condiţiile creşterii cu 5% a populaţiei efectiv active.
Datorită inflaţiei din respectiva ţară, prin negocieri între sindicate şi organizaţiile patronale se
ajunge la o creştere cu 10% a salariului mediu pe economie. Se cere:
a) Cu cât a crescut productivitatea muncii în ţara "Lumea Nouă"?
b) Ce influenţă va avea indexarea salariilor asupra inflaţiei?

Rezolvare:
a) Creşterea productivităţii muncii se determină cu ajutorul următoarei relaţii:
IWL=IQ /IL, în care prin IWL am notat indicele productivităţii muncii, prin IQ indicele
producţiei naţionale şi prin IL indicele numărului de lucrători. Indicele producţiei este IQ =
110%, cel al numărului de lucrători IL = 105%. Indicele productivităţii muncii va fi:
IWL = 110% /105% = 104,76%, ceea ce înseamnă că productivitatea muncii a crescut
cu 4,76%.
b) Observaţi că salariile cresc cu 10%, pe când productivitatea creşte doar cu
4,76%. Creşterea mai rapidă a salariilor faţă de productivitate se va traduce printr-o
creştere a cererii mai rapidă decât cea a ofertei de bunuri de pe piaţă, deci la apariţia sau
accentuarea inflaţiei.

2. O economie naţională produce doar patru categorii de bunuri economice: A, B, C şi

D. Evoluţia preţurilor şi a producţiei naţionale în perioada To - T1 se prezintă astfel:

Produse Po (u.m.) P1 (u.m.) Qo (buc.) Q1 (buc.)

A 100 140 1000 1200
B 200 250 500 600
C 250 400 2000 2200
D 350 500 100 120

Determinaţi indicele general al preţurilor şi rata inflaţiei. Dacă salariile nominale cresc
în aceeaşi perioadă cu 10%, ce evoluţie cunoaşte salariul real?
357 Piaţa monetară

Rezolvare:
Se utilizează următoarea formulă:
Ip= (ΣP1iQ1i/ ΣP0iQ1i)x 100
Ip=(140 x 1200 + 250 x 600 + 400 x 2200 + 500 x 120) / (100 x 1200 + 200 x 600 + 250 x
2200 + 350 x 120) x 100 = 151 %. În aceste condiţii rata inflaţiei va fi de 51 %.
Cum indicele salariului nominal este de 110%, înseamnă că dinamica salariului real va
fi: ISR = ISN /IP, deci:
ISR = 110% /151 % = 72,85%, ceea ce înseamnă că salariul real a scăzut cu 27,15%

I. TESTE GRILĂ

1. Reprezintă efecte ale inflaţiei:

a) reducerea masei monetare în economie;
b) creşterea vitezei de circulaţie a banilor;
c) creşterea mai rapidă a veniturilor reale, faţă de creşterea veniturilor nominale.
2. Când rata inflaţiei scade, dar rămâne pozitivă, preţurile:
358 Piaţa monetară

a) cresc, b) scad, c) nu se modifică.

3. Creşterea cheltuielilor cu achiziţionarea factorilor de producţie determină următoarea formă
de inflaţie:
a) inflaţie prin cerere; b) inflaţie prin ofertă; c) inflaţie monetară.
II. RĂSPUNDEŢI CU ADEVĂRAT (A) SAU FALS (F):
1. Printre cauzele inflaţiei se numără scăderea excesivă a creditului de consum. F
2. Inflaţia avantajează debitorii datorită scăderii valorii banilor. A
3. Inflaţia dezavantajează creditorii datorită creşterii ratei dobânzii. F
4. Când indicele preţurilor bunurilor de consum creşte, rata inflaţiei scade  F

III. PROBLEME:
1. Dacă în intervalul t1 faţă de t0, preţurile au crescut de trei ori, iar în t2 faţă de t1 de două ori,
determinaţi rata inflaţiei în perioada t2 faţă de t0.

Ri in t2 fata de t0 = 50%

2. În anul 2001, preţurile au crescut în România cu 40%, iar salariul minim pe economie s-a
indexat cu 80% din creşterea preţurilor. Ştiind că la începutul anului salariul minim a fost de 1
mil lei, determinaţi valoarea acestuia la sfârşitul anului.

SN=1.320.000

IV. ACTIVITATE PRACTICĂ

Pentru a înţelege inflaţia prin cerere, vă propunem un joc. Pentru a-l juca, aveţi nevoie de
30.000 lei pentru fiecare jucător şi de două creioane. În prima fază, distribuiţi fiecărui jucător
10.000 de lei puneţi-i să liciteze pentru primul creion. Ce preţ obţineţi?
În a doua fază distribuiţi aceloraşi colegi câte 20.000 de lei şi puneţi-i să liciteze din nou. Ce
s-a întâmplat? De ce a crescut preţul? Analizaţi această simulare prin comparaţie cu economia
reală.

I.1 b, 2a, 3b; II. 1F, 2A, 3F, 4F; III 1Ri=50%; 2. SN=1.320.000

EFICIENŢA ŞI ECHILIBRUL ECONOMIC

Ce ştim despre…
1. Eficienţa economică se exprimă sub forma unui raport între veniturile şi
cheltuielile unei activităţi economice sau între cheltuieli şi venituri. În, primul caz, vom
scrie că eficienţa economică (Ee): Ee = Venituri /Cheltuieli, raport numit şi randamentul
359 Piaţa monetară

factorilor de producţie. Cu cât raportul este mai mare, firma este mai eficientă. Al doilea
raport exprimă consumul de factori de producţie pe unitate de venit şi se scrie: Ee =
Cheltuieli /Venituri. Cu cât acest raport este mai mic, cu atât firma este mai eficientă.
Orice indicator economic determină un raport între eforturile depuse într-o activitate şi
rezultatele obţinut e este o formă a eficienţei (de exemplu, rentabilitatea, productivitatea,
costurile medii, consumul specific ş.a.).

2. Dacă o firmă este ineficientă, ea ajunge la faliment situaţie în care veniturile firmei
sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile. Pragul minim de rentabilitate este nivel al
producţiei pentru care veniturile sunt egale cu cheltuielile: VT = CT, în care prin VT am notat
veniturile firme prin CT costul total. Cum VT = PxQ, iar CT = CTMxQ, pragul minim de
rentabilitate se poate scrie şi P = CTM.

3. Echilibrul economic exprimă acea situaţie de pe piaţa bunurilor şi serviciilor,

monet ară, a capitalurilor, a muncii şi piaţa naţională în ansamblul său, caracterizată prin
egalitatea cererii cu oferta sau prin diferenţe dintre cerere şi ofert ă normale, lipsite de
consecinţe negative asupra economiei. La nivelul economiei naţionale, echilibrul se
stabileşte atunci când cererea globală este egală cu oferta globală. CG = OG, cererea
globaIa (CG) este formată din cerere de bunuri de consum (C), de investiţii (I) şi din
exporturi (E), iar oferta globală (OG) cuprinde ceea ce se produce în ţară (PIB) şi
importuri (H). La echilibru vom avea: CG = OG, , C + I + E = PIB + H. Cum PIB se
transformă în venituri pentru cei care l-au creat, iar aceste venituri se împart în consum şi
economii (S), putem scrie ca: C + I + E = C + S + H, de rezultă că: I + E = S + H sau S - I
= E - H. Pe piaţa monetară cererea de monedă exprimată de volumul valoric al
tranzacţiilor trebuie să fie egală cu oferta de monedă: PY=MV, în care P este nivelul
mediu al preţurilor, Y este volumul tranzacţiilor, M este masa monetară, iar V este vitez a
de rotaţie a banilor. Pe piaţa muncii vom avea o egalitate între cererea de muncă şi ofert a
de muncă.

4. Echilibrul economic este o situaţie care se realizează doar că tendinţa, sau în linii
generale; nu există în practică echilibru perfect, ci doar stări apropiate echilibrului. Situaţiile
reale sunt cele de dezechilibru. Pe piaţa bunurilor şi serviciilor dezechilibrul îmbracă două
forme: presiunea şi absorbţia. Presiunea este situaţia în care cererea este mai mică decât
oferta, motiv pentru care concurenţa dintre ofertanţi este puternică. Ea avantajează
cumpărătorii. De asemenea, presiunea este o situaţie favorabilă economiei naţionale, deoarece
pentru a face faţă concurenţei, firmele adoptă măsuri de creştere a eficienţei economice, cum
ar fi introducerea progresului tehnic, îmbunătăţirea calităţii, reducerea costurilor ş.a.
Absorbţia este situaţia în care cererea este mai mare decât oferta, iar concurenţa apare
360 Piaţa monetară

între cumpărători. Ea avantajează vânzătorii, care îşi maximizează profiturile fără eforturi
deosebite de creştere a eficienţei.

Întrebări frecvente pe această temă

1. Există sau nu echilibru în dezvoltarea unei economii?
Echilibrul perfect, teoretic nu există şi de cele mai multe ori nu ar fi de dorit. Imaginaţi-vă
o piaţă a bunurilor în echilibru teoretic: acea piaţă s-ar goli continuu de mărfuri, pe măsură ce
aceste mărfuri sunt aduse pe piaţă. Sau să ne imaginăm piaţa muncii în echilibru: în absenţa unui
şomaj minim, salariaţii ar putea exercita influenţe în direcţia creşterii salariilor. Economia nu se
află în echilibru, teoretic niciodată, poate, doar din întâmplare.

2. De ce absorbţia stimulează atât risipa, cât şi economiile?

Absorbţia stimulează risipa, deoarece producătorii nu sunt stimulaţi în nici un fel în
direcţia reducerii consumurilor pe unitate de produs. Ei îşi pot maximiza profitul fără nici un
fel de efort în acest sens.
Referitor la economii, piaţa goală de mărfuri face producătorii să-şi dorească să
mărească producţia. Acest lucru nu este posibil decât prin investiţii, care sunt finanţate din
economii. Dacă firmele doresc să producă mai mult, ele trebuie să economisească mai mult.
Pe de altă parte, din perspectiva consumatorilor, vom vorbi de nişte economii forţate în sensul
că economiile se formează datorită faptului că bunurile pentru consum sunt insuficiente
(consumatorii nu au pe ce să cheltuiască banii).

3. De ce în condiţii de presiune diferenţa dintre capacităţile de producţie şi

producţia efectivă generează risipa?
În condiţii de presiune, o parte din producţia firmei nu se vinde. În consecinţă, firma
este nevoită ca pe termen scurt să reducă volumul producţiei. De aceea, vor rămâne capacităţi
de producţie neutilizate, sau "risipite" (doar o parte a resurselor este utilizată)
361 Piaţa monetară

Ce stim despre - Fluctuaţiile activităţii economice/ Ciclicitate

Ce ştim despre...
1. Fluctuaţiile activităţii economice pot fi: sezoniere, întâmplătoare sau ciclice.
Ciclicitatea caracterizează acea formă de mişcare a activităţii economice dintr-o ţară în care
se succed alternativ perioadele de expansiune cu cele de contracţie. Cauza principală a
fluctuaţiilor ciclice este evoluţia eficienţei factorilor de producţie, eficientă care cunoaşte
perioade de creştere şi perioade de stagnare şi regres.
2. Ciclul economic este perioada dintre două crize (contracţii) economice. El
cunoaşte două faze: expansiunea şi recesiunea. Cele mai importante caracteristici ale
expansiunii sunt:
- la începutul său creditele sunt ieftine (dobânzile sunt mici), iar procesul investiţional este
intens;
- cresc: producţia, gradul de ocupare, profiturile şi celelalte venituri;
- cresc cursurile titlurilor de valoare;
- creşte venitul naţional.
Recesiunea cuprinde criza economică şi depresiunea. Caracteristicile acestor faze
sunt:
- creşte incertitudinea plasamentelor;
- se restrânge creditul şi scad investiţiile;
- scad vânzările şi profiturile, ca şi celelalte venituri;
- cresc şomajul şi numărul falimentelor;
- cresc tensiunile inflaţioniste;
- se reduce venitul naţional.
Trecerea de la expansiune la recesiune se face prin criză, care este un fenomen
economic violent, pe când trecerea de la recesiune la expansiune se face lent. Economia iese
treptat din recesiune în principal prin măsurile de modernizare tehnologică adoptate de firme.
Creşterea cererii de mijloace de producţie antrenează o creştere a gradului de ocupare în
ramurile care produc mijloace de producţie. În consecinţă, veniturile populaţiei încep să
crească şi antrenează o creştere a cererii de bunuri de consum, este stimulată producţia de
astfel de bunuri, iar economia se relansează.
362 Piaţa monetară

3. Fiecare cic1u economic este unic; dacă în expansiune fenomenele economice

pozitive sunt dominante, recesiunea are şi ea câteva efecte pozitive; astfel, recesiunea
contribuie la înnoirea şi modernizarea factorilor de producţie naţionali la restabilirea unor
echilibre.
4. Politicile anticiclice cuprind trei componente: politica monetară şi de credit,
politica cheltuielilor publice şi politica fiscală. Politica monetară utilizează ca instrumente:
rata dobânzii, masa monetară şi creditul. În expansiune rata dobânzii creşte, se restricţionează
creditul şi se controlează strict creşterea masei monetare. Scopul este frânarea cererii şi a
investiţiilor. Desigur că în recesiune măsurile se inversează.
Politica cheltuielilor publice presupune majorarea cheltuielilor publice în faza de
recesiune pentru a stimula cererea şi investiţiile. Statul realizează investiţii publice şi achiziţii
de stat pentru a stimula producţia.

Politica fiscală presupune o majorare a fiscalităţii în expansiune şi o diminuare a

acesteia în recesiune pentru a frâna, respectiv stimula cererea de bunuri de consum şi
investiţiile. Politica cheltuielilor publice şi politica fiscală formează politica bugetară.

Întrebări frecvente pe această temă

1. De ce în faza de expansiune rata dobânzii cunoaşte o tendinţă normală de
creştere?
În expansiune, profiturile sunt ridicate, astfel că unităţile economice sunt atrase mai
degrabă de investiţiile în mijloace de producţie decât de depozitele bancare. În plus, cum rata
profitului este mai mare decât rata dobânzii, firmele ape1eaza la credite pentru finanţarea
investiţiilor. În. consecinţă, creşte cererea de monedă, ceea ce atrage după sine o creştere a
ratei dobânzii care nu este altceva decât preţul creditului.
Un alt factor care poate determina creşterea ratei dobânzii este creşterea generalizată a
preţurilor. Ea se datorează faptului că veniturile pe ansamblul economiei cresc şi antrenează o
creştere a cererii de bunuri şi servicii pe piaţă, care mai departe conduce la creşterea
preţurilor. Rata dobânzii, care este un preţ, creşte şi ea cel puţin până la nive1ul la care să
acopere rata inflaţiei.
2. Ce se urmăreşte prin politicile anticriză?
Aceste politici urmăresc atenuarea undelor cic1ului economic. Astfel, pe termen lung,
PIB al oricărei ţări cunoaşte o tendinţă generală de creştere, dar creşterea nu este continuă, ci
întreruptă de perioade de stagnare şi regres. Prin politicile anticiclice se urmăreşte ca
expansiunile să fie mai puţin viguroase, iar recesiunile mai puţin severe.
3. De ce "orice fluctuaţie a investiţiilor care nu este compensată de o modificare
corespunzătoare a înclinaţiei spre consum va duce la o fluctuaţie a gradului de
ocupare"?
Prin fluctuaţie înţelegem creşterea sau descreşterea variabilelor menţionate. Să
presupunem că datorită stagnării sau diminuării eficienţei factorilor de producţie, rata
profitului pe ansamblul unei economii scade. Consecinţa? Investiţiile sunt mai puţin rentabile,
ceea ce antrenează o reducere a înclinaţiei spre investiţii a unităţilor economice. Dacă această
reducere nu este compensată de creşterea înclinaţiei spre consum, cererea pe ansamblul
economiei scade. Explicaţia reducerii cererii este simplă, dacă ne amintim că cererea globală
cuprinde consumul, investiţiile şi exportul. Dacă investiţiile scad, iar toate celelalte variabile
363 Piaţa monetară

nu se modifică, evident cererea scade. La aceeaşi ofertă, cererea este mai mică, ceea ce
conduce la creşterea stocurilor şi obligă firmele să-şi restrângă producţia. Restrângerea
producţiei va fi însoţită de creşterea şomajului, deci de reducerea gradului de ocupare.

Probleme rezolvate și propuse

 364 Piaţa monetară

1. Să se prezinte exemple pentru următoarele categorii de active, datorii şi capitaluri proprii:

Active necurente: teren, clădire, fond comercial

Datorii necurente: credit bancar pe termen lung, provizioane pentru riscuri și cheltuieli

Active curente: stocuri, conturile la banci

Datorii curente: salarii, furnizori

Datorii fiscale: taxe, impozite

Capitaluri proprii: fonduri investite, fonduri reinvestite

Datorii comerciale: angajamente de plata fata de furnizori

Datorii financiare: credite, imprumuturi

2. Se cunosc următoarele informaţii: furnizori de stocuri 30.000; salarii datorate 600.000;

mărfuri 170.000; conturi la bănci 700.000; mijloace de transport 1.000.000; dividende de plată
200.000; titluri de participare 300.000; amortizarea mijloacelor de transport 200.000; furnizori
200.000; clienţi 80.000. Să se determine valoarea posturilor Total stocuri şi Total activ.

Total stocuri=0

Total activ=700000+1000000000+300000+80000=1001080000

3. Se dau următoarele elemente (sumele sunt exprimate în RON): semifabricate 50, piese de
schimb 30, produse finite 80, mărfuri 75, clienţi 45, efecte de primit de la clienţi 20, furnizori 17,
TVA de plată 15, debitori diverşi 80, investiţii financiare pe termen scurt 35, conturi curente la
 365 Piaţa monetară

bănci 72, casa 13, timbre fiscale şi poştale 9. Să se calculeze valoarea posturilor Total stocuri,
Total creanţe şi Total active curente.

Total stocuri=50+80+30+75=235

Total creanţe=45+20+80=145

Total active curente=50+30+80+75+45+20+80+35+72+13+9=474

4. Se dau următoarele elemente: mărci 35.000 RON, împrumuturi acordate pe termen lung
110.000 RON (din care 10.000 RON cu scadenţa în mai puțin de un an), utilaje 300.000 RON,
amortizarea utilajelor 50.000 RON, construcţii în curs 100.000 RON, cheltuieli de exploatare
privind amortizarea imobilizărilor 15.000 RON, acţiuni 120.000 RON (din care achiziţionate pe
termen scurt 30.000 RON), furnizori 90.000 RON (din care cu scadenţa peste un an 20.000
RON), credite primite pe termen scurt 100.000 RON, clienţi 40.000 RON, dividende de plată
20.000 RON. Să se determine valoarea activelor necurente, a creanţelor şi datoriilor curente.

Active necurente:35000+90000+100000=225000

Creanțe: 40000

Datorii curente:10000+70000+20000=100000

5.Se dau următoarele elemente: mărci 35.000 RON, împrumuturi acordate pe termen lung 80.000
RON, utilaje 300.000 RON, amortizarea utilajelor 70.000 RON, construcţii în curs 100.000
RON, cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor 15.000 RON,
dobânda aferentă unui credit bancar pe termen scurt 1.000 RON, acţiuni 120.000 RON (din care
achiziţionate pe termen scurt 30.000 RON), provizioane pentru garanţii acordate clienţilor pe
termen scurt 35.000 RON. Care este valoarea activelor necurente şi valoarea datoriilor
necurente?
366 Piaţa monetară

Active necurente: 35000+300000+90000+100000=525000

Datorii necurente:80000

6. Se cunosc următoarele informații despre o companie: furnizori 19.200 RON, terenuri 11.000
RON, clienți 13.500 RON, credite bancare pe termen lung 45.000 RON, clădiri 50.000 RON,
capital social 15.500 RON, cheltuieli cu utilitățile 12.000 RON, venituri din prestări servicii
70.000 RON, cheltuieli cu salariile 20.000 RON. Care este valoarea activelor curente?

Active curente: 13500

7. Despre o companie se cunosc următoarele informații: clienți 2.300 RON, credite bancare pe
termen scurt 830 RON, furnizori 9.300 RON, investiții financiare pe termen scurt 700 RON,
împrumuturi din emisiunea de obligațiuni 8.150 RON, din care scadente în mai puțin de un an
1.050 RON, materii prime 2.500 RON, mărfuri 7.500 RON, terenuri 4.300 RON. Să se precizeze
valoarea datoriilor necurente, precum și valoarea activelor curente.

Active curente: 2300+2500+7500=12300

Datorii necurente: 830+7100=7930

8. Se cunosc următoarele informații despre o companie: clienți 800 RON, conturi la bănci 7.000
RON, dividende de plată 2.000 RON, echipamente tehnologice 10.000 RON, furnizori 2.000
RON, mărfuri 1.700 RON, salarii datorate 6.000 RON. Să se determine valoarea stocurilor, a
activelor și a datoriilor curente.

Stocuri:1700

Active:800+7000+10000+1700=19500
 367 Piaţa monetară

Datorii curente: 2000+2000+6000=10000

9. Pe baza informațiilor următoare, să se determine valoarea activelor necurente, a activelor și

a capitalurilor proprii: terenuri 255.000 RON, mărfuri 65.000 RON, construcții 954.000 RON,
interese de participare pe termen lung 653.000, ajustări pentru deprecierea intereselor de
participare deținute pe termen lung 15.000 RON, materiale consumabile 258.000 RON, furnizori
64.000 RON, datorii salariale 10.000 RON, investiții financiare pe termen scurt 68.000 RON,
amortizarea construcțiilor 354.000 RON, capital social 800.000 RON, prime de capital 20.000
RON, rezerve 180.000 RON, rezerve din reevaluare 100.000 RON, împrumuturi acordate pe
termen lung 80.000 RON, rezultat reportat 56.000 RON. Care este rezultatul exercițiului?

Active necurente: 255000+954000+653000=1862000

Capitaluri proprii:800000+20000+180000+100000=1100000

Total active:255000+65000+954000+258000+68000=1600000

Total datorii:64000+10000=74000

Rezultat:1600000-74000-1100000=426000

10. S.C. SWEET SRL, care produce şi comercializează ciocolată, la finele anului 2013, doreşte să
cunoască situaţia financiară a acesteia. Informaţiile, exprimate în RON, de care dispune
compania, sunt următoarele:

ACTIV- utilaje şi echipamente 25.000

ACTIV- o mașină pentru transport marfă 12.500
DATORIE- un credit bancar neachitat de 15.500
ACTIV- un stoc de materii prime 5.000
 368 Piaţa monetară

ACTIV- bani în bancă 3.750

DATORIE- obligaţii faţă de furnizori 7.500
ACTIV- un stoc de produse finite (bomboane de 6.750
ciocolată)
ACTIV- clienţii îi datorează 10.000
DATORIE- impozite neachitate 4.500
ACTIV- numerar 2.000

a) Să se identifice şi separe elementele care sunt active de cele care sunt datorii;
b) Să se totalizeze activele şi datoriile curente, respectiv necurente;
c) Să se determine valoarea capitalurilor proprii.

b)Active curente:5000+3750+6750+10000+2000=27500

Active necurente:25000+12500=37500

Datorii curente:15500+7500+4500=27500

Datorii necurente:

„ C)Capitaluri proprii=Active-Datorii=37500
11. Ex.11/ pag10 Să se verifice ecuația echilibrului bilanțier, având în vedere următoarele elemente
aferente unei fabrici de confecții:

●Terenuri 250.000-activ
●Împrumuturi contractate de la bancă pe termen lung 350.000-datorie
●Stofă 120.000-activ
●Secții de producție 450.000-activ
●Datorii către furnizorii de materii prime 150.000-datorie
●Nasturi 5.000-activ
●Papiote 5.000-activ
●Capital social 885.000-capital propriu
●Mașini de cusut 325.000-activ
●Costume 25.000-activ
369 Piaţa monetară

●Datorii salariale 277.000-datorie

●Pantofi 90.000-activ
●Datorii față de bugetul de stat 100.000-datorie
●Magazine proprii de desfacere 150.000-activ
●Clienți 50.000-activ
●Saci de ambalat 20.000-activ
●Instalații pentru călcat 150.000-activ
●Substanțe pentru apretat 5.000-activ
●Fermoare 25.000-activ
●Mijloace de transport marfă 100.000-activ
●Datorie față de furnizorul de utilități 2.000-datorie
●Rezultat x-capital propriu

Active=250000+120000+450000+5000+5000+325000+25000+90000+150000+50000+20000+1
50000+5000+25000+100000=1770000
Datorii=350000+150000+277000+100000+2000=879000
Capital propriu=885000+x=885000+6000=891000
X=1770000-879000-885000=6000
Active=Capital propriu+Datorii deci 1770000=891000+879000

12. Ex.12/ pag11 Să se determine valoare capitalului social, având în vedere că despre o fabrică
de prelucrare și comercializare a lemnului de rășinoase și foioase se cunosc următoarele
informații:
● Brevete 1.000-activ
● Drujbă 19.000-activ
● Lemn 75.000-activ
● Clienți 10.000-activ
● Datorie față de furnizorul de telefonie mobilă 3.000-datorie
● Centrală termincă 15.000-activ
● Autospecială de transport lemn și cherestea 70.000-activ
370 Piaţa monetară

● Împrumut bancar pe termen lung 220.000-datorie

● Combustibil 1.000-activ
● Terenuri 160.000-activ
● Datorie de plătit către Enel 5.000-datorie
● Capital social x
Capital social x=Active-Datorii=123000

13. Ex.13/ pag11 Pe baza următoarelor informații prezentate să se verifice ecuația echilibrului
contabil:
●Capital social x
●Bulbi 9.000-activ
●Mijloace de transport 200.000-activ
●Utilaje agricole 60.000-activ
●Îngrășăminte 20.000-activ
●Terenuri 80.000-activ
●Datorii față de salariați 150.000-datorie
●Sere pentru flori 350.000-activ
●Sere pentru răsaduri 100.000-activ
●Clienți 20.000-activ
●Ghivece 1.000-activ
●Cutii și ambalaje 2.000-activ
●Datorii față de bancă pe termen lung 200.000-datorie
●Instalații de irigat 160.000-activ
●Instalații de încălzit 130.000-activ
●Datorii față de fabrica de îngrășăminte 300.000-datorie
●Substanțe pentru stropit plantele 6.000-activ
371 Piaţa monetară

●Datorii față de furnizorul de utilități 17.000-datorie

●Rezerve 50.000-capital propriu
●Datorii față de stat 100.000-datorie
●Brevete 29.000-activ
Active=9000+200000+60000+20000+80000+350000+100000+20000+1000+2000+1600
00+130000+6000+29000=1167000
Datorii=150000+200000+300000+17000+100000=767000
Capitaluri proprii=Active-Datorii=400000
Capital social=400000-50000=350000

14. Societatea prezintă următoarele informații:

● Clădiri 100.000
● Licențe 40.000
● Mărfuri 25.000
● Echipamente de producție 250.000
● Materiale consumabile 20.000
● Disponibil la bancă 45.000
● Obiecte de inventor 30.000
● Ambalaje 10.000
● Utilaje 30.000
● Programme informatice 25000
● Produse finite 15.000
● Mobilier de birou 40.000
● Terenuri 145.000
● Clienți 15.000
● Mijloace de transport 80.000
● Piese de schimb 3.000
a) Să se determine valoarea activelor necurente și a celor curente
b) Știind că valoarea capitalurilor proprii este de 650.000 RON, să se determine
mărimea datoriilor pe care societatea le are față de furnizorii săi.
372 Piaţa monetară

a) ACTIVE
NECURENTE=100000+40000+250000+30000+25000+40000+145000+80000=710
000
ACTIVE CURENTE=25000+20000+45000+10000+3000=103000
ACTIVE=710000+103000=813000
b)DATORII=ACTIVE-CAPITALURI PROPRII=163000

15. Ex.2/ pag18 Se cunosc următoarelor informații de care dispune o fabrică de pâine:
●Terenuri 200.000
●Împrumuturi bancare pe termen scurt 30 000
●Capital social 187.000
●Secții de producție 300.000
●Rezerve legale 5.000
●Alte rezerve 15.000
●Făină 10.000
●Împrumuturi obligatare 100.000
●Malaxoare 15.000
●Pâine 25.000
●Acțiuni deținute pe termen lung la SC Covrigul SA 12.000
●Datorii către furnizori 100.000
●Creanțe 5.000
●Credite bancare pe termen lung 120.000
●Rezultatul exercițiului 60.000
●Rezultat reportat 25.000
●Datorii salariale 45.000
●Cuptoare 120.000

Cerințe
a)Să se verifice ecuația echilibrului contabil.
Active=200000+300000+10000+15000+25000+12000+5000+120000=687000
Datorii=30000+100000+100000+120000+45000=395000
373 Piaţa monetară

Capital propriu=187000+5000+15000+60000+25000=292000
Active=Capital propriu+Datorii deci, 687000=292000+395000

b)Să se determine valoarea activelor necurente, respectiv valoarea activelor curente

Active curente=10000+25000+5000=40000

Active necurente=200000+300000+15000+12000+120000=647000

c)Să se determine poziția financiara.

Capitalul propriu este mai mic decat datoriile, deci avem o pozitie financiara negativa.

d)Să se stabilească valoarea datoriilor necurente, respectiv valoarea datoriilor curente.

Datorii curente=30000+100000(datorii catre furnizori)+45000=175000

Datorii necurente=100000(datorii obligatare)+120000=220000

16 Despre o companie se cunosc următoarele informații

● Capital social 10.000 RON

● Utilaje 3.000 RON
● Furnizori 2.000 RON
● Bani 2.000 RON
● Fabrică 5.000 RON
● Materii prime 2.000 RON

Cerințe Care e valoarea activelor, a datoriilor, respectiv valoarea capitalurilor proprii?

Active=3000+2000+5000+2000=12000

Datorii=2000

Capital propriu=10000

17. O societate prezintă următoarele informații

374 Piaţa monetară

● Cladire 100.000 RON

● Licențe deținute 40.000 RON
● Mărfuri 25.000 RON
● Echipamente 250.000 RON
● Materiale consumabile 20.000 RON
● Disponibil bancar 45.000 RON
● Obiecte de inventar 30.000 RON
● Ambalaje 10.000 RON
● Utilaje 30.000 RON
● Programe informatice 25.000 RON
● Produse finite 15.000 RON
● Teren 145.000 RON
● Clienți 15.000 RON
● Mijloace de transport 80.000 RON
● Piese de schimb 3.000 RON

Cerințe Care e valoarea activelor, a datoriilor, respectiv valoarea capitalurilor proprii?

Active=100000+40000+25000+250000+20000+45000+30000+10000+30000+25000+15000+14
5000+15000+80000+3000=833000

Datorii=0

Capitaluri proprii=0

18. S.C. DULCE S.R.L., având ca obiect de activitate producerea de ciocolată, prezintă
următoarele elemente la sfârşitul exerciţiului N:

1. Utilaje pentru fabricarea ciocolatei Activ necurent

2. Efecte comerciale de primit Activ curent

3. Stocuri de zahăr Activ curent

4. Furnizori de materii prime Datorie curenta

5. Conturi la bănci în lei Activ curent

375 Piaţa monetară

6. Capital social Capital propriu

7. Rezultat reportat Capital propriu

8. Credite bancare pe termen lung Datorie necurenta

9. Clienți Activ curent

10. Brevete asupra fabricaţiei ciocolatei Activ necurent

11. Teren Activ necurent

12. Un împrumut acordat unui partener de afaceri pe termen Activ necurent

lung

13. Bilete de odihnă şi tratament Datorie curenta

14. Furnizori de imobilizări Datorie curenta

15. Rezerve legale Capital propriu

16. Acţiuni achiziţionate în scop speculativ Activ curent

17. Creditori diverşi Activ curent

18. Cremă de căpșune care nu poate fi valorificată în aceasta Activ curent

stare

19. Fond comercial Activ necurent

20. Alte rezerve Capital propriu

21. Clădire Activ necurent

22. Acţiuni la o societate afiliată Activ curent

23. Casa Activ curent

24. Rezultatul exerciţiului Capital propriu

25. Depozit Activ necurent

26. Instalaţii de fabricare a ciocolatei Activ necurent

27. Ciocolată Menaj Activ curent

28. Ciocolata Lindt Activ curent

29. Cecuri Activ curent

 376 Piaţa monetară

30. Credite bancare pe termen scurt Datorie curenta

31. Aparate de măsură şi control Activ necurent

32. Cutii Activ curent

33. Impozit pe profit Datorie curenta

34. Salarii datorate personalului Datorie curenta

35. Piese de schimb pentru instalaţii Activ curent

36. Un mijloc de transport marfă Activ necurent

37. Arahide Activ curent

38. Stafide Activ curent

39. Ambalaje Activ curent

40. Creioane Activ curent

41. Scaune Activ curent

42. Pungi Activ curent

Cerință Să se precizeze care sunt activele (curente și necurente), capitalurile proprii și datoriile
(curente și necurente) companiei.

19. Să se determine valoarea capitalurilor proprii și valoarea rezultatului, știind că se cunosc următoarele
informații:
● clienți 60
● conturi curente la bănci 48
● capital social 500
● datorii față de furnizori 70
● brevete 10
● mărfuri 40
● rezultat reportat 25
● cheltuieli privind mărfurile 20
377 Piaţa monetară

● credit bancar pe termen lung 190 (din care 50 se rambursează în mai puțin de un
an)
● rezultat x
● utilaje 400
● licente 50
● creditori diverși 65
● impozit pe profit datorat 25
● terenuri 380
● acțiuni 50 (din care 30 deținute în scop speculativ)
● rezerve 120
● salarii datorate 15
● casa 5
● avansuri plătite furnizorilor de servicii 50
● provizioane pentru litigii 10

Active=60+48+10+40+400+50+65+380+50+5+50=1158
Datorii=70+25+15=110
Capital propriu=500+25+120+10+rezultat x
Active=Capital propriu+datorii
1158=Capital propriu+110, deci Capital propriu=1048, deci rezultat x=1048-655=393

20. Să se determine valoarea activelor curente, știind că se cunosc următoarele informații:

● TVA de plată 20
● dividende de plată 30
● furnizori de imobilizări 170
● furnizori debitori 40
● datorie față de furnizorul de materii prime 35
● creditori diverși 80
● impozit pe profit de plată 10
● datorii salariale 60
 378 Piaţa monetară

● credite bancare pe termen lung 300, din care 150 se rambursează în mai puțin de
un an
● acțiuni 100 (din care 30 deținute pe termen scurt)

Active curente=80+30=110

21. Să se întocmească bilanțul contabil, știind că se cunosc următoarele informaţii la sfârşitul

exerciţiului N:

● materii prime 140

● programe informatice 50

● amortizarea programelor informatice 10

● capital social 80

● calculatoare 120

● amortizarea calculatoarelor 20

● mijloace de transport 340

● amortizarea mijloacelor de transport 40

● rezerve 280

● echipamente tehnologice 700

● acţiuni deţinute la o altă societate 60 (din care acţiuni în valoare de 20 vor fi

vândute anul viitor)

● rezultatul exerciţiului x

● împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni 100 (din care vor fi rambursate 30 anul
viitor)
379 Piaţa monetară

● amortizarea echipamentelor tehnologice 100

● conturi curente la bănci 100

● acreditive 10

● furnizori 135

● dividende de plată 30

● credite bancare pe termen lung 120 (din care cu scadenţa sub un an 20)

● clienţi 190

● prime de emisiune 130

● tichete cadou 10

Situatia activelor, datoriilor si capitalurilor proprii

Sold la sfarsitul perioadei

Active
A. Active necurente
Imobilizari corporale

-calculatoare 100

-mijloace de transport 300

-echipamente tehnologce 60

Alte active necorporale

-programe informatice 40

Investitii disponibile pentru vanzare

-actiuni detinute la o alta societate 40

Total active necurente 540

380 Piaţa monetară

B. Active curente
Stocuri
-materii prime 140

Creante comerciale

-clienti 190

Lichiditati si echivslente de lichiditati

-acreditive 10

-conturi curente la banci 100

Alte active curente

-actiuni detinute la o alta societate 20

Total active curente 460

Total active 1000

C. Capitaluri proprii si datorii

Capital social 80

Rezerve 280

Rezultatul exercitiului 315

Alte elemente de capitaluri proprii

-prime de emisiune 130

Total capitaluri proprii 805

Datorii necurente
Imprumuturi pe termen lung

-împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni 70

-credite bancare pe termen lung 100

Total datorii necurente 170

Datorii curente

Datorii comerciale
 381 Piaţa monetară

-furnizori 135

-tichete 10

Partea curenta a imprumuturilor pe termen lung

-credit bancar 20

împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni 30

Total datorii 195

Capitaluri proprii=Active-Datorii=1000-195=805

Rezultat x=805-490=315

22. Să se întocmeasca situația contului de profit și pierdere, știind că se cunosc următoarele

informații :

CHELTUIELI CHELTUIELI DE
ELEMENTE COSTUL VANZĂRII TOTAL
ADMINISTRATIVE DISTRIBUȚIE
Cheltuieli privind mărfurile 18 1 1 20
Cheltuieli privind personalul 5 2 2 9
Cheltuieli cu amortizarea 3 1 1 5
Alte cheltuieli 2 1 6 9
TOTAL 28 5 10 43

Venituri din vânzări

Costul bunurilor vândute
=Marja brută
Cheltuieli administrative 4
Cheltuieli de distribuție 9
Cheltuieli cu amortizare 5
=Rezultatul din activități de exploatare

23. Pornind de la următoarele elemente, să se întocmească situația contului de profit și

pierdere, clasificând cheltuielile după natura acestora, respectiv după funcțiile entității:
● cheltuieli privind materiile prime 5.000 RON
● cheltuieli privind materiale consumabile 5.000 RON pentru:
⮚ activități de producție 2.500 RON
⮚ activități administrative 1.250 RON
382 Piaţa monetară

⮚ activități de distribuție 750 RON

⮚ activități de cercetare dezvoltare 500 RON
● variația stocurilor 3.000 RON
● cheltuieli cu utilitățile aferente activității de producție 75 RON
● cheltuieli salariale 4.250 RON, aferente salariaților din:
⮚ secția de producție 1.500 RON
⮚ clădirea administrativă 750 RON
⮚ secția de distribuție 1.250 RON
⮚ secția de cercetare dezvoltare 750 RON
● cheltuieli privind amortizarea și deprecierea RON, aferente activelor utilizate în:
⮚ secția de producție 1.000 RON
⮚ clădirea administrativă 500 RON
⮚ secția de distribuție 325 RON
⮚ secția de cercetare dezvoltare 925 RON
● cheltuieli privind dobânzile 500 RON
● venituri din dobânzi 425 RON
● alte venituri financiare 400 RON
● alte cheltuieli financiare 350 RON
● venituri din vânzarea produselor finite 10.000 RON
● venituri din vânzarea mărfurilor 4.500 RON

Clasificarea din natură Valori

Venituri din vânzări 15325

Cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile -13000

Cheltuieli cu personalul -4250

Cheltuieli cu amortizarea -2750

 383 Piaţa monetară

Alte cheltuieli de exploatare -575

=Rezultatul din activități de exploatare -5250

Clasificarea după funcții Valori

Venituri din vânzări 15325

Costul bunurilor vândute

=Marja brută 15325

Cheltuieli de distribuție -2325

Cheltuieli administrative -18250

=Rezultatul din activități de exploatare -5250

24. Să se calculeze fluxurile nete de trezorerie din activitatea de exploatare, pe baza

următoarelor informații
● Plăți către furnizorii de servicii 15.000
● Plăți privind achiziția de terenuri 100.000
● Încasări din prestări servicii 150.000
● Împrumuturi efectuate către alte societăți 30.000
● Achiziția de clădiri, pe credit comercial 200.000
● Aport în natură la capitalul social 5.000
Fluxul net de trezorerie din activitatea de exploatare= încasări din prestări servicii-plăși către
furnizorul de servicii=150000-15000=135000
 384 Piaţa monetară

25. Să se calculeze fluxurile nete de trezorerie din activitatea de investiție, pe baza

următoarelor informații
● Încasări provenite din chirii 50.000
● Plăți către angajați 150.000
● Plăți privind achiziția de echipamente tehnologice 120.000
● Încasări din vânzarea unor instalații 50.000
● Restituiri de impozit pe profit 3.500
● Disponibilități bănești la sfârșitul perioadei 133.000
● Plăți către furnizori 17.000
● Cladire achiziționată cu plata imediată 200.000
● Dobânzi plătite, aferente activității de exploatare 150
● Impozit pe cladire 6.000

Fluxul net de trezorerie din activitatea de investiție= încasări din vânzarea unor instalații-plăți privind
achiziția de echipamente tehnologice=-70000

26. Să se calculeze fluxurile nete de trezorerie din activitatea de finanțare, pe baza

următoarelor informații
● Încasări din emisiunea de acțiuni 200.000
● Încasări de la clienți 300.000
● Plăți către bugetul de asigurări sociale 5.000
● Plată leasing financiar 5.000
● Împrumuturi efectuate către alte societăți 30.000
 385 Piaţa monetară

Fluxul net de trezorerie din activitatea de finanțare= 200000-5000=195000

27. Să se întocmească Situația Fluxurilor de Trezorerie pe baza următoarelor informații de la 31.12.2014

● Disponibilități bănești la începutul anului 400.000
● Încasări de la clienți 600.000
● Plăți către furnizori 30.000
● Plăți către angajați 5.000
● Dobânzi plătite legate de activitatea de exploatare 200
● Impozit pe profit plătit 12.000
● Plăți privind achizițiile de terenuri 200.000
● Plăți privind achizițiile de instalații 800.000
● Încasări din vânzarea echipamentelor 100.000
● Încasări din rambursarea împrumuturilor efectuate către alte societăți 240.000
● Încasări din credite pe termen lung 17.000
● Plata obligației din leasing financiar 10.000
● Încasări din emisiunea de acțiuni 400.000
● Disponibilități bănești la sfârșitul anului 499.800

Fluxuri de trezorerie generate de activități de exploatare=600000+100000-30000-5000-12000-

200=652800
Fluxuri de trezorerie generate de activități de investiții=240000-200000-800000
Fluxuri de trezorerie referitoare la activitățile de finanțare=400000

28. Să se întocmească Situația Fluxurilor de Trezorerie pe baza următoarelor informații de la 31.12.2014

● Se plătește impozitul pe profit în sumă de 2.800
● Se primește de la un client un avans de 13.700
386 Piaţa monetară

● Se încasează de la bancă un credit pe 5 ani, în valoare de 8.500

● Se plătește datoria față de furnizorul de mărfuri 6.300
● Se acordă unui salariat suma de 2.000 pentru a pleca în delegație
● Se încasează 20.000 din vânzarea produselor finite
● Se achiziționează un laptop de 4.000, cu plata imediată
● Se plătește o amendă în valoare de 2.000
● Se achită unui evaluator un onorariu de 4.000 pentru reevaluarea imobilizărilor
● Se acordă un împrumut de 2.000 unei filiale pe o perioadă de 3 ani
● Se plătește factura de energie electrică în valoare de 1.000
● Se încasează dividende în valoare de 1.000
● Se încasează 20.000 din vânzarea unor echipamente
● Se achită dobânda la credit în valoare de 200

Fluxuri de trezorerie generate din activitatea de exploatare=

a
 387 Piaţa monetară

29. Să se întocmească Situația Fluxurilor de Trezorerie pe baza următoarelor informații de la 31.12.2014

● Plăți către furnizori 20.000
● Plăți către angajați 3.000
● Plăți privind achizițiile de terenuri 130.000
● Plăți privind achizițiile de instalații 530.000
● Plata obligației din leasing financiar 6.600
● Încasări din vânzarea echipamentelor 66.000
● Încasări din rambursarea împrumuturilor efectuate către alte societăți 160.000
● Încasări din credite pe termen lung 11.300
● Încasări de la clienți 400.000
● Încasări din emisiunea de acțiuni 260.000
● Impozit pe profit plătit 8.000
● Disponibilități bănești la începutul anului 160.000
● Disponibilități bănești la sfârșitul anului 333.200
● Dobânzi plătite legate de activitatea de exploatare 130

30. Compania A garantează un credit contractat de companiei B în cursul exerciţiului N. Situaţia

financiară a companiei B este considerată bună, având în vedere ultimii ani. În exerciţiul

financiar N+1, situaţia financiară a entităţii B se deteriorează, iar de la 30 octombrie N+1,

aceasta nu-şi mai poate rambursa ratele scadente.

Cerință

Care este situaţia prezentată de compania A?

Rezolvare:

La 31.12.N:
 388 Piaţa monetară

● există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior: garanţia care

generează o obligaţie legală;

● nu este probabilă vreo ieşire de resurse, deoarece situaţia financiară a

întreprinderii B este bună;

● provizionul nu este recunoscut, garanţia fiind prezentată ca o datorie eventuală

(în notele la situaţiile financiare).

La 31.12.N+1:

● există o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior: garanţia care

generează o obligaţie legală;

● este probabil că ieşiri de resurse vor fi necesare pentru stingerea obligaţiei:

situaţia firmei debitoare s-a înrăutăţit;

● provizionul va fi recunoscut pentru cea mai bună estimare a obligaţiei.

Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să fie cea mai bună estimare a cheltuielilor necesare

stingerii obligaţiei prezente la data bilanţului 2. Estimarea costurilor are în vedere experienţa unor

tranzacţii similare şi, în unele cazuri, rapoarte elaborate de experţi independenţi. În plus,

elementele luate în calcul includ şi orice probe furnizate de evenimente apărute ulterior datei

bilanţului, dar înainte de semnarea şi depunerea acestora.

31. O firmă producătoare de electrocasnice acordă clienţilor garanţii la data vânzării pentru o

perioadă de 2 ani, conform contractelor încheiate. Din activitatea desfăşurată în perioadele

anterioare, rezultă că 60% din bunurile vândute nu au necesitat reparaţii, 30% au necesitat

reparaţii minore, iar 10% au necesitat reparaţii majore. Întreprinderea estimează că dacă toate

2
A se vedea actualizările aferente provizioanelor pentru dezafectarea imobilizărilor corporale
389 Piaţa monetară

produsele vândute ar necesita reparaţii minore, cheltuielile ar fi de 50.000 lei, iar dacă toate

produsele vândute ar necesita reparaţii majore, cheltuielile ar fi de 100.000 lei.

Cerință

Sunt îndeplinite condiţiile de recunoaştere a unui provizion conform IAS 37?

Rezolvare:

1. Există o obligaţie prezentă asumată prin contractele încheiate cu clienţii (o obligaţie

legală)

2. Este probabilă o ieşire de resurse ce încorporează beneficii economice pentru

efectuarea reparaţiilor sau chiar înlocuirea bunurilor vândute

3. Valoarea provizionului se determină prin ponderarea tuturor estimărilor posibile cu

riscurile asociate, astfel: 60%*0 + 30%*50.000 +10%*100.000 = 15.000 + 10.000 = 25.000 lei şi

se înregistrează ca o cheltuială: 6812 = 1512.

Obligaţia pentru care se constituie un provizion poate fi legală (vezi exemplul anterior) sau

implicită, în sensul că prin politica firmei, aceasta îşi asumă anumite responsabilităţi şi induce

clienţilor aşteptarea că îşi va onora responsabilităţile.

32. Un magazin de desfacere are o politică de restituire a contravalorii bunurilor returnate de

către clienţi în caz de nemulţumire, deşi nu există o obligaţie legală. În perioadele anterioare au

fost returnate bunuri a căror valoare reprezintă, în medie, 0,4% din cifra de afaceri. În exerciţiul

financiar curent, cifra de afaceri înregistrată este de 2.000.000 lei.

Cerință

Sunt îndeplinite condiţiile de recunoaştere a unui provizion conform IAS 37?

390 Piaţa monetară

Rezolvare:

1. Există o obligaţie prezentă (implicită) ca urmare a unui eveniment trecut – vânzarea

bunurilor

2. Este posibilă o ieşire de resurse – contravaloarea bunurilor returnate

3. Estimarea provizionului se face la 2.000.000 lei*0,4% = 8.000 lei şi se înregistrează ca

o cheltuială (6812 = 1512(8)).

Ştim că situaţiile financiare prezintă poziţia fiananciară a unei entităţi la sfârşitul perioadei de

raportare, şi nu poziţia financiară a entităţii în viitor. Aşadar, nu trebuie recunoscute provizioane

aferente costurilor pe care le va suporta entitatea pentru desfăşurarea activităţii în viitor. Adică,

altfel spus, în bilanţul unei entităţi , singurele obligaţii recunoscute sunt cele care există la data

bilanţului (obligaţii prezente, nu viitoare).

33. O societate A dă în judecată o altă societate B. Daunele materiale solicitate de A sunt

evaluate la suma de 10.250 lei. La data la care sunt semnate situațiile financiare, avocații

societății A consideră că sunt șanse de 85% ca societatea să câștige procesul.

Cerință

Sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere a unui provizion?

Rezolvare:

Societatea B

a) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită da, obligație legala

b) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației da, avocatii considera ca

entitatea va pierde procesul

c) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da, 10.250

391 Piaţa monetară

6812=1512

Societatea A

a) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită nu

b) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației nu , avocatii considera ca

entitatea va castiga procesul

c) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da, 10.250

34. O societate acordă prin contract garanție pentru produsele vândute. Statisticile arată că anual

se întorc în vederea reparării 5% din produsele vândute. Cheltuielile cu repararea unui produs

sunt în medie de 1.000 lei. În anul N societatea a vândut 20.000 de bucăți de produs. La 31.12.N.

Cerință:

Sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere a unui provizion?

Rezolvare:

a) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită da, obligație legala

b) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației da

c) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da, 20.000*5%*1.000=1.000.000

6812=1512
392 Piaţa monetară

35. O companie își desfășoaară activitatea într-o industrie poluantă. În țara în care se află aceasta

nu există legislație care să oblige societățile poluante să procedeze la decontaminarea mediului.

Se află însă în dezbatere publică un proiect de lege pe această temă și este aproape sigur că

proiectul va fi promulgat. Cheltuielile estimate a se angaja cu decontaminarea sunt 50.000 lei.

Cerință

Sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere a unui provizion?

Rezolvare:

a) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită da, obligație legala

b) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației da

c) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da, 50.000

6812=1512

36. O societate acordă garanție pentru produsele vândute. Experiența arată că 70% din produsele

vândute nu prezintă defecte, 25% prezintă defecte minore și 5% prezintă defecte majore. Se

estimează că dacă toate produsele vândute ar prezenta defecte majore s-ar angaja cheltuieli cu

reparațiile de 50.000 lei, iar dacă toate produsele vândute ar prezenta defecte minore cheltuielile

cu reparațiile ar fi de 10.000 lei.

Cerință

Sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere a unui provizion?

393 Piaţa monetară

Rezolvare:

a) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită da, obligație legala

b) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației da

c) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da,

70%*0+25%*50.000+5%*50.000=5.000

6812=1512

37. O companie exploatează un câmp petrolier. Prin contractul de licență este obligată ca la

sfârșitul perioadei de exploatare săîndepărteze sondele și să restaureze vegetația. Durata

contractului este de 5 ani. Cheltuielile estimate a se angaja cu îndeplinirea obligației contractuale

sunt de 10.000 lei, rata de actualizare este 10%.

Cerință

Sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere a unui provizion?

Rezolvare:

a) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită da, obligație legala

b) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației da

c) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da, 10.000*1/(1+10%)putere5

6812=1513

38. O companie își desfășoară activitatea în domeniul producției de autoturisme. Cu ocazia unui

târg internațional ea a lansat pe piață un model nou din care a vândut 5 exemplare.imediat după

vânzare la acest model s-au constatat defecțiuni grave la sistemul de frânare. Societatea a anunțat

cumpărătorul că va repara gratuit defecțiunile. Furnizorul sistemului de frânare si-a asumat

394 Piaţa monetară

responsabilitatea și a anunțat că va rambursa societății 90% din valoarea cheltuielilor cu

reparațiile. Cheltuielile cu reparațiile au fost estimate la 100.000 u.m.

Cerință

Sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere a unui provizion?

Rezolvare:

a) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită da

b) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației da

c) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da, 100.000 lei

d) 461,6812=1518

39. O companie A dă în judecată o altă companie B pentru nerespectarea clauzelor contractuale

privind livrarea produselor, solicitând daune în valoare de 98.000 lei. La data la care sunt

semnate situațiile financiare avocații companiei A sunt de părere că societatea va câștiga

procesul.

Cerință

Sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere a unui provizion?

Rezolvare:

Din perspectiva societății A

395 Piaţa monetară

e) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită nu

f) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației nu

g) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da, 98.000 lei

Din perspectiva societății B

a) Există o obligație actuală/curentă/legală/implicită da, contractul încheiat cu A

b) Este probabilă ieșirea de active pentru stingerea obligației da, se estimează ca va pierde

procesul

c) Obligația poate fi estimată în mod fiabil/credibil da, 98.000 lei

40. O companie a dezvoltat o formulă pentru producerea unei șampanii, care datorită compoziției

sale a devenit lider de piață. Formula specială nu este protejată de brevet. Ea este știută doar de

cei trei manageri-acționari ai entității și niciun competitor nu a fost capabil să descopere și să

replice formula.

Cerință

Formula de fabricare a șampaniei este recunoscuta ca o imobilizare necorporală?

Rezolvare

Formula satisface definiția activului (deși nu este protejată legal, entitatea controlează formula

ținând-o secretă), are caracter nemonetar (nu este disponibil sau echivalent de disponibil), nu are

substanță fizică și are caracter identificabil (este separabilă de restul entității și poate fi vândută).

Totuși, în conformitate cu IAS 38.63, formula nu poate fi recunoscută în bilanț ca o imobilizare

necorporală.
396 Piaţa monetară

41.La 01.03.2020, compania”Nirvana” deține 100 de tuburi de oxigen, evaluate la 1.000

lei/bucată.

✔ 03.03.2020 compania a achiziționat 100 de tuburi de oxigen, evaluate la 1.200

lei/buc

✔ 17.03.2020 compania a achiziționat 120 de tuburi de oxigen, evaluate la 1.300

lei/buc

✔ 13.03.2020 compania a vândut 20 de tuburi de oxigen, evaluate la 1.500 lei/buc

✔ 24.03.2020 compania a vândut 90 de tuburi de oxigen, evaluate la 1.550 lei/buc

Cerințe

În calitate de Director General al companiei Nirvana, vrei să afli care este cifra de afaceri a

companiei, ce costuri au bunurile vândute,care este valoare stocurilor și ce rezultat a înregistrat

compania. Care este metoda de evaluare pe care o utilizezi?

42.O companie produce un vaccin, utilizând o rețetă homeopată, publicată de un medic celebru.

Deși cartea este protejeată de drepturi de autor, nu există limitări în ceea ce privește ultizarea

rețetei. Multe companii farmaceutice produc același sortiment de vaccin.

Cerință

Poate fi vorba despre o imobilizare necorporală?

Rezolvare
397 Piaţa monetară

Rețeta nu este o imobilizare necorporală, deoarece ea nu satisface definiția activului. În mod

concret, compania farmaceutică nu deține controlul asupra rețetei vaccinului, ea neputând să

restricționeze accesul altor companii la beneficiile utilizării rețetei.

6.O companie deţine licențe achiziţionate la închiderea exerciţiului N-2 cu 50.000 lei.

Imobilizãrile se amortizeazã linear începând cu 1 ianuarie N-1, pe o duratã de 5 ani. La 31

decembrie N, conducerea companiei decide reevaluarea imobilizãrilor necorporale. Valoarea

justã a acestora este estimatã la 15.000 lei. La 31 decembrie N+1, ţinând cont de schimbãrile

intervenite pe piaţa, imobilizãrile sunt din nou reevaluate. Valoarea justã este estimatã la 60.000

lei.

Cerințe

Sã se contabilizeze diferenţele constatate la 31.12.N şi la 31.12.N+1, ştiind cã societatea

foloseşte ca procedeu de reevaluare anularea amortizãrii cumulate şi reevaluarea valorii nete,

respectiv reevaluarea valorii brute.

Rezolvare

Costul de achizitie al licențelor = 50.000 lei

Amortizarea anuală = 50.000: 5 ani = 10.000 lei

Valoarea contabilă netă la 31.12.N = 50.000 - 2 x 10.000 = 30.000 lei

Valoarea justă la 31.12.N = 15.000 lei

398 Piaţa monetară

Diferenta nefavorabila de valoare = 30.000 - 15.000 = 15.000 lei

Reflectarea in contabilitate a diferentei nefavorabile de valoare la 31.12.N:

Cheltuieli privind provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor= Provizioanele pentru

deprecierea imobilizarilor necorporale 15.000

La 31.12.N+1:

Amortizarea anuală începând cu N+1 = 15.000 lei/ 3 ani = 5.000 lei

Valoarea contabilă netă la 31.12.N+1 = 15.000 - 5.000 = 10.000 lei

Valoarea justă = 60.000 lei

Diferență favorabilă de valoare = 60.000 - 10.000 = 50.000 lei

- se contabilizează un venit pentru a compensa cheltuiala recunoscută la 31.12.N;

Provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor necorporale= Venituri din provizioane pentru

deprecierea imobilizarilor 15.000

- se anulează amortizarea cumulată in exercitiile N-1, N si N+1, si se diminuează valoarea de

intrare a imobilizărilor;

Amortizarea imobilizărilor necorporale= Imobilizări necorporale 25.000

399 Piaţa monetară

- se reevaluează valoarea netă a imobilizărilor necorporale;

Imobilizări necorporale= Rezerve din reevaluare 35.000

Reevaluarea valorii brute

Costul de achiziție al imobilizărilor de necorporale = 50.000 lei

Amortizarea anuală = 50.000: 5 ani = 10.000 lei

Valoarea contabilă netă la 31.12.N = 50.000 - 2 x 10.000 = 30.000 lei

Valoarea justă la 31.12.N = 15.000 lei

Diferența nefavorabilă de valoare = 30.000 - 15.000 = 15.000 lei

Reflectarea în contabilitate a diferenței nefavorabile de valoare la 31.12.N:

Cheltuieli privind provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor= Provizioanele pentru

deprecierea imobilizărilor necorporale 15.000

La 31.12.N+1:

Amortizarea anuală începând cu N+1 = 15.000 lei/ 3 ani = 5.000 lei

Valoarea contabilă netă la 31.12.N+1 = 15.000 - 5.000 = 10.000 lei

Valoarea justă = 60.000 lei

Diferența favorabilă de valoare = 60.000 - 10.000 = 50.000 lei

400 Piaţa monetară

- se contabilizează un venit pentru a compensa cheltuiala recunoscută la 31.12.N;

Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor necorporale= Venituri din provizioane pentru

deprecierea imobilizărilor 15.000

- calculul raportului dintre valoarea justă și valoarea netă contabilă a imobilizărilor necorporale;

60.000 / ( 50.000 - 25.000 ) = 2,4

- se reevaluează valoarea de intrare a imobilizărilor necorporale și a amortizării cumulate;

Costul reevaluat al imobilizărilor necorporale = 50.000 x 2,4 = 120.000 lei

Amortizările cumulate reevaluate = 25.000 x 2,4 = 60.000 lei

valoarea netă contabilă = valoarea justa = 60.000 lei

Reflectarea în contabilitate a operației de reevaluare:

Imobilizări necorporale = % 70.000

Amortizarea imobilizărilor necorporale 35.000

Rezerve din reevaluare 35.000

401 Piaţa monetară

43. O companie deține o clădire pe care intenționează să o cedeze. Clădirea este liberă și

societatea a întreprins acțiuni pentru găsirea unui cumpărător. Societatea a clasificat clădirea ca

fiind disponibilă pentru vânzare. Valoarea de intrare a clădirii este de 100.000, iar amortizarea

cumulată este de 20.000.

Cazul a) la data bilanțului societatea stabilește valoarea justă a clădirii la 120.000 lei. Costurile

estimate pentru organizarea licitației sunt estimate la 5.000 lei, iar cheltuielile de cadastru la

3.000 lei. La ce valoare va fi prezentată clădirea în bilanț?

Cazul b) la data bilanțului societatea stabilește valoarea justă a clădirii la 82.000 lei. Costurile

estimate pentru organizarea licitației sunt estimate la 5.000 lei, iar cheltuielile de cadastru la

3.000 lei. La ce valoare va fi prezentată clădirea în bilanț?

44. O societate obține din producție proprie un echipament tehnologic. Să se efectueze

înregistrările necesare și să se determine costul de producție conform IAS 16. Cheltuielile

efectuate sunt:

● costul producției neterminate la începutul perioadei 200.000 lei

● cheltuieli directe 70 000 lei

● cheltuieli indirecte 10 000 lei

● profit intern 1.000 lei

● pierderi apărute în cursul construcției în regie proprie a echipamentului 11.000

● gradul de utilizare al capacității de productie 80%

402 Piaţa monetară

45. O companie deţine un utilaj care are o valoare de intrare de 6.000 lei. Durata de viaţă este de

10 ani, iar amortizarea cumulată pentru doi ani este de 1.200 lei. Metoda de amortizare aplicată

este metoda lineară. La reevaluarea utilajului, amortizarea calculată este eliminată din valoarea

brută a activului. Prima reevaluare are loc după doi ani de la deţinere, valoarea justă a utilajului

fiind de 6.800 lei. A doua reevaluare se efectuează după trei ani de la precedenta reevaluare,

când valoarea justă este de 3.750 lei. A treia reevaluare se efectuează după un an de la ultima

reevaluare, valoarea justă determinată fiind de 1.200 lei. A patra reevaluare are loc după un an de

la reevaluarea anterioară, valoarea justă fiind de 1.800 lei. Să se efectueze înregistrările

necesare.

TEST 2-De rezolvat – termen: 31 martie

1. Dacă un individ depune bani la bancă, atunci:

a) masa monetară scade;
b) numerarul şi masa scripturală cresc;
c) masa scripturală creşte, iar numerarul în circulaţie scade;
d) rezervele băncii scad.
2. Dacă un individ împrumută bani de la bancă, atunci:
a) numerarul şi masa scripturală cresc;
b) numerarul în circulaţie rămâne constant, iar masa scripturală scade;
c) masa scripturală scade, iar numerarul în circulaţie creşte;
d) rezervele băncii cresc.
403 Piaţa monetară

3. Rata dobânzii se stabileşte, în general, de către:

a) bancă la acordarea unui credit bancar;
b) cererea şi oferta de pe piaţa monetară;
c) un deponent şi bancă în momentul constituirii unui depozit;
d) bancă şi cel care obţine un împrumut de la aceasta.

4. Banii nu sunt:
a) o convenţie socială;
b) un bun liber;
c) un mijloc de schimb şi de plată;
d) un mijloc de rezervă şi economisire.

5. Punctul de plecare pentru existenţa banilor a fost apariţia:

a) monedelor de aur şi argint;
b) bancnotelor;
c) monedei scripturale;
d) schimbului.

6. Cele două funcţii principale ale primelor forme de bani au fost:

a) mijloc de schimb şi mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri;
b) mijloc de schimb şi mijloc de plată;
c) mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri şi mijloc de plată;
d) mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri şi mijloc de rezervă şi economisire.

7. Primele forme de bani au fost:

a) bancnotele;
b) monezile metalice;
c) monezile de aur şi argint;
d) bunuri (obiecte).

8. Nu intră în sfera noţiunii generice de bani:

a) monezile metalice;
b) moneda scripturală;
c) acţiunile şi obligaţiunile care se tranzacţionează ocazional pe piaţa extra-bursieră;
d) alte instrumente care sunt acceptate ca mijloace de schimb şi plată.
404 Piaţa monetară

9. Creează masă monetară:

a) doar banca centrală;
b) doar băncile comerciale;
c) banca centrală şi băncile comerciale;
d) banca centrală şi guvernul.

10. Numerarul se transformă în bani scripturali prin:

a) depunerea numerarului într-un cont bancar;
b) ridicarea numerarului dintr-un cont bancar;
c) acordarea de către o bancă a unui credit în numerar;
d) schimbarea valutei în lei.

11. În perioada contemporană, masa monetară este formată, în cea mai mare parte, din:
a) monezi metalice;
b) bancnote;
c) bani scripturali;
d) numerar.

12. Viteza de rotaţie a banilor se accelerează atunci când:

a) cantitatea de bunuri supusă tranzacţiilor se reduce, ceilalţi factori rămânând
constanţi;
b) preţurile cresc, ceilalţi factori rămânând constanţi;
c) masa monetară creşte, ceilalţi factori rămânând constanţi;
d) preţurile cresc în aceeaşi măsură ca şi masa monetară, în condiţiile în care cantitatea
de bunuri supusă tranzacţiilor rămâne constantă.

13. Cererea de monedă provine de la:

a) banca centrală;
b) agenţii economici cu nevoi de finanţare;
c) agenţii economici care cheltuiesc mai puţin decât lichidităţile proprii;
d) bănci şi alte instituţii financiare cu disponibilităţi temporare.

14. Oferta de monedă provine de la:

a) agenţii economici care cheltuiesc mai mult decât lichidităţile proprii;
b) agenţi economici cu nevoi de finanţare;
c) banca centrală (de emisiune) şi agenţii economici cu disponibilităţi temporare;
d) populaţia care cheltuieşte mai mult decât lichidităţile proprii.

15. Rata dobânzii se reduce dacă:

405 Piaţa monetară

a) nevoile de finanţare din economie cresc;

b) oferta de monedă se reduce, iar cererea de monedă creşte;
c) oferta de monedă creşte, iar cererea de monedă se reduce;
d) banca centrală emite mai puţină monedă.

16. Rata dobânzii creşte dacă:

a) disponibilităţile temporare din economie cresc;
b) oferta de monedă se reduce, iar cererea de monedă creşte;
c) oferta de monedă creşte, iar cererea de monedă se reduce;
d) banca centrală emite mai multă monedă.

17. În cadrul pieţei monetare au loc tranzacţii privind:

a) emiterea de titluri de proprietate;
b) cumpărarea şi vânzarea de acţiuni;
c) finanţarea şi refinanţarea;
d) cumpărarea şi vânzarea bunurilor în rate.

18. Între operaţiunile prin care are loc creşterea masei monetare, se include:
a) rambursarea creditelor;
b) emisiunea monetară;
c) schimbul valutar al monedei interne pe alte monede convertibile;
d) creşterea vitezei de rotaţie a banilor.

19. Între operaţiunile prin care are loc restrângerea masei monetare, se include:
a) refinanţarea băncilor comerciale de către banca centrală;
b) emisiunea monetară;
c) vânzarea de valută de către banca centrală;
d) reducerea vitezei de rotaţie a banilor.

20. În condiţiile existenţei unui exces de cerere de fonduri de împrumut pe piaţa monetară,
rata dobânzii are tendinţa de a:
a) scădea;
b) creşte;
c) rămâne la acelaşi nivel;
d) ajunge la zero.
406 Piaţa monetară

21. Prin operaţiunile specifice pieţei monetare are loc, în principal:

a) menţinerea constantă a masei monetare;
b) diminuarea tensiunii dintre nevoi şi resurse;
c) reglarea cantităţii de monedă din economie în funcţie de activităţile economice;
d) creşterea tensiunii dintre nevoi şi resurse.

22. În care din situaţiile de mai jos, banii îndeplinesc funcţia de mijloc de schimb:
a) se achită o marfă cumpărată anterior;
b) se achită impozitele;
c) se cumpără un bun economic;
d) se depun la bancă în vederea obţinerii unei dobânzi.

23. Pe piaţa monetară, la o rată anuală a dobânzii (d’) de 15% există un exces de cerere de
fonduri de împrumut (Cm), în timp ce la o rată anuală a dobânzii (d’) de 25% apare un
exces de ofertă fonduri de împrumut (O m). Rata dobânzii de echilibru pe piaţa monetară
este:
a) mai mică de 15%;
b) între 15% şi 25%;
c) mai mare de 25%;
d) zero.

24. Masa monetară se află în relaţie de acelaşi sens cu:

a) cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor la un anumit preţ;
b) viteza de rotaţie a monedei;
c) cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor;
d) nivelul prețurilor.

25. Masa monetară poate creşte dacă:

a) viteza de circulaţie a banilor scade cu 50%, iar valoarea bunurilor şi serviciilor supuse
tranzacţiilor scade cu 60%;
b) viteza de circulaţie a banilor rămâne constantă, în timp ce preţurile cresc de 2 ori, iar
volumul tranzacţiilor rămâne constant;
c) preţurile rămân constante, iar viteza de circulaţie a banilor creşte cu 30%;
d) viteza de circulaţie a banilor rămâne constantă, în timp ce valoarea bunurilor şi
serviciilor supuse tranzacţiei scade de 3 ori.

26. Pe piaţa monetară cererea de fonduri de împrumut este C m=10-20d’, iar oferta de
fonduri de împrumut este Om=530d’, unde d’ reprezintă rata dobânzii. La echilibru,
rata dobânzii şi mărimea fondurilor de împrumut (în u.m.) sunt:
a) 15% şi respectiv 8 u.m.;
b) 15% şi respectiv 10 u.m.;
407 Piaţa monetară

c) 10% şi respectiv 8 u.m.;

d) 10% şi respectiv 10. u.m..

27. Pe piaţa monetară cererea şi oferta de fonduri de împrumut sunt C m=20-40d’ şi

Om=1560d’, unde d’ reprezintă rata dobânzii. La echilibru, rata dobânzii şi mărimea
fondurilor de împrumut (în u.m.) sunt:
a) 5% şi respectiv 8 u.m.;
b) 5% şi respectiv 18 u.m.;
c) 10% şi respectiv 8 u.m.;
d) 10% şi respectiv 18 u.m..

28. Într-o economie, masa monetară este egală cu 120 u.m., iar volumul valoric al tranzacţiilor
este de 2400 u.m. În aceste condiţii, viteza de rotaţie a banilor este:
a) 20;
b) 0,05;
c) 0,1;
d) 6.

29. Dacă viteza de rotaţie a banilor se dublează, preţurile scad cu 20% şi masa monetară
creşte cu 50%, atunci nivelul bunurilor şi serviciilor produse la care există echilibrul
masei monetare:
a) creşte cu 275%;
b) se dublează;
c) creşte cu 20%;
d) creşte cu 33,3%.

30. Volumul valoric al bunurilor creşte de trei ori, în timp ce viteza de rotaţie a banilor
creşte cu 100%. Dacă masa monetară este, la începutul perioadei 1800 u.m., atunci
masa monetară de la sfârşitul perioadei este:
a) 1200 u.m.;
b) 2700 u.m.;
c) 3600 u.m.;
d) 900 u.m.

31. Dacă viteza de rotaţie a banilor creşte de 2 ori, iar masa monetară scade cu 30%, atunci
valoarea bunurilor şi serviciilor supuse tranzacţiei înregistrează:
a) o creştere de 1,4 ori;
b) o scădere de 40 u.m.;
c) o creştere de 1,5 ori;
d) o creştere de 150%.
408 Piaţa monetară

32. În intervalul T0 – T1, cantitatea de bunuri supusă tranzacţiilor se dublează, preţurile

cresc cu 10%, iar viteza de rotaţie a monedei se triplează. Masa monetară:
a) creşte cu 73%;
b) nu se modifică;
c) este egală cu 73% din cea iniţială;
d) scade cu 25%.

33. Atunci când masa monetară este de 20000 u.m., iar volumul valoric al tranzacţiilor de
80000 u.m., viteza de rotaţie a banilor este:
a) 0,25;
b) 4;
c) 0,5;
d) 1,2.

34. Masa monetară crește cu 10%, viteza de rotaţie a monedei rămâne constantă, iar
cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor creşte cu 5%. În aceste condiţii, nivelul
prețurilor:
a) creşte cu 4,7%;
b) creşte cu 10%;
c) scade cu 5%;
d) scade cu 5,3%.

35. Volumul valoric al tranzacţiilor este 140000 u.m., iar viteza de rotaţie a monedei este
de 7. Masa monetară în circulaţie este:
a) 14000 u.m.;
b) 20000 u.m.;
c) 10000 u.m.;
d) 140000 u.m..

36. Atunci când masa monetară este 30000 u.m., iar volumul valoric al tranzacţiilor
150000 u.m., viteza de rotaţie a monedei este:
a) 0,2;
b) 1;
c) 0,5;
d) 5.

37. Masa monetară creşte cu 26%, iar preţurile cresc cu 20%. Dacă viteza de rotaţie a
monedei este constantă, atunci volumul fizic al tranzacţiilor:
a) creşte cu 5%;
b) scade cu 26%;
c) nu se modifică;
d) creşte cu 20%.
409 Piaţa monetară

38. În intervalul T0 – T1, masa monetară în circulaţie creşte cu 8%, volumul fizic al
tranzacţiilor cu 12%, iar preţurile cresc cu 6%. Viteza de rotaţie a monedei:
a) creşte cu 1,92%;
b) scade cu 1,92%;
c) creşte cu 9,92%;
d) scade cu 9,92%.

39. Dacă masa monetară în circulaţie este de 15000 u.m. şi viteza de rotaţie a monedei este
4, atunci valoarea tranzacţiilor pe piaţă este:
a) 60000 u.m.;
b) 30000 u.m.;
c) 90000 u.m.;
d) 15000 u.m.

40. În T1 faţă de T0, masa monetară în circulaţie creşte cu 200%. Dacă în acelaşi interval
valoarea tranzacţiilor pe piaţă sporeşte cu 50%, viteza de rotaţie a monedei:
a) creşte cu 50%;
b) creşte cu 100%;
c) scade cu 100%;
d) scade cu 50%.

41. Un individ depune la bancă 8000 u.m. la începutul primului an. Ce sumă va primi ca
dobândă la depozitul său peste trei ani dacă rata dobânzii (d’) este de 10% anual, ştiind
că se aplică procedeul dobânzii compuse?
a) 24000 u.m;
b) 2400 u.m;
c) 2648 u.m;
d) 10451 u.m.

42. Câţi bani trebuie să depună la bancă un individ pentru ca, la o rată a dobânzii anuale
(d’) de 20% să obţină după doi ani un venit din dobândă de 80 u.m., ştiind că se aplică
procedeul dobânzii compuse?
a) 100 u.m.;
b) 55,55 u.m.;
c) 120 u.m.;
d) 144 u.m.

43. Un credit de 10.000 u.m. este acordat pe o perioadă de trei ani, cu o rată anuală a
dobânzii (d’) de 10%, în regim de dobândă compusă. Suma finală (S f) pe care debitorul
trebuie să o restituie este de:
a) 13.100 u.m.;
410 Piaţa monetară

b) 13.310 u.m.;
c) 3.300 u.m.;
d) 13.000 u.m.

44. Un credit acordat unei firme pe doi ani, în regim de dobândă compusă, cu o rată anuală a
dobânzii (d’) de 20%, aduce o dobândă totală de 44 u.m. Creditul acordat este de:
a) 144 u.m.;
b) 120 u.m.;
c) 100 u.m.;
d) 110 u.m.

45. Ce sumă de bani trebuie să depună în prezent la o bancă un individ pentru a obţine în 2 ani un
venit din dobândă de 210 u.m., în condiţii de dobândă compusă, la o rată anuală a dobânzii (d’)
de 10%?:
a) 2.000 u.m.;
b) 1.210 u.m.;
c) 1.100 u.m.;
d) 1.000 u.m.

46. O firmă a împrumutat de la o bancă 100 u.m. pentru doi ani, plătind o dobândă totală
de 44 u.m. Rata anuală a dobânzii (d’) cu care a fost contractat creditul, în regim de
dobândă compusă, este de:
a) 10%;
b) 20%;
c) 30%;
d) 100%.

47. Un agent depune la bancă suma de 200 u.m., cu o rată anuală a dobânzii (d’) de 20%.
Care este dobânda obţinută de deponent după 2 ani, în regim de dobândă compusă?:
a) 44 u.m.;
b) 60 u.m.;
c) 88 u.m.;
d) 48 u.m..

AUTO EVALUARE

11. BANII. PIAŢA MONETARĂ

I. TESTE GRILĂ
1. Când rata dobânzii creşte, cererea de credite:
a) creşte, b) scade, c) nu se modifică.
2) Rata dobânzii reprezintă:
a) un preţ; b)un cost pentru creditor; c) un venit pentru debitor.
411 Piaţa monetară

3) Cardul reprezintă:
a) moneda scipturală; b) moneda numerar; c) monedă metalică
II. RĂSPUNDEŢI CU ADEVĂRAT ( A) SAU FALS ( F):
1, Dacă rata dobânzii creşte, se scumpesc creditele. A
2. Persoana care se îndatorează devine debitor A
3. Pentru creditor, dobânda este un preţ pentru folosirea banilor.F
4. Cecul nu este o formă a banilor. F
III. ASOCIAŢI VARIABILEI DIN COLOANA A, FORMULA CORECTĂ DIN COLOANA B:
Coloana A Coloana B
1) dobânda simplă a) D= C x d’ x n
2) dobânda compusă b) D = SF - C
3) masa monetară c) PY/V
d) C(1+d’)n
e) VP/Y

IV. PROBLEMĂ
1. O persoană depunde la BCR suma de 10 milione de lei, pe 24 de luni, cu rata dobânzii de
25%. Se cere:
a) Ce sumă retrage acestă persoană de la bancă după doi ani, dacă se capitalizează dobânda?
b) Cât este dobânda încasată de deponent?

S0 = 10 mil lei

n=24 luni = 2 ani

Se cer :

S1 ?

D?

Rezolvare :

S1 = S0(1+d`)²= 10000000( 1*10/100) ² = 12.1 mil lei

D = S1-S0 = 2.1 mil lei

VERIFICARE TEST - APLICATII MACROECONOMIE

11. Pentru a observa dacă o economie înregistrează creştere economică, vom apela la PIB real şi nu
la PIB nominal, deoarece: a) exporturile sunt scăzute din PIB real, acesta din urmă fiind mai
puţin complicat decât PIB nominal; b) PIB real include şi importul, fiind deci mai reprezentativ
decât PIB nominal; c) PIB nominal nu include plăţile de transfer, în timp ce PIB real le include; d)
PIB nominal reflectă modificări atât în nivelul preţurilor cât şi în nivelul producţiei, în timp ce
PIB real are în vedere doar schimbări în nivelul producţiei;
412 Piaţa monetară

12. In cadrul cărei metode de determinare a PIB, dintre cele enumerate mai jos, se iau în calcul
dobânzile a) metoda veniturilor; b) metoda cheltuielilor; c) metoda intrarilor; d) metoda iesirilor
13. Componenta cu cea mai mare pondere în structura cererii agregate o reprezintă: a) consumul
populaţiei; b) investiţiile private; c) achiziţiile guvernamentale; d) exporturile nete;
14. Să presupunem că, în anul 2005 a crescut preţul utilajelor de foraj marin realizate în România. În
condiţii caeteris paribus, în România, în 2015: a)va creşte atât IPC cât şi deflatorul PIB;b) va
creşte deflatorul PIB, iar IPC va rămâne constant; c) va creşte IPC, iar deflatorul PIB va rămâne
constant; d) ambele vor rămâne constant
15. Procter&Gamble România produce în data de 30-12-2015, 500 kg detergenţi în valoare de 250
milioane lei (valoarea pe piaţă), pe care-i vinde în data de 6-01-2006 cu acea sumă. În aceste
condiţii:a) PIB României din 2015, creşte cu 250 milioane lei; b) PIB României din 2006, creşte
cu 250 milioane lei;c) PNB României din 2006, creşte cu 250 milioane lei;d) PIB SUA din 2005,
creşte cu echivalentul a 250 milioane lei;e) PIB SUA din 2006, creşte cu echivalentul a 250
milioane lei.
16. PNB reprezintă: a) valoarea tuturor tranzacţiilor efectuate pe teritoriul unei ţări; b) valoarea
bunurilor si serviciilor destinare consumului final; c) valoarea tuturor bunurilor si serviciilor
produse de agenţii economici naţionali; d) valoarea bunurilor si serviciilor finale vândute si
cumpărate; e)valoareade piaţă a bunurilor şi serviciilor finale produse de agenţii naţionali.
17. Se regăsesc în venitul disponibil al menajelor: a) transferurile; b) impozitele şi taxele plătite de
populaţie; c) profitul nedistribuit; d) amortizarea;
18. Care dintre următoarele variabile constituie un exemplu de agregat macroeconomic?a)
producţia totală realizată de o mare firmă;b) nivelul ocupării în cadrul industriei;c)
produsul naţional brut al României;d) preţul grâului;
19. Indicaţi propoziţia corectă referitoare la Produsul Global Brut:a) este întotdeauna mai mare
decât PIB; b) este întotdeauna mai mare decât PNB; c) se calculează însumând doar valoarea
bunurilor finale; d) ia în calcul agenţii naţionali din străinătate
20. Produsul Intern Brut:a) este mai mare decât PNB; b) este mai mic decât PNB; c) nu include
consumul de capital fix; d) poate fi mai mare, mai mic sau egal cu PNB;

21.

Verificare Test 1.

1. Creşterea investiţiilor este în relaţie de acelaşi sens cu: a) rata dobânzii; b) rata inflaţiei; c) rata
rentabilităţii; d) rata şomajului; e) costul unitar cu forţa de muncă.
2. Produsul naţional net reprezintă Produsul naţional brut minus: a) impozite; b) transferuri la
bugetul statului; c) deprecierea capitalului; d) profitul nedistribuit; e) investiţii.
3. Produsul naţional brut nu include: a) valoarea producţiei finale a agenţilor naţionali care îşi
desfăşoară activitatea în străinătate; b) amortizarea; c) valoarea producţiei finale a agenţilor
străini care îşi desfăşoară activitatea în ţara de referinţă; d) valoarea producţiei finale a
agenţilor naţionali ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării de referinţă; e) a + c.
413 Piaţa monetară

4. Care dintre următoarele mărimi constituie un exemplu de injecţie în fluxul circular al venitului:
a) economiile; b)investiţiile; c) taxele şi impozitele; d) importurile; e) deficitul bugetar.

5. In conditii de recesiune este posibil sa se produca: a) cresterea mai rapida a PIB-ului real
comparativ cu cea a PIB-ului nominal; b) deplasarea curbei ofertei agregate spre stanga; c)
deplasarea spre dreapta a curbei cererii agregate; d) cresterea inflatiei si scaderea somajului; e)
oricare din cele de mai sus.

6. Teoria consumului conform căreia indivizii se comportă asemenea unor „fii risipitori”, ţinând
cont doar de veniturile curente, a fost propusă de: a) M. Friedman; b) F. Modigliani; c) J.M.
Keynes; d) P. Samuelson; e) A. Smith.
7. Când rata venitului net actualizat este superioară ratei reale a dobânzii, stocul de capital într-o
economie în mod normal: a) creşte; b) scade; c) rămâne neschimbat; d) poate fi oricare din a,b,c
dacă rata inflaţiei este 3%; e) poate fi oricare din a,b,c dacă rata venitului net este constantă.
8. Investiţiile scad atunci când:a) se reduce rata dobânzii;b) se reduc impozitele;c) se
accelerează amortizarea capitalului tehnic fix;d) se anticipează reducerea profiturilor
viitoare;e) creşte cererea de consum.
9. Creşterea economică este evidenţiată de: a) mărimea PIB; b) mărimea PIB pe locuitor; c)
dinamica PIB nominal; d) dinamica PIB real; e) mărimea populaţiei.
10. Produsul intern brut potenţial: a) este o mărime ce nu se modifică pe termen lung; b) este, de
regulă, o mărime crescătoare pe termen lung; c) este întotdeauna egal cu nivelul efectiv al
ofertei agregate; d) creşte numai datorită progresului tehnic; e) nu depinde de calitatea
factorilor de producţie.

Verificare Test 1.

11. Creşterea investiţiilor este în relaţie de acelaşi sens cu: a) rata dobânzii; b) rata inflaţiei; c) rata
rentabilităţii; d) rata şomajului; e) costul unitar cu forţa de muncă.
12. Produsul naţional net reprezintă Produsul naţional brut minus: a) impozite; b) transferuri la
bugetul statului; c) deprecierea capitalului; d) profitul nedistribuit; e) investiţii.
13. Produsul naţional brut nu include: a) valoarea producţiei finale a agenţilor naţionali care îşi
desfăşoară activitatea în străinătate; b) amortizarea; c) valoarea producţiei finale a agenţilor
străini care îşi desfăşoară activitatea în ţara de referinţă; d) valoarea producţiei finale a
agenţilor naţionali ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării de referinţă; e) a + c.
14. Care dintre următoarele mărimi constituie un exemplu de injecţie în fluxul circular al venitului:
a) economiile; b)investiţiile; c) taxele şi impozitele; d) importurile; e) deficitul bugetar.

15. In conditii de recesiune este posibil sa se produca: a) cresterea mai rapida a PIB-ului real
comparativ cu cea a PIB-ului nominal; b) deplasarea curbei ofertei agregate spre stanga; c)
deplasarea spre dreapta a curbei cererii agregate; d) cresterea inflatiei si scaderea somajului; e)
oricare din cele de mai sus.
414 Piaţa monetară

16. Teoria consumului conform căreia indivizii se comportă asemenea unor „fii risipitori”, ţinând
cont doar de veniturile curente, a fost propusă de: a) M. Friedman; b) F. Modigliani; c) J.M.
Keynes; d) P. Samuelson; e) A. Smith.
17. Când rata venitului net actualizat este superioară ratei reale a dobânzii, stocul de capital într-o
economie în mod normal: a) creşte; b) scade; c) rămâne neschimbat; d) poate fi oricare din a,b,c
dacă rata inflaţiei este 3%; e) poate fi oricare din a,b,c dacă rata venitului net este constantă.
18. Investiţiile scad atunci când:a) se reduce rata dobânzii;b) se reduc impozitele;c) se
accelerează amortizarea capitalului tehnic fix;d) se anticipează reducerea profiturilor
viitoare;e) creşte cererea de consum.
19. Creşterea economică este evidenţiată de: a) mărimea PIB; b) mărimea PIB pe locuitor; c)
dinamica PIB nominal; d) dinamica PIB real; e) mărimea populaţiei.
20. Produsul intern brut potenţial: a) este o mărime ce nu se modifică pe termen lung; b) este, de
regulă, o mărime crescătoare pe termen lung; c) este întotdeauna egal cu nivelul efectiv al
ofertei agregate; d) creşte numai datorită progresului tehnic; e) nu depinde de calitatea
factorilor de producţie.

2)     Produsul naţional net reprezintă Produsul naţional brut minus: a) impozite; b) transferuri la
bugetul statului; c) deprecierea capitalului; d) profitul  nedistribuit; e) investiţii.

3)     Produsul naţional brut nu include:  a) valoarea producţiei finale a agenţilor naţionali care îşi
desfăşoară activitatea în străinătate; b) amortizarea; c) valoarea producţiei finale a agenţilor
străini care îşi desfăşoară activitatea în ţara de referinţă; d) valoarea producţiei finale a agenţilor
naţionali ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării de referinţă; e) a + c.

4)     Achiziţiile de bunuri finale şi servicii de către populaţie sunt cunoscute sub numele de:
a) investiţii; b) consum public; c) consum privat; d) export net ; e) nici una dintre cele de mai sus.

5)     În formarea brută de capital fix (FBCF) nu se include: a) amortizarea; b) investiţia de înlocuire a
capitalului fix; c) formarea netă de capital fix; d) variaţia stocurilor; e) a şi d.

6)     În măsurarea PIB sunt ignorate aspecte precum:  a) timpul liber; b) gradul de poluare a
mediului înconjurător; c) inegalitatea veniturilor gospodăriilor ; d) toate cele de mai sus; e) a şi c.

7)     Care dintre următoarele mărimi constituie un exemplu de injecţie în fluxul circular al venitului: 
a) economiile; b)investiţiile; c) taxele şi impozitele; d) importurile; e) deficitul bugetar.
415 Piaţa monetară

8)     Care dintre variantele de mai jos cuprinde componentele ce formează injecţiile în fluxul circular
al venitului: a) investitii, cheltuieli guvernamentale, economii, exporturi; b) exporturi, investitii,
cheltuieli guvernamentale, importuri; c) importuri, economii, taxe, investiţii;                   d) exporturi,
investiţii, cheltuieli guvernamentale; e) economii, investiţii, exporturi.

9)     Decalajul recesionist al venitului naţional apare atunci când: a) există decalaj inflaţionist; b)
oferta agregată pe termen scurt este egală cu oferta agregată pe termen lung; c) există echilibru
macroeconomic fără şomaj; d) venitul naţional realizat este mai mic decât venitul naţional
potenţial; e) PIB real este mai mic decât PIB nominal.

10)  Ajustarea decalajului recesionist prin oferta agregată şi fără intervenţia guvernului se realizează
ca urmare a:  a) creşterii cheltuielilor guvernamentale; b) măsurilor de stimulare a ofertei agregate
prin acordarea de subvenţii; c) ieftinirii factorilor de producţie ceea ce pemite o creştere a
producţiei agregate; d) creşterii investiţiilor care determină o încurajare a cheltuielilor agregate; e)
reducerii fiscalităţii.

11)  Pentru a observa dacă o economie înregistrează creştere economică, vom apela la PIB real şi
nu la PIB nominal, deoarece:  a) exporturile sunt scăzute din PIB real, acesta din urmă fiind mai
puţin complicat decât PIB nominal; b) PIB real include şi importul, fiind deci mai reprezentativ decât
PIB nominal; c) PIB nominal nu include plăţile de transfer, în timp ce PIB real le include; d) PIB
nominal reflectă modificări atât în nivelul preţurilor cât şi în nivelul producţiei, în timp ce PIB
real are în vedere doar schimbări în nivelul producţiei; e) PIB nominal reflectă doar modificări în
nivelul preţurilor.

12)  Dacă are loc o creştere a PIB nominal, atunci putem considera că:  a) au crescut preţurile
bunurilor şi serviciilor produse în economie; b) a crescut cantitatea de bunuri şi servicii produsă în
interiorul economiei respective; c) sunt posibile ambele variante de mai sus; d) economia
înregistrează în mod cert creştere economică; e) retragerile din fluxul circular al venitului sunt
superioare injecţiilor.

1.       Inflaţia afectează negativ pe debitori? FALS

2.      Se află într-un raport direct proporţional rata dobânzii şi investiţiile?FALS

3.      Partea din venitul familiilor care nu este consumată poartă numele de transferuri?FALS
416 Piaţa monetară

4.      Angajatul unei rafinării, care îşi pierde locul de muncă datorită creşterii
preţului petrolului pe piaţa mondială, care a determinat închiderea multor rafinării din ţara sa,
reprezintă şomaj ciclic? FALS

5.      Creşterea cererii de titluri de valoare pe piaţa financiară determină creşterea ratei

dobânzii? FALS

6.      Reprezintă o măsură de protecţie a populaţiei împotriva inflaţiei creşterea ratei dobânzii

la creditele bancare? FALS

7.      Raportul între rata dobânzii şi rata profitului pentru a nu afecta volumul investiţiilor trebuie sa
fie de egalitate?FALS

8.      Cursul titlurilor de valoare pe piaţa financiară secundară cresc

dacă rata dobânzii pe piaţă creşte? FALS

9.      Obligaţiunea, spre deosebire de acţiuni, este un titlu de proprietate? FALS

10.  În anul 2000, produsul naţional net a fost de 360 mid $, măsurat în preţul pieţei.FALS
Preţurile au crescut cu 20% în 2000. Atunci, PNN în anul 2000 măsurat în preţuri constante,
va fi 300 mild.$? FALS

1)     Stocul de capital tehnic productiv la nivelul unei economii creşte atunci când: a) c' > 1; b) Ib >
CCF; c) In = CCF; d) PIB = consumul intermediar; e) soldul veniturilor factorilor în raport cu
străinătatea este pozitiv.

2)     Pentru ca principiul acceleratorului să funcţioneze la nivelul unei economii este necesar ca: a)
c' = 1; b) toate capacităţile de producţie existente să fie utilizate integral; c) investiţia netă să fie
mai mare decât investiţia brută; d) multiplicatorul investiţiilor să fie constant; e) între investiţie şi rata
reală a dobânzii să fie o relaţie pozitivă.

3)     Potrivit legii psihologice fundamentale a lui Keynes, atunci când venitul creşte: a) înclinaţia
marginală spre consum este constantă; b) consumul creşte, dar mai încet; c) înclinaţia marginală
spre economisire este un număr pozitiv şi supraunitar; d) suma dintre înclinaţia marginală spre
consum şi înclinaţia marginală spre economisire este mai mare decât 1; e) oamenii înclină să
economisească tot sporul de venit.

4)     Care din aprecierile de mai jos sunt adevărate? a) la un venit disponibil egal cu zero, sursa
consumului echivalează cu o dezeconomisire; b) potrivit legii psihologice fundamentale, când
venitul disponibil creşte, înclinaţia marginală spre consum creşte; c) PIB în termeni reali înmulţit cu
deflatorul PIB dă naştere la PIB în termeni nominali; d) la un multiplicator al investiţiilor egal cu 5,
înclinaţia marginală spre consum a fost 0,8; e) stagflaţia înseamnă un ritm de creştere al PIB mai
mic decât rata inflaţiei.
417 Piaţa monetară

5)     În legătură cu concluziile formulate de Keynes cu privire la consum şi economisire, teoriile

actuale apreciază că: a) legea psihologică fundamentală se verifică doar pe termen scurt; b) pe
termen lung, înclinaţia marginală spre consum este relativ constantă; c) pe termen lung,
cheltuielile pentru consum depind de venitul mediu; d) venitul curent este format din venitul
permanent şi din venitul temporar; e) averea şi venitul din muncă influenţează deciziile de
consum ale menajelor.

6)     Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte? a) în virtutea acceleratorului, în perioadele de
recesiune poate să apară dezinvestirea netă; b) când înclinaţia marginală spre consum
scade, multiplicatorul investiţiei scade; c) potrivit lui Keynes, înclinaţia marginală spre consum
este constantă, pe parcursul întregii vieţi; d) investiţia de dezvoltare are ca sursă venitul net
economisit; e) când venitul disponibil este zero, consumul de bază poate antrena
dezeconomisirea.

7)     Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt corecte? a) în teoria kynesiană, consumul se află în
relaţie directă cu venitul pe termen lung; b) în teoria venitului permanent, individul îşi modelează
consumul după venitul net; c) averea consumatorului este formată din totalitatea bunurilor
reale şi financiare deţinute de acesta; d) în teoria ciclului de viaţă, consumul este o variabilă
dependentă de venitul permanent; e) între teoriile referitoare la consum şi economisire nu există
diferenţe insurmontabile.

8)     Valoarea unei investiţii este de 175 mil.u.m. În primul an investiţia ar aduce un venit de 50 mil.
u.m., în al doilea an 80 mil. u.m., iar în al treilea an 90 mil. u.m. Rata dobânzii este de 10 %, iar rata
inflaţiei de 7%. Pe baza acestor date: a) nu se recomandă realizarea investiţiei; b) valoarea
actualizată este mai mare decât veniturile viitoare; c) valoarea economică netă este negativă; d) se
recomandă realizarea investiţiei; e) nici un răspuns corect

9)     Faţă de t0 investiţiile sporesc cu 1000 mil. u.m., iar înclinaţia marginală spre consum este de
0,7. Sporul de venit după 3 iteraţii şi sporul maxim de venit viitor sunt, în ordine : a) 2190; 3333; b)
1533; 2000; c) 1533; 3333; d) 2533; 2000; e) nici un răspuns corect.

10)  Care dintre următoarele afirmaţii este corectă, te termen scurt: a) înclinaţia marginală spre
consum este constantă; b) înclinaţia medie spre consum este crescătoare; c) înclinaţia medie spre
consum este mai mică decât înclinaţia marginală spre consum; d) înclinaţia marginală spre consum
este descrescătoare; e) înclinaţia marginală spre economii este descrescătoare.

 
418 Piaţa monetară

11)  Se dă următoarea funcţie a consumului C= 200+0,75 VD. Pragul de ruptură este : a) 200; b)
400; c)800; d) 275; e) nici un răspuns corect

1)     Monopsonul pe piaţa muncii are ca efect: a) atingerea nivelului de echilibru al salariului şi un

exces de cerere; b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării şi un deficit al nivelului de
salarizare; c) restricţionarea atât a nivelului salarizării, cât şi a nivelului ocupării; d) blocarea
funcţionării pieţei muncii şi o creştere bruscă a salariilor; e) liberalizarea circulaţiei forţei de muncă
între sectoarele ecoomiei naţionale.

2)     Monopolul pe piaţa muncii are ca efect: a) atingerea nivelului de echilibru al salariului şi un

exces de cerere; b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării şi un deficit al nivelului de salarizare;
c) restricţionarea atât a nivelului salarizării, cât şi a nivelului ocupării; d) apariţia unei creşteri
artificiale a ofertei de forţă de muncă; e) liberalizarea circulaţiei forţei de muncă între sectoarele
ecoomiei naţionale.

3)     Nu reprezintă consecinţă a existenţei monopolului bilateral pe piaţa muncii; a) atingerea

nivelului salariului de echilibru;  b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării forţei de muncă; c)
restricţionarea nivelului ocupării forţei de muncă; d) apariţia unor negocieri între patronate şi
sindicate; e) existenţa şomajului.

4)     Dacă preţul muncii este de 1 unităţi monetare, productivitatea marginală a muncii 2 unităţi de
produs, iar preţul unei unităţi de produs 5 unităţi monetare, atunci acest producător: a) minimizează
costul total; b) maximizează profitul; c) nu are profit maxim;d) este în situaţie de monopol; e) nici
una dintre cele de mai sus.

5)     O reducere a cererii de muncă într-un domeniu dat conduce la modificarea  salariului şi a
nivelului ocupării astfel: a) creştere/creştere; b) creştere/reducere; c) reducere/creştere; d)
reducere/menţinere constantă; e) reducere/reducere.

6)     Dacă salariul creşte, iar efectul de substituţie este dominant, individul va decide: a) să lucreze
mai puţine ore; b) să lucreze ore suplimentare; c) să beneficieze de mai mult timp liber; d) să nu
modifice dimensiunea timpului liber; e) să renunţe la locul de muncă pentru a deveni şomer.

7)     Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate: a) creşterea deficitului bugetar determină
creşterea fondurilor de împrumut; b) atunci când banca centrală cumpără obligaţiuni ale
guvernului masa monetară creşte; c) atunci când banca centrală cumpără obligaţiuni ale
guvernului masa monetară scade; d) neutralitatea monedei exprimă   influenţa nulă pe care o are
asupra economiei reale; e) nici un răspuns corect.

8)     Daca rata rescontului creşte atunci:a) rata dobânzii şi oferta de monedă scad;b)rata dobânzii şi
oferta de monedă cresc; c) oferta de moneda scade si rata dobânzii creste;d)rata dobânzii scade
si oferta de moneda creste; e.)rata dobânzii scade.
419 Piaţa monetară

9)     O politică monetară restrictivă (a banilor scumpi) va determina : a) crearea de noi locuri de
muncă ; b) stimularea investiţiilor ; c) stimularea economisirii ; d) creşterea cursului titlurilor de
valoare pe piaţa financiară secundara ; e) nici un răspuns corect.

10)  Dacă Banca Centrală promovează o politică monetară expansionistă atunci este de aşteptat: a)
scăderea cursurilor titlurilor; b) un pesimism ridicat al jucătorilor la bursă; c) creşterea cursurilor
titlurilor; d) creşterea ratei dobânzii; e) a + b.

11)  Atunci când cererea de titluri financiare creşte mai mult decât oferta: a) rata dobânzii a
crescut; b) cursurile titlurilor financiare cresc; c) cursurile titlurilor financiare scad; d) economia
traversează o perioadă de hiperinflaţie; e) nici una dintre variantele de mai sus.

12)  Stabilirea unui impozit asupra tranzacţiilor bursiere conduce la: a) creşterea cererii de titluri
financiare; b) optimism din partea jucătorilor la bursă; c) creşterea valorii tranzacţiilor la bursă; d)
scăderea cererii de titluri financiare; e) creşterea generalizată a preţurilor. 

13)  În perioadele de expansiune economică se aşteaptă: a) reducerea cererii de titluri; b) reducerea

ofertei de titluri; c) reducerea cursului dacă oferta de titluri este constantă; d) creşterea ofertei de
titluri; e) pesimism sporit din partea jucătorilor la bursă.

14)  Un surplus de euro pe piaţa valutară din România generează: a) deprecierea leului; b) creşterea
ratei dobânzii; c) scăderea ofertei de fonduri împrumutabile; d) creşterea cursurilor titlurilor
financiare; e) creşterea ratei inflaţiei.

1. Evaziunea fiscală determină:

a) o diminuare a PIB şi o scădere a încasărilor fiscale;

b) dezvoltarea agenţilor economici care fac evaziune mai mult decât a celor care nu fac evaziune;

c) creşterea eficienţei folosirii factorilor de producţie;

420 Piaţa monetară

d) o cale de împlinire a personalităţii;

e) ridicarea calităţii bunurilor economice produse.

2. Plasamentul financiar nu se realizează:

a) prin depozite de bani la unităţi bancare aducătoare de dobânzi;

b) prin cumpărarea la bursa a hârtiilor de valoare, în vederea obţinerii de câştig prin speculaţii
bursiere;

c) prin producţia de bunuri capital, prin construirea de uzine, drumuri etc.;

d) decât în ideea obţinerii unui venit mai mare în viitor;

e) perceperea dobânzii de către debitor de la posesorul disponibilităţilor băneşti.

3 În faza de boom economic prelungit:

a) se majorează rata dobânzii şi se impun restricţii suplimentare la credite;

b) se reduce rata dobânzii şi sporeşte volumul creditelor;

c) se majorează cheltuielile publice - de la bugetul de stat;

d) se reduce fiscalitatea;

e) se stimulează creşterea masei monetare prin emisiune monetară.

4. Şomajul voluntar este determinat de:

a) nivelul salariului de pe piaţa muncii;

b) întreruperea activităţii unei firme din lipsă de comenzi;

c) de imposibilitatea de a găsi un loc de muncă acceptând deliberat salariul curent adică salariul
acceptat de cei care lucrează;

d) de înlocuire a vechilor tehnici şi tehnologii cu altele noi precum şi de fuziune a unor firme care prin
aceasta restrâng locurile de muncă;

e)de progresele tehnico-economice deosebite, de criza energetică, sau importante fenomene social-
politice.

5 Analiza structurii consumului cu ajutorul bugetelor de familie arată că:

a) ponderea consumului de bunuri alimentare a crescut;

b) ponderea consumului de bunuri alimentare a scăzut;

421 Piaţa monetară

c) ponderea cheltuielilor de confort personal a scăzut;

d) ponderea cheltuielilor pentru servicii a scăzut;

e) ponderea cheltuielilor pentru ridicarea nivelului cultural a scăzut.

6. Banca "X" acordă un credit unui agent economic care doreşte să-şi extindă activitatea în
valoare de 300 milioane cu o rată a dobânzii de 20% şi cu un termen de rambursare de 5 ani
în rate egale. Să se determine suma plătită de agentul economic la sfârşitul celui de-al V-lea
an precum şi dobânda plătită pentru creditul împrumutat pentru întreaga perioadă.

a) 72 mil. şi 12 mil.;

b) 60 mil. şi 12 mil.;

c) 72 mil. şi 180 mil;

d) 12 mil. şi 300 mil.;

e) 300 mil. şi 300 mil.

7. Populaţia ocupată a unei ţări este de 9 milioane persoane şi reprezintă 80% din totalul
populaţiei apte de muncă. Să se determine numărul populaţiei apte demuncă.

a) 11.250.000;

b) 11.000.000;

c) 7.200.000;

d) 45.000.000;

e) 16.000.000.

8. Salariaţii unei firme au primit în anul 1999 salariul de 250.000 u.m. de

persoană; în anul 2000 indicele preţurilor a crescut cu 15% faţă de 1999. Ce salariu trebuie să
negocieze cu patronul firmei pentru a nu-şi modifica salariul real?

a) 287.500;

b) 575.000;

c) 475.000;

d) 350.000;

e) 450.000.
422 Piaţa monetară

9. Un cumpărător tranzacţionează la bursă 30 de acţiuni cu preţul de 700.000 u.m. Preţul

creşte până la scadenţă la 850.000 o.m. Agentul economic a pierdut sau a câştigat? Cât
anume?

a) a câştigat 150.000 u.m.;

b) a câştigat 4.500.000 u.m.;

c) a pierdut 150.000 u.m.;

d) a pierdut 4.500.000 u.m.;

e) a pierdut 150.000 u.m. şi a câştigat 4.500.000 u.m.

COMENTARII

1. Răspuns corect (pentru întrebare) "e" – Debitorul este agentul economic dator, cel care
împrumuta o sumă de bani tocmai pentru că nu are disponibilităţi băneşti. Dobândaeste percepută
de către creditor.

Răspunsurile "a", "b" incorecte – ele sunt modalităţi reale de plasament, căi prin care se face
acesta.

Răspunsul "d" incorect – reprezintă scopul real al plasamentelor.

3. Răspuns corect "a" – majorând rata dobânzii şi impunând restricţii la acordarea de credite se
frânează cererea de bunuri de consum şi investiţiile datorită faptului că asupra agenţilor economici
rămân mai puţini bani. Astfel se determină o dezvoltare ponderată a activităţii economice care nu
trebuie să atingă punctul în care să se producă o criză de supraproducţie mai gravă şi mai
păguboasă decât cea de subproducţie întrucât determina risipa de resurse.

Răspunsurile "b", "c", "d", "e" incorecte – ele reprezintă instrumente folosite în perioada de
recesiune pentru relansare economică.

4. Răspuns corect "a" v este propriu celor care decid în mod deliberat să înceteze să lucreze fie
pentru că apreciază că salariul este prea mic şi preferă timp liber să-şi însuşească o nouă meserie,
fie pentru că sunt în căutarea unui loc de muncă mai bine remunerată.

Răspunsul "b" incorect v reprezintă şomajul tehnic.

Răspunsul "c" incorect v reprezintă şomajul involuntar.

Răspunsul "d" incorect – reprezintă şomajul tehnologic.

Răspunsul "e" incorect – reprezintă şomajul structural.

5. Răspuns corect "b" – Pe fondul îmbunătăţirii calităţii şi a creşterii valorii

423 Piaţa monetară

nutritive alimentelor ponderea cheltuielilor pentru consum de bunuri alimentare a scăzut. Pe de altă
parte ştim că tendinţa salariului pe termen lung este să crească. Într-un venit mai mare creşterea
ponderii sau scăderea ponderii consumului nu înseamnă că valoarea absolută a consumului în venit
s-a modificat. De exemplu, dacă într-un venit (salariu) de 1.000.000 u.m. ponderea cheltuielilor
alimentare este de 70% ea reprezintă în valoare absolută 700.000 u.m.

Într-un venit (salariu) de 3.000.000 u.m. masa (valoarea absolută) de 700.000 u.m. reprezintăn
23,3%.

Răspuns "a" incorect – contrazice pe "b".

Răspunsurile "c", "d", "e" incorecte – creşte consumul acestora.

6. Rezolvare:

Analiza pe baza întocmirii unui tabel va simplifica calculele. Mai întâi ştim că agentul economic
restituie rate scadente egale, deci împărţim creditul la numărul de ani pentru care este împrumutată
suma şi aflăm rata scadentă anuală astfel:

Rata scadentă anuală = 300.000.000 u.m.: 5 ani = 60.000.000 u.m., apoi calculăm dobânda de 20%
pentru fiecare an la un credit, care se micşorează mereu cu fiecare rată anuală plătită:

Anul Credit nerambursat Dobânda anuală

D = Cxd’

Suma anuală de plată rata scadentă+dobânda

1 300.000.000 60.000.000 120.000.000

2 240.000.000 48.000.000 108.000.000

3 180.000.000 36.000.000 96.000.000

4 120.000.000 24.000.000 84.000.000

5 60.000.000 12.000.000 72.000.000

La sfârşitul celui de-al V-lea an va plăti suma de 72.000.000 u.m. aferentă ultimei rate scadente de
60.000.000 plus 12.000.000 dobânda.

D totală = Dl+D2+D3+D4+Ds = 60.000.000 + 48.000.000 + 36.000.000 + 24.000.000+ 12.000.000 =

180.000.000.

Răspuns corect: dobânda la credit pentru întreaga perioadă:180.000.000.

Suma plătită la sfârşitul celui de-al V-lea an: 72.000.000.

7. Rezolvare:
424 Piaţa monetară

Populaţia ocupată reprezintă 80% din totalul populaţiei apte de muncă care este de

9.000.000. Populaţia ocupată = populaţia aptă de muncă - populaţia care nu lucrează (şomeri).

Întrucât populaţia aptă de muncă reprezintă 80% din totalul populaţiei ocupate.

Populaţia aptă de muncă=9.000.000 / 80% x 100 = 11.250.000 persoane.

8. Rezolvare:

Sr = Sn / Ip. Din această formulă deducem salariul nominal:

Sn = Sr x Ip = 2.500.00 x 115/100 = 287.500 u.m.

Răspuns corect: salariul nominal trebuie să crească cu 37.500 astfel încât salariul real să nu se
modifice.

9. Rezolvare:

Cumpărătorul a mizat pe creşterea preţului şi a mizat bine întrucât acesta a crescut de la 700.00 la
850.000 pe acţiune, deci el a câştigat: 30 acţiuni x 150.000 u.m. = 4.500.000

1)     Banca Centrală: 1) reprezintă instituţia unică de emisiune, deţinând monopolul punerii în

circulaţie a biletelor de bancă, bancnote şi moneda divizionară; 2) este recunoscută drept bancă a
băncilor; 3) are rolul de a asigura stabilitatea monetară şi de a veghea la compatibilitatea acesteia
cu expansiunea monetară; 4) acordă credite pe termen scurt şi lung populaţiei;   5) conlucrează cu
Trezoreria, acordându-i, în cazuri bine justificate, creditele solicitate. a) (1,2,3,4,5); b) (2,3,4,5); c)
(1,3,5); d) (1,4,5); e) (1,2,3,5).

2)     Care dintre următoarele elemente este un exemplu de cvasi-bani?  a) moneda divizionară; b) o
carte de credit; c)  depozitele la vedere; d) baza monetară;  e) un depozit la termen.

3)     Oferta de monedă dintr-o economie este realizată de: a) instituţiile publice; b) Ministerul
Finanţelor; c) Trezorerie; d) Banca centrală şi băncile comerciale; e)bursa de valori.

4)     Băncile comerciale contribuie la expansiunea monetară: a) tipărind bani; b) acordând

credite; c) utilizându-şi rezervele de numerar pentru a satisface cererile de retrageri; d) vânzând
titluri de stat; e) atrăgând depozite.

5)     Băncile comerciale se deosebesc de alte instituţii financiare prin: a) sunt principalul finanţator al
statului; b) risc mare de faliment; c) capacitatea legală de a crea monedă scripturală; d) forma de
proprietate; e) faptul că îşi constituie rezerve pentru riscuri neprevăzute.
425 Piaţa monetară

6)     Dacă scade cursul titlurilor de valoare, cererea de monedă determinată de motivul

speculaţiei:a) creşte; b) scade; c) rămâne constantă; d) nu se poate preciza evoluţia acesteia,
informaţiile fiind insuficiente; e)a-d false.

7)     Creşterea ofertei de monedă determină: a) scăderea ratei dobânzii şi a cererii agregate; b)

creşterea ratei dobânzii şi a cererii agregate; c) scăderea ratei dobânzii şi creşterea cererii
agregate; d) creşterea ratei dobânzii şi scădererea cererii agregate; e) scăderea ratei dobânzii şi
menţinerea constantă a cererii agregate.

8)     Dacă oferta monetară este constantă, creşterea cererii de monedă determină: 1) reducerea
masei monetare din economie; 2) reducerea ratei dobânzii; 3) creşterea ratei dobânzii; 4) creşterea
masei monetare din economie; 5) menţinerea constantă a ratei dobânzii. a) (1,3,5); b (2,4); c)
(3,5); d) (3,4); e) (4,5)

9)     Procesul de acomodare monetară presupune: a) creşterea ofertei de monedă prin vânzarea de

titluri pe piaţa liberă de către Banca Centrală; b) creşterea cererii de monedă ca rezultat al creşterii
volumului tranzacţiilor;   c) creşterea ofertei de monedă prin achiziţia de către Banca Centrală a
titlurilor emise de stat; d) lipsa intervenţiei Băncii Centrale asupra masei monetare; e) reducerea
ofertei de monedă prin operaţiuni pe piaţa deschisă.

10) Atunci când rata rezervelor obligatorii se reduce (ceteris paribus), este de aşteptat ca:  a) masa
monetară să scadă; b) rata dobânzii la credite să crească; c) volumul creditelor acordate să
crească; d) multiplicatorul monedei de cont să se reducă; e) cantitatea de monedă scripturală
creată în sistemul bancar să scadă.

11) În operaţiunile de open-market, rata dobânzii: a) se formează liber pe piaţă; b) este fixată de
către banca centrală; c) este fixată de către băncile comerciale; d) este aceeaşi cu rata rescontului;
e) este aceeaşi cu coeficientul rezervei obligatorii.

12) Ce decizie va lua Banca Centrală dacă va aprecia că i se oferă prea multe hârtii de valoare spre
rescontare? a) va micşora rata rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale la banca centrală; b) va
emite monedă; c) va creşte rata rescontului; d) va micşora rata dobânzii; e) va restricţiona creditul.

13) Creşterea ratei rescontului determină una din următoarele evoluţii: a) creşte cererea pentru
investiţii întrucât creditele sunt mai ieftine; b) creşte masa de monedă scripturală creată prin
426 Piaţa monetară

acordarea de credite; c) creşte cursul obligaţiunilor pe piaţa financiară; d) scade volumul

investiţiilor în economie; e) a + b.

1.       O obligaţiune cu o valoare nominală de 20.000 u.m. aduce un venit fix anual
de 1400 u.m., la o rată a dobânzii de 7%. Dacă rata dobânzii creşte cu un punct
procentual, cursul obligaţiunii evoluează astfel:
a) creşte cu 12,5%;
b) creşte cu 25%;
c) scade cu 12,5%;
d) scade cu 12,000 u.m.;
e) nu se modifică.

REZOLVARE:

Cunoaştem următoarele date:

D=1400 u.m.;
Co=20.000 u.m. şi reprezintă valoarea nominală;
d'o=7%;
d' 1=7%+ 1 %=8%.
Trebuie să determinăm modificarea procentuală a cursului acestei obligaţiuni. Vom
utiliza relaţia: C=D / d', în care C este cursul obligaţiunii, D este venitul fix sau cuponul
obligaţiunii, iar d rata dobânzii.
Vom avea C1=1400 / 0,08=17.500 u.m.
Indicele cursului obligaţiunii va fi:
Ic = (17.500/20.000) x 100 = 87,5%, ceea ce echivalează cu o reducere a cursului cu
12,5% (87,5%-100%). Răspunsul corect este c.

2.       Cursul titlurilor fiduciare pe piaţa secundară depinde de numeroşi factori

economici şi extraeconomici, decisiv fiind în ultimă instanţă:
a) rata dobânzii;
b) raportul dintre cererea şi oferta de titluri;
c) inflaţia;
d) numărul societăţilor pe acţiuni;
e) productivitatea marginală.

Varianta corectă b) – piaţa secundară o constituie bursa a cărei problemă

fundamentală este formarea cursului ca o consecinţă a raportului dintre cererea şi oferta de
titluri. Dacă oferta de titluri creşte, scade preţul, dacă cererea de titluri creşte, creşte preţul.
Varianta a) incorectă – vizează piaţa monetară;
Variante incorecte c), d), e) nu influenţează direct cursul, ele sunt consecinţa unor
indicatori care influenţează indirect prin efectele de antrenare.

3.       Venitul adus de o obligaţiune este de 10.000 u.m. la o rată a dobânzii de 10%.

Dacă rata dobânzii creşte cu 25% cursul obligaţiunii în T1 faţă de To:
a) creşte cu 20.000 u.m.;
b) scade cu 20.000 u.m.;

 c) scade cu 12.500 u.m.;

d) creşte cu 12.500 u.m.;
427 Piaţa monetară

e) informaţiile sunt insuficiente, nu permit determinarea modificării absolute a

cursu1ui ob1igaţiunilor.

Rezolvare:
Venitul fix al obligaţiunii este dobânda la acţiunea respectivă:
În T0 = curs 0= venit fix / d’0=>C0=100.000/10%=100.000.
În T1=d’1=d’0+25% d’0=12,5% pentru a putea calcula C1 trebuie să calculăm cât
reprezintă rata dobânzii;
C1=venit fix/d’1=80.000;
Calculăm diferenţa de curs=C1-C0=-20.000;
Răspuns b = cursul scade cu 20.000

4.       Pe piaţa schimburilor valutare cursul operaţiunilor la termen este în general:

a) mai mic decât cursul1a vedere;
b) mai ridicat decât cursul1a vedere;
c) identic cu cel la vedere;
d) mai dinamic decât cursu1 la vedere;
e) mai ridicat decât cursu1 la vedere deoarece numai el este afectat de inflaţie

Varianta corectă b) – deoarece 1) există perspectiva de a creşte sau scade raportul

de schimb existent între diferite monede datorate inflaţiei şi 2) datorită dobânzii practicate pe
piaţa monetară. Suma rămâne disponibilă până la livrare, timp în care poate fi împrumutată pe
termen scurt pe piaţa monetară aducând dobândă

5.       Toate hârtiile de valoare sub formă de acţiuni şi obligaţiuni pot fi revândute

numai:
a) pe piaţa primară;
b) în perioada de boom economic;
c) emitentului;
d) la un curs superior valorii nominale;
e) pe piaţa secundară

Răspuns corect e. Hârtiile de valoare se revând pe piaţa financiară secundară, la

un curs format liber, pe baza cererii şi ofertei, curs ce poate fi mai mare, mai mic sau egal cu
valoarea nominală. Rezultă că răspunsurile a şi d nu sunt corecte. Hârtiile de valoare nu se revând
neapărat emitentului lor ci oricărei persoane fizice sau juridice care doreşte să le cumpere, deci
răspunsul c nu este corect. Perioada ciclului economic nu are nici o legătură cu întrebarea, deci b nu
este corect.

6.       În cadrul operaţiunilor bursiere la termen, cumpărătorul nu câştigă atunci

când cursul titlurilor:
a) scade;
b) creşte;
c) nu se modifică;
d) este mai mic decât rata dobânzii;
e) se formează în mod liber.

Răspuns corect a. Cumpărătorul pierde atunci când cursul titlurilor scade.

Explicaţia este simplă: când cumpără titlurile la termen, cumpărătorul nu trebuie să achit e pe loc
contravaloarea lor, ci la scadenţă. El speră ca până la scadenţă cursul să crească,
428 Piaţa monetară

urmând să le cumpere mai ieftin de la vânzător (la cursul prevăzut în contract) şi apoi să le revândă.
Dacă la scadenţă cursul este mai mic, el este obligat să plătească vânzătorului
cursul prevăzut în contract (mai mare), deci pierde diferenţa dintre cursul din contract şi
cursul la scadenţă.

7.       Plasamentul financiar nu se realizează:

a) prin depozite de bani la unităţi bancare aducătoare de dobânzi;
b) prin cumpărarea la bursa a hârtiilor de valoare, în vederea obţinerii de câştig prin speculaţii
bursiere;
c) prin producţia de bunuri capital, prin construirea de uzine, drumuri etc.;
d) decât în ideea obţinerii unui venit mai mare în viitor;
e) perceperea dobânzii de către debitor de la posesorul disponibilităţilor băneşti.

Răspuns corect (pentru întrebare) "e" – Debitorul este agentul economic dator,
cel care împrumuta o sumă de bani tocmai pentru că nu are disponibilităţi băneşti. Dobânda
este percepută de către creditor.
Răspunsurile "a", "b" incorecte – ele sunt modalităţi reale de plasament, căi prin
care se face acesta.
Răspunsul "d" incorect – reprezintă scopul real al plasamentelor.

8.       Un cumpărător tranzacţionează la bursă 30 de acţiuni cu preţul de 700.000

u.m. Preţul creşte până la scadenţă la 850.000 o.m. Agentul economic a pierdut sau a câştigat? Cât
anume?
a) a câştigat 150.000 u.m.;
b) a câştigat 4.500.000 u.m.;
c) a pierdut 150.000 u.m.;
d) a pierdut 4.500.000 u.m.;
e) a pierdut 150.000 u.m. şi a câştigat 4.500.000 u.m

Rezolvare:
Cumpărătorul a mizat pe creşterea preţului şi a mizat bine întrucât acesta a crescut de
la 700.00 la 850.000 pe acţiune, deci el a câştigat: 30 acţiuni x 150.000 u.m. = 4.500.000
Observaţie: Toate celelalte teste propuse ca o verificare finală în vederea admiterii se
vor rezolva după acest model.

1. Valoarea totală a bunurilor create într-o ţară este de 100 mld. u.m. (în preţul
factorilor), din care 20 mld. u.m. sunt folosite sub forma de capital circulant pentru
producţia altor bunuri în respectivul an. Capitalul fix folosit în economie este de 80
mld. u.m., durata medie de funcţionare fiind de 8 ani. Agenţii economici străini au
produs în această economie bunuri finale de 9 mld. u.m., iar agenţii economici
naţionali au produs în alte ţări bunuri evaluate la 7 mld. u.m. Rezultă că PIB şi PNN
au reprezentat (în mld.u.m.):
a) 80; 60;
b) 50; 40;
c) 60; 58;
d) 80; 68;
e) 40; 34
429 Piaţa monetară

Rezolvare:
Cunoaştem următoarele date:
PGB = 100 mld. lei;
Ci = 20 mld. lei;
Kf = 80 mld. lei, amortizabil în 8 ani;
SVABs = 7 mld. - 9 mld. = - 2 mld. lei;
Trebuie să calculăm PIB şi PNN.
Din formula PIB=PGB-Ci, rezultă cu uşurinţă PIB=80mld. Aşa cum ştim,
PNB=PIB+SVABs=80-2=78 mld. lei.
Pentru a determina PNN trebuie să aflăm consumul de capital fix, conform relaţiei:
CCF=Kf/t=80 mld./8 ani=10mld./an.
PNN=PNB-CCF, deci PNN=68 mld. lei; răspuns corect d.
2. Care dintre următoarele afirmaţii sunt false:
1) când creşte durata unei rotaţii a capitalului într-o anumită perioadă de timp, masa
profitului creşte;
2) diminuarea sensibilă a şomajului se realizează prin investiţii pentru crearea de noi
locuri de muncă;,
3) PIB poate fi mai mare, mai mic sau egal cu PNB;
4) orice creştere a indicelui general al preţurilor trebuie interpretată neapărat ca fiind
de natură inflaţionistă.
A=1+4 B=2+3 C=1+2+4 D=2+3+4
REZOLVARE:
Răspuns corect A. Când durata unei rotaţii a capitalului creşte, viteza de rotaţie
a acestuia scade şi masa profitului scade. De exemplu, dacă durata creşte de la 2 luni la 3
luni: firma va obţine producţie, respectiv profit de 4 ori pe an în loc de 6 ori , deci profitul
anual va fi mai mic. Referitor la varianta 4, nu orice creştere a preţurilor este inflaţionistă,
ci numai una generalizată. Chiar şi în condiţiile unei creşteri generalizate a preţurilor,
vorbim de inflaţie numai atunci când apare concomitent şi reducerea puterii de cumpărare
a banilor.
3. Dacă preţurile cunosc o reducere generalizată de 25%, puterea de cumpărare
a monedei:
a) creşte cu 25%;
b) scade cu 20%;
c) creşte cu 33,3%;
d) scade cu 18,7%
e) creşte cu 19,3%
REZ0LVARE:
Cunoaştem următoarele date: Ip=75%. Trebuie să aflăm indicele puterii de cumpărare.
Atenţie! Dacă preţurile scad cu 25% aceasta nu înseamnă că puterea de cumpărare creşte
cu 25%, deoarece în cazul preţurilor cei 25% se aplică pe nivelul mediu al preţului (P), pe
când în cazul puterii de cumpărare cei 25% se aplică pe puterea de cumpărare (Pc);
430 Piaţa monetară

evident 25 %P≠25%Pc. În cazul nostru, indicele puterii de cumpărare, Ipc=l/Ip, de unde

rezultă că acesta va fi Ipc=1/0,75=1,33, ceea ce înseamnă că puterea de cumpărare creşte
cu 33%, deci răspunsul corect este c.
4. Investiţiile nete în economie au drept consecinţă:
a) sporirea ofertei de bunuri materiale şi servicii;
b) înlocuirea echipamentului uzat fizic;
c) diversificarea producţiei şi reducerea calităţii bunurilor;
d) reducerea locurilor de muncă;
e) creşterea competitivităţii şi reducerea eficienţei exporturilor
REZOLVARE:
Răspuns corect a. Investiţiile nete se concretizează în creşterea capacităţilor de
producţie şi, în consecinţă, în creşterea ofertei de bunuri şi servicii. Înlocuirea
echipamentului uzat nu se finanţează din investiţiile nete, ci din amortizare. Amortizarea
este procesul prin care se recuperează sumele cheltuite cu achiziţionarea capitalului fix,
urmând ca aceste sume să fie utilizate pestru înlocuirea capitalului uzat. În ceea ce
priveşte celelalte variante, este evident că investiţiile conduc la creşterea numărului de
locuri de muncă şi la creşterea eficienţei economice şi a calităţii bunurilor
5. În condiţiile în care nu se iau în calcul relaţiile economice externe, economiile
şi investiţiile sunt în mod necesar mărimi egale:
a) la nivelul sectorului afacerilor;
b) la nivelul ramurilor economice;
c) la nivelul unei ţări;
d) la nivelul fiecărei întreprinderi;
e) toate alternativele sunt corecte
Rezzolvare:
Răspuns corect c. Dacă nu se iau în calcul relaţiile economice externe, economia
naţională apare ca un sistem izolat, fără legături cu alte ţări. În aceste condiţii, ea nu va
mai avea acces la surse externe de finanţare a investiţiilor (credite externe şi investiţii
directe ş.a.).Singura sursă de finanţare a investtiţiilor este dată de economiile din
interiorul ţării. La nivelul economiei naţionale, economiile şi investiţiile vor fi egale. În
schimb, la nivelul ramurilor sau unităţilor economice acest lucru nu este neapărat valabil.
Aceasta deoarece între unităţile economice şi ramurile economice (sectoarele economice)
pot exista legături reciproce de finanţare. De exemplu, o firmă are nevoie de bani pentru
investiţii şi acoperă această nevoie cu un credit bancar şi nu cu economiile proprii.
6. Dezvoltarea extensivă, spre deosebire de cea intensivă, se caracterizează,
respectiv este generată de:
a) creşterea mai rapidă a PIB în raport de cea a PGB;
b) creşterea mai lentă a PIB faţă de sporirea consumului intermediar;
c) creşterea mai puternică a PIB faţă de cea a populaţiei;
d) economisirea generală a resurselor;
e) creşterea PIB îndeosebi pe seama măririi cantităţii factorilor
431 Piaţa monetară

REZOLVARE:
Răspuns corect e. Dezvoltarea extensivă se face preponderent prin creşterea
cantităţii consumate din factorii de producţie; eficienţa economică în acest caz poate
cunoaşte orice evoluţie. În variantele a şi c, eficienţa creşte, în b scade, dar nu putem
afirma nimic cu privire la tipul de dezvoltare. Cum creşterea cantităţii consumate este
opusă economisirii generale (consum mai mic) a resurselor, nici răspunsul d nu este
correct.
7. În perioada curentă, venitul (V1) este de 1000 mld. şi creşte cu 25% faţă de
venitul din perioadă anterioară (Vo). Înclinaţia marginală spre consum este de 0,9 ,
iar rata consumului în perioada curentă este 80%. Sporul economiilor în perioada
curentă faţă de cea de bază, sporul viitor de venit ca, urmare a sporirii investiţiilor
nete (identic cu sporul economiilor) reprezintă (în mld. u.m.):
a) 10; 100;
b) 15; 150;
c) 20; 175;
d) 50; 500;
e), 20; 200
REZOLVARE:
Cunoaştem următoarele date:
V1=1000 u.m.; V1=1,25V0; c'=0,9; c1=80%.
Trebuie să determinăm ΔS şi ΔV.
Începem prin a calcula V0= V1 / 1,25 = 800 u.m.
Cum c' = 0,9, înseamnă că s = 0,1 şi k= 10.
Sporul economiilor este: ΔS=0,1xΔV, deci ΔS = 20 u.m. Sporul venitului este Δ V=
kΔS= 200u.m.
Răspunsul corect este e.
8. Rata consumului are o tendinţă de reducere atunci când:
a) venitul scade;
b) venitul rămâne constant;
c) rata economiilor scade;
d) creşte costul total global;
e) venitul creşte.
REZOLVARE:
Răspunsul corect: e) conform legii psihologice a înclinaţiei marginale spre
consum formulată de J.M. Keynes, atunci când creşte venitul, consumul creşte şi el dar
nu cu atât cu cât creşte venitul, ΔV>ΔC sau, ΔC<ΔV, asta înseamnă, ΔC/ΔV este pozitiv
dar subunitar, deci consumul care nu se reduce în mărime absolută scade doar ca pondere
într-un venit mai mare.
Cum V=C+S adică, consum+economii, rezultă că într-un venit crescut ponderea (rata)
consumului scăzând, va creşte cea a economiilor, deci varianta c este incorectă.
432 Piaţa monetară

Varianta d incorectă; consumul este funcţie de venit, costul pentru întreaga producţie
este dependent de cantitatea produs obţinută Q şi de costul unitar.
9. În momentul To volumul economiilor este de 200 mld. u.m. iar rata
consumului este de 75% în momentul T1 volumul economiilor este de 300 mld u.m.
iar rata consumului este de 70%.Înclinaţia marginală spre consum în perioada To –
T1 este:
a) 1/4;
b) 1/3;
c) 1/5;
d) 1/6;
e) ½
10. REZOLARE:

Rezolvare:
Ştim că V = C + S;
Calculăm mai întâi cât înseamnă din venit rata economiilor în valoare absolută în To şi T1:
T0 T1
Economii 200 300
Rată consum 75% 70%
Rată economii 25% 30%
Consum 600 700
Venit 800 1000

Înclinaţia marginală spre consum

c'=ΔC/ΔV=(C1-C0)/(V1 - V0)=(700-600)/( 1000-800)= 100/200=1/2 sau dacă C0/V0 =
0,25 => S0/V0 = 0,75 => 200/Vo = 0,75=> Vo= 800;
dacă C1/V1= 0,70 = S1/V1 = 0,30;
300/V1 = 0,3;
V1= 1000; ΔS = 100;
ΔV = 200; s = ΔS/ΔV = 100/200 = 1/2; c' = l-s = 1/2;
Răspuns corect ½

11. În condiţiile în care venitul creşte, următoarele afirmaţii sunt corecte:

a) rata consumului creşte;
b) consumul scade;
c) consumul nu se modifică;
d) rata consumului scade;
e) creşterea economiilor este egală cu creşterea consumului.
REZOLVARE:
Răspuns corect d. Conform legii psihologice fundamentale, formulată de
J.M.Keynes, când venitul creşte, consumul creşte mai încet decât creşte venitul, iar
economiile cresc mai rapid. Cunoaştem că rata consumului (e) se determină ca un raport
433 Piaţa monetară

între consum şi venit. Dacă venitul creşte, indicele venitului (Iv) este superior indicelui
consumului (IC). În consecinţă, indicele ratei consumului (Ic) egal cu raportul dintre
indicele consumului şi cel al venitului, este subunitar: Ic=IC /Iv<l, ceea ce înseamnă că
rata consumului scade. În mod evident, conform acţiunii aceleiaşi legi, toate celelalte
variante de răspuns sunt greşite.
12. Când creşte ponderea consumului intermediar în valoarea produsului global
brut:
a) creşte eficienţa de ansamblu a economiei;
b) scade eficienţa de ansamblu a economiei;
c) eficienţa de ansamblu a economiei rămâne neschimbată;
d) creşte exportul net;
e) amortizarea capitalului fix creşte
REZOLVARE:
Răspuns corect b. Cunoaştem că PGB=PIB+Ci, în care prin Ci am notat consumul
intermediar. Când ponderea Ci în PGB creşte, înseamnă că raportul Ci/PGB creşte.
Consumul intermediar exprimă consumul de bunuri şi servicii pentru a obţine alte bunuri
şi servicii. Dacă Ci/PGB creşte înseamnă că o unitate PGB este obţinută cu un efort din
ce în ce mai mare. Deci creşte consumul pe unitate de rezultat, ceea ce înseamnă că
eficienţa economic scade. Reducerea eficienţei economice este evidenţiată şi de reducerea
ponderii PIB în PGB, concomitentă cu creşterea ponderii consumului intermediar (pentru
că Ci/PGB+PIB/PGB=1). Raportul PIB/PGB este un raport de tip effect/efort asemănător
întrucâtva raportului dintre profit şi cifra de afaceri la nivelul firmei (Pr/CA). Cu cât acest
raport este mai mic, cu atât eficienţa economică este mai mică.
13. Analiza structurii consumului cu ajutorul bugetelor de familie arată că:
a) ponderea consumului de bunuri alimentare a crescut;
b) ponderea consumului de bunuri alimentare a scăzut;
c) ponderea cheltuielilor de confort personal a scăzut;
d) ponderea cheltuielilor pentru servicii a scăzut;
e) ponderea cheltuielilor pentru ridicarea nivelului cultural a scăzut

REZOLVARE:

14. . Volumul economiilor constituie rezultatul comportamentului colectiv al:

a) întreprinzătorilor individuali;
b) băncilor;
c) agenţilor economici publici şi privaţi;
d) consumatorului individual;
e) administraţiilor private şi publice
REZOLVARE:
Răspuns corect d. Venitul ajuns la nivelul unei unităţi economice se transformă
în consum şi economii. Consumatorii economisesc o parte din venit în vederea obţinerii
unor venituri suplimentare cu care să finanţeze un consum viitor. Economiile menajelor
434 Piaţa monetară

pot fi privite din această perspectivă ca o sacrificare a consumului prezent în favoarea

unui consum viitor. Întreprinzătorii sunt cei care realizează investiţii, adică cei care
cumpără bunuri şi servicii (maşini, echipamente ş.a.) pentru activitatea economică şi
pentru a obţine profit. Aceste "cumpărături" ale întreprinzătorilor sunt finanţate din
economii, motiv pentru care afirmăm că economiile sunt egale cu investiţiile la nivelul
unei ţări.
15. Investiţiile cresc în perioada To – T1 cu 25%, ajungând la 500 mil. u.m.;
dacă în aceeaşi perioadă sporul venitului a fost de 400 u.m., multiplicatorul
investiţiilor este:
a) 3,2; .
b) 4;
e) 1/3,2;
d) 1/4;
e) 1,25
REZOLVARE:

1. Recapitulare
2. Incidenţa inflaţiei importate va fi cu atât mai mare cu cât:
a) elasticitatea cererii pentru bunurile importate va fi mai mare;
b) ponderea bunurilor importate în totalul bunurilor cerute va fi
mai mică;
c) inflaţia interna este mai mare;
d) elasticitatea cererii în raport de preţurile bunurilor importate va
fi mai mică;
e) nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect.

Răspuns corect d. Dacă cererea pentru bunurile de import este

inelastică, la o creştere a preţurilor acestor bunuri cantitatea cerută
scade mai puţin decât creşte preţul; în consecinţă, veniturile
importatorilor, care se calculează ca un produs între preţ şi
cantitatea vândută, vor creşte. De aceea, este avantajos pentru
importatori să reacţioneze la creşterea preţurilor externe prin
creşterea preţurilor pe piaţa internă; inflaţia se va accentua. De
asemenea, creşterea preţurilor externe va fi resimţită cu atât mai
435 Piaţa monetară

mult pe piaţa internă, cu cât ponderea bunurilor importate în totalul

bunurilor de pe piaţă este mare; deci varianta b nu este corectă.
3. În economia de piaţă, bursa asigură:
a) creşterea ratei dobânzii în economie;
b) transferarea operativă a capitalurilor individuale de la o firmă la
alta;
c) cresterea nivelului de trai;
d) reducerea rolului economic al statului;
e) îmbunătăţirea cursului de schimb al monedei naţionale.
Răspuns corect: b, deoarece reprezintă însăşi una atribuţiile
bursei, prin care acesta îşi justifică existenţa;
a) incorect – rata dobânzii se stabileşte pe piaţa monetară şi nu la
bursă;
c) incorect – creşterea nivelului de trai se asigură în primul rând de
către dezvoltarea economiei, de creşterea productivităţii;
d) incorect – deşi în economia de piaţă rolul statului a scăzut
simţitor, în ceea ce priveşte piaţa capitalurilor deoarece pe această
piaţă circulă valori foarte mari sub forma hârtiilor de valoare, dar
care reprezintă valori reale, există riscul lansării unor hârtii fără
acoperire ceea ce ar avea consecinţe foarte grave.Pentru a evita
acest lucru, s-a constituit, la noi, Comisia Naţională de Evaluare a
Bunurilor Mobiliare, în 1994. Ea are ca atribuţii chiar aprobarea
funcţionării bursei de valori şi controlează activitatea ei.
e) incorect – cursul de schimb al monedei este dat de mai mulţi
factori printre care cel mai important este raportul dintre cererea şi
oferta de diferiţi bani naţionali alături de puterea de cumpărare a
monedei
4. În faza de recesiune a ciclului economic se recomandă:
a) reducerea investiţiilor;
b) reducerea ratei dobânzii şi a fiscalităţii;
436 Piaţa monetară

c) reducerea duratei zilei de lucru;

d) creşterea ratei dobânzii şi a fiscalităţii;
e) creşterea exporturilor şi reducerea indemnizaţiei de şomaj
Varianta corectă: b) – aplicând impozite pe venit şi taxe pe
consum mai mici, rămân mai multe venituri la îndemâna agenţilor
economici încurajând consumul (deci cererea) şi investiţiile -
condiţii indispensabile relansării economiei, depăşirii fazei de
recesiune;
a) incorectă – reducerea investiţiilor micşorează oferta-economia
scade;
c) incorectă – durata zilei de lucru scăzând, producţia deci oferta
scad, nivelul de dezvoltare al economiei scade;
d) incorectă – este inversul lui b cu consecinţele aferente;
e) incorectă – ambele determină scăderea cererii interne cu
influenţă negativă asupra nivelului de trai şi al economiei.
5. Rata consumului are o tendinţă de reducere atunci când:
a) venitul scade;
b) venitul rămâne constant;
c) rata economiilor scade;
d) creşte costul total global;
e) venitul creşte.
Răspunsul corect: e) conform legii psihologice a înclinaţiei
marginale spre consum formulată de J.M. Keynes, atunci când
creşte venitul, consumul creşte şi el dar nu cu atât cu cât creşte
venitul, ΔV>ΔC sau, ΔC<ΔV, asta înseamnă, ΔC/ΔV este pozitiv
dar subunitar, deci consumul care nu se reduce în mărime absolută
scade doar ca pondere într-un venit mai mare.
Cum V=C+S adică, consum+economii, rezultă că într-un venit
crescut ponderea (rata) consumului scăzând, va creşte cea a
economiilor, deci varianta c este incorectă.
437 Piaţa monetară

Varianta d incorectă; consumul este funcţie de venit, costul

pentru întreaga producţie este dependent de cantitatea produs
obţinută Q şi de costul unitar.
6. Dacă preţurile cunosc o reducere generalizată de 25%, puterea
de cumpărare a monedei:
a) creşte cu 25%;
b) scade cu 20%;
c) creşte cu 33,3%;
d) scade cu 18,7%
e) creşte cu 19,3%
. Cunoaştem următoarele date: Ip=75%. Trebuie să aflăm indicele
puterii de cumpărare.
Atenţie! Dacă preţurile scad cu 25% aceasta nu înseamnă că
puterea de cumpărare creşte cu 25%, deoarece în cazul preţurilor
cei 25% se aplică pe nivelul mediu al preţului (P), pe când în cazul
puterii de cumpărare cei 25% se aplică pe puterea de cumpărare
(Pc); evident 25 %P≠25%Pc. În cazul nostru, indicele puterii de
cumpărare, Ipc=l/Ip, de unde rezultă că acesta va fi
Ipc=1/0,75=1,33, ceea ce înseamnă că puterea de cumpărare creşte
cu 33%, deci răspunsul corect este c.
7. La un produs global brut de 10.000 miliarde de lei şi la un
consum de capital fix egal cu 4.000 miliarde de lei, consumul
intermediar este:
a) egal cu 4.000 miliarde lei;
b) egal cu 6.000 miliarde lei;
c) mai mic de 6.000 miliarde lei;
d) mai mare de 6.000 miliarde lei;
e) egal cu 2.000 miliarde lei
Cunoaştem următoarele date:
PGB=10.000 mld.; CCF=4000 mld.
438 Piaţa monetară

Trebuie să găsim informaţii cu privire la consumul intermediar.

Atenţie! Nu confundaţi consumul intermediar cu consumul de
capitai fix. Consumul intermediar cuprinde bunurile consumate
pentru producerea altor bunuri (în general, capitalul circulant), iar
consumul capitalului fix se referă la capitalul consumat şi
amortizat în perioada de calcul.
Cunoaştem că PGB=PIB+Ci, iar PIB=PIN+CCF. Din aceste relaţii
rezultă că PGB=PIN+CCF+Ci, adică 10.000=PIN+Ci+4000, de
unde rezultă că Ci este mai mic de 6000
mld., deci răspunsul corect este c
8. Se cunosc următoarele informaţii cu privire la piaţa bunurilor
dintr-o ţară: rata consumului este de 80%, valoarea bunurilor
produse în ţară este de 1 mil. u.m. lnvestitiile nete sunt de
300.000 u.m., exporturile de 400.000 u.m., importurile de
390.000 u.m. Pe baza acestor informaţii rezultă că piaţa
bunurilor se caracterizează prin:
a) echilibru;
b) dezechilibru de presiune de 110.000 u.m.;
c) dezechilibru de absorbţie de 110.000 u.m.;
d) absorbţie pe termen lung, presiune pe termen scurt;
e) presiune pe termen lung; absorbtie pe termen scurt.
Cunoaştem următoarele date: c=80%=C/V; În cazul nostru venitul
este PIN. Valoarea bunurilor realizate în ţară (PIN)=1 mil. de lei;
In=300.000;
EXP=400.000;
IMP=390.000.
Trebuie să decidem dacă pe piaţă există presiune sau absorbtie. În
consecinţă trebuie să determinăm cererea agregată şi oferta
agregată şi să le comparăm între ele. După cum ştiţi,
cererea globală este: CG=C+In+EXP iar oferta globală este
439 Piaţa monetară

OG=PIN+IMP; Calculând vom avea: CG=0,8 mil. + 300.000 +

400.000 =1,5 mil.; OG=1 mil.+390.000= 1,390 mil.
Observaţi că cererea este mai mare decât oferta cu 110.000, ceea
ce înseamnă că pe piaţă există absorbţie în valoare de 110.000;
Răspunsul corect este c.
9. . Din oferta de muncă nu fac parte:
a) cei apţi de muncă;
b) funcţionarii publici;
c) cadrele didactice din învăţământul particular;
d) şomerii;
e) studenţii.
Varianta corectă e) – condiţia pentru ca o muncă să devină ofertă
este ca ea să fie plătită, retribuită. Din acest motiv, studenţii care
prestează munci utile dar gratuite nu intră în ofertă.
Variantele a), b), c) incorecte întrucât categoriile enumerate fac
parte din oferta de muncă pentru că sunt retribuite.
Varianta d) incorectă – pe perioada lipsei totale de activitate
şomerul nu face parte din ofertă
10. Posesorul muncii salariate este remunerat în raport cu:
a) cantitatea muncii
b) calitatea muncii
c) vârsta sa;
d) eficienţa activităţii sale;
A=a+b+c B=d C=a+b+d D=a+b+c+d
Răspuns corect C. Munca este remunerată în funcţie de cantitatea,
calitatea şi eficienţa muncii. După cum cunoaşteţi, salariul depinde
hotărâtor de productivitatea muncii.
Vârsta nu este un criteriu în stabilirea salariului (de exemplu, dacă
o femeie casnică se angajează la vârsta de 40 de ani, ea nu va primi
440 Piaţa monetară

un salariu mai mare decât o tânără de 20 de

ani cu o ocupaţie echivalentă numai datorită vârstei)
10.În momentul To volumul economiilor este de 200 mld. u.m.
iar rata consumului este de 75% în momentul T1 volumul
economiilor este de 300 mld u.m. iar rata consumului este de
70%. Înclinaţia marginală spre consum în perioada To –T1
este:
a) 1/4;
b) 1/3;
c) 1/5;
d) 1/6;
e) ½
Rezolvare:
Ştim că V = C + S;
Calculăm mai întâi cât înseamnă din venit rata economiilor în valoare
absolută în To şi T1:
T0 T1
Economii 200 300
Rată consum 75% 70%
Rată economii 25% 30%
Consum 600 700
Venit 800 1000
11.
Înclinaţia marginală spre consum
c'=ΔC/ΔV=(C1-C0)/(V1 - V0)=(700-600)/( 1000-800)=
100/200=1/2 sau dacă C0/V0 =
0,25 => S0/V0 = 0,75 => 200/Vo = 0,75=> Vo= 800;
dacă C1/V1= 0,70 = S1/V1 = 0,30;
300/V1 = 0,3;
V1= 1000; ΔS = 100;
441 Piaţa monetară

ΔV = 200; s = ΔS/ΔV = 100/200 = 1/2; c' = l-s = 1/2;

Răspuns corect 1/2.

12. Următoarele măsuri anticriză favorizează şi reducerea

şomajului:
a) creşterea cheltuielilor publice;
b) creşterea fiscalităţii;
c) creşterea ratei dobânzii;
d) frânarea investiţiilor;
e) reducerea cheltuielilor publice

Varianta corectă a) – prin majorarea cheltuielilor publice

efectuată de la bugetul
de stat - chiar printr-o emisiune monetară suplimentară, se măreşte
cererea globală, ceea ce incită la mărirea ofertei. Pentru a mări
oferta, producătorii fac angajări suplimentare de forţă de muncă,
ceea ce reduce şomajul.
Varianta b) este incorectă deoarece creşterea fiscalităţii reduce
cererea din cauza taxelor mari şi a unui venit mai mic, acest lucru
influenţând oferta, întreprinzătorii îşi reduc activitatea şi
concediază forţa de muncă agravând şomajul.
Varianta c) incorectă – în cazul creşterii ratei dobânzii, deci a
preţului creditului şi al frânării investiţiilor, când producătorii
procedează într-o manieră similară variantei b.
Varianta e) incorectă – reducerea cheltuielilor publice acţionează
în acelaşi sens, dar prin venitul cumpărătorilor care scade şi de data
aceasta ofertă este nesatisfăcută, producătorii, reacţionând în
concecinţă prin restrângere de activitate - concedieri şi creşterea
şomajului.
442 Piaţa monetară

13. La o sporire a salariului real cu 10% şi la o creştere a

preţurilor bunurilor de
consum cu 20%, salariul nominal:
a) creşte cu 32%;
b) creşte cu 132%;
c) scade cu 18,5%;
d) scade cu 118,5%;
e) nu se modifică.
Răspuns corect a. Indicele salariului real este 110%, iar indicele
preţurilor este 120%. Indicele salariului nominal este produsul lor:
1,1 x 1,2 x 100 = 132%, ceea ce înseamnă că salariul nominal
creşte cu 32%
14. Atunci când salariul real şi preţurile bunurilor de consum
cresc, salariul
nominal:
a) creşte mai puţin decât salariul real;
b) scade;
c) creşte mai mult decât preţurile bunurilor de consum;
d) nu se modifică;
e) creşte mai puţin decât preţurile bunurilor de consum.
Răspuns corect c. Salariul real (SR) este raportul dintre salariul
nominal (SN) şi nivelul mediu al preţurilor (P): SR=SN/P. Când
preţurile cresc, pentru ca salariul real să crească, trebuie că
dinamica salariului nominal să depăşească dinamica preţurilor.
14. Indexarea salariilor şi pensiilor este o măsură:
a) de protecţie împotriva scăderii puterii de cumpărare;
b) de creştere economică intensivă;
c) de diminuare a veniturilor;
d) de natură să mărească puterea de cumpărare a banilor;
e) de economisire a resurselor.
443 Piaţa monetară

Răspuns corect a. Indexarea salariilor exprimă creşterea acestora

din cauz a creşterii preţurilor, a inflaţiei. În principiu, indexarea
salariilor se face într-un procent mai mic decât rata inflaţiei.
Practica economică demonstrează că indexarea salariilor conduce
de cele mai multe ori la creşterea preţurilor (datorită creşterii masei
monetare) şi nu la reducerea lor. Indexarea poate fi privită ca o
măsură antiinflaţionistă propriu-zisă dacă determină statul să
renunţe la finanţarea deficitului bugetar prin emisiune monetară
(din cauza indexării, deci creşterii dobânzilor la datoria publică).
Cum de cele mai multe ori nu se întâmplă aşa, putem concluziona
că indexarea este în primul rând o măsură de protecţie a populaţiei.
15. La o dobândă plătită de 100.000 u.m. pe trei luni
corespunzător unei rate anuale a dobânzii de 20%, creditul
obţinut este de:
a) 1 mil.;
b) 2 mil.;
c) 10 mil.;
d) 8 mil.;
e) 16 mil.
Răspuns corect b. Cunoaştem următoarele date: dobânda plătită
(Dp) este de 100.000 pentru trei luni, în condiţiile unei rate a
dobânzii anuale (d') de 20%. Conform formulei de deterrninare a
dobânzii: D=C x d' x n va rezultă că: 100.000=C x 0,2 x (3/12), de
unde C = 2.000.000 u.m
16. Factorul decisiv pentru formarea cursului titlurilor este:
a) productivitatea marginală;
b) numărul societăţilor pe acţiuni;
c) raportul dintre cererea şi oferta de titluri;
d) rata dobânzii;
e) inflaţia.
444 Piaţa monetară

Răspuns corect c. Cursul titlurilor de valoare se mai numeşte

preţul lor şi se formează în primul rând pe baza raportului dintre
cererea şi oferta de titluri (la fel cum se
formează un preţ de echilibru pe piaţa bunurilor şi serviciilor).
Productivitatea marginală a factorilor de producţie este importantă
pentru eficienţa unei firme, şi eventual, dacă acea firmă este cotată
la bursă, pentru cursul titlurilor emise de ea. Dar influenţa
productivităţii acţionează astfel: productivitate mare înseamnă
eficienţă mare, profit ridicat, titluri atractive, deci cerere mare şi
curs mare. Observaţi cum productivitatea acţionează tot prin
intermediul mecanismului cererii şi ofertei, deci răspunsul a este
incorect. Rata şomajului ar putea influenţa cursul titlurilor astfel:
şomaj mare, putere de cumpărare mică, cerere mică de titluri;
influenţa este tot prin cerere, aşa că răspunsul b este incorect. Rata
inflaţiei influenţează titlurile tot prin cerere şi ofertă. Astfel, o
inflaţie mare face ca mediul de afaceri să devină mai incert, riscul
să fie mai mare, deci cererea de titluri mai mică; răspunsul e este
incorect. Rata dobânzii arată venitul alternativ pe care l-am obţine
dacă ne-am depune banii la bancă şi nu iam investi în titluri de
valoare. Cu cât rata dobânzii este mai mare, cu atât mai mică este
tentaţia de a cumpăra titluri de valoare, deci cererea de titluri va fi
mai mică. Pe de altă parte, oferta va creşte pentru că o parte din
deţinătorii de titluri vor dori să le preschimbe în bani, pentru a
depune banii în bănci. Prin urmare şi rata dobânzii acţionează tot
prin cerere şi oferta, astfel că răspunsul d este incorect.
1 7. Volumul economiilor constituie rezultatul
comportamentului colectiv al:
a) întreprinzătorilor individuali;
b) băncilor;
c) agenţilor economici publici şi privaţi;
445 Piaţa monetară

d) consumatorului individual;
e) administraţiilor private şi publice
Răspuns corect d. Venitul ajuns la nivelul unei unităţi economice
se transform în consum şi economii. Consumatorii economisesc o
parte din venit în vederea obţinerii unor venituri suplimentare cu
care să finanţeze un consum viitor. Economiile menajelor pot fi
privite din această perspectivă ca o sacrificare a consumului
prezent în favoarea unui consum viitor. Întreprinzătorii sunt cei
care realizează investiţii, adică cei care cumpără bunuri şi servicii
(maşini, echipamente ş.a.) pentru activitatea economică şi pentru a
obţine profit. Aceste "cumpărături" ale întreprinzătorilor sunt
finanţate din economii, motiv pentru care afirmăm că economiile
sunt egale cu investiţiile la nivelul unei ţări.
18. Dintre măsurile antiinflaţioniste de diminuare şi control a
inflaţiei fac parte:
a) acordarea de compensaţii de către stat;
b) stimularea creditului de consum;
c) indexarea veniturilor populaţiei;
d) echilibrarea bugetului de stat şi a balanţei de plăţi externe;
e) subvenţionarea preţurilor unor produse
Răspuns corect d. Prin echilibrarea bugetului de stat se elimină
cea mai importantă cauză a inflaţiei: deficitul bugetar, pe care
statul îl acoperea prin emisiune
monetară.
Atentie! Echilibrarea bugetului de stat nu este acelaşi lucru cu
acoperirea sa prin emisiune monetară. Diferenţa este asemănătoare
cu felul în care am rezolva problema unei
găuri într-o pătură. Putem să punem un petic (deci să emitem
monedă) sau să ţesem gaura (să eliminăm deficitul). Reducerea sau
eliminarea deficitului se face prin creşterea veniturilor
446 Piaţa monetară

statului şi reducerea cheltuielilor, sau, şi mai bine, prin creşterea

mai rapidă a veniturilor faţă de cheltuieli. Celelalte variante de
răspuns determină creşterea masei monetare. Astfel,
acordarea de compensaţii de către stat (a) conduce la creşterea
veniturilor populaţiei, deci a masei monetare. La fel, extinderea
creditului de consum (b), deoarece se creează în acest fel
putere de cumpărare (prin intermediul creditului) şi creşte cererea
pe piaţă. Ori noi ştim că inflaţia reprezintă în ultimă instanţă o
cerere de bunuri nesatisfăcută. Despre indexare am discutat puţin
mai sus, deci nu mai revenim. Subvenţionarea preţurilor unor
produse măreşte cheltuielile statului (afectează negativ deficitul
bugetar) şi stimulează consumul (deoarece permite firmelor să
vândă pe piaţă la un preţ inferior CTM-ului), deci răspunsul e nu
este Corect.
19. În faza de recesiune economică, guvernele încurajează:
a) creşterea fiscalităţii;
b) investiţiile;
c) sporirea ratei dobânzii;
d) excedentul bugetar;
e) importurile.
Răspuns corect b. Recesiunea este o stare negativă a economiei
naţionale, caracterizată de reducerea PIB şi scăderea nivelului de
trai general. De aceea, guvernul trebuie să intervină pentru a ajuta
economia să depăşească această fază, iar intervenţia este orientată
mai ales către stimularea investiţiilor. Scopul urmărit este ca
investiţiile, prin efectul lor de antrenare (multiplicatorul
investiţiilor) să conducă la creşterea veniturilor în economie şi la
creşterea gradului de ocupare. Pentru a stimula investiţiile se poate
acţiona prin reducerea ratei dobânzii reducerea fiscalităţii sau
creşterea cheltuielilor publice. Deci variantele a, b şi d nu sunt
447 Piaţa monetară

corecte. Creşterea importurilor nu este o soluţie decât dacă se

importă bunuri pentru producţie. Altfel, dacă importăm bunuri de
consum, ele sunt o alternativă la bunurile indigene şi frânează
dezvoltarea productiei naţionale. Pe de altă parte, importurile
pentru consum "consumă" valuta de care dispune ţara fără a crea
alta în loc şi creează presiuni în sensul devalorizării monedei
naţionale, devalorizare care poate conduce la inflaţie şi la
agravarea recesiunii. Prin urmare variantă e nu este corectă.
20. La un împrumut de 100 mil. u.m., contractat pe cinci ani cu
o rată anuală a dobânzii de 20%, împrumut rambursabil în
tranşe egale anuale şi în regim de dobândă simplă, dobânda
încasată de creditor în cel de-al patrulea an a fost de:
a) 8 mil. u.m.;
b) 12 mil. u.m.;
c) 20 mil. u.m.;
d) 48 mil. u.m.;
e) 24 mil. u.m.
Răspuns corect a. Vom rezolva problema cu ajutorul următorului tabel:
Suma
Valoarea Valoarea anuală
Creditul Dobânda
An restituită rămsă de
(mil. (mil.
ul (mil. de restituit plată
u.m.) u.m.)
u.m.) (mil. u.m.) (mil.
u.m.)
1 100 20 100 20 40
2 100 20 80 16 36
3 100 20 60 12 32
4 100 20 40 8 28
5 100 20 20 4 24

Valoarea restituită anual mai poartă numele de amortizarea

448 Piaţa monetară

creditului şi se determină ca un raport între valoarea creditului şi

numărul de ani: 100/5=20 mil. u.m./an. Valoarea
rămasă se determină că diferenţă între valoarea creditului şi suma
restituită până în momentul determinării (100-20, apoi 80-20
ş.a.m.d.). Dobânda este suma de bani pe care debitorul o
plăteşte creditorului pentru suma de bani pe care o utilizează. În
primul an, debitorul utilizează 100 mil. u.m. ai creditorului, deci va
plăti dobânda pentru 100 mil. u.m.:
D1=100x0,2=20 mil. u.m. În cel de-al doilea an, debitorul
utilizează doar 80 mil. u.m. ale creditorului, pentru că 20 mil. u.m.
a rambursat deja. El va plăti dobânda doar pentru 80
mil.um.: D=80x0,2=16 mil.u.m. ş.a.m.d. Dobânda plătită în al
patrulea an va fi, conform
tabelului, de 8 mil. u.m
21. Toate hârtiile de valoare sub formă de acţiuni şi obligaţiuni
pot fi revândute numai:
a) pe piaţa primară;
b) în perioada de boom economic;
c) emitentului;
d) la un curs superior valorii nominale;
e) pe piaţa secundară.
Răspuns corect e. Hârtiile de valoare se revând pe piaţa financiară
secundară, la un curs format liber, pe baza cererii şi ofertei, curs ce
poate fi mai mare, mai mic sau egal cu valoarea nominală. Rezultă
că răspunsurile a şi d nu sunt corecte. Hârtiile de valoare nu se
revând neapărat emitentului lor ci oricărei persoane fizice sau
juridice care doreşte să le cumpere, deci răspunsul c nu este corect.
Perioada ciclului economic nu are nici o legătură cu întrebarea,
deci b nu este corect.
449 Piaţa monetară

22. În evoluţia ciclică a economiilor, rolul determinant revine:

a) nivelului dezvoltării economice;
b) politicilor economice ale guvernelor;
c) modului specific de evoluţie al eficienţei utilizării factorilor de
producţie;
d) unor evenimente sociale şi politice neaşteptate;
e) raportului dintre inflaţie şi şomaj.
Răspuns corect c. La baza fluctuaţiilor cic1ice ale activităţii
economice se află, aşa cum afirmă şi K eynes, evoluţia eficienţei
utilizării factorilor de producţie. Astfel, există perioade în care
eficienţa acestora creşte şi determină expansiunea economiei (cum
s-a întâmplat cu economia mondială odată cu descoperirea
calculatoarelor) şi perioade în care eficienţa stagnează sau scade şi
conduce la criză şi recesiune. Nivelul dezvoltării
economice este mai degrabă rezultat decât cauză a fluctuaţiilor
cic1ice (răspunsul a este incorect). Politicile economice urmăresc
atenuarea undelor ciclului economic şi corectarea
dezechilibrelor, dar nu determină fluctuaţii ciclice, deci b este
incorect. Evoluţiile neaşteptate determină fluctuaţii înt âmplătoare,
nu ciclice, deci d este incorect. Răspunsul e nu are legătură cu
întrebarea.
23. În cadrul operaţiunilor bursiere la termen, cumpărătorul
nu câştigă atunci
când cursul titlurilor:
a) scade;
b) creşte;
c) nu se modifică;
d) este mai mic decât rata dobânzii;
e) se formează în mod liber.
450 Piaţa monetară

Răspuns corect a. Cumpărătorul pierde atunci când cursul

titlurilor scade. Explicaţia este simplă: când cumpără titlurile la
termen, cumpărătorul nu trebuie să achit e pe loc contravaloarea
lor, ci la scadenţă. El speră ca până la scadenţă cursul să crească,
urmând să le cumpere mai ieftin de la vânzător (la cursul prevăzut
în contract) şi apoi să le revândă. Dacă la scadenţă cursul este mai
mic, el este obligat să plătească vânzătorului cursul prevăzut în
contract (mai mare), deci pierde diferenţa dintre cursul din contract
şi cursul la scadenţă.
24. În condiţiile în care salariul real creşte mai încet decât
cresc preţurile bunurilor de consum, salariul nominal:
a) creşte mai repede decât preţurile;
b) creşte mai încet decât preţurile;
c) creşte mai încet decât salariul real;
d) creşte în acelaşi ritm cu preţurile;
e) nu se modifică.
Varianta corectă a) – Salariul real şi preţul sunt invers
proporţionale. Salariul real şi cel nominal evoluează în acelaşi sens
dar nu obligatoriu în acelaşi ritm. Dacă avem un
câştig în salariul real, dar mai mic decât preţul, atunci obligatoriu
salariul nominal trebuie să crească mai repede decât preţul, pentru
a compensa consecinţele creşterii preţurilor asupra salariului real.
Variantele b), c) incorecte – accentuează decalajele.
Varianta d) incorectă – se menţine salariul la acelaşi nivel.
Variantă e) incorectă v dacă salariul nominal nu se modifică şi
preţurile bunurilor de consum cresc, atunci salariul real scade.
25. În economia de piaţă, bursa asigură:
a) creşterea ratei dobânzii în economie;
b) transferarea operativă a capitalurilor individuale de la o firmă la
alta;
451 Piaţa monetară

c) cresterea nivelului de trai;

d) reducerea rolului economic al statului;
e) îmbunătăţirea cursului de schimb al monedei naţionale
Răspuns corect: b, deoarece reprezintă însăşi una atribuţiile
bursei, prin care acesta îşi justifică existenţa;
a) incorect – rata dobânzii se stabileşte pe piaţa monetară şi nu la
bursă;
c) incorect – creşterea nivelului de trai se asigură în primul rând de
către dezvoltarea economiei, de creşterea productivităţii;
d) incorect – deşi în economia de piaţă rolul statului a scăzut
simţitor, în ceea cepriveşte piaţa capitalurilor deoarece pe această
piaţă circulă valori foarte mari sub forma hârtiilor de valoare, dar
care reprezintă valori reale, există riscul lansării unor hârtii fără
acoperire ceea ce ar avea consecinţe foarte grave.Pentru a evita
acest lucru, s-a constituit, la noi, Comisia Naţională de Evaluare a
Bunurilor Mobiliare, în 1994. Ea are ca atribuţii chiar
aprobarea funcţionării bursei de valori şi controlează activitatea ei.
e) incorect – cursul de schimb al monedei este dat de mai mulţi
factori printre care cel mai important este raportul dintre cererea şi
oferta de diferiţi bani naţionali alături de puterea de cumpărare a
monedei.
26. Din oferta de muncă nu fac parte:
a) cei apţi de muncă;
b) funcţionarii publici;
c) cadrele didactice din învăţământul particular;
d) şomerii;
e) studenţii
Varianta corectă e) – condiţia pentru ca o muncă să devină ofertă
este ca ea să fie plătită, retribuită. Din acest motiv, studenţii care
prestează munci utile dar gratuite nu intră în ofertă.
452 Piaţa monetară

Variantele a), b), c) incorecte întrucât categoriile enumerate fac

parte din oferta de muncă pentru că sunt retribuite.
Varianta d) incorectă – pe perioada lipsei totale de activitate
şomerul nu face parte din ofertă.
27. În condiţiile în care venitul creşte, următoarele afirmaţii
sunt corecte:
a) rata consumului creşte;
b) consumul scade;
c) consumul nu se modifică;
d) rata consumului scade;
e) creşterea economiilor este egală cu creşterea consumului
Răspuns corect d. Conform legii psihologice fundamentale,
formulată de J.M.Keynes, când venitul creşte, consumul creşte mai
încet decât creşte venitul, iar economiile cresc mai rapid.
Cunoaştem că rata consumului (e) se determină ca un raport între
consum şi venit. Dacă venitul creşte, indicele venitului (Iv) este
superior indicelui consumului (IC). În consecinţă, indicele ratei
consumului (Ic) egal cu raportul dintre indicele consumului
şi cel al venitului, este subunitar: Ic=IC /Iv<l, ceea ce înseamnă că
rata consumului scade. În mod evident, conform acţiunii aceleiaşi
legi, toate celelalte variante de răspuns sunt greşite.
28. Care dintre următorii indicatori exprimă raţionalitatea
activităţii economice:
a) consumul specific;
b) costul total;
c) valoarea producţiei;
d) puterea de cumpărare a banilor;
e) viteza de rotaţie a banilor
Răspuns corect a. Raţionalitatea exprimă eficienţa cu care sunt
utilizate resursele şi se determină ca un raport între cheltuieli şi
453 Piaţa monetară

rezultate sau între rezultate şi cheltuieli.

Consumul specific se calculează ca un raport între consumul de
capital circulant (cheltuială) şi producţia obţinută (rezultat), deci
este un indicator al eficienţei economice. Costul total reflectă doar
cheltuielile, iar încasările doar rezultatele, deci sunt insuficiente în
mod independent pentru a aprecia raţionalitatea. Puterea de
cumpărare şi viteza de rotaţie nu sunt legate în mod direct de
raţionalitatea economic
29. Câştigul unei bănci este de 4 ori mai mare decât cheltuielile
de funcţionare. Suma atrasă de la deponenţi şi acordată sub
forma de credite pe an este de 20 mil. u.m. Diferenţa dintre
rata dobânzii la credite şi la depuneri este de 5 puncte
procentuale. Profitul şi cheltuielile de funcţionare ale băncii
sunt:
a) 1 mil. u.m. şi 3 mil. u.m.;
b) 750.000 u.m. şi 250.000 u.m.;
c) 3 mil. u.m. şi 1 mil. u.m.;
d) 800.000 u.m. şi 200.000 u.m.;
e) 600.000 u.m. şi 400.000 u.m.
Cunoaştem următoarele date:
Cîb=4Cf (în care Cîb este câştigul bancar, iar Cf cheltuielile de
funcţionare);Ka=C=20 mil. u.m. (în care Ka este capitalul atras şi
C volumul creditelor); D'î-D'p=5%.
Trebuie să aflăm profitul băncii şi cheltuielile sale de funcţionare.
Vom utilize următoarele formule: Cîb=Prb+Cf=Dî-Dp, în care
Prb este profitul băncii, iar Dî si Dp sunt ratele
dobânzilor practicate de bancă. Prelucrând vom avea: Cîb=CxD’î –
CxD’p=C(D’î – D’p)=20 mil.u.m.x 5/100=1 mil.u.m.Dar
Cîb=Prb+Cf=4Cf de unde rezultă că: Cf=250.000u.m. şi
454 Piaţa monetară

Prb=750.000 u.m.
Răspuns corect: b
30. Într-o economie în To numerarul a fost de 4000 mld. u.m.,
iar moneda scripturală reprezintă 80% din masa monetară.
Când jumătate din numerar se transformă în depozite bancare
suplimentare, ponderea monedei scripturale în ansamblul
masei monetare:
a) rămâne neschimbată;
b) devine 85%;
c) creşte cu 12,5%;
d) creşte cu 25%;
e) creşte cu 10%
Cunoaştem următoarele date:
Nro=4000 (numerarul în To);
Mso = 80%M (moneda scripturală în To);
2000 u.m. se transformă în monedă scripturală, deci:
ΔMs = 2000 şi Nrl=2000 (numerarul în T1).
Trebuie să aflăm ponderea monedei scripturale în totalul masei
monetare în T1.
Cum M=Nr+Ms, rezultă că M=0,8M+4000, de unde M=20.000
u.m.
Ms0=0,8x20.000=16.000 u.m.;
Ms1=Ms0+2000 =18.000 u.m.;
Ponderea monedei scripturale în masa monetară în T1 va fi:
Ms1 / M=18.000/20.000=90%.
Modificarea relativă a ponderii masei monetare în T1 faţă de To
este:(90% - 80%)/80%=12,5%. Deci ponderea creşte cu 12,5% sau
cu 10 punct e procentuale. Răspunsul este "c" şi nu "e" cum aţi fi
tentaţi să alegeţI
455 Piaţa monetară

1. Când consumul intermediar creşte mai mult decât PGB:

a) eficienţa economiei naţionale creşte;
b) ponderea PIB în PGB creste;
c) eficienţa economiei naţionale scade;
d) consumul intermediar este egal cu PIB;
e) ponderea PIB în PCB nu se modifică.

Răspuns corect c. Consumul intermediar este efortul făcut de o economie naţională

pentru obţinerea PGB-ului, exprimat sub forma bunurilor consumate. Creşterea mai rapidă a
consumului intermediar în raport cu PGB echivalează cu creşterea ponderii acestuia în
PGB,deci cu o creştere a raportului consum intermediar/PGB. In consecinţă, eficienţa
economică scade.

2. Care dintre următoarele afirmaţii sunt false:

1) când creşte durata unei rotaţii a capitalului într-o anumită perioadă de timp, masa
profitului creşte;
2) diminuarea sensibilă a şomajului se realizează prin investiţii pentru crearea de noi
locuri de muncă;,
3) PIB poate fi mai mare, mai mic sau egal cu PNB;
4) orice creştere a indicelui general al preţurilor trebuie interpretată neapărat ca fiind
de natură inflaţionistă.
A=1+4 B=2+3 C=1+2+4 D=2+3+4.

Răspuns corect A. Când durata unei rotaţii a capitalului creşte, viteza de rotaţie
a acestuia s cade şi masa profitului scade. De exemplu, dacă durata creşte de la 2 luni la 3
luni: firma va obţine producţie, respectiv profit de 4 ori pe an în loc de 6 ori , deci profitul
anual va fi mai mic. Referitor la varianta 4, nu orice creştere a preţurilor este inflaţionistă,
ci numai una generalizată. Chiar şi în condiţiile unei creşteri generalizate a preţurilor,
vorbim de inflaţie numai atunci când apare concomitent şi reducerea puterii de cumpărare
a banilor.

3. La un produs global brut de 10.000 miliarde de lei şi la un consum de capital

fix egal cu 4.000 miliarde de lei, consumul intermediar este:
a) egal cu 4.000 miliarde lei;
b) egal cu 6.000 miliarde lei;
c) mai mic de 6.000 miliarde lei;
d) mai mare de 6.000 miliarde lei;
e) egal cu 2.000 miliarde lei.

Cunoaştem următoarele date:

456 Piaţa monetară

PGB=10.000 mld.;
CCF=4000 mld.
Trebuie să găsim informaţii cu privire la consumul intermediar. Atenţie! Nu
confundaţi consumul intermediar cu consumul de capitai fix. Consumul intermediar cuprinde
bunurile consumate pentru producerea altor bunuri (în general, capitalul circulant), iar
consumul capitalului fix se referă la capitalul consumat şi amortizat în perioada de calcul.
Cunoaştem că PGB=PIB+Ci, iar PIB=PIN+CCF. Din aceste relaţii rezultă că
PGB=PIN+CCF+Ci, adică 10.000=PIN+Ci+4000, de unde rezultă că Ci este mai mic de 6000
mld., deci răspunsul corect este c.

4. Dacă preţurile cunosc o reducere generalizată de 25%, puterea de cumpărare

a monedei:
a) creşte cu 25%;
b) scade cu 20%;
c) creşte cu 33,3%;
d) scade cu 18,7%
e) creşte cu 19,3%
Raspuns:
Cunoaştem următoarele date: Ip=75%. Trebuie să aflăm indicele puterii de cumpărare.
Atenţie! Dacă preţurile scad cu 25% aceasta nu înseamnă că puterea de cumpărare creşte cu
25%,deoarece în cazul preţurilor cei 25% se aplică pe nivelul mediu al preţului (P), pe când în
cazul puterii de cumpărare cei 25% se aplică pe puterea de cumpărare (Pc); evident 25
%P≠25%Pc. În cazul nostru, indicele puterii de cumpărare, Ipc=l/Ip, de unde rezultă că acesta
va fi Ipc=1/0,75=1,33, ceea ce înseamnă că puterea de cumpărare creşte cu 33%, deci
răspunsul
corect este c.

5. Valoarea totală a bunurilor create într-o ţară este de 100 mld. u.m. (în preţul
factorilor), din care 20 mld. u.m. sunt folosite sub forma de capital circulant pentru
producţia altor bunuri în respectivul an. Capitalul fix folosit în economie este de 80 mld.
u.m., durata medie de funcţionare fiind de 8 ani. Agenţii economici străini au produs în
această economie bunuri finale de 9 mld. u.m., iar agenţii economici naţionali au produs
în alte ţări bunuri evaluate la 7 mld. u.m. Rezultă că PIB şi PNN au reprezentat (în mld.
u.m.):
a) 80; 60;
b) 50; 40;
c) 60; 58;
d) 80; 68;
e) 40; 34.

Cunoaştem următoarele date:

457 Piaţa monetară

PGB = 100 mld. lei;

Ci = 20 mld. lei;
Kf = 80 mld. lei, amortizabil în 8 ani;
SVABs = 7 mld. - 9 mld. = - 2 mld. lei;
Trebuie să calculăm PIB şi PNN.
Din formula PIB=PGB-Ci, rezultă cu uşurinţă PIB=80mld. Aşa cum ştim,
PNB=PIB+SVABs=80-2=78 mld. lei.
Pentru a determina PNN trebuie să aflăm consumul de capital fix, conform relaţiei:
CCF=Kf/t=80 mld./8 ani=10mld./an.
PNN=PNB-CCF, deci PNN=68 mld. lei; răspuns corect d.

6. Investiţiile nete în economie au drept consecinţă:

a) sporirea ofertei de bunuri materiale şi servicii;
b) înlocuirea echipamentului uzat fizic;
c) diversificarea producţiei şi reducerea calităţii bunurilor;
d) reducerea locurilor de muncă;
e) creşterea competitivităţii şi reducerea eficienţei exporturilor.

Răspuns corect a. Investiţiile nete se concretizează în creşterea capacităţilor de

producţie şi, în consecinţă, în creşterea ofertei de bunuri şi servicii. Înlocuirea echipamentului
uzat nu se finanţează din investiţiile nete, ci din amortizare. Amortizarea este procesul prin
care se recuperează sumele cheltuite cu achiziţionarea capitalului fix, urmând ca aceste sume
să fie utilizate pestru înlocuirea capitalului uzat. În ceea ce priveşte celelalte variante, este
evident că investiţiile conduc la creşterea numărului de locuri de muncă şi la creşterea
eficienţei economice şi a calităţii bunurilor.

7. În condiţiile în care nu se iau în calcul relaţiile economice externe, economiile

şi investiţiile sunt în mod necesar mărimi egale:
a) la nivelul sectorului afacerilor;
b) la nivelul ramurilor economice;
c) la nivelul unei ţări;
d) la nivelul fiecărei întreprinderi;
e) toate alternativele sunt corecte.

Răspuns corect c. Dacă nu se iau în calcul relaţiile economice externe, economia

naţională apare ca un sistem izolat, fără legături cu alte ţări. În aceste condiţii, ea nu va mai
avea acces la surse externe de finanţare a investiţiilor (credite externe şi investiţii directe ş.a.).
Singura sursă de finanţare a investtiţiilor este dată de economiile din interiorul ţării. La nivelul
economiei naţionale, economiile şi investiţiile vor fi egale. În schimb, la nivelul ramurilor sau
458 Piaţa monetară

unităţilor economice acest lucru nu este neapărat valabil. Aceasta deoarece între unităţile
economice şi ramurile economice (sectoarele economice) pot exista legături reciproce de
finanţare. De exemplu, o firmă are nevoie de bani pentru investiţii şi acoperă această nevoie
cu un credit bancar şi nu cu economiile proprii.

8. În perioada curentă, venitul (V1) este de 1000 mld. şi creşte cu 25% faţă de
venitul din perioadă anterioară (Vo). Înclinaţia marginală spre consum este de 0,9 , iar
rata consumului în perioada curentă este 80%. Sporul economiilor în perioada curentă
faţă de cea de bază, sporul viitor de venit ca, urmare a sporirii investiţiilor nete (identic
cu sporul economiilor) reprezintă (în mld. u.m.):
a) 10; 100;
b) 15; 150;
c) 20; 175;
d) 50; 500;
e), 20; 200.

Cunoaştem următoarele date:

V1=1000 u.m.; V1=1,25V0 ; c'=0,9; c1=80%.
Trebuie să determinăm ΔS şi ΔV.
Începem prin a calcula V0= V1 / 1,25 = 800 u.m.
Cum c' = 0,9, înseamnă că s = 0,1 şi k= 10.
Sporul economiilor este: ΔS=0,1xΔV, deci ΔS = 20 u.m. Sporul venitului este Δ V=
kΔS= 200u.m.
Răspunsul corect este e.

9. Viteza de rotaţie a capitalului se poate exprima:

a) numai prin durata unei rotaţii;
b) numai ca număr de rotaţii pe o durată determinată de timp;
c) prin masa anuală a profitului
d) prin cantitatea de produse obţinute în decursul unei perioade;
e) atât prin durata unei rotaţii, cât şi ca număr de rotaţii.

Varianta corectă e) indiferent de mărimea prin care o exprimăm trebuie ţinut cont
că între durată şi numărul de rotaţii (viteze) este o relaţie invers proporţională. Astfel, profitul
este mai mare când numărul de rotaţii a capitalului, este mai mare deci viteza este mai mare;
durata unei rotaţii fiind mai mică şi invers.
Variantele a) şi b) incorecte - sunt restrictive.
Varianta d) incorectă – măsoară Q = producţia;
Varianta c) incorectă – exprimă eficienţa folosirii capitalului
459 Piaţa monetară

10. Cantitatea de bani naţionali în circulaţie creşte atunci când:

a) afacerile sunt în regres;
b) creşte excedentul bugetar;
c) creşte volumul de bunuri economice pe piaţă;
d) agenţii economici solicit schimbarea monedei naţionale în valută;
e) intrările de valută sunt mai mici decât ieşirile de valută

Varianta corectă c) – între volumul de bunuri s i cantit atea de bani naţionali în

circulaţie trebuie să existe un echilibru perfect pentru a nu genera inflaţia ( dacă sunt bani
mai mulţi) sau blocaje financiare care duc la blocaje economice ş i consecinţe nedorit e
pentru economie. Atunci când creşte volumul bunurilor (Q), trebuie s ă crească cantitatea
de bani pentru a evita blocajele financiare cu consecinţele lor nedorite asupra pieţei
bunurilor.
Celelalte variante sunt incorecte.

1. Şomajul voluntar este determinat de:

a) nivelul salariului de pe piaţa muncii;
b) întreruperea activităţii unei firme din lipsă de comenzi;
c) de imposibilitatea de a găsi un loc de muncă acceptând deliberat salariul curent
adică salariul acceptat de cei care lucrează;
d) de înlocuire a vechilor tehnici şi tehnologii cu altele noi precum şi de fuziune a
unor firme care prin aceasta restrâng locurile de muncă;
e)de progresele tehnico-economice deosebite, de criza energetică, sau importante
fenomene social-politice.
. Răspuns corect "a" v este propriu celor care decid în mod deliberat să înceteze
să lucreze fie pentru că apreciază că salariul este prea mic şi preferă timp liber să-şi
însuşească o nouă meserie, fie pentru că sunt în căutarea unui loc de muncă mai
bine remunerată.
Răspunsul "b" incorect v reprezintă şomajul tehnic.
Răspunsul "c" incorect v reprezintă şomajul involuntar.
Răspunsul "d" incorect – reprezintă şomajul tehnologic.
Răspunsul "e" incorect – reprezintă şomajul structural
2. Populaţia ocupată a unei ţări este de 9 milioane persoane şi reprezintă 80%
din totalul populaţiei apte de muncă. Să se determine numărul populaţiei apte
demuncă.
a) 11.250.000;
b) 11.000.000;
460 Piaţa monetară

c) 7.200.000;
d) 45.000.000;
e) 16.000.000.

Rezolvare:
Populaţia ocupată reprezintă 80% din totalul populaţiei apte de muncă care este de
9.000.000. Populaţia ocupată = populaţia aptă de muncă - populaţia care nu
lucrează (şomeri).
Întrucât populaţia aptă de muncă reprezintă 80% din totalul populaţiei ocupate.
Populaţia aptă de muncă=9.000.000 / 80% x 100 = 11.250.000 persoane
3. Salariaţii unei firme au primit în anul 1999 salariul de 250.000 u.m. de
persoană; în anul 2000 indicele preţurilor a crescut cu 15% faţă de 1999. Ce
salariu trebuie să negocieze cu patronul firmei pentru a nu-şi modifica
salariul real?
a) 287.500;
b) 575.000;
c) 475.000;
d) 350.000;
e) 450.000.
Rezolvare:
Sr = Sn / Ip. Din această formulă deducem salariul nominal:
Sn = Sr x Ip = 2.500.00 x 115/100 = 287.500 u.m.
Răspuns corect: salariul nominal trebuie să crească cu 37.500 astfel încât salariul
real să nu se modifice.
4. Salariul nu va creşte dacă: a) productivitatea muncii creşte; b) cererea de muncă înregistrează o
creştere; c) oferta de muncă se reduce; d) oferta de muncă sporeşte; e) cererea de muncă înregistrează
o creştere, iar oferta de muncă se reduce.
5.Piaţa muncii pentru profesori, într-o localitate unde există două licee, se încadrează în tipul de piaţă: a)
cu concurenţă perfectă, dacă profesorii sunt organizaţi în sindicate puternice; b) de monopol bilateral;
c) de oligopol; d) de oligopson; e) cu concurenţă monopolistică.
6.Diferenţele dintre salarii apar, între altele, şi datorită a) omogenităţii meseriilor şi profesiilor; b)
nevoilor de consum difererenţiate ale salariaţilor; c) egalizării condiţiilor de muncă; d) mobilităţii reduse
a forţei de muncă; e) echivalenţei dintre efectul de venit şi efectul de substituţie al creşterii salariului.
7.Dacă are loc o creştere a nivelului salariului minim garantat, cel mai probabil efect va fi: a) o
creştere a ocupării ca urmare a creşterii cererii de muncă; b) o reducere a salariilor pentru
salariaţii din sindicate; c) o reducere a ratei şomajului în rândul angajaţilor mai puţin productivi;
d) o creştere a şomajului în rândul persoanelor cu experienţă redusă; e) o reducere sensibilă
a ofertei de muncă.
8.Atunci când un sindicat reuşeşte să obţină o creştere salarială pentru membrii săi, totodată va
conduce la: a) creşterea productivităţii totale în aceeaşi proporţie cu creşterea salarială; b) o
reducere a cantităţii de muncă cerute de firmă; c) o creştere a salariilor în ramurile/firmele
461 Piaţa monetară

nesindicalizate; d) o creştere a ofertei de locuri de muncă; e) nici unul din raspunsurile de mai
sus.
9.Care dintre afirmaţiile de mai jos nu caracterizează cererea de muncă: a) reprezintă nevoia de
muncă salariată; b) provine din partea firmelor; c) se poate exprima prin numărul locurilor de
muncă; d) depinde de productivitatea muncii; e) exprimă numărul persoanelor care doresc
să muncească.
10.Care dintre afirmaţiile de mai jos cu privire la oferta de muncă nu este adevărată: a) are un
caracter rigid; b) provine din partea populaţiei; c) depinde de nivelul salarizării; d) şomerii nu
participă la oferta de muncă; e) curba ofertei de muncă este crescătoare în funcţie de nivelul
salariului.
11.Efectul de substituţie pe piaţa muncii stimulează o persoană: a) să muncească mai puţin; b) să
substituie timpul de muncă cu timp liber; c) să muncească mai mult; d) să accelereze ritmul de
muncă; e)să preţuiască timpul liber.
12.Deplasarea curbei ofertei de muncă spre dreapta are loc atunci când: a) populaţia activă scade;
b) munca este înlocuită cu capital; c) populaţia ocupată creşte; d) tot mai multe femei casnice
doresc să lucreze, intrând în categoria populaţiei active disponibile; e) creşte volumul
investiţiilor în economie.
13.Dacă cererea privind bunurile realizate cu ajutorul factorului muncă va scădea, atunci: a) creşte oferta de muncă;
b) cererea de muncă va spori; c) cererea de muncă se va reduce; d) scade oferta de muncă; e) cererea şi oferta de
muncă nu vor fi afectate.

14.Dacă are loc o creştere a cererii pe piaţa bunului X, atunci: a) cererea de muncă venită din
partea firmelor producătoare de bunul X se va reduce; b) cererea de muncă venită din partea
firmelor producătoare de bunul X va creşte; c) oferta de muncă specializată în producerea
bunului X va scădea; d) salariul plătit de firmele ce produc bunul X va scădea ; e) oferta de
locuri de muncă în producerea bunului X se va reduce.
15.Cererea de muncă este inelastică dacă: a) ponderea cheltuielilor salariale în totalul cheltuielilor de
producţie este ridicată; b) cererea pentru bunul produs este elastică; c) munca poate fi substituită fără
dificultate cu alt factor de producţie; d) munca este greu de substituit cu un alt factor de producţie; e)
preţul bunului vândut scade.
16.Atunci când cererea pentru bunurile obţinute într-o anumită ramură economică devine mai
elastică: a) cererea de muncă din ramura respectivă devine mai elastică; b) cererea de
muncă din ramura respectivă devine mai inelastică; c) cererea de muncă va avea pantă pozitivă;
d) oferta de muncă devine perfect inelastică; e) firmele vor fi stimulate să acorde creşteri
salariale.
17. Având în vedere relaţiile pe piaţa muncii, salariul mediu nominal este în t0 de 4 000.000 u.m., iar în
t1 creşte cu 50%. În aceeaşi perioadă, preţurile de consum au crescut cu 60%. Aceasta înseamnă că
salariul real: a) s-a redus cu 10,25%; b) s-a redus cu 6,25%; c) a crescut cu 4,25%; d) a crescut cu 12,25%;
e) s-a redus cu 8,25%.
18.Presupunem că într-un interval de timp salariul real creşte cu 15%, iar preţurile de consum cresc cu
40%, atunci salariul nominal rezultat din negocierile între purtătorii cererii şi cei ai ofertei de muncă: a)
sporeşte cu 75%; b) sporeşte cu 175%; c) scade cu 75%; d) sporeşte cu 100%; e) scade cu 175%.
19.Evoluţia pieţei favorizează, la un moment dat, creşterea salariului nominal de 1,3 ori. Dacă la acel
moment preţurile de consum s-au dublat, atunci salariul real: a) a crescut cu 6,5%; b) a scăzut cu 6,5%; c)
a crescut cu 35%; d) a scăzut cu 35%; e) a crescut cu 1,3 ori.
20.Monopsonul pe piaţa muncii are ca efect: a) atingerea nivelului de echilibru al salariului şi un exces
de cerere; b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării şi un deficit al nivelului de salarizare; c)
462 Piaţa monetară

restricţionarea atât a nivelului salarizării, cât şi a nivelului ocupării; d) blocarea funcţionării pieţei muncii
şi o creştere bruscă a salariilor; e) liberalizarea circulaţiei forţei de muncă între sectoarele ecoomiei
naţionale.
21.Monopolul pe piaţa muncii are ca efect: a) atingerea nivelului de echilibru al salariului şi un exces de
cerere; b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării şi un deficit al nivelului de salarizare; c)
restricţionarea atât a nivelului salarizării, cât şi a nivelului ocupării; d) apariţia unei creşteri artificiale a
ofertei de forţă de muncă; e) liberalizarea circulaţiei forţei de muncă între sectoarele ecoomiei
naţionale.
22.Nu reprezintă consecinţă a existenţei monopolului bilateral pe piaţa muncii; a) atingerea
nivelului salariului de echilibru; b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării forţei de muncă;
c) restricţionarea nivelului ocupării forţei de muncă; d) apariţia unor negocieri între patronate şi
sindicate; e) existenţa şomajului
23. Populaţia totală este de 22,5 milioane persoane. Populaţia în afara limitelor pentru vârsta de muncă
este de 10 milioane persoane. Populaţia în vârstă de muncă, dar inaptă, este de 0,2 milioane persoane.
Persoanele casnice, elevii, studenţii şi militarii în termen însumează 0,8 milioane persoane. Dacă
populaţia ocupată este de 10 milioane persoane, atunci numărul şomerilor şi rata şomajului calculată în
raport cu populaţia activă sunt: a) 2,3 milioane, 23%; b) 2,3 milioane, 20%; c) 1,5 milioane, 15%; d) 1,5
milioane, 13,04%; e) 2,5 milioane, 21,73%.
24.Pentru a fi considerat şomer, un individ trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii. Dintre
acestea nu face parte condiţia: a) să fie apt de muncă; b) să nu muncească; c) să fie disponibil pentru
angajare; d) să mai fi muncit în trecut; e) să caute un loc de muncă.

25.Un individ apt de muncă, ce tocmai a terminat facultatea, dar nu şi-a găsit încă un loc de muncă,
poate fi încadrat în categoria de şomaj: a) fricţional; b) structural; c) ciclic; d) permanent; e) natural.
26.Populaţia totală a unei ţări este de 20 milioane indivizi. Din aceştia 10 milioane sunt în afara vârstei
de muncă, iar alţi 500 000 sunt inapţi de muncă. Ştiind că elevii şi studenţii, militarii în termen şi
persoanele casnice sunt în număr de 500 000 şi că populaţia ocupată este 9/10 din populaţia activă, în
ţara respectivă şomajul este de: a) 100 000; b) 500 000; c) 400 000; d) 150 000 e) 855 000.
27.Populaţia totală a unei ţări este 22 mil. persoane, din care 8 mil. sunt inapte de muncă, din populaţia
aptă 10 mil. au loc de muncă remunerat. Din populaţia aptă neocupată, jumătate caută loc de muncă şi
sunt dispuşi să se angajeze imediat. Numărul şomerilor şi rata şomajului calculată în raport cu populaţia
activă disponibilă sunt: a) 2,0 milioane, 23%; b) 2,3 milioane, 20%; c) 1,5 milioane, 15%; d) 1,5 milioane,
13,4%; e) 2,0 milioane, 14,2%.
28.Raportul dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată este de 1 la 4. Ştiind că populaţia activă
cuprinde şomerii şi populaţia ocupată, rata şomajului calculată la populaţia activă este:a) 25%; b) 20%;
c) 30%; d) 8%; e) 15%.
29.Şomajul voluntar este determinat de: a) sporul demografic mai accentuat decât dinamica economiei
naţionale; b) restructurarea activităţii economice la diferite niveluri; c) incompatibilitatea pregătirii
profesionale cu cerinţele pieţei muncii; d) imposibilitatea de a găsi un loc de muncă la salariul dorit; e)
aplicarea legislaţiei muncii în reglementarea raporturilor de muncă.
30. Raportul dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată este de 1 la 4. Ştiind că populaţia activă
cuprinde şomerii şi populaţia ocupată, rata şomajului calculată la populaţia activă este: a) 25%; b) 20%;
c) 30%; d) 8%; e) 15%.
31Populaţia totală a unei ţări este de 22,5 milioane persoane. Populaţia în afara limitelor pentru vârsta
de muncă este 10 milioane persoane; populaţia în vârstă de muncă, dar inaptă, 0,2 milioane persoane;
persoane casnice, elevi, studenţi, militari în termen, 0,8 milioane persoane; populaţia ocupată, 10
milioane persoane. Numărul şomerilor şi rata şomajului calculată în raport cu populaţia activă
463 Piaţa monetară

disponibilă sunt: a) 2,3 milioane, 23%; b) 2,3 milioane, 20%; c) 1,5 milioane, 15%; d) 1,5 milioane,
13,04%; e) 2,5 milioane, 21,73%.

Piata de capital

68) Sistemul financiar coordonează două elemente care sunt esenţiale din punct de vedere
macroeconomic: a) bani şi bunăstare; b) economii şi investiţii; c) consum şi economisire; d)
taxe şi cheltuieli guvernamentale; e) risc şi deficit bugetar.

69) În categoria pieţelor financiare se pot include: 1) piaţa muncii; 2) piaţa monetară; 3) piaţa valutară;
4) piaţa resurselor; 5) piaţa de capital. a) (2,3,5); b) (1,3,5); c) (4,5); d) (1,4); e) (1,4,5)

70) Când o persoană renunţă să mai consume o parte din venitul său, această acţiune: a)
evidenţiază un proces de investiţie; b) evidenţiază un proces de consum; c) evidenţiază un
proces de finanţare; d) evidenţiază un proces de economisire; e) evidenţiază un
comportament iraţional.

71) Instrumentele financiare cu lichiditate perfectă sunt: a) acţiunile; b) obligaţiunile; c) numerarul; d)

titlurile de credit; e) toate cele menţionate.

72) Cu privire la atitudinea în faţa riscului, indivizii sunt, în marea lor majoritate, consideraţi a fi:
a) adepţi ai riscului; b) adversari ai riscului; c) neutri în faţa riscului; d) încrezători în viitor;
e) nici una din cele de mai sus.

73) Titlurile de credit generează venituri viitoare sub forma: a) dobânzilor; b) profiturilor; c) rentelor; d)
salariilor; e) a-d corecte.

74) Atunci când rata de piaţă a dobânzii creşte, cum evoluează preţurile titlurilor? a) rămân constante;
b) se reduc; c) cresc; d) depind de conjunctura economică; e) nu se poate preciza sensul evoluţiei.

75) Un investitor va prefera să cumpere de pe piaţa financiară: a) acţiuni supraevaluate; b) acţiuni

al căror preţ este superior activului; c) titluri al căror preţ este inferior valorii activului; d)
titluri la valoarea nominală; e) nici una din cele de mai sus.

76) Un investitor va prefera să vândă pe piaţa financiară: a) acţiuni subevaluate; b) titluri al caror
preţ este inferior valorii activului; c) acţiuni supraevaluate; d) acţiuni al caror preţ este
superior activului; e) c şi d.
464 Piaţa monetară

77) Dacă se anticipează o rată mare a inflaţiei, plasamentele în titluri de credit, faţă de investiţiile în
active financiare: a) devin mai atractive; b) aduc venituri mai mari; c) nu mai aduc venituri; d) devin
mai puţin atractive; e)a-d false.

78) Dacă Banca Centrală promovează o politică monetară expansionistă atunci este de aşteptat: a)
scăderea cursurilor titlurilor; b) un pesimism ridicat al jucătorilor la bursă; c) creşterea cursurilor
titlurilor; d) creşterea ratei dobânzii; e) a + b.

79) Atunci când cererea de titluri financiare creşte mai mult decât oferta: a) rata dobânzii a crescut; b)
cursurile titlurilor financiare cresc; c) cursurile titlurilor financiare scad; d) economia traversează o
perioadă de hiperinflaţie; e) nici una dintre variantele de mai sus.

80) Stabilirea unui impozit asupra tranzacţiilor bursiere conduce la: a) creşterea cererii de titluri
financiare; b) optimism din partea jucătorilor la bursă; c) creşterea valorii tranzacţiilor la bursă; d)
scăderea cererii de titluri financiare; e) creşterea generalizată a preţurilor.

81) În perioadele de expansiune economică se aşteaptă: a) reducerea cererii de titluri; b) reducerea

ofertei de titluri; c) reducerea cursului dacă oferta de titluri este constantă; d) creşterea ofertei de
titluri; e) pesimism sporit din partea jucătorilor la bursă.

82) Un surplus de euro pe piaţa valutară din România generează: a) deprecierea leului; b) creşterea ratei
dobânzii; c) scăderea ofertei de fonduri împrumutabile; d) creşterea cursurilor titlurilor financiare;
e) creşterea ratei inflaţiei.

83) Determinaţi valoarea prezentă a unei sume viitoare de 100 unităţi monetare, ştiind că rata
dobânzii este 20%, iar durata este de 2 ani: a) 83,3; b) 69,4; c) 156,25; d) 125; e) 144.

84) Peste trei ani se poate obţine o sumă de 150 unităţi monetare. Rata dobânzii este de 10%.
Valoarea prezentă a acestei sume este: a) 123,6; b) 112,69; c) 136,36; d) 205,76; e) 165.

85) investiţie necesită costuri iniţiale de 100 milioane unităţi monetare. Veniturile anuale
estimate sunt V1 = 60 mil. unităţi monetare, V2 = 70 mil. unităţi monetare. Ştiind că rata
dobânzii anuale este 20% şi că investiţia se amortizează complet în cei doi ani, valoarea
prezentă a veniturilor viitoare este de: a) 48,6; b) 90,2; c) 108,3; d) 98,6; e) 105,4.

86) Se contracteazǎ vânzarea a 6000 de acţiuni la un preţ de 32000 lei/acţiune, cu scadenţǎ peste
trei luni. La scadenţǎ, preţul la vedere este 40000 lei/acţiune, ceea ce înseamnǎ: a) un câştig
de 48 mil. lei pentru cumpǎrǎtor; b) un câştig de 24 mil. lei pentru vânzǎtor; c) un câştig de
48 mil. lei pentru vânzǎtor; d) o pierdere de 24 mil. lei pentru cumpǎrǎtor; e) o pierdere de
48 mil. lei pentru cumpărător.
465 Piaţa monetară

87) Se contracteazǎ vânzarea a 12000 de acţiuni la un preţ de 64000 lei/acţiune, cu scadenţǎ peste douǎ
luni. La scadenţǎ, preţul la vedere este 48000 lei/acţiune, ceea ce înseamnǎ: a) un câştig de 48 mil.
lei pentru cumpǎrǎtor; b) un câştig de 84 mil. lei pentru vânzǎtor; c) o pierdere de 192 mil. lei
pentru cumpǎrǎtor; d) o pierdere de 192 mil. lei pentru vânzǎtor; e) o pierdere de 84 mil. lei pentru
vânzător. 

88) Un individ cumpără 1000 de acţiuni la cursul de 10000 u.m./acţiune. La finele anului încasează
dividende de 2000 u.m./acţiune şi apoi vinde acţiunile cu 8000 u.m./acţiune. Care este valoarea
câştigului asigurat de tranzacţia respectivă? a) 20 mil. lei; b) 2 mil. lei; c) 4 mil. lei; d) 0; e) 10 mil. lei.

89) Valoarea nominală a unei obligaţiuni este 100.000 u.m. Cât a fost rata dobânzii dacă la scadenţă
deţinătorul obligaţiunii a încasat un cupon în valoare de 12.000 u.m.? a) 2%; b) 12%; c) 10%; d) 20%;
e) 120%.

90) Deţineţi o sumă de 10 mil. u.m. şi doriţi să o plasaţi fie în obligaţiuni, fie într-un depozit la bancă, pe
durata unui an în ambele cazuri. Dacă rata dobânzii practicată de bănci este 7%, atunci care va fi
valoarea cuponului încasat la scadenţă cunoscând că plasamentul pe care doriţi să-l realizaţi este
indiferent? a) 500.000 u.m.; b) 800.000 u.m.; c) 700.000 u.m.; d) nu se poate preciza; e) 7 mil. u.m.
91) Daca se acorda cresteri salariale mai mari decat cresterea productivitatii muncii atunci: a) preturile
au tendinta de reducere; b) costurile firmelor se reduc; c) preturile au tendinta de crestere; d) oferta
agregata in economie creste; e) preturile nu se modifica.

92) Pe termen scurt, Curba Phillips ilustreaza o relatie: a) pozitiva intre rata inflatiei si rata somajului; b)
negativa intre rata dobanzii si investitii; c) pozitiva intre modificarea somajului si modificarea
productiei; d) negativa intre rata inflatiei si rata somajului; e) negativa intre rata inflatiei si rata de
crestere economica.

93) Când rata inflaţiei scade, dar rămâne pozitivă: a) scad preţurile; b) creşte rata dobânzii; c) cresc
preţurile; d) creşte oferta agregată; e) nici un răspuns nu este corect.

94) Dacă guvernul validează în mod repetat şocurile cererii agregate: a) oferta de monedă rămâne
nemodificată; b) banca centrală vinde titluri de stat; c) producţia creşte pe termen lung; d) se
formează anticipaţii inflaţioniste; e) b şi c

95) Un agent economic deţine un capital de 100 milioane lei. El deschide un cont la o societate de
investiţii financiare şi dă ordin de cumpărare a 10000 acţiuni la cursul de 10000 lei/acţiune. După o
lună, agentul economic dă ordin de vânzare a celor 10000 acţiuni la cursul de 12000 lei/acţiune. În
condiţiile în care rata medie a dobânzii la efectuarea de depozite bancare este de 30% pe an, putem
afirma că plasamentul financiar al agentului economic este: a) avantajos; b) dezavantajos; c) neutru;
466 Piaţa monetară

d) este întotdeauna mai puţin riscant decât efectuarea unui depozit bancar; e) este întodeauna la fel
de riscant ca efectuarea unui depozit bancar.

96) Acţiunile sunt: a) emise de administraţia publică centrală pentru finanţarea deficitului bugetului de
stat; b) emise de administraţiile publice locale pentru finanţarea deficitelor bugetelor locale; c) titluri
de credit; d) titluri de proprietate; e) instrumente ale politicii monetare.

97) Care dintre afirmaţiile următoare este falsă? a) acţiunea este un titlu de proprietate, în timp ca
obligaţiunea este un titlu de credit; b) venitul acţiunii este dividendul, în timp ce venitul
obligaţiunii este dobânda; c) acţiunea aduce un venit fix, în timp ce venitul obligaţiunii este
variabil; d) gradul de risc este mai ridicat pentru acţiuni decât pentru obligaţiuni; e) acţiunea există
atât timp cât societatea respectivă funcţionează, în timp ce existenţa obligaţiunii este limitată la
termenul de scadenţă.

98) O oarecare creştere a ratei dobânzii influenţează direct: a) rata profitului; b) oferta de bani; c) rata
şomajului; d) cursul obligaţiunilor; e) mărimea salariilor.

99) O obligaţiune aduce posesorului ei un venit anual de 4.800 lei în condiţiile în care rata anuală a
dobânzii este 20%. În cazul în care rata anuală a dobânzii ar fi de 25%, obligaţiunea ar putea să fie
vândută la preţul de: a) 14.400 lei; b 16.000 lei; c) 19.200 lei; d) 24.000 lei; e) 18.000 lei.

100) O obligaţiune aduce un venit fix trimestrial de 30 000 u.m, la o rată a dobânzii trimestriale de
15%. Cursul obligaţiunii la o rată a dobânzii de pe piaţa monetară de 80% este: a) 200 000 u.m.; b)
150 000 u.m.; c) 195 000 u.m.; d) 100 000 u.m.; e) 37 500 u.m.;

101) Care este rata cuponului unei obligaţiuni cu valoarea nominală de 500 000 u.m., dacă venitul
încasat în al doilea an de deţinere a titlului a fost de 10 000 u.m.: a) 10%; b) 5%; c) 20%; d) 24%; e)
40%;

102) Cuponul anual al unei obligaţiuni este de 50 000 u.m.. Cu cât se modifică preţul obligaţiunii
atunci când rata dobânzii de pe piaţa monetară creşte de la 10% la 20%: a) creşte cu 10%; b) scade
cu 10%; c) scade cu 150%; d) scade cu 50%; e) rămâne acelaşi.

103) Pentru a calcula cursul unei obligaţiuni trebuie să cunoaştem minimum: a) rata dobânzii de pe
piaţă şi valoarea anuală a cuponului; b) valoarea anuală a cuponului şi valoarea nominală; c)
valoarea nominală şi rata inflaţiei; d) cantitatea cerută şi cea oferită din obligaţiunile respective; e)
valoarea nominală a obligaţiunii şi rata dobânzii de pe piaţă.

104) Un agent economic deţine 600 de acţiuni la firma X şi doreşte să-şi transfere capitalul la firma Y.
În acest scop el încheie un contract de vânzare la termen a acţiunilor pe care le deţine la firma X, la
467 Piaţa monetară

cursul Cx = 3.000 u.m. şi un contract de cumpărare la termen a acţiunilor Y, la cursul de Cy = 6.000

u.m. La scadenţă, Cx = 3.500 u.m. iar Cy = 6.400 u.m. În urma acestor tranzacţii agentul economic: a)
pierde 250.000 u.m. b) câştigă 120.000 u.m. c) pierde 180.000 u.m. d) câştigă 250. 000 u.m. e) nici
nu câştigă, nici nu pierde.

105) În cazul operaţiunilor la termen pe piaţa de capital, atunci când se reduce cursul la scadenţă: a)
câştigă cumpărătorul; b) câştigă vânzătorul; c) nu se înregistrează nici un avantaj sau dezavantaj; d)
cumpărătorul îşi amplifică interesul de cumpărare; e) vânzătorul îşi reduce interesul de vânzare.

106) Dividendul: a) este un venit variabil; b) este aferent acţiunilor şi obligaţiunilor; c) este acordat
doar pentru acele acţiuni care se tranzacţionează la termen; d) depinde de mărimea firmei; e)
valoarea sa poate fi stabilită doar de manager.

107) În momentul t0, cursul acţiunilor unei societăţi comerciale este de 100.000 u.m. Un agent
economic vinde la piaţă 1000 de acţiuni altui agent economic, stabilind scadenţa peste doi ani. La
scadenţă, cursul acţiunilor va fi de 90.000 u.m., ceea ce înseamnă că agentul: a) cumpărător câştigă
10 milioane u.m.; b) vânzător câştigă 10 milioane u.m.; c) vânzător pierde 10 milioane u.m.; d)
cumpărător câştigă 20 milioane u.m.; e) cumpărător pierde 20 milioane u.m.

108) Câştigul scontat de pe urma unui plasament în obligaţiuni/bonduri este mai mic decât
randamentul titlului dacă: a) rata dobânzii creşte; b) rata dobânzii scade; c) cursul titlului creşte; d)
cursul titlului scade; e) se măreşte riscul.

109) Din punct de vedere economic o obligaţiune (bond) :a) oferă deţinătorului dreptul de
proprietate asupra unei părţi din patrimoniul firmei; b) reprezintă un împrumut pe termen lung c)
nu poate fi decât nominativă, deoarece la emitere este înscris numele cumpărătorului; d) aduce un
venit din ce în ce mai mic pe măsură ce se apropie scadenţa; e) nici un răspuns corect.

110) Cunoaştem următoarele informaţii despre un titlu de valoare: cursul actual este 10000 u.m.,
cursul peste un an este 11000, venitul scontat este de 5000, iar rata dobânzii este 10%. Câştigul
scontat a se obţine este: a) 25%; b) 55%; c) 49,5%; d) 45%; e) nici un răspuns corect.

111) Pe piaţa capitalurilor, operaţiunile la termen: a) au un caracter speculativ; b) se realizează la

cursul existent în momentul încheierii contractului; c) presupun întotdeauna o scădere a cursului
acţiunilor; d) presupun un câştig pentru cel care intuieşte cel mai bine evoluţia cursurilor titlurilor
de valoare; e) nici un răspuns corect.

112) La un curs de schimb de 34.000 lei la 1 dolar, dacă intră în ţară 100 milioane de dolari şi
ies 80 milioane de dolari, iar celelalte condiţii nu se modifică, atunci masa monetară în
468 Piaţa monetară

circulaţie: a) scade cu 680 miliarde u.m.; b) creşte cu 680 miliarde u.m.; c) scade cu 3500
miliarde u.m.; d) creşte cu 2800 miliarde u.m.; e) scade cu 1700 miliarde u.m.

113) La începutul anului n un agent economic cumpără 100 acţiuni X la un curs de 25000 lei/acţiune.
La începutul anului n1, el primeşte dividend în valoare de 300 lei/acţiune şi apoi vinde acţiunea la
un curs de 24800 lei/acţiune. În urma acestei speculaţii, agentul economic: a) câştigă 20000 lei; b)
pierde 10000 lei; c) câştigă 10000 lei; d) pierde 20000 lei; e) câştigă 30000 lei.

114) Un agent economic deţine un capital de 100 milioane lei. El deschide un cont la o societate de
investiţii financiare şi dă ordin de cumpărare a 10000 acţiuni la cursul de 10000 lei/acţiune. După o
lună, agentul economic dă ordin de vânzare a celor 10000 acţiuni la cursul de 12000 lei/acţiune. În
condiţiile în care rata medie a dobânzii la efectuarea de depozite bancare este de 30% pe an, putem
afirma că plasamentul financiar al agentului economic este: a) avantajos; b) dezavantajos; c) neutru;
d) este întotdeauna mai puţin riscant decât efectuarea unui depozit bancar; e) este întotdeauna la
fel de riscant ca efectuarea unui depozit bancar.

115) Un agent economic cumpără o obligaţiune la valoarea nominală de 5 milioane lei. După 1
an, agentul economic încasează cuponul în valoare de 1 milion lei şi vinde obligaţiunea la un
curs de 4 milioane lei. În urma acestei tranzacţii, agentul economic: a) câştigă 1 milion lei; b)
pierde 1 milion lei; c) nici nu câştigă, nici nu pierde; d) pierde 2 milioane lei; e) pierde 2
milioane lei.

116) Pe piaţa financiară secundară, cererea de acţiuni X creşte mai mult decât oferta de acţiuni
X. În condiţii de echilibru pe piaţa acţiunii X, cursul şi cantitatea de acţiuni tranzacţionată: a)
scade şi respectiv, creşte; b) cresc; c) scad; d) creşte şi respectiv, scade; e) scade şi respectiv,
rămâne constantă.

117) Pe piaţa financiară secundară, cererea de acţiuni X creşte în aceeaşi proporţie cu oferta de
acţiuni X. În condiţii de echilibru pe piaţa acţiunii X, cursul şi cantitatea de acţiuni
tranzacţionată: a) cresc; b) scade şi respectiv, creşte; c) scade şi respectiv, rămâne constantă;
d) scad; e)rămâne constant şi respectiv, creşte.

118) Randamentul unei acţiuni se calculează potrivit formulei: a)(Cupon / Cursul acţiunii) x
100; b) (Cursul acţiunii / Cupon) x 100; c) (Dividend / Cursul acţiunii) x 100; e) (Cursul
acţiunii / Rata dobânzii) x 100; e) (Cursul acţiunii / Dividend) x 100.

119) Acţiunile sunt: a) emise de administraţia publică centrală pentru finanţarea deficitului bugetului
de stat; b) emise de administraţiile publice locale pentru finanţarea deficitelor bugetelor locale; c)
titluri de credit; d) titluri de proprietate; e) instrumente ale politicii monetare.
469 Piaţa monetară

120) Între drepturile pe care le conferă acţiunea posesorului acesteia nu se include: a) dreptul de a
participa la adunarea generală a acţionarilor; b) dreptul de vot în adunarea generală; c) dreptul de a
primi dividende; d) dreptul de a încasa dobânzi; e) dreptul de a obţine o parte din capitalul societăţii
în cazul în care aceasta este lichidată.

121) Care dintre afirmaţiile următoare este falsă? a) acţiunea este un titlu de proprietate, în timp ca
obligaţiunea este un titlu de credit; b) venitul acţiunii este dividendul, în timp ce venitul obligaţiunii
este dobânda; c) acţiunea aduce un venit fix, în timp ce venitul obligaţiunii este variabil; d) gradul de
risc este mai ridicat pentru acţiuni decât pentru obligaţiuni; e) acţiunea există atât timp cât
societatea respectivă funcţionează, în timp ce existenţa obligaţiunii este limitată la termenul de
scadenţă.

122) Pe piaţa financiară primară: a) se tranzacţionează emisiuni noi de titluri; b) se tranzacţionează

titluri emise anterior; c) tranzacţiile se derulează la bursă; d) tranzacţiile au loc, în general, direct,
între cumpărători şi vânzători, fără intermediar; e) posesorii titlurilor se pot manifesta în calitate de
vânzători.

123) Pe piaţa financiară secundară: a) se tranzacţionează emisiuni noi de titluri; b) se tranzacţionează

titluri emise anterior; c) titlurile se vând şi se cumpără la valoarea lor nominală; d) cursul titlurilor
este fix; e) cursul titlurilor nu se negociază.

124) Vânzătorii de titluri pe piaţa financiară secundară: a) sunt speculatori “à la hausse”; b) sunt
speculatori “bull”; c) mizează pe scăderea cursului titlurilor; d) mizează pe creşterea cursului
titlurilor; e) câştigă în cazul în care cursul titlurilor creşte.

125) Cumpărătorii de titluri pe piaţa financiară secundară: a) sunt speculatori “à la baisse”; b) sunt
speculatori “bear”; c) mizează pe scăderea cursului titlurilor; d) mizează pe creşterea cursului
titlurilor; e) câştigă în cazul în care cursul titlurilor scade.

126) Deţinătorul unei acţiuni încasează la sfârşitul anului dividende, reprezentând de fapt: a) salariul
social; b) salariul colectiv; c) un procent din profitul admis; d) un procent din profitul brut; e) un
procent din impozitul pe profit.

127) Care din următoarele este un drept patrimonial ce revine deţinătorului de acţiuni într-o
societate comercială? a) dreptul de a fi informat în legătură cu situaţia financiară a firmei; b) dreptul
de a vota în cadrul adunării generale a acţionarilor; c) dreptul de a alege consiliul de administraţie al
societăţii; d) dreptul de a obţine o cotă parte din capitalul firmei la lichidarea acesteia; e) dreptul de
a participa la gestiunea firmei.

128) Care din următoarele afirmaţii este corectă cu privire la piaţa financiară? a) piaţa financiară
primară este intermediată de bănci; b) piaţa financiară secundară este intermediată de bănci; c)
470 Piaţa monetară

piaţa financiară secundară funcţionează numai în economiile de piaţă dezvoltate; d) piaţa financiară
primară creează situaţii dezavantajoase pentru emitenţi faţă de piaţa financiară secundară; e) piaţa
financiară secundară se caracterizează prin existenţa unui preţ ferm al acţiunilor, spre deosebire de
piaţa financiară primară.

129) În cadrul operaţiunilor la termen, una din următoarele afirmaţii este falsă: a) vânzătorul este un
speculator „bear”; b) cumpărătorul este un speculator „bull”; c) strategia „à la baisse” înseamnă
miza pe reducerea preţului titlului de valoare; d) strategia „à la hausse” este întotdeauna în
avantajul cumpărătorului; e) ambii participanţi pot să câştige.
130) Tranzacţiile la bursa de valori sunt, în general, speculative, deoarece: a) cumpărătorii câştigă în
detrimentul vânzătorilor; b) vânzătorii câştigă în detrimentul cumpărătorilor; c) una din părţile
tranzacţiei câştigă în detrimentul celeilalte; d) cursul titlurilor are o tendinţă de creştere; e) cursul
titlurilor are o tendinţă de scădere.

131) Dacă se anticipează o evoluţie pozitivă a economiei, atunci: a) cursul titlurilor creşte, iar
vânzătorii de titluri câştigă; b) cursul titlurilor creşte, iar cumpărătorii de titluri câştigă; c) cursul
titlurilor scade, iar vânzătorii de titluri câştigă; d) cursul titlurilor scade, iar cumpărătorii de titluri
câştigă; e) atât cumpărătorii, cât şi vânzătorii de titluri câştigă.

132) Dacă se anticipează accelerarea inflaţiei, atunci: a) cursul titlurilor creşte, iar vânzătorii de titluri
câştigă; b) cursul titlurilor creşte, iar cumpărătorii de titluri câştigă; c) cursul titlurilor scade, iar
vânzătorii de titluri câştigă; d) cursul titlurilor scade, iar cumpărătorii de titluri câştigă; e) atât
cumpărătorii, cât şi vânzătorii de titluri câştigă.

133) Dacă rata dobânzii creşte, atunci: a) cursul titlurilor creşte, iar vânzătorii de titluri câştigă; b)
cursul titlurilor creşte, iar cumpărătorii de titluri câştigă; c) cursul titlurilor scade, iar vânzătorii de
titluri câştigă; d) cursul titlurilor scade, iar cumpărătorii de titluri câştigă; e) atât cumpărătorii, cât şi
vânzătorii de titluri câştigă.

134) Dacă rata dobânzii se reduce, atunci: a) cursul titlurilor creşte, iar vânzătorii de titluri câştigă; b)
cursul titlurilor creşte, iar cumpărătorii de titluri câştigă; c) cursul titlurilor scade, iar vânzătorii de
titluri câştigă; d) cursul titlurilor scade, iar cumpărătorii de titluri câştigă; e) atât cumpărătorii, cât şi
vânzătorii de titluri câştigă.
471 Piaţa monetară
 Piaţa monetară

1)      Achiziţiile de bunuri finale şi servicii de către populaţie sunt cunoscute sub numele de:
a) investiţii; b) consum public; c) consum privat; d) export net ; e) nici una dintre cele de mai
sus.

2)În formarea brută de capital fix (FBCF) nu se include: a) amortizarea; b) investiţia de înlocuire
a capitalului fix; c) formarea netă de capital fix; d) variaţia stocurilor; e) a şi d.

3)      În măsurarea PIB sunt ignorate aspecte precum:  a) timpul liber; b) gradul de poluare a
mediului înconjurător; c) inegalitatea veniturilor gospodăriilor ; d) toate cele de mai sus; e) a şi
c.

4)      Pentru a observa dacă o economie înregistrează creştere economică, vom apela la PIB real
şi nu la PIB nominal, deoarece:  a) exporturile sunt scăzute din PIB real, acesta din urmă fiind
mai puţin complicat decât PIB nominal; b) PIB real include şi importul, fiind deci mai
reprezentativ decât PIB nominal; c) PIB nominal nu include plăţile de transfer, în timp ce PIB
real le include; d) PIB nominal reflectă modificări atât în nivelul preţurilor cât şi în nivelul
producţiei, în timp ce PIB real are în vedere doar schimbări în nivelul producţiei; e) PIB
nominal reflectă doar modificări în nivelul preţurilor.

5)      Dacă are loc o creştere a PIB nominal, atunci putem considera că:  a) au crescut preţurile
bunurilor şi serviciilor produse în economie; b) a crescut cantitatea de bunuri şi servicii produsă
în interiorul economiei respective; c) sunt posibile ambele variante de mai sus; d) economia
înregistrează în mod cert creştere economică; e) retragerile din fluxul circular al venitului sunt
superioare injecţiilor.

 
 Piaţa monetară

6.       În cadrul măsurilor antiinflaţioniste, care acţionează asupra reducerii masei monetare, se
evidenţiază: a) reducerea ratelor dobânzilor; b) liberalizarea salariilor şi a preţurilor; c) creşterea
rezervelor bancare obligatorii; d) reducerea ofertei de bunuri; e) reducerea ratei de rescont.

7.       La reducerea inflaţiei pot contribui: a) creşterea salariilor nominale; b) creşterea ofertei
de bunuri; c) reducerea şomajului; d) creşterea deficitului bugetului de stat; e) creşterea datoriei
publice.

8. politică monetară care are ca obiectiv reducerea inflaţiei va urmări: a) reducerea

şomajului, atât absolut cât şi procentual; b) creşterea şomajului; c) creşterea masei
monetare proporţional cu producţia de bunuri şi servicii; d) indexarea salariilor în
aceeaşi proporţie cu creşterea preţurilor; e) reducerea Produsului intern brut.

9.      Inflaţia se poate reduce dacă: a) se reduce concurenţa; b) deficitul bugetar se accentuează;

c) salariile nominale cresc într-un ritm superior creşterii productivităţii muncii; d) oferta de
bunuri se reduce; e) oferta de bunuri creşte.

10. Măsurarea şomajului: 1) nu se realizează pe baza unei metodologii unice; 2) nu este

posibilă, nici necesară; 3) se realizează prin calculul unor indicatori specifici; 4)
constituie o problemă controversată; 5) implică estimarea nivelului, structurii, intensităţii
şi duratei lui.  a) (1,2,3); b) (3,4,5); c) (1,3,4,5); d) (2,3,4,5); e) (1,5)

11. O persoană care-şi pierde locul de muncă datorită restrângerii activităţii în construcţii (în
perioada de iarnă) poate fi încadrată în şomajul: a) tehnologic; b) intermitent;
c)structural; d) sezonier; e) de echilibru.

12. Şomajul deghizat se manifestă mai ales în: a) sectorul privat; b) sectoarele cu eficienţă
sporită; c) sectorul public; d) firmele în care există o competiţie puternică între
salariaţi;      e) nici o variantă nu este corectă.

13.  Produsul intern brut reprezintă: a) valoarea de piaţă a tuturor bunurilor finale şi

serviciilor produse în interiorul unei ţări într-o anumită perioadă de timp; b) venitul de care
 Piaţa monetară

dispune populaţia după plata impozitelor pe venit şi care poate fi utilizat pentru consum şi
economii; c) valoarea bunurilor şi serviciilor cumpărate de administraţiile publice centrale şi
locale într-un an; d) valoarea de piaţă a bunurilor finale şi serviciilor produse de cetăţenii unei
ţări într-o anumită perioadă, indiferent de locul unde îşi desfăşoară activitatea; e) valoarea de
piaţă a bunurilor produse în exterior şi consumate de menaje.

14. Produsul naţional net reprezintă Produsul naţional brut minus: a) impozite; b) transferuri
la bugetul statului; c) deprecierea capitalului; d) profitul  nedistribuit; e) investiţii.

15. Produsul naţional brut nu include:  a) valoarea producţiei finale a agenţilor naţionali care
îşi desfăşoară activitatea în străinătate; b) amortizarea; c) valoarea producţiei finale a
agenţilor străini care îşi desfăşoară activitatea în ţara de referinţă; d) valoarea
producţiei finale a agenţilor naţionali ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării de
referinţă; e) a + c.

16. Dacă funcţia consumului este: C = 30 + 0,7VD, atunci funcţia economiilor este: a) E = 30
+ 0,7VD; b) E = 30 + 0,3VD;  c) E = -30 + 0,7VD;  d) E = 30 - 0,7VD e) E = -30 +
0,3VD

17. În perioada t  – t , venitul creşte cu 500 u.m.. Dacă înclinaţia marginală spre consum este
0 1

de 0,8, atunci economiile: a) vor creşte cu 400 u.m.;  b) vor scădea cu 400 u.m.;  c) vor
creşte cu 100 u.m.;  d) vor scădea cu 100 u.m.;  e)  vor creşte cu 500 u.m.

18. Dacă investiţiile de înlocuire sunt in valoare de 50 u.m., iar investiţiile brute de 200 u.m.,
atunci investiţiile nete sunt: a) 50 u.m.; b) 150 u.m.; c) 200 u.m.; d) 250 u.m.; e) 0 u.m.

19. Într-o economie în care înclinaţia marginală spre consum este de 0,6 cu cât trebuie să
crească investiţiile pentru ca veniturile să sporească cu 500 u.m? a) cu 500 u.m.; b) 300
u.m.; c) 200 u.m.; d) 1250 u.m. e) 833,3.

20. Funcţia economiilor pe termen scurt este: E= -100+0,25VDM. Pragul de ruptură

reprezintă: a) 100; b) 800; c) 400; d) 600; e) toate răspunsurile sunt false.
 Piaţa monetară

21. Populaţia totală a unei ţări este de 20 milioane indivizi. Din aceştia 10 milioane sunt în
afara vârstei de muncă, iar alţi 500 000 sunt inapţi de muncă. Ştiind că elevii şi studenţii,
militarii în termen şi persoanele casnice sunt în număr de 500 000 şi că populaţia ocupată
este 9/10 din populaţia activă, în ţara respectivă şomajul este de: a) 100 000;   b)  500
000;   c)  400 000;  d)  150 000   e) 855 000.
22. Raportul dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată este de 1 la 4. Ştiind că populaţia
activă cuprinde şomerii şi populaţia ocupată, rata şomajului calculată la populaţia activă
este: a) 25%; b) 20%; c) 30%; d) 8%; e) 15%.

23. Populaţia totală a unei ţări este de 22,5 milioane persoane. Populaţia în afara limitelor
pentru vârsta de muncă este 10 milioane persoane; populaţia în vârstă de muncă, dar
inaptă, 0,2 milioane persoane; persoane casnice, elevi, studenţi, militari în termen, 0,8
milioane persoane; populaţia ocupată, 10 milioane persoane. Numărul şomerilor şi rata
şomajului calculată în raport cu populaţia activă disponibilă sunt: a) 2,3 milioane, 23%;
b) 2,3 milioane, 20%; c) 1,5 milioane, 15%; d) 1,5 milioane, 13,04%; e) 2,5 milioane,
21,73%.
24. Cu cât ar trebui să sporească volumul bunurilor şi serviciilor astfel încât la o creştere a
masei monetare cu 20% şi o viteză de rotaţie constantă, puterea de cumpărare a banilor să
nu se modifice?  a) 20%; b) 30%; c) 15%; d) 10%; e) 25%.

25.  Cererea nominală de bani este 2.500 miliarde u.m., iar viteza de rotaţie a banilor 5. Masa
monetară aflată în circulaţie este egală cu:  a) 500 miliarde u.m.; b) 1.500 miliarde u.m.; c)
2.500 miliarde u.m.; d) 5.000 miliarde u.m.; e) 12.500 miliarde u.m.

26. Oferta de monedă şi viteza de rotaţie a monedei cresc cu 10%, respectiv 1%, iar PIB real
creşte cu 5%. În aceste condiţii, nivelul peţurilor: a) creşte cu 5,8%; b) creşte cu 8,5%;
c) scade cu 5%; d) scade cu 1,2%; e) creşte cu 1,2%.

27.  Peste trei ani se poate obţine o sumă de 150 unităţi monetare. Rata dobânzii este de
10%. Valoarea prezentă a acestei sume este: a) 123,6; b) 112,69; c) 136,36; d) 205,76; e) 165.

28.  Se contracteazǎ vânzarea a 6000 de acţiuni la un preţ de 32000 lei/acţiune, cu scadenţǎ peste
trei luni. La scadenţǎ, preţul la vedere este 40000 lei/acţiune, ceea ce înseamnǎ:  a) un câştig de
48 mil. lei pentru cumpǎrǎtor; b) un câştig de 24 mil. lei pentru vânzǎtor; c) un câştig de 48
mil. lei  pentru vânzǎtor; d) o pierdere de 24 mil. lei pentru cumpǎrǎtor; e) o pierdere de 48 mil.
lei pentru cumpărător.
 Piaţa monetară

29. Se contracteazǎ vânzarea a 12000 de acţiuni la un preţ de 64000 lei/acţiune, cu scadenţǎ

peste douǎ luni. La scadenţǎ, preţul la vedere este 48000 lei/acţiune, ceea ce înseamnǎ: a)
un câştig de 48 mil. lei pentru cumpǎrǎtor; b) un câştig de 84 mil. lei pentru vânzǎtor; c) o
pierdere de 192 mil. lei pentru cumpǎrǎtor; d) o pierdere de 192 mil. lei pentru
vânzǎtor; e) o pierdere de 84 mil. lei pentru vânzător. 

30. Un individ cumpără 1000 de acţiuni la cursul de 10000 u.m./acţiune. La finele anului
încasează dividende de 2000 u.m./acţiune şi apoi vinde acţiunile cu 8000 u.m./acţiune.
Care este valoarea câştigului asigurat de tranzacţia respectivă? a) 20 mil. lei; b) 2 mil. lei;
c) 4 mil. lei; d) 0; e) 10 mil. lei.

VERIFICARE TEST - APLICATII MACROECONOMIE

22. Pentru a observa dacă o economie înregistrează creştere economică, vom apela la PIB real şi nu
la PIB nominal, deoarece: a) exporturile sunt scăzute din PIB real, acesta din urmă fiind mai
puţin complicat decât PIB nominal; b) PIB real include şi importul, fiind deci mai reprezentativ
decât PIB nominal; c) PIB nominal nu include plăţile de transfer, în timp ce PIB real le include; d)
PIB nominal reflectă modificări atât în nivelul preţurilor cât şi în nivelul producţiei, în timp ce
PIB real are în vedere doar schimbări în nivelul producţiei;
23. In cadrul cărei metode de determinare a PIB, dintre cele enumerate mai jos, se iau în calcul
dobânzile a) metoda veniturilor; b) metoda cheltuielilor; c) metoda intrarilor; d) metoda iesirilor
24. Componenta cu cea mai mare pondere în structura cererii agregate o reprezintă: a) consumul
populaţiei; b) investiţiile private; c) achiziţiile guvernamentale; d) exporturile nete;
25. Să presupunem că, în anul 2005 a crescut preţul utilajelor de foraj marin realizate în România. În
condiţii caeteris paribus, în România, în 2015: a)va creşte atât IPC cât şi deflatorul PIB;b) va
creşte deflatorul PIB, iar IPC va rămâne constant; c) va creşte IPC, iar deflatorul PIB va rămâne
constant; d) ambele vor rămâne constant
26. Procter&Gamble România produce în data de 30-12-2015, 500 kg detergenţi în valoare de 250
milioane lei (valoarea pe piaţă), pe care-i vinde în data de 6-01-2006 cu acea sumă. În aceste
condiţii:a) PIB României din 2015, creşte cu 250 milioane lei; b) PIB României din 2006, creşte
cu 250 milioane lei;c) PNB României din 2006, creşte cu 250 milioane lei;d) PIB SUA din 2005,
creşte cu echivalentul a 250 milioane lei;e) PIB SUA din 2006, creşte cu echivalentul a 250
milioane lei.
27. PNB reprezintă: a) valoarea tuturor tranzacţiilor efectuate pe teritoriul unei ţări; b) valoarea
bunurilor si serviciilor destinare consumului final; c) valoarea tuturor bunurilor si serviciilor
 Piaţa monetară

produse de agenţii economici naţionali; d) valoarea bunurilor si serviciilor finale vândute si

cumpărate; e)valoareade piaţă a bunurilor şi serviciilor finale produse de agenţii naţionali.
28. Se regăsesc în venitul disponibil al menajelor: a) transferurile; b) impozitele şi taxele plătite de
populaţie; c) profitul nedistribuit; d) amortizarea;
29. Care dintre următoarele variabile constituie un exemplu de agregat macroeconomic?a)
producţia totală realizată de o mare firmă;b) nivelul ocupării în cadrul industriei;c)
produsul naţional brut al României;d) preţul grâului;
30. Indicaţi propoziţia corectă referitoare la Produsul Global Brut:a) este întotdeauna mai mare
decât PIB; b) este întotdeauna mai mare decât PNB; c) se calculează însumând doar valoarea
bunurilor finale; d) ia în calcul agenţii naţionali din străinătate
31. Produsul Intern Brut:a) este mai mare decât PNB; b) este mai mic decât PNB; c) nu include
consumul de capital fix; d) poate fi mai mare, mai mic sau egal cu PNB;

32.